3. Anexele embrio-fetale
Placenta – organ temporar ce realizeaza legatura dintre fat si peretele uterin, prin intermediul
cordonului ombilical. Prezinta componenta embrionara (cu origine in celulele embrionare) si
componenta materna.
Functii: nutritie si schimburi gazoase – transferul nutrientilor si oxigenului de la mama catre
fat si a dioxidului de carbon de la fat catre mama; excretie – eliminarea unor substante precum
uree, acid uric, creatinine; imunitate – transferal de anticorpi de la mama catre fat incepe din
saptamana 20 si reprezinta in primele luni de viata o copie a sistemului imun matern pentru fat;
functie endocrina – secreta gonadotropina corionica umana, progesterone, estrogen, lactogenul
placentar uman; functie de bariera – fetusul si placenta pot reprezenta un corp strain pentru
mama in anumite situatii; functie de rezervor de sange – in cazul unei hipotensiuni.
Membrana amniotica – reprezinta stratul cel mai intern al placentei, delimiteaza cavitatea
amniotica si contine lichidul amniotic; are proprietati antibacteriene, antivirale, antiinflamatorii
si imunologice; reprezinta o sursa de transplant tisular.
Lichidul amniotic – rol protector pentru fat; este constituit din apa si electroliti, urmand ca dupa
saptamana 12 sa contina si proteine, lipide, carbohidrati, uree.
Cordonul ombilical – cordon vasculo-membranos, ce contine artera si vena ombilicala;
transporta sange bogat in oxygen si nutrienti de la mama la fat.