Universitatea Romana de Stiinte si Arte „Gheorghe Cristea”

„Sunetul Singuratatii”
-Scenariu coregrafic-

Prof.: Mirela Simniceanu

Student: Alina Elena Paunescu

Artele spectacolului de teatru- coregrafie

 Universitatea Romana de Stiinte si Arte „Gheorghe Cristea”

Tabloul 1

Amurgul unei zile de toamna. Covorul de frunze din gradina pustiita devine
gazda Ioanei si sufletului ei macinat de singuratatea ce o inconjoara.

„Ia loc, Singurătate!

E frig în această viaţă de imagini şterse
Exil nostalgic, cetate episcopală ne-a prins
Tesem pânza clipei mohorâte rembrandiind ca-ntr-o stampă
Avem deasupra stele, dedesubt întrebări
Suntem împovărate de ceaţă uneori de cîte un zbor
Sub poarta inimii, sub ninsoarea ei
Ochii proptiţi de aer ploape
Intre cuvinte, norii cu ochi
Vii ne poartă la tâmpla
Unui cer îngândurat.

Ia loc, Singurătate!
Nu suntem singure pe câmpiile de gheaţă, o lume
De lacrimi se stinge sub gânduri arhi-tectonice eterne
Ca şi moartea piramidei, o tristă
Privire ne-apasă, ne frânge!
Aprindem lumânări”

Imaginile vietii alaturi de ceilalti devenisera siluetele unor obiecte sterse,

intetosate. Astfel, Ioana incepe sa rupa toate acele imagini neclare,
respingand si ea la randul ei ideea de a fi inconjurata de lume.

„N-am ştiut că floarea amară a singurătăţii are, atunci când o atingi de obraz,
sunetul unor paşi care pleacă.”
Cunoscand singuratatea, aceasta accepta plecarea celeilalte persoane, astfel
creand o lume noua. O lume in exil, plina de intrebari care asteapta raspuns,
o lume mohorata, intunecata. Cunoscand astfel singuratatea, Ioana nu o
considera o victorie inaintea celorlalti, ci un naufragiu personal. In peisajul
morbid, aprinde lumanari pentru a pastra, prin lumina lumanarilor, o legatura
cu lumea reala. Gaseste in singuratate prietenul ce o intelege, ii impartaseste
durerea, o consoleaza, dar nu ii da raspunsuri.
Pentru inceput compasiunea ii ajunge, inca nu vrea raspunsuri. Vrea doar sa
se descarce si sa sufere in liniste. Ioana vede in acest exil un mod de aparare
fata de cei din jur, un scut ce o fereste de a fi ranita mai mult decat e.
Dragostea neimpartasita a adus-o in apogeul suferintei, astfel fiind impinsa
spre o decizie ce avea sa ii aduca bine mai tarziu, dar care pe moment i-a
facut cunostinta cu singuratatea. Prima concluzie spre indreptarea lucrurilor

Artele spectacolului de teatru- coregrafie

 Universitatea Romana de Stiinte si Arte „Gheorghe Cristea”

in viata ei a fost aceea de a prefera sa fie regina peste singuratate decat

sluga in dragoste.
Cu astfel de ganduri si-a creat Ioana universul singuratatii. Intr-o liniste
asurzitoare, o muzica sumbra ce corespundea durerii din sufletul ei, intr-o
seara ce sa revarsa asupra covorului de frunze pe care ea a poposit.

Tabloul 2
(Visul)

„Singurătatea este o grădină în care sufletul se usucă, florile care cresc în ea

n-au parfum”

„M-am intors. Imi pare rau. Vreau sa imi indrept greseala. Mai da-mi o sansa.
Te iubesc!”
Regretul lui Andrei ca a pierdut-o pe Ioana prin comportamentul lui il face sa
vrea sa-si indrepte greseala facuta. Astfel se intoarce la ea incercand sa
primeasca o a doua sansa.
„Cu timpul ranile se vindeca, dar cicatricile raman adanc imprimate in suflet”
– era singurul raspuns pe care il putea gasi Ioana. Nu stia daca merita sa-i
mai dea o sansa. Odata ce cunoscuse singuratatea, Ioana considera ca
aceasta ar fi fost calea de a-si putea reveni din dezamagire si metoda prin
care se putea redescoperi. Nu stia daca era pregatita sa paraseasca aceasta
lume noua pe care ea o coordona.
Hotaraste sa lase timpul si actiunile lui Andrei sa o ajute sa ia o decizie care
sa-i schimbe din nou viata. Alaturi de Andrei apar si cele trei foarte bune
prietene ale ei bucuroase ca, in sfarsit, o revad pe Ioana. Prietene care in
momentele ei cele mai dureroase, momente in care se simtea singura fara
voia ei si suferea, momente in care avea nevoie de macar una dintre ele
pentru a-i fi alaturi, niciuna dintre ele nu a venit s-o sprijine. De ce ar merita
ele sa beneficieze de atentia ei? De ce ar fi privilegiate? Cand ele nu au stiut
de existenta ei in momentele grele.
„Hai cu noi! Hai sa mergem sa ne ocupam tot timpul impreuna, ca in
vremurile bune!”
„Ca-n vremurile bune? Si-n vremurile grele? Atunci unde sunteti? Atunci nu
trebuie sa fim impreuna?”
Ioana constientiza ca aceea nu era o prietenie adevarata si considera ca
venise momentul adevarului. Adevar ce nu a fost acceptat de cei patru care
au preferat s-o respinga din viata lor decat sa-si indrepte greselile.
Momentul respingerii s-a concretizat intr-o vijelie intunecata si friguroasa pret
de cateva secunde dupa care totul s-a oprit. Natura a amutit, timpul parca se
oprise, iar tot ce Ioana auzea si vedea erau siluetele sterse ale prietenilor ei
care ii aruncau vorbe pe care nu le intelegea, insa constientiza ca era
respinsa. Vocile lor deveneau ascutite ca niste tipete urmate de sunetul deja
cunoscut al pasilor care pleaca.

Artele spectacolului de teatru- coregrafie

 Universitatea Romana de Stiinte si Arte „Gheorghe Cristea”

Si dintr-o data s-a luminat, s-a trezit tipand si tremurand in aceeasi gradina
parasita, pe acelasi covor de frunze de toamna.
„Singurătatea e soarta spiritelor superioare”
Acest vis a facut-o sa realizeze faptul ca ea era la un nivel mai inalt decat
ceilalti si astfel pretentiile ei trebuiau sa fie mult mai ridicate.

Tabloul 3
(Desprinderea)

Gradina devenise locul de pace, momentul de respiro din lumea prea rapida.
Ioana petreceea cea mai mare parte a zilei acolo, scriind poezii ce sufletul i le
dicta, punand intrebari si asteptand raspunsuri ce nu mai veneau. Nu
intelegea de ce aceasta singuratate era asa linistita, calma si rabdatoare, dar
nu putea sa-i vindece ei durerea si nu ii dadea raspunsurile de care aceasta
avea nevoie.
„De ce nu pot gasi raspunsuri?”, „De ce oamenii incearca sa fie ceea ce nu
sunt si in final dezvaluie adevarata lor fata?”, „Cum pot face durerea si
aceste rani sa dispara?”, „Oare voi reusi vreodata sa redevin persoana ce
eram odata?”. De ce? Cat? Cand? Cum? Oare? Astfel de intrebari ii umpleau
mintea Ioanei. Neputand gasi raspunsuri la aceste intrebari concluziona ca a
ei ar fi vina pentru aceasta tacere cat si pentru situatia in care se afla.
Astfel se razbuna pe ea insasi considerand ca nu era destul de buna pentru
Andrei sau pentru prietenele ei si ca merita sa sufere pentru insuficinta ei ca
persoana.
Poeziile ei ajunsesera morbide, toate ideile ii erau negativiste, iar ea se
izolase definitiv de tot ceea ce insemna viata cotidiana. Gradina devenise
refugiul ei. Nimeni si nimic nu o deranja sau o perturba de la gandurile ei.
Talentul i se dezvolta doar in singuratate.

Tabloul 4
(Sfarsit)

Ziua in care gradina si-a luat adio de la compania Ioanei a fost ziua in care
acolo a aparut o noua casa. Astfel a fost nevoita sa-si duca singuratatea in alt
lacas. Si s-a izolat in camera sa.
Dar lucrurile se schimbasera. Nu mai era la fel ca in gradina in care petrecuse
atata timp. Nu mai putea scrie poezii, nu-si mai gasea asa numita „liniste” ci
doar simtea durerea de dinainte si nu-i gasea niciun motiv.
Nici acea „prietenie” a singuratatii nu o mai gasea. Simtea doar durere. Acea
singuratate devenise o parte din ea. Insa Ioana nu mai vroia sa traiasca in
aceasta singuratate. Vroia sa redevina persoana care era inainte.
„Nimeni nu e singur pe pământ,
Cineva în grija lui îl are,
Nici cei singuri - singuri nu mai sunt
Dacă are umbră fiecare.”

Artele spectacolului de teatru- coregrafie

 Universitatea Romana de Stiinte si Arte „Gheorghe Cristea”

Astfel, Ioana incearca sa reintre in lumea din jurul ei pe care a ignorat-o atata
timp. Numai ca nu se mai regasea in aceasta lume. Tot ce o putea face a se
simtii vie erau cosmarurile sterse in care auzea vocile ce o respingeau si
durerea sufleteasca. Nu mai putea gasi o cale de comunicare cu lumea din
jur, o cale de a redeveni ea. Nu gasea decat singuratatea ce ii era atat de
prezenta in viata.
Vroia sa scape de ea, vroia sa auda si altceva decat acele voci, vroia ca
imaginile sale sa redevina clare insa nu reusea. Gasea alinare in lacrimi, in
idei negativiste si in imaginile sterse.
„Vroiam macar cineva in aceasta lume sa ma inteleaga si sa incerce sa ma
ajute sa scap de ceea ce nu vroiam sa devina parte din mine. Vroiam doar o
viata normala”
Trupul Ioanei a fost gasit in fata noii case, locul ce inainte fusese exilul ei,
gradina pustiita cu un covor de frunze de toamna...
„În singurătate e nevoie de o dragoste sporită pentru a supravieţui”
Se pare ca Ioana nu a gasit acea dragoste...

Artele spectacolului de teatru- coregrafie