Ianuarie

Zapada, frigul pasii oamenilor impregnau pe neaua alba pasi, urme trecatoare, urme ciuruite de
ger, de fulgi, de alti pasi.Pasul ei pasea greu , aerul rece o facea sa sufle greu, obrajii ii erau rosii
de frig.

O alta zi banala din viata ei care se scurge incet incet.A ajuns acasa.E singura cu gandurile ei.

II este dor de el de barbatul care vede prin ea, vede femeia , privirea ei il cauta , dar nu il
gaseste ,

Poate numai in amintiri.Isi cauta amintirile , il vede, barbatul inalt, barbatul care numai cu o
singura privire ii dadea viata, tarie ei, putere, barbatul care citea in ea, care ii stia gandurile,
dorintele!

Nu cerea mult pentru un strop de fericire , prezenta lui ar fi totul, i-ar da curaj sa infrunte lumea ,
viata nedreapta care nu i l-a daruit ei pe cel pe care si-l dorea.

Il iubea si nu era pe deplin al ei.E trist asa sa stii ca iti doresti sa ii auzi vocea si nu e aici.

Fumul de tigara o calma.Era sensibila, suferea din cauza absentei lui. Il cauta in melodii , il visa,
il iubea,

Il diviniza, ar fi facut totul sa stie ca lui ii e bine.

Il iubea cu patima Ioana , eroina noastra!Simtea un gol in suflet o durere mare.Cauta alinare in
munca

Vroia sa uite uneori ca iubeste cu foc , ca barbatul asta o face sa tremure , ca bratele lui o cuprind
si ea uita tot , uita ca sufera, e pansamentul ei .

E drogul si remediul ei, e calaul si duhovnicul ei, e amicul si amantul ei, e totul tot ce e scris si
nescris.

Au multe de impartasit!

Si nu ii poate spune!

Poate va scrie o carte sa dea glas sufletului ei , sa dea glas chemarii inimii, sa poata spune cuiva
ca il iubeste.Da il iubeste pe el pe omul ei care a facut-o sa simta ca e femeie iubita, dorita!A
facut-o sa simta ca e unica in univers,unica femeie pentru el dar nu e aici.Si asta doare.Doare
rau .

Aprinde o tigara vrea sa uite, de ce simte de sufletul ei chinuit , de pasiunea asta, de dragoste.Ar
vrea sa strige Te iubesc ,dar nu o aude nimeni nici macar el.
Oare acum se gandeste la mine el?

Oare stie ca imi lipseste ca imi e dor de el, de vocea lui, de mana lui, de mana lui de barbat
,barbatul care o inspira.Langa el ea are curaj sa lupte sa fie mai buna sa de depaseasca, sa
cucereasca lumea.

Aceste randuri sunt o parte din trairile mele din seara asta de iarna solitara!

Arta o, boala a oamenilor singuri sau un blestem?!

Oare ne apucam de scris din plictiseala, oare tristetea ne inspira?

Singuratatea ne calauzeste spre arta?

Ea scria pentru ca simtea nevoia sa comunice cu cineva, simtea nevoia sa rosteasca cuiva iubirea
ei, vroia sa urle , sa strige ce simte si nu putea.Iubirea era ar fi fost damnata, condamnata,
judecata aspru , neinteleasa.Oamenii ar condamna-o ca il iubea pe el, barbatul ei , dar nu al ei.

E greu , e comun , e greu de inteles si de acceptat.Nici macar Ioana nu accepta ideea, si ea

condamna iubirea asta ,barbatul legat de altcineva, alte obligatii, fara vina ei, fara vina lui.

Dar oare cine e de vina?

Viata, soarta,oamenii ,Dumnezeu?

Cine a blestemat iubirea noastra neimplinita?

Poate in bratele unde e acum e fericit, poate ii e bine, poate ea sufera degeaba?

Poate lui nu ii pasa?

Poate i pasa, dar nu e aici!

Cum sa isi ostoiasca atata singurate, lipsa bratelor lui.

Zapada se topeste cu ea si gandurile fetei si dorurile toate se topesc.Se gandea la el, la bratului lui
puternic de barbat care o cuprinde.In bratelele lui ea tresarea, se simtea femeie, ceda
mangaierilor lui, traia pentru el, pentru sarutul lui.

Alta data ii spunea sa asculte anumite versuri ale cantecelor care ii transmiteau ceva, un mesaj
,mesajul inimii , o inima care iubea , iubea cu foc, iubea privirea lui , sarutul lui .In bratele lui ea
uita de lume se abandona total erau doar el si ea, doua statui, doua umbre ale unei vieti din
veacul 21, doi oameni comuni si nu prea.
Iubirea asta ii inalta pe amandoi ,ii aducea la cer, le dadea tarie, putere sa lupte.

Pentru a trai pentru a se bucura de ziua care va urma, cand vor putea fi impreuna.

Putin timp dar timpul ala conta pentru amandoi.

Oare de ce pentru fiecare farama de fericire trebuie sa platim insutit si immiit?

Cred ca daca iubirea lor ar fi fost completa ei doi ar fi atins fericirea absoluta, ar fi ajuns pana la
stele si inapoi. E trista iubirea lor nu e completa , dar e iubirea a doi oameni care s-au cautat o
viata si s-au regasit in circumstantele unei vieti nu prea perfecte dar viata.

Sunt oameni care trec prin viata nu stiu ce inseamna sa respiri pentru omul iubit, suflete pereche.

Oare se merita atata durere pentru o clipa care e viata ei?

Pentru zori care se varsa repede, pentru dimineti pline de cantec si nopti amare.

Se spune ca omul care nu iti aduce durere nu iti aduce fericire.

Sa fie oare asa?

......

Vorbele lui:

Vreau sa te mai sarut odata

Era ultimul mesaj de la ea. Ce rau imi pare ca am vazut prea tarziu mesajul.

Ce emoti am putut sa simt azi cand o sarutam. Simteam ca nu mai am aer. Ii cautam gura cu
infometarea disperatului.Trupul, mintea, sufletul

se dezmorteau , infloreau....

hai iubita mai intra odata

alta data imi reusea chemarea

Aprilie

O nou emotie ii cuprindea sufletul Ioanei.O atrgea brbatul nalt, inteligent,carismatic.Dar oare
el ce simtea.E greu de spus.Discuta cu ea . Ii spunea tot , o asculta, i ddea sfaturi bune dar oare
ce simtea pentru ea .

Nu stia nici ea, nu stiu nici eu poate nici mcar el.

Poate nu simea nimic, dar prezena lui o fcea fericit, sursul, compania,cafeaua, igara,tot ce i
spunea el i da tia c are dreptate el cnd o certa.

Poate i dorea o evoluie pentru ea,pentru via, tia mai multe el, era mai mare, mai
experimentat.

Ce i oferea el uneori cteva minute, alteori mai multe pentru ea era via.

Ea credea cu trie c nu conteaz ci ani trieti ci viaa din anii ti.

El i ddea via ei , trire,era ca un vis pe care nu il putea atinge.

Nici o atingere nici un srut, astea se ntmplau n visele ei numai,l visa, l dorea .

Poate il obosea, ea intelegea de ce nu vrea el sa se vada, dar incerca ea pt ca isi dorea sa il simta
aproape, s il vada chiar si un minut.

Il diviniza, vroia sa il vada, sa il simta aproape, simtea fluturi de fiecare data cand era in preajma
ei.

Si totusi nici o atingere ...

Ea isi dorea cu ardoare un sarut, o imbratisare ,isi dorea totul cu el, chiar si pentruo clipa
efemera.

O proteja el, ea nu intelegea asta.Vroia sa traiasca o viata , nu viata sa o traiasca pe ea.

El i-a spus ca se comporta ca si cand ar fi fata mare.Afirmatia asta a durut.Nu stie cum a fost,
cum si-ar fi dorit sa fie prima data, nu i-a iesit cum a planuit ea.

Avea destui ani atunci ,aproape 27, era disperata ca barbatul pe care il iubea o parasise, si

O face din disperare cu altcineva ca sa scape de problema, E comic si tragic in acelasi timp.

Nu stiu ce crezi, am senzatia ca me vezi usoara, dar in cazul asta ti-am spus, vreau sa traiesc tot
ce simt.

Viata e un sir de momente nefericite, rar apare o umbra de speranta, nu vreau sa pierd ce am cu
tine, vreau sa te simt aproape.