Biletul 10

1. Rolul vocaţiei în dinamica personalităţii

Dacă vocaţia s-a definit ca un vector al personalităţii, prin intermediul căreia persoana se orientează faţă de structurile de activitate
productivă, oprindu-se asupra uneia care corespunde cu modelul său interior, pe care o actualizează în mod optim şi prin care se
integrează creator în circuitul psiho-social, în cazul acesta vocaţia constituie incontestabil un factor de direcţionare a dinamicii personale.
Dinamica personalităţii la omul matur, se consumă în mod fundamental prin asumarea şi jucarea pe scena vieţii sociale a unor roluri
sociale; la copil şi la adolescent apare ca o pregătire pentru viitoarele roluri sociale. Dintre toate rolurile sociale pe care le joacă, cel care
o defineşte pregnant este rolul profesional. Copilăria, pubertatea, adolescenţa, nu sunt decât etape ale omului în pregătirea lui într-un rol
productiv. Chiar rolul de părinte, care serveşte finalităţii umane în perpetuarea speciei, e pus şi el în serviciul pregătirii copilului pentru
un rol productiv.
Ceea ce interesează, la fel, la personalităţile cu o bună integrare vocaţională, e nivelul de aspiraţie.
Conceptul de nivel de aspiraţie a fost introdus de Dembo. Orice problemă psihologică implică scopuri şi conduite dirijate spre scopuri.
Conduita “tensiunii scopului”, care survine într-un domeniu plin de dificultăţi, constituie nivelul de aspiraţie 1.
Aspiraţia este unul dintre cele mai importante mobile care comtribuie la succesul realizării în viaţă. Doi indivizi pot poseda aceleaşi
aptitudini într-un domeniu, dar în timp ce unul vizează scopurile înalte, celălalt se mulţumeşte a se menţine într-un status quo ante2.
Nivelul de aspiraţie se statorniceşte în raport de forţele şi standardele sociale, de conflict şi decizie.
Cum acţionează aspiraţia în planul vocaţional ?
Nivelul de aspiraţie la persoanele cu o conduită vocaţională optimă este crescut şi determină o dinamică extrem de mobilă şi cotinuă în
căutarea unui scop. După ce un scop se realizează, se profilează un altul.
Marginalii vocaţionali constituie, atât ca satisfacţie cât şi ca nivel de aspiraţie, un material uman care fluctuează între indiferenţă şi
vocaţie, dar care prin interveţia unor mobile favorabile pot fi antrenaţi ascensional.
Indiferenţii sunt oamenii fără un ideal profesional.
Persoanele din ultima categorie, deşi aparţin normalului, sunt încontinuu nesatisfăcute, trec dintr-o profesie în alta, se găsesc mereu în
conflict cu ele însele şi cu ambianţa.
Revenind asupra celor patru grupe reiese că: personalităţile din prima categorie se află total antrenate de activitatea productivă, între ele
şi rolurile profesionale putându-se pune semnul egalităţii. Activitatea productivă apare ca o necesitate vitală care trebuie satisfăcută.
În ultimă instanţă, raportul dintre personalitate, ca vocaţie şi muncă se concretizează în trei tendinţe: tendinţe spre originalitate, creaţie şi
spre realizare liberă. În fond aceste trei tendinţe se pot reduce la tendinţa spre creaţie, căci creaţia presupune originalitate şi presupune
realizare liberă.
Categoria marginalilor constituie o categorie a unei motivaţii oscilante. Categoria indiferenţilor a unei motivaţii cu centrul de gravitate în
alte preocupări. La indiferenţi satisfacţia nu se găseşte în muncă, ci în activităţi secundare vieţii.
Ultima categorie, deşi e compusa din oameni, sănătoşi mintal, e constituita din indivizi roşi de acute conflicte intra si intersubiective
(după I. Alexandrescu, 1981, p. 159-161).

2.CHESTIONARELE DE INTERESE SI TESTELE DE APTITUDINI CA INSTRUMENTE DE ORIENTARE ÎN

CARIERĂ

ARGUMENT

Alegerea unei profesii a fost întotdeauna un lucru dificil. Astăzi, când mereu mai multe profesii suferă transformări radicale, acest
moment decizional este şi mai mult îngreunat de faptul că părinţii, profesorii etc.nu mai pot oferi prognoze, lipsindu-le experienţa în
domeniile profesionale nou apărute.

Studiul de faţă a fost realizat de către prof. psiholog Diana Şaitiş şi prof. psiholog Delia Fodor în anul şcolar 2000/2001 pe un lot
de 80 de elevi, 40 de elevi provenind din clasele a VII-a şi a VIII-a şi 40 de elevi din clasele a XI-a şi a XII-a.

Problema analizată în acest studiu este reprezentată de dilema dacă orientarea şcolară şi profesională este mai adecvată pe baza
rezultatelor la chestionarele de interese sau pe baza rezultatelor la testele de aptitudini. Există sau nu o concordanţă între rezultatele la
cele două categorii de instrumente ?

STRATEGII DE LUCRU

În cercetare s-au aplicat următoarele instrumente:

Chestionare de interese de tip Holland. Acestea constau dintr-o serie de afirmaţii despre diverse activităţi profesionale, de tipul: ,,Mi-ar
plăcea să …” .În urma completării chestionarului, în funcţie de punctajul obţinut, subiectul obţine un profil de personalitate

( de exemplu investigativ – social - artistic) şi un grup de domenii ocupaţionale corespunzătoare respectivului profil de personalitate.
1
K. Levin, Psychologie dinamique. Les relations humaines, P.U.F., 1959, p. 136
2
H. J. Eysenck, Les dimensions de la personalite, P.U.F., 1960, p.144
Bateria de teste de aptitudini profesionale, care vizează :

a) capacitatea de exprimare

b) capacitatea de gândire logică şi matematică

c) capacitatea creativă – imaginaţia proiectivă, vizuală şi în exprimare

d) capacitatea de memorare şi spiritul de observaţie

e) capacitatea de gândire tehnică

f) simţul estetic

g) capacitatea empatică

Subiecţii au fost elevi din clasele a VII-a, a VIII-a, a XI-a şi a XII-a de la profilul teoretic. Elevii din ciclul liceal au provenit atât
din clasele cu profil real, cât si din cele cu profil uman.