Capitolul 3

Relația noastră cu trecutul

Regândim evoluţia umană

 C e l e șase
A de vă ruri

Regândim evoluţia umană. Aş vrea să reluăm firul lecţiei, dar

dintr-o perspectivă diferită. Aţi văzut piramida inversată cu cele
şase întrebări perene din ultima parte a cursului. Acele întrebări
sunt folosite de oamenii de ştiinţă pentru a răspunde întrebării:
„Cine sunt eu, ca individ ?” „Cine suntem noi, colectiv ?” Ei cred că
dacă putem răspunde la aceste şase întrebări, vom reuşi să
înţelegem relaţia noastră cu lumea, cu corpurile noastre şi cu
trecutul şi cum putem răspunde acelei întrebări.

În ultima parte a cursului, am discutat trei dintre răspunsuri.

Despre lumea de dincolo de noi, despre natura câmpului
energetic, despre matricea divină şi faptul că acum ştim că există
şi cum conectează toate lucrurile. Şi vom explora toate astea în
detaliu, dar esenţa a ceea ce am văzut este că această matrice
este recipientul, puntea şi oglinda pentru aceste lucruri care se
întâmplă şi prin această matrice divină, gândurile, sentimentele,
emoţiile şi convingerile din corpurile noastre influenţează ADN-ul
uman, iar ADN-ul uman influenţează materia fizică şi
componentele acesteia, fotonii. Acum, vom mări pasul puţin şi
vom vorbi mai mult despre relaţia noastră cu trecutul şi vom
folosi aceste informaţii ca să răspundem la întrebarea, cine
suntem ? Aşadar, în ultima parte a lecţiei trecute, am spus că
spaţiul dintre lucruri e gol. Aceasta era supoziţia ştiinţifică de
acum aproape 300 de ani. În prezent, ştim că nu e adevărat. Nu
există spaţiu gol. Energia e pretutindeni. O parte din ea se află în
forme pe care abia acum le recunoaştem. Ni s-a inoculat
convingerea că conştiinţa e separată de orice altceva.

Cu ajutorul fizicienilor vizionari precum prof. John Wheeler de la

universitatea Princeton, colegul lui Albert Einstein care a murit în
2008 şi a fost unul dintre ultimii stâlpi de lumină care conducea

91
 C e l e șase
A de vă ruri

comunitatea ştiinţifică spre această înţelegere că totul e conectat

şi conştiinţa face parte din conexiune. Aşadar, acum vreau să
discutăm despre aceste trei supoziţii false care sunt predate ca
adevăruri în şcolile noastre.

Supoziţia că evoluţia explică toate formele de viaţă, inclusiv viaţa

umană. Supoziţia că legea naturii e supravieţuirea celui mai
puternic. Acestea sunt cuvintele lui Darwin. Adesea auzim de
supravieţuirea celui mai adaptat. Eu am consultat textul original,
iar Darwin spune supravieţuirea celui mai puternic. Şi că civilizaţia
noastră are doar 5.000 de ani vechime. Toate aceste trei supoziţii
au o legătură foarte interesantă. Cred că vă va surprinde. Şi după
ce înţelegem asta, vom fi răspuns celor şase întrebări perene.
Cine sunt eu, cine suntem noi ? Iar asta ne va duce către ce va
urma în acest program.

Experienţele personale, tehnicile, strategiile care ne ajută să

acceptăm schimbarea în mod sănătos, să ridicăm limita
anduranţei, dar şi să deschidem o portiţă către cele mai
extraordinare stări de conştiinţă. Unele experienţe erau de
domeniul ştiinţifico-fantasticului, le vedeam în filmele SF până de
curând şi acum vedem că ceea ce credeam că e ştiinţifico-
fantastic, precum telechinezia, abilitatea de a prezice viitorul, stări
profunde de intuiţie la cerere, în urma cărora ştim imediat ce e
adevărat şi ce e fals pentru noi fără să parcurgem mecanismul
logicii din creierul nostru, toate aceste experienţe. Activarea
hormonilor antiîmbătrânire din corpurile noastre, cascada de
peste 1.300 de reacţii biochimice pozitive din corpurile noastre
declanşată fiindcă am simţit emoţiile potrivite. Toate acestea ne
sunt disponibile pe măsură ce răspundem acestor întrebări şi
începem să deschidem uşa către noi posibilităţi. De aceea,

92
 C e l e șase
A de vă ruri

facem ceea ce facem acum. Vreau să vorbim puţin despre

Charles Darwin şi evoluţie. Am menţionat la începutul
programului că sunt om de ştiinţă, geolog. Sunt geolog şi
specialist în neuroştiinţă. Trebuie să vă spun că evoluţia e un fapt.

Cred în evoluţie, am văzut fosilele pentru multe forme de viaţă.

Este un fapt al vieţii. Dar se pare că dă greş când vorbim despre
oameni şi există tot mai multe probe ştiinţifice care atestă acest
lucru. Că evoluţia se vede la alte forme de viaţă, dar noi suntem
foarte diferiţi. Asta nu înseamnă că trebuie să ne orientăm spre
religie neapărat. Nu înseamnă că eu ştiu ceea ce s-a întâmplat.
Ceea ce spun e că ideea de evoluţie a lui Darwin nu e confirmată
de fosile, nu e confirmată de ADN, nu e confirmată de probe fizice
şi asta înseamnă că trebuie să punem întrebările diferit.

Vreau să vă povestesc puţin despre Charles Darwin. În 1859,

Darwin a publicat cartea „Originea speciilor prin selecţie
naturală.” Cred că Darwin a fost un bun om de ştiinţă şi a fost
foarte curajos, fiindcă a realizat ceva în vremea sa ce nimeni nu
mai făcuse înainte. Vreau să vă întreb ceva. Înainte de 1859 şi
publicarea cărţii sale care ne făceam să ne întrebăm cine suntem,
de unde venim, cum am ajuns aici, cum funcţionează totul, cum
îmbunătăţim totul, la cine ne raportam pentru a răspunde
acestor întrebări înainte de Darwin ? - La religie. - La biserică,
exact. Şi Darwin ştia că teoriile lui s-ar putea să fie respinse. Îl citez
direct. Darwin se aştepta ca ideile lui să fie respinse odată cu noi
descoperiri. Nu erau menite să fie teorii definitive, ci să fie o
punte, un început de drum pentru a ne distanţa de biserică,
religie şi credinţă ca să putem răspunde marilor întrebări şi
Darwin ştia asta. Vă spun asta, fiindcă Darwin era dispus să
accepte că teoriile lui erau greşite. Doar mediul academic

93
 C e l e șase
A de vă ruri

din prezent nu acceptă că teoriile lui sunt greşite, deşi dovezile nu

le mai sprijină în forma pe care o au în prezent. Acestea sunt
afirmaţii puternice şi le voi susţine, vă voi prezenta ceea ce ştim
că este adevărat.

Când vorbim despre Darwin, câţi dintre voi aveţi o copie legată de
mână a cărţii lui Darwin, „Originea speciilor prin selecţie naturală”
pe noptieră, ca să citiţi înainte de culcare ? Nimeni ? E destul de
greu de citit şi de aceea vorbim despre asta. Vreau să vedeţi
cuvintele lui Darwin şi de ce a făcut acele afirmaţii. Una dintre
dogmele teoriei evoluţioniste a fost că Darwin credea că viaţa s-a
dezvoltat dintr-un singur organism şi totul a evoluat treptat,
încet, pe o perioadă lungă de timp, de la un singur organism.

Vreau să vedeţi cum a făcut asta. Fiţi atenţi la limbaj. Şi vreau să

vă rog să luaţi ceva în considerare. Dacă aţi susţine o teză de
doctorat într-o universitate din prezent şi aţi folosi acest limbaj,
cum ar fi privita teza voastră ? Gândiţi-vă la asta. Iată ce a scris
Darwin. Aşa susţine el ideea că totul se trage dintr-un singur
organism. „Prin urmare, deduc prin analogie că probabil toate
fiinţele organice care au trăit pe acest pământ au evoluat dintr-o
formă primordială de viaţă de la începuturi.” Dacă aţi spune asta
ca să vă susţineţi teza, profesorul v-ar întreba: „De unde ştii că e
adevărat ?” Iar voi răspundeţi: „Deduc prin analogie că, probabil,
aşa s-a întâmplat.” Ce credeţi că vi s-ar spune ? Vi se pare o
afirmaţie ştiinţifică ? Nu este, dar acesta e limbajul care susţine
teoriile pe care mediul academic le apără cu înverşunare în
prezent, deşi dovezile le susţin pentru anumite forme de viaţă, nu
pentru toate. Darwin a spus următoarele... Evoluţia a permis
apariţia unor schimbări treptate ca reacţie la mediul înconjurător
de-a lungul multor ani.

94
 C e l e șase
A de vă ruri

Ne schimbăm, viaţa se schimbă doar când e nevoie de o

schimbare. E foarte important. Viaţa se schimbă atunci când e
nevoie. Vorbeşte despre un proces lung şi lent din trecut către
prezent. Iată una dintre probleme. Sunt mai multe probleme pe
care vi le explic pe scurt.

Când e vorba de viaţă, în general, există o perioadă misterioasă de

timp acum 545 de milioane de ani, când 98% dintre toate formele
cunoscute de viaţă au apărut brusc pe Pământ. Aţi auzit de teoria
Big Bangului în fizică, de explozia de energie care se presupune a
fi naşterea Universului ? V-am menţionat-o mai devreme. Această
perioadă de timp e echivalentul Big Bangului biologic. Cam în
acea perioadă, 98% din formele de viaţă din prezent au apărut
într-o scurtă perioadă de timp. Se numeşte explozia cambriană,
atât a fost de rapidă. Priviţi acest grafic. Priviţi ce rapid s-au
dezvoltat. Aici avem formele de viaţă şi, dintr-o dată, se întâmplă
asta într-o perioadă foarte scurtă de timp. Nu ştim de ce s-a
întâmplat, nu ştim ce a declanşat-o.

Există multe idei, multe teorii, dar ideea principală e că Darwin nu

a conceput evoluţia aşa. El a postulat că formele de viaţă apar
treptat şi se schimbă lent pe o perioadă lungă de timp. S-a
întâmplat ceva şi toate astea au apărut. Unde e locul nostru ?
Asta e marea întrebare.

Povestea noastră se schimbă. În 1859, Darwin a lansat această

teorie şi antropologii au încercat imediat şi asta e foarte
important, au încercat să încadreze ceea ce vedeau în ideea lui
Darwin despre ce credea el că s-a întâmplat. Au încercat să
încadreze dovezile într-un model preconceput, prin urmare, nu
au permis dovezilor să îi conducă oriunde îi conduc ele.

95
 C e l e șase
A de vă ruri

Înţelegeţi ce vreau să spun ? Şi încă facem asta şi în prezent.

Ideea e că suntem oameni relativ moderni care am evoluat
cumva din formele noastre mai puţin evoluate şi întrebarea e,
cum s-a întâmplat ? Se presupune că s-a întâmplat treptat, de-a
lungul veacurilor.

Am evoluat de la o formă la alta, apoi, la alta şi tot aşa. Asta e

ideea. Problema e că datele fizice nu susţin ipoteza. Şi nu credeţi
că după 150 de ani de căutat acele date, 150 de ani, cele mai
luminate minţi ale timpurilor noastre, cei mai buni cercetători,
cele mai bune universităţi, cei mai mulţi bani, cel mai sofisticat
echipament...

Nu credeţi că dacă am fi pe drumul cel bun am face progrese în

descoperirea verigii lipsă, nu credeţi asta ? Momentan, n-am
descoperit-o. Voiam să vă spun asta. Aceasta e actualizarea. E
rezumatul pe scurt a 30 de ani din munca lui Gregg Braden, totul
comprimat şi prezentat în doar câteva ore. Aşadar, actualizările
privind căutarea verigii lipsă.

Vreţi să aflaţi care sunt ultimele descoperiri în căutarea verigii

lipsă din evoluţia umană ? - Da ! - Mă bucur, fiindcă încă nu e de
găsit. Aceasta e ultima actualizare. ÎNCĂ LIPSEŞTE ! Şi cred că va
continua să lipsească pentru foarte multă vreme. Există tot mai
multe dovezi ştiinţifice că aceasta nu există. Studiem forme de
viaţă primitive şi am prieteni în mediul universitar Şi suntem
prieteni până la această conversaţie. E foarte greu, fiindcă şi-au
dedicat vieţile să răspundă acestei întrebări. De unde venim ?
Cine suntem ? Dar tot mai multe dovezi ştiinţifice sugerează că...

96
 C e l e șase
A de vă ruri

Toţi ştiţi ce este copacul evoluţiei, iar noi suntem în vârful lui. Veţi
vedea că există tot mai multe dovezi care sugerează că nu
funcţionează aşa, că suntem un tufiş aparte. Suntem un tufiş
al evoluţiei care nu s-a schimbat mult, iar copacul cu celelalte
evoluţii stă lângă noi. Încă lipseşte.

97
Relația noastră cu trecutul

Analizăm informaţiile despre trecut.

 C e l e șase
A de vă ruri

Analizăm informaţiile despre trecut. Vreau să vă vorbesc despre

unul dintre studii. Cred că e evident că putem rezuma acest
program doar la un singur subiect, iar acesta e unul dintre acele
subiecte. Şi avem programe de o zi în care dezbatem aceste
subiecte. Fiindcă timpul ne presează, voi discuta pe scurt ce e mai
important.

Această poveste, după părerea mea, trebuia să ajungă pe prima

pagină a ştirilor din întreaga lume. Trebuia să apară la CNN şi BBC
şi la toate trusturile de ştiri, dar iată ce se întâmplă. Aceste
descoperiri ştiinţifice sunt adesea publicate în gazete puţin
cunoscute, sau dacă nu sunt puţin cunoscute, sunt doar cele pe
care le citesc oamenii de ştiinţă, nu şi publicul larg, asta e
realitatea. Toţi aţi auzit de omul de Neanderthal. În Germania, mi-
au corectat pronunţia. Oricum aţi pronunţa, omul de Neanderthal
sau Cro-Magnon.

Aţi auzit în şcoală că aceştia sunt strămoşii noştri undeva în

arborele genealogic al evoluţiei ? Asta era gândirea, asta am fost
învăţaţi cu toţii şi asta se predă şi în prezent.

Iată care e problema. În 1987 s-a făcut o descoperire. Rezultatul a

fost publicat abia în anul 2000. În 1987, într-o peşteră adâncă din
nordul Europei, a fost descoperit corpul unei fetiţe de
Neanderthal. Se păstrase atât de bine. Nu era îngheţată, nu era
fosilizată. Puteţi spune că era mumificată, dar într-un mod unic,
cum nu s-a mai văzut până atunci. Nu mai făcusem niciodată o
astfel de descoperire. N-am luat parte la acest proiect. Mi-aş fi
dorit eu. Era păstrată atât de bine, ADN-ul era foarte bine păstrat.

99
 C e l e șase
A de vă ruri

Cercetătorii aveau ADN-ul unei fiinţe care trebuia să fie strămoşul

nostru. Era suficient de intact încât putea fi comparat cu ADN-ul
de azi pentru a vedea dacă există similarităţi şi putem spune că
ne e strămoş. Aşadar, ADN-ul a fost trimis la unul dintre cele mai
bune laboratoare de analiză din lume. Cred că a fost trimis în
Ţările de Jos. În 1987. Şi rezultatele au fost publicate abia pe 30
martie 2000 în prestigioasa revistă Nature, volumul 404, pagina
490.

O să trec direct la subiect, la ultima propoziţie a ultimului

paragraf din rezumat şi concluzia după tot acest studiu. Nu cred
că e nevoie să vă prezint întregul studiu. Vreau să vă arăt ce au
descoperit cercetătorii. Rezultatele sugerează că, de fapt, omul
modern nu este urmaşul omului de Neanderthal. Motivul e că
ADN-ul nostru şi ADN-ul lor nu se aseamănă suficient ca să
tragem concluzia că ne sunt strămoşi. De fapt, după acest studiu,
s-a descoperit mai mult ADN, mai multe corpuri de Neanderthal
nu la fel de bine păstrate, dar s-au descoperit mai multe. Unele
dintre ele au fost descoperite îngheţate, altele mumificate.

Conform datelor pe care le deţinem acum, nu numai că nu ne

tragem din omul de Neanderthal, dar am trăit pe pământ alături
de oamenii de Neanderthal. Au trăit pe Pământ odată cu noi. Şi
unele dintre dovezi sugerează că am avut iubiţi şi iubite din
specia Neanderthal.

Am făcut această afirmaţie în faţa publicului de la Hay House

unde se aflau vreo 3.000 de oameni în public. Am făcut afirmaţia
că am avut iubiţi şi iubite din special Neanderthal şi o femeie e pe
rândul din faţă spune: „Încă avem.” Am păşit pe Pământ alături de
ei, ceea ce înseamnă că nu putem să fim descendenţii lor.

100
 C e l e șase
A de vă ruri

Acum ştim că nu suntem. Nu suntem urmaşii omului de

Neanderthal. Pe de altă parte, acest neadevăr încă se predă în
şcoli. Şi dacă cineva pune întrebări, apare o mare problemă. Vreau
să ştiţi că nu sugerez să renunţăm la vechile învăţături. Sugerez
doar să respectăm tinerii din ziua de azi.
De ce nu le spunem totul ? Să le spunem: Iată ce am crezut timp
de 150 e ani şi iată ce arată noile descoperiri. Să vă spun de ce e o
idee bună, fiindcă am avut ocazia să particip la programe pilot
pentru tineri. Am lucrat cu elevii de clasa a doua, cu elevii de
gimnaziu. Pe vremea mea era ciclul inferior al liceului, acum e
gimnaziu. Şi le-am organizat pentru elevi de clasa a 12-a în şcoli
progresiste unde mi se permite să vorbesc timp de trei-patru ore.
Folosesc un limbaj diferit, multe imagini. Am confecţionat un
ecran din podea până în tavan din hârtie cerată. Când privim
piramidele din Egipt sau Machu Picchu, e ca şi cum ai putea intra
înăuntru, sunt uriaşe. Şi folosesc un limbaj diferit. Iată de ce cred
că e important pentru tineri. Tinerilor le place să ştie că există
mistere de rezolvat. Mie-mi plăcea asta când eram mic. Nu prea e
interesant să studiez ceva şi totul să fie deja ordonat şi să spui:
„Uite cum stau lucrurile.” Dar când află din ceea ce le spun eu că
există mistere care n-au fost rezolvate încă, spun: „Poate îl pot
rezolva eu. Poate voi găsi indiciul.” Şi asta îi face curioşi.

Aşadar, cred că e necesar să fim sinceri cu tinerii şi să diseminăm

informaţiile, să-i respectăm. Să le spunem ce ştim. În prezent,
ştiinţa încearcă să ia toate descoperirile arheologice şi
antropologice legate de oameni şi de clădiri şi de civilizaţiile
apuse şi să le plaseze într-o cutie preconcepută, în loc să permită
datelor să-şi spună povestea. Pentru mine, nu e o abordare
ştiinţifică. E parte a problemei.

101
 C e l e șase
A de vă ruri

V-am menţionat mai devreme că acestea sunt încă predate ca

adevăruri. V-am menţionat mai devreme cuvântul „Cro-Magnon”.
Termenul „Cro-Magnon”, dacă aţi mers la şcoală în perioada în
care a fost folosit, a trecut mult timp, fiindcă termenul nu mai e în
uz. Iată termenul care l-a înlocuit şi spune toată povestea.
Acronimul e OMA (AMH în engleză). Asta înseamnă omul modern
din punct de vedere anatomic şi explică ce înseamnă acest om
de Cro-Magnon. Iată despre ce e vorba.

Am apărut brusc pe Pământ acum 200.000 de ani în această

formă şi nu ne-am schimbat de atunci. Am apărut acum 200.000
de ani şi dacă aţi lua un schelet, dacă ar găsi un schelet al acestui
om modern, exact asta înseamnă. Dacă luaţi scheletul şi îl puneţi
lângă mine pe scenă, în afara faptul că oasele de la picioare erau
puţin mai groase, fiindcă alergau şi mergeau mai mult decât noi,
nu ne puteţi distinge. Proporţiile corpului sunt la fel, mărimea
creierului e la fel, volumul cranian e la fel, nu ne-am schimbat de
când am apărut.

Nu ştiu de unde am apărut şi nu spun că ştiu ce s-a întâmplat, dar

asta nu e ideea lui Darwin despre evoluţie. Şi cred că trebuie să
realizăm asta şi să fim sinceri cu noi înşine. Să fim sinceri şi să
analizăm informaţiile veridice. Există întrebări ? E o informaţie
foarte importantă. Întrebarea e... Există imagini accesibile
publicului şi unele documentare arată două lucruri.

Arată schelete fosilizate ale unor oameni care sunt mult mai
înalţi, de trei ori mai înalţi decât în prezent. Au între cinci şi nouă
metri înălţime, perfect proporţionaţi, dar mari. Există şi schelete
ale unor oameni cu un craniu alungit. Am văzut acele cranii
alungite desenaţi pe pereţii unui templu din Egipt.

102
 C e l e șase
A de vă ruri

Mi-am spus: „Poate sunt doar imagini şi au fost stilizate aşa. Poate
e licenţă artistică. De unde ştiu că sunt reale ?” Aţi văzut acea
fotografie cu mine în Egipt, în 1986. După aceea, am ajuns pentru
prima dată în Peru. În Peru, am descoperit mumii care semănau
cu desenele din templele din Egipt. E vorba de oameni foarte
înalţi. Unii dintre ei aveau între 2,5-3,5 m înălţime, aveau cranii
alungite, i-am descoperit şi în China. I-am descoperit în China, în
dealurile din America de Nord, în nordul Americii Centrale. La
nord de Illinois există nişte dealuri, ca nişte movile. Au început
excavările la începutul secolului XX. Au descoperit aceste
schelete, movilele au fost închise, muncitorii au semnat acorduri
de confidenţialitate şi unii dintre ei şi-au pierdut slujbele. Nu
aveau voie să vorbească despre descoperiri. Întrebarea e, există ?

Cred că unele sunt doar zvonuri. Unele fotografii sunt trucate, dar
altele nu sunt. Chiar dacă o singură fotografie ar fi reală, cum o
explicăm ? Cred că informaţia nu e distribuită, fiindcă există o
poveste pe care comunitatea academică încearcă să o păstreze,
iar acestea sunt doar anomalii. Anomaliile nu sprijină cursul
poveştii şi e mult mai uşor să le ascundem sub preş. Dar dacă se
punem cap la cap, aceste anomalii spun o poveste. Noua poveste
merge mână în mână cu tradiţiile orale ale multora dintre
strămoşii noştri indigeni legate de originile noastre, de unde
venim şi cum am apărut în lume. Vom vorbi despre asta într-o
altă parte a programului, în ultima parte, mai exact.

103
Relația noastră cu trecutul

Cooperare, nu concurenţă
 C e l e șase
A de vă ruri

Cooperare, nu concurenţă. Dacă chiar vrem să răspundem la

întrebarea „cine suntem ?”, trebuie să ne întoarcem acum
200.000 de ani şi să ne întrebăm ce s-a întâmplat ? De ce am
apărut şi nu ne-am schimbat deloc ? Dacă evoluţia e principiul de
bază, de ce nu ne-am schimbat de 200.000 de ani ? Unul dintre
principiile centrale ale lui Darwin şi v-am spus asta mai devreme,
era ideea că natura se bazează pe concurenţă şi conflict.

Vreau să vă explic cum am ajuns la concluzia asta şi vreau să

înţelegeţi raţionamentul care nu mai sprijină gândirea aceasta.
Dacă participaţi la curs, acest moment e unul cheie, e una dintre
cel mai preţioase... ... informaţii oferite de mine, fiindcă ne
rezolvăm problemele conştient şi subconştient in această
perspectivă a concurenţei şi conflictului. Mie ce-mi iese ? Ce-mi
iese din relaţia asta, ce-mi iese din slujba asta sau dacă iau o
decizie medicală ?

Această gândire vine din supoziţia falsă că totul se bazează pe

concurenţă. Nu trăim într-o astfel de lume şi de aceea, nu
funcţionează. Nu funcţionează cu alte naţiuni şi vedem impactul
acestei gândiri după ce am ajuns în secolul XXI şi încercăm să
rezolvăm problema armamentului, în speţă armamentul nuclear
şi distribuirea resurselor între naţiuni.

Nu mai putem gândi din aceeaşi perspectivă. Vreau să înţelegeţi

de ce gândim aşa, sunteţi interesaţi ? Iată limbajul folosit de
Darwin în cartea sa. Limbajul e puţin complicat, dar vreau să
vedeţi citatul, apoi vom vorbi despre asta. Darwin a mers într-o
croazieră, probabil că ştiţi asta. Darwin a mers într-o croazieră.
Ştiţi numele vasului ? Vă amintiţi ?

105
 C e l e șase
A de vă ruri

Pe HMS Beagle, acesta era numele vasului. A mers în locuri

precum insulele Galapagos şi ceea ce a făcut ca om de ştiinţă şi
cred că e important să reţineţi, a observat natura, mediul
înconjurător. A observat populaţiile. A observat furnicile, păsările,
tot felul de molii, a observat multe vieţuitoare diferite. Părerea
mea e că aici a greşit Darwin. A luat ceea ce a văzut în insulele
Galapagos la un anumit moment în timp, într-o anumită zi, într-
un anume loc, şi a generalizat tot ceea ce a observat acolo, apoi, a
aplicat această regulă la toate vieţuitoarele de pretutindeni,
inclusiv la oameni.

Spre exemplu, s-a uitat la furnici şi a spus: „Mai bine privim

instinctele conform comportamentului furnicilor care înrobesc
alte furnici.” Asta a observat el. O colonie de furnici captura o altă
colonie şi nu le omorau, ci le înrobeau. Le forţau să muncească, să
aducă mâncare şi să construiască tunele. Când a văzut asta, a
spus: „Acesta e un mic exemplu al unei reguli generale care se
aplică la viaţa de pretutindeni, inclusiv oamenilor.” Aşa şi-a
justificat gândirea. Iată ce a spus, e un mod periculos de gândire.
E un mod foarte periculos de gândire. A spus: „Mai bine privim
instinctele conform comportamentului furnicilor care înrobesc
alte furnici, ca exemple ale unei reguli generale care duce la
evoluţia tuturor fiinţelor”. Şi iată că urmează legea.

„Legea e înmulţire, diversitate, cei mai puternici trăiesc, cei mai

slabi mor.” Acesta e un mod foarte periculos de gândire. Asta
înseamnă concurenţa. Asta e ideea introdusă de el în 1859 şi
piatra de temelie a atâtor sisteme care acum dau greş în vieţile şi
lumile noastre. E o idee nesustenabilă, fiindcă se bazează pe un
neadevăr. Sistemul economic e în colaps pe baza ideii de cei
puternici trăiesc, cei slabi mor. Sistemul corporatist,

106
 C e l e șase
A de vă ruri

felul cum facem afaceri. Vreau să vă explic ceva. Când vorbesc

despre economie, nu înseamnă doar bani. O economie poate
avea bani, dar nu neapărat.

Economiile se bazează pe oameni. Oamenii muncesc, trăiesc şi

împart resurse vitale de care au nevoie. Mâncare, apă, adăpost,
lucrurile de care au nevoie într-o anumită soluţie. Şi când
începem să adoptăm aceste principii în raport cu familia noastră
globală, acolo apare ruptura. Nu e doar vorba de bani. E vorba de
oameni şi de felul cum lucrăm împreună, cum distribuim
resursele de care avem nevoie ca familie globală.

Multe dintre principiile folosite azi se bazează pe această idee: cel

puternic trăieşte, cel slab moare sau o variaţie a acestei idei. De
aici apar ideile de luptă, lipsă, concurenţă, conflict. Darwin credea
că asta e lumea în care trăim şi asta a devenit lentila prin care
făcea toate observaţiile. Nu e adevărat şi nu doar părerea mea, ci
e un fapt ştiinţific.

Vă dau exemplu unde vedeţi aceste principii în acţiune. Aceasta e

o revistă de prestigiu, „New Scientist”, un întreg număr dedicat
evoluţiei şi conţine un eseu scris de Michael Le Page. A fost scris
în aprilie 2008. A scris aşa: „Ce vedem în natură nu e fiecare
animal pe cont propriu.” Dacă v-aţi uita la televizor, aţi crede că
greşeşte. Îmi amintesc când am fost copil prin anii '60. Televizor
alb-negru, duminică după-amiază. Nu aveam multe emisiuni,
doar trei canale. Unul dintre ele rula înainte de cină şi avea acelaşi
final. Mă bucur că era alb-negru. Avea acelaşi final. Râul curgea
liniştit undeva în Africa şi, dintr-o dată, un leu sărea din tufiş şi
încolţea o gazelă, îi rupea gâtul şi sângele curgea în râu.

107
 C e l e șase
A de vă ruri

Era o scenă îngrozitoare şi apoi îl auzeam pe narator: „Natura e un

loc periculos, protejaţi-vă familia cu Mutual of Omaha.” Mutual of
Omaha era o companie de asigurări. Difuzau „Regatul Sălbatic”,
acesta era numele emisiunii şi mereu se termina cu un animal
care era devorat şi naratorul spunea: „Protejaţi-vă familia cu
Mutual of Omaha.” Se gândeau că animalele se omoară între ele
când apare ocazia, dar nu e chiar aşa. Iată ce scrie în revistă:
„Cooperarea e o strategie eficientă de supravieţuire în natură.

Când cooperarea dispare, rezultatele pot fi devastatoare.” Ştiinţa

ne spune că natura nu se bazează pe modelul de concurenţă şi
conflict. S-au făcut peste 400 de studii la începutul anilor '90 care
au pus aceeaşi întrebare. Iat-o. Când vorbim despre concurenţă,
în biologie se numeşte concurenţă violentă. Nu e un meci amical
de şah, dame sau fotbal. Vorbim despre concurenţă violentă.
„Care e procentul optim de concurenţă violentă ?” Răspunsul e
uimitor. Vă dau citatul exact. „Procentul ideal de concurenţă
violentă...” Un om de ştiinţă a făcut această afirmaţie
revoluţionară ! „... în orice tip de mediu...” Cât impact are această
afirmaţie ! Spune aşa „...în orice mediu, procentul ideal de
concurenţă dintr-o clasă, de la locul de muncă, din familie, de la
locul de joacă, e zero.” Concurenţa violentă e întotdeauna
distructivă. Şi tinerii şi bătrânii beneficiază din cooperare, nu
concurenţă.

Există 400 de studii. Acest citat îi aparţine lui Alfie Kohn în cartea:
„Nu e un concurs: Lupta împotriva concurenţei.” Acum apare o
nouă gândire care se îndepărtează de această idee de
supravieţuirea celui mai puternic, iar ăsta e un lucru bun, fiindcă
mă întorc la contextul nostru. Nu trăim timpuri obişnuite ale

108
 C e l e șase
A de vă ruri

istoriei civilizaţiei, trăim într-un timp al extremelor. Aceste timpuri

ale extremelor ne împing la limita a ceea ce credem că suntem, a
modului în care rezolvăm problemele şi ce a funcţionat în trecut.
Iar când vechile soluţii nu mai funcţionează, avem ocazia să
renunţăm la ele, fiindcă cea mai bună ştiinţă a timpurilor noastre
ne arată noi soluţii pe baza realităţilor care astăzi ştim că există.

Cei care se agaţă de vechile idei se luptă şi încearcă să rezolve noi

probleme cu o viziune învechită. De aceea, cred că e important ca
tinerii să aibă acces la informaţii. Acum sunt tineri, dar peste
câţiva ani li se va cere să rezolve problemele create de noi cu
ajutorul unei gândiri bazate pe supoziţii ştiinţifice false.

Le vom oferi instrumentele necesare ca să aibă succes, sau îi vom

incapacita cu aceeaşi gândire limitată care a cauzat problemele ?
Nu cunosc răspunsul, dar e o întrebare la care toţi trebuie să
căutăm răspuns. Şi dacă vrem să schimbăm ceva, acesta e
momentul. E momentul, fiindcă tinerii noştri nu întineresc pe zi
ce trece. Aşadar, ideile lui Darwin, afirmaţiile sale şi dovezile nu
sprijină ideea de luptă, lipsă, concurenţă şi conflict. Nu face din
acestea o lege a naturii. Evident, aceste situaţii apar, nimeni nu
neagă existenţa lor. Aceste situaţii apar ca răspuns la condiţii
specifice, iar asta înseamnă că, cu cât permitem luptei, lipsei,
concurenţei şi conflictului să se manifeste în lume, cu atât ne
îndepărtăm mai mult de armonia cu adevăratele legi care ne
permit să transcendem peste greutăţile timpurilor noastre.

109
Relația noastră cu trecutul

Pietre de temelie
 C e l e șase
A de vă ruri

Pietre de temelie. V-am spus că Darwin a înţeles că teoriile lui vor

fi depăşite. Vreau să vă arăt cum a spus asta, fiindcă e foarte
important. Asta îmi demonstrează că a fost un om de ştiinţă
cinstit. A explicat de ce a propus aceste idei. Şi nu el, ci oamenii
din prezent întâmpină dificultăţi să păstreze validitatea spuselor
lui, dar priviţi ce a spus: „Dacă cineva ar demonstra că există un
organism complex care să nu se fi format prin numeroase
modificări subtile şi succesive...”

Practic, el spune că dacă am găsi un exemplu de ceva care a

apărut, dar nu evoluat deloc, teoria lui ar fi egală cu zero. Şi am
descoperit că ochiul uman e un exemplu perfect, precum şi ADN-
ul. Avem exemple. La cursurile mai lungi dăm detalii despre
această afirmaţie, am vorbit despre asta în cărţi. Pentru acest
curs, reţineţi că gândirea aceasta nu mai e sprijinită de dovezi
care atestă supravieţuirea celui mai puternic şi Darwin ştia că
există o posibilitate ca asta să se întâmple şi a spus: Să ne
prefacem că sunt Darwin câteva minute. Zice: „Încerc să gândesc
puţin altfel, aceasta e o piatră de temelie, e o punte, nu e capătul
drumului, e abia începutul lui.” Asta a încercat să spună şi e
interesant, fiindcă asta e valabil pentru multe lucruri, lumea se
schimbă.

Foarte mulţi oameni sunt martori ai acestei schimbări şi spun:

„Dacă nu e aşa cum trebuie să fie, înseamnă că ceva e greşit.” Dar
multe dintre schimbările din prezent nu trebuiau să fie niciodată
o soluţie, ci doar piatra de temelie, puntea. Spre exemplu,
motorul cu combustie internă. Când Ford a inventat acel motor, a
spus că e temporar, până descoperă un alt model care nu se baza
pe combustia internă. Acele scântei produse de cilindri,
pistoanele, totul e temporar. Nikola Tesla e un exemplu perfect.

111
 C e l e șase
A de vă ruri

Tesla a inventat sistemul electric pe care-l folosim în prezent. Cu

puţin timp în urmă făceam parte din societatea Tesla şi lucram ca
inginer în sectorul apărării. Am făcut parte din multe organizaţii
de cercetare. Fac parte din societatea Tesla. Am o copie a
notiţelor lui Nikolai Tesla din ultimul an când a dezvoltat
tehnologia, din 1899-1900. A locuit în Colorado Springs, Colorado
şi a dezvoltat tehnologia care ne aduce curentul electric fără să
folosim linii de tensiune. Dar ideea lui de transmisii electrice cu
ajutorul liniilor de tensiune...

O să mă prefac că sunt Tesla puţin. A spus: „E temporară.” A spus:

„Am făcut asta ca oamenii din lume să poată avea energie
electrică acum, ca vieţile noastre să nu se încheie când apune
soarele, acum avem lumină înăuntru, avem curent electric pentru
a acţiona maşinării, dar e doar temporar, până când pregătesc
următoarea etapă şi nu vom mai avea nevoie de curent electric.”
Cunoaşteţi povestea. Aşadar, a pus la punct tehnologia aceasta şi
pe atunci lucra cu bancherii care au spus: „Ce tehnologie
incredibilă ! Nu folosim o linie de înaltă tensiune ca să ducem
electricitatea de la A la B.” Au întrebat: „Cum plătesc clienţii
pentru asta ?” Sunt bancheri. Tesla zice: „Tocmai că nu plătesc. E
energie gratuită.” I-au retras finanţarea. Au spus: „Lumea nu e
pregătită pentru asta. Dacă nu putem cere bani pe ea, nu ne
trebuie.”

După 100 de ani, încă folosim o reţea de curent electric care

trebuia să fie temporară până la finalizarea ultimei faze a
proiectului. Acestea sunt doar câteva exemple. Darwin are idei
oarecum similare. E vorba de idei care trebuie să ne îndrume în
direcţia corectă, până când apare următoarea idee.

112
 C e l e șase
A de vă ruri

Unde am învăţat că, dacă acele idei nu mai funcţionează,

înseamnă că ceva e greşit şi nu mai funcţionează. Dar aşa suntem
condiţionaţi să gândim. Dacă nu funcţionează ca înainte,
înseamnă că s-a stricat ceva. E o schimbare radicală în gândire.

Vă voi vorbi despre strategiile şi tehnicile care creează anduranţă

în creierele noastre ca să vă fie mai uşor să acceptaţi schimbarea
în această perioadă importantă. Lumea s-a schimbat şi suntem
obişnuiţi cu schimbări lente, treptate. Poate o generaţie vede
nevoia pentru schimbare, apoi, generaţia următoare înfăptuieşte
acest lucru. Nu e cazul şi acum.

Vreau să vă întreb ceva. V-aţi gândit vreodată câtă putere aveţi în

lume ? Câtă putere trebuie să aveţi ca să ducem această luptă
împreună ? Vă întreb acelaşi lucru. Realizaţi de câtă putere e
nevoie pentru a trăi într-o lume în care credem că deja stăpânim
un mod de a trăi şi o mentalitate şi ne merge bine aşa şi, dintr-o
dată, covorul a fost smuls de sub noi?

Şi toate acele metode vechi nu mai funcţionează, cele noi nu sunt

testate şi ni se cere să trăim în ambele lumi în acelaşi timp. Tot în
acelaşi timp, ni se cere să fim sănătoşi, fericiţi, să formăm relaţii,
să punem mâncare pe masă, să avem o carieră, în timp ce tot
ceea ce ştiam până acum se schimbă. Şi să nu ne pierdem în
teama de necunoscut, fiindcă lumea nouă n-a apărut încă.

Realizaţi de câtă putere e nevoie să fim în această postură ?

Fiindcă acesta e momentul în care ne aflăm acum. Exact acesta.
Simţiţi ? De-a lungul acestui curs punem bazele. Cred că oamenii
sunt dispuşi să se schimbe, dacă au pentru ce. Aş putea începe
cursul spunând: „Uitaţi tot ce ştiţi despre Darwin, evoluţie şi

113
 C e l e șase
A de vă ruri

schimbările climatice.” Şi oamenii m-ar întreba: „Bine, dar de

unde ştii că e aşa ?” Fiindcă lobul stâng analizează şi vreau să-i
ofer informaţii, chiar dacă e doar un rezumat. Acestea sunt datele
care sprijină afirmaţiile mele şi pe măsură ce emisfera stângă
renunţă la vechile idei şi le acceptă pe cele noi, vom vorbi despre
strategiile care permit inimii şi creierului vostru să funcţioneze
împreună, să integreze schimbarea în mod sănătos. E foarte
important pentru noi.

Chiar dacă nu vă place schimbarea, am văzut oameni care devin

atât de încrezători şi spun: „Sunt pregătit de schimbare !” Aveţi
grijă ce spuneţi Universului: „Adu-mi schimbarea, fiindcă mă
descurc !” Şi chiar îşi doresc asta ca nişte ninja. Războinici
spirituali ninja în prezenţa schimbării, fiindcă e nemaipomenit să
ne eliberăm de teama de necunoscut. Aşadar, Darwin a spus că
teoria lui e vulnerabilă.

La fel ca motorul cu combustie internă, la fel ca reţeaua electrică,

teoria lui a fost un început de drum. Acum, ne îndreptăm către o
nouă înţelegere despre care voi vorbi în ultimul segment. Ne
întoarcem la asta în ultimul segment al cursului şi vă voi spune
ceva foarte important pentru mine. Mi-am petrecut 30 de ani din
viaţă cercetând aceste informaţii pentru a trage concluzia pe care
v-o împărtăşesc în ultimul segment. Are legătură cu marea
întrebare: „Cine suntem ?” Acum vă dau doar o idee despre
parcursul acestui curs.

114
Relația noastră cu trecutul

Regândim civilizaţia umană

 C e l e șase
A de vă ruri

Regândim civilizaţia umană. Să discutăm despre ideea de

civilizaţie. E interesant că totul se leagă. Ideile de cât de veche e
civilizaţia şi cum funcţionează vor reflecta ideile lui Darwin legate
de concurenţă, luptă sau cooperare şi întrajutorare. Şi cred că veţi
fi surprinşi, dacă nu aţi văzut ce urmează.

Ni s-a inoculat o poveste despre relaţia noastră cu noi înşine,

relaţiile cu ceilalţi, cu pământul, cu trecutul nostru. Iar această
poveste ştiinţifică despre care am discutat mai devreme e
răsturnată de noile descoperiri. Iar unele dintre descoperirile care
mă bucură enorm sunt cele care privesc civilizaţia. Cât de veche e
civilizaţia, de când existăm pe pământ, au mai existat civilizaţii
avansate din punct de vedere tehnologic în trecut ?

Când aveam patru ani, eram fascinat de Egiptul Antic şi ce se

întâmplase acolo. Mama nu era întotdeauna interesată de
aceleaşi lucruri, dar îmi sprijinea pasiunile. Învăţa împreună cu
mine. Aşa am învăţat numele faraonilor egipteni. Am învăţat
numele tuturor dinozaurilor şi numele tuturor planetelor. Mercur,
Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranos, Neptun, Pluto. Le-
am învăţat împreună. M-a sprijinit fiindcă am ştiut că dincolo de
istoria lumii noastre, există ceva mai mult, ceva ce lipseşte, ceva
uitat. Asta m-a atras la arheologie şi posibilitatea că, poate într-o
zi, vom găsi aceste noi descoperiri.

Oamenii ca David Hatcher Childress. I-am citit cărţile când eram

tânăr. A călătorit prin lume făcând autostopul ca să exploreze
vechile civilizaţii. Acum, am onoare să vorbesc cu el la conferinţe.
O persoană ale cărui cărţi le-am citit când aveam 20-30 de ani.
Poveştile sunt senzaţionale, mai mult decât pot împărtăşi aici.

116
 C e l e șase
A de vă ruri

Iată ce vă pot spune. Am fost învăţat, când eram la şcoală, poate

şi voi aţi fost învăţaţi, chiar şi elevii din şcolile de azi sunt învăţaţi
că evoluţia civilizaţiei arată aşa. Aici e timpul prezent, în partea
dreaptă, linia roşie. Aici e acum 5.500 de ani, când ni se spune că a
început civilizaţia, în Sumerul antic. Orice altceva e mai recent.
Egiptul Antic s-a dezvoltat cam acum 5.000 de ani, valea Indului,
India. Aici sunt Grecia şi Roma.

Când eram mic, mă gândeam că Grecia şi Roma sunt atât de

antice, dar sunt oarecum antice. Există civilizaţii străvechi. Aţi
trecut şi voi prin asta ? Apoi, au apărut incaşii, mayaşii şi alte
civilizaţii. Am fost învăţat că asta e civilizaţia, asta e istoria
civilizaţiei.

Problema e că datele ştiinţifice nu mai sprijină această idee. I-am

pus o întrebare profesorului meu din liceu. I-am spus: „Înţeleg
toate astea, dar aici ce s-a întâmplat ?” Şi mi-a spus: „Nu-ţi bate
capul cu astea.” A spus: „Aici nu s-a întâmplat nimic.” Toată
acţiunea e aici. Vorbesc din perspectiva profesorului meu. Fac
asta foarte des azi. Dacă nu-mi iese treaba ca scriitor, voi deveni
mediu. Pot lua legătura directă cu cei pe care-i pomenesc. Mi-a
spus: „Nu-ţi pierde vreme, n-ai nimic de văzut acolo.” Să ştiţi că
era foarte departe de adevăr. Tipul ăsta apare în toate fotografiile
mele. Nu ştiu de ce.

Am petrecut o mare parte a vieţii mele de adult cercetând, aş

acum v-am spus civilizaţii antice, unele locuri izolate, neatinse,
care există în lume şi păstrează arhivele trecutului nostru. Uneori,
e vorba de mânăstiri, alteori, de librării. Uneori, e vorba de clădiri
întregi. Vă voi explica o parte din neconcordanţele descoperite.

117
 C e l e șase
A de vă ruri

Dacă e doar una singură, poate e o anomalie, dar sunt atât de

multe anomalii care spun o nouă poveste. Cred că trebuie să fim
cinstiţi şi să ascultăm şi povestea asta. Iată un astfel de loc. Este
un sit arheologic excavat recent în nordul Peruului. Rescrie cărţile
de istorie pentru Americi, toate Americile. Situl a devenit acceptat
la nivel ştiinţific. Aparţine celei mai vechi civilizaţii avansate
tehnologic din Americi. E mai vechi decât descoperirile din Mexic,
decât descoperirile din SUA pe care le cunoaştem azi şi este
acceptat. E mai vechi decât civilizaţiile incaşă şi mayaşă, mai
vechi decât civilizaţiile olmecă şi toltecă. E un sit care n-ar trebui
să existe şi, totuşi, iată-l.

E un sit uriaş, are în jur de 60 ha. Găzduieşte trei piramide, trei

pieţe circulare uriaşe, ca cea în care mă aflu în imagine. E un sit
arheologic activ şi cu cât sapă mai adânc, cu atât găsesc mai
multe. Iată-l de sus. Situl se numeşte Caral Peru, la patru ore
distanţă de Lima, undeva în apropiere de plantaţiile de banane. E
un sit misterios. Nimeni nu ştie cine l-a construit. Iată problema.

Ni s-a spus că civilizaţia a apărut acum 5.000 de ani. Atunci a

dispărut aceasta. Aceasta a dispărut când ni s-a spus că
civilizaţiile avansate au apărut. Oamenii ăştia ştiau ce e
astronomia, aveau noţiuni despre timp. Ştiau ce sunt ciclurile
solare, ciclurile lunii. Foloseau matematica, agricultura,
arhitectura. Ştiau să construiască clădiri cu mai multe etaje. N-am
mai descoperit aşa ceva atât de departe în trecut. Caral Peru.

În ziua sosirii mele acolo împreună cu ghidul meu arheologic,

acesta a dat un telefon la universitate şi ziua în care am fost acolo,
coincide cu ziua când datele au venit de la laboratoarele
independente şi au confirmat că acel sit a fost distrus acum 5.000

118
 C e l e șase
A de vă ruri

de ani, dar a fost ridicat cu 2.000 de ani înainte. Asta înseamnă, cu

cel puţin 7.000 de ani înainte de prezent. Vă gândiţi: „Interesant !
Poate e o simplă anomalie.” Ne-a scăpat asta. Problema e că
aceste situri apar în multe locuri din lume care împing originea
civilizaţiei mai departe în trecut. Ca să nu pierdem timpul, voi
trece direct la subiect. Cel mai vechi sit arheologic descoperit în
prezent, cel mai vechi din lume, e un loc foarte periculos acum.

E la graniţa dintre Turcia şi Siria. Un loc foarte periculos. Nu cred

că se mai organizează vizite acolo. E un sit arheologic numit
Göbekli Tepe.

Göbekli Tepe, Turcia. E un sit misterios, fiindcă toate templele

sunt îngropate sub pământ. Iar sistemele radar cu imagistică
dezvăluie structura. E foarte interesant... Am început cu piramida
inversată a supoziţiilor false cu motiv, fiindcă voi reveni la ea.
Acest sit a fost descoperit de un arheolog american în anii '60.

În piramida inversată am concluzionat că am fost învăţaţi că

civilizaţia e liniară. Începe primitivă şi avansează până în
momentul prezent şi s-a întâmplat o singură dată, asta e
convingerea ştiinţifică. Atunci când arheologul american a
analizat descoperirea respectivă, produsele de olărit şi alte
artefacte descoperite sub movile, datele nu se potriveau acestui
scenariu. Erau mult mai vechi şi nu i-a venit să creadă, fiindcă
civilizaţia era liniară.

Aşadar, arheologul american a părăsit situl unei descoperiri

uriaşe, una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului XX. Şi a
făcut asta în anii '60. În 1990, un arheolog german a venit, a
analizat datele şi nu i-a venit să creadă. Nu i-a venit să creadă

119
 C e l e șase
A de vă ruri

vechea poveste şi a făcut o afirmaţie celebră. Dacă nu mă întorc şi

nu plec de lângă aceste movile, îmi voi petrece tot restul vieţii
săpând la acest sit antic. Şi n-a plecat. A murit în 2013. Şi-a
petrecut întreaga viaţă acolo, din fericire n-a văzut războiul.

Nu i s-ar mai fi permis să lucreze acolo. Aşadar, Göbekli Tepe, un

sit misterios. Momentan, ştim că există 15 temple circulare sub
Pământ. Două dintre ele au fost excavate. Am vorbit cu un
fotograf de la muzeul Smithsonian şi mi-a permis să vă arăt
aceste fotografii. Vă pot arăta stadiul excavaţiilor în prezent.

Aceasta e sala unuia dintre temple şi aceştia sunt stâlpii. Îi puteţi

compara cu mărimea unui om ca să vă faceţi o idee. Iată cât sunt
de mari şi încă nu au ajuns la baza lor. Excavările sunt în
desfăşurare şi când vor săpa mai adânc, veţi vedea că vom
constata o vechime mai mare. Fiindcă hieroglifele au fost
îngropate, sunt foarte bine păstrate. Arată aşa. Sau aşa.

Să vorbim despre datare. Nu uitaţi că ceea ce se predă în şcoli,

tinerilor noştri, e că civilizaţia a apărut acum 5.000 de ani, dar
acest sit e de două ori mai vechi. Momentan, e datat undeva în
neolitic, în secolul X î.Hr. Aşadar, e de două ori mai vechi. Iată
unde ni s-a spus că începe civilizaţia şi cum arată, de fapt.

Pentru referinţă, am colorat cu albastru în stânga pe graficul pe

care-l priviţi şi se sfârşeşte acum 12.000 de ani cu aproximaţie, Era
Glaciară. Aceasta e ultima glaciaţiune. E acolo pentru comparaţie.
Şi după Era Glaciară, au fost 4.000 de ani de vreme instabilă
Foarte multe furtuni mari. Când soţia mea îmi spune:
„Pregăteşte-te pentru o furtună mare”, o întreb: „Durează 4.000
de ani ?” Zice: „Probabil că nu. Atunci, nu-i mare scofală.”

120
 C e l e șase
A de vă ruri

Totul e relativ, nu ? Aşadar, priviţi ce se întâmplă, priviţi aceste

situri. Aici apare Caral, acum aproape 7.000 de ani. Aici apare
Marele Sfinx şi civilizaţia egipteană apare acum 7.000-9.000 de
ani înainte de prezent, când ploile acelei perioade au creat
urmele de eroziune ale Sfinxului care ajută cu datarea. Şi aici
apare Göbekli Tepe, acum 11.300-11.500 de ani. Acum spun că
după ce termină excavaţiile, probabil vorbim de un sit de acum
13.000 de ani, vorbim despre Era Glaciară şi civilizaţii avansate din
punct de vedere tehnologic. Aici e datat Çatalhöyük, un alt sit din
Turcia pe care nu l-am menţionat.

Golful Khambhat din India e un întreg oraş, de cinci kilometri

lungime şi opt kilometri lăţime scufundat la 36 m sub apă pe
coasta Indiei. Întrebarea e: cum a ajuns acolo ? Fie a fost construit
sub apă, ceea ce e puţin probabil, dar trebuie să luăm în calcul
opţiunea. Sau a fost construit pe uscat şi s-a scufundat când s-a
ridicat nivelul mării la finalul ultimei glaciaţiuni când gheaţa s-a
topit, apa a umplut bazinele oceanice, iar acest lucru pune
probleme arheologiei. Strică povestea, schimbă cunoştinţele din
manuale. Aşadar, în cazul Göbekli Tepe, se gândesc că
începuturile construcţiei datează aici, când vor ajunge la bază.

121
Relația noastră cu trecutul

Civilizaţiile ciclice
 C e l e șase
A de vă ruri

Civilizaţiile ciclice. Ca puncte de referinţă, am trasat liniile roşii pe

care le vedeţi pe grafic. Acestea sunt cicluri de 5.000 de ani. Dacă
vă amintiţi... Dacă vă amintiţi calendarul mayaş şi fenomenul 2012,
şi acele discuţii despre ciclurile de 5.000 de ani, precesia
echinocţiilor. Despre asta era vorba. Iată de ce vă arăt asta.

Acesta e prezentul. Această linie roşie de aici este anul 2012.

Sfârşitul ciclului şi începutul. Am început un nou ciclu al istoriei
care ni s-a predat, care li se predă tinerilor. Nu e istoria întregii
lumi din toate timpurile, nu ? Nu e istoria întregii lumi, dar ce
este? Istoria celui mai recent ciclu. Uităm ciclul de dinainte şi
acum, probabil că există şi un ciclu înaintea celui uitat.

Civilizaţia e ciclică. Asta ne ajută să înţelegem de unde provin

cunoştinţele. De unde ştiau egiptenii cum să construiască
piramidele ? De unde ştiau mayaşii despre ciclurile temporale ?
Iar acum, oamenii de ştiinţă pot găsi legătura dintre aceste
civilizaţii antice şi pot împărtăşi descoperirile în acest ciclu.

Există foarte multe teorii momentan, dar e un adevăr cunoscut

faptul că civilizaţia e ciclică şi nu civilizaţia avansată tehnologic n-
a apărut acum 5.000-5.500 de ani, ci mult mai devreme. Şi iată
misterul, iubesc misterele, tinerii iubesc misterele şi ştiu că şi voi
le iubiţi.

Ajutaţi-mă puţin. Vreau să vă prezint patru situri arheologice. Am

vorbit despre două dintre ele. Vă voi prezenta câteva caracteristici
descoperite în ambele. Spuneţi-mi de ce se aseamănă aceste
situri. Să începem de aici. Acesta e Göbekli Tepe, 11.300-11.500 de
ani în urmă. Aceasta e vârsta lui. Unul dintre misterele acestui loc

123
 C e l e șase
A de vă ruri

a fost lipsa pregătirilor pentru război. Nu există ziduri care

protejează templele sau oraşul. Nu există arme. Nu s-au găsit
morminte comune, tipice marilor războaie. Deci fără arme, fără
corpuri, fără pereţi. Ce se întâmplă aici ? Acesta e golful
Khambhat, India. Se află scufundat la 36 m, cinci kilometri
lungime, opt în lăţime. Nu există ziduri care protejează oraşul,
templele, nici urmă de războaie, nici urmă de arme. Poate nu le-
au descoperit încă, fiindcă e un sit subacvatic. E bine să ţinem
seama de acest aspect. E posibil. Totuşi, se încadrează în acest
tipar.

Iată Çatalhöyük, în Turcia. Acum 8.000-10.000 de ani înainte. Nu

există ziduri care protejează oraşul, casele, nu pare să fi avut loc
vreun război, nu au găsit încă morminte comune sau arme. Iată şi
Caral, în Peru, construit acum 7.000-6.900 de ani. Din nou, oraşul
sau structurile individuale nu sunt împrejmuite de ziduri şi încă
nu s-au găsit arme sau morminte comune, care apar în cazul
marilor conflicte.

Ce au în comun toate aceste civilizaţii străvechi dinainte de

apariţia Sumerului ? Înaintea acestui ciclu de 5.000 de ani, care e
caracteristica acelei civilizaţii apuse ? Ştiţi ? Principala
caracteristică este că nu există dovezi ale izbucnirii vreunui război.
Dar am fost condiţionaţi să credem că războiul e o caracteristică a
comportamentului uman şi a existat dintotdeauna. Şi e mult mai
uşor să-l acceptăm, dacă credem asta.

Vă arăt o afirmaţie comunicată tinerilor noştri. Dovezile ştiinţifice

nu o sprijină. De fapt, dovezile ştiinţifice indică ceea ce ne arată
biologia: natura se bazează pe modelul de cooperare şi
întrajutorare. În aceste situri arheologice nu există dovezi ale unor

124
 C e l e șase
A de vă ruri

conflicte. cel puţin ştim asta acum. Ca om de ştiinţă, vreau să

spun unul din două lucruri. Fie armele n-au fost găsite încă, fie nu
există. Aţi mai auzit asta vreodată ? E cu totul alt workshop.
Iertaţi-mi gluma. Cred că vorbesc de parcă aş fi audiat în Congres.
Dar e adevărat. Siturile acestea sunt un mister.

Unde sunt armele ? Cu ce se apărau aceşti oameni ? Unde sunt

pereţii ? De ce nu au pereţi pentru a se apăra ? Mi-aţi văzut
reflexele ? Aţi văzut cum l-am prins ? Azi sunt în formă, da ? Nu
există dovezi care arată existenţa conflictelor. Primul război la
scară mare... Această informaţie mă fascinează.

Primul război la scară mare, cu armate care se luptă între ele, cu

arme create pentru asta şi oameni pregătiţi să se rănească a avut
loc abia la începutul acestui ciclu pe care l-am încheiat în 2012.
Primele dovezi care atestă existenţa războiului au apărut în
Sumer. Acesta e ciclul de 5.000 de ani care s-a încheiat în 2012.

Acum, ne aflăm la începutul unui nou ciclu de 5.000 de ani.

Ultimul ciclu a fost dominat de război şi conflict. Fiecare secol din
ultimii 5.000 de ani a avut parte de războaie şi conflicte într-un fel
sau altul. Primul război la scară mare... Vă arăt acum.

Acestea sunt săpăturile arheologice care susţin ipoteza. Acesta e

frontonul unei stele descoperite în Babilonul antic. Aceştia sunt
soldaţi. Acestea sunt capetele lor. Şi se feresc în spatele unor
scuturi de mărimea corpului, iar suliţele sunt aţintite înainte şi
mărşăluiesc în formaţie. Acesta e frontonul stelei. Se numeşte
„Stela Vulturilor” din cauza rezultatelor nefaste ale războiului
sculptate pe spatele stelei. Aceştia sunt vulturii care devorează
corpurile soldaţilor căzuţi în luptă. E prima dovadă istorică ce

125
 C e l e șase
A de vă ruri

atestă un război la scară largă. Mă întreb de unde am învăţat arta

războiului. V-aţi întrebat vreodată ? De unde am învăţat să
confecţionăm sfere metalice cu ţepi la capăt şi un lanţ cu un
mâner pe care-l rotim ca să rănim pe altcineva, de unde ?

Conform textelor antice, nu ne stă în natură şi am fost învăţaţi

într-o altă viaţă. Există o legendă despre cum s-a întâmplat şi
unde am învăţat. Ideea e că, se pare, nu ne stă în fire. Şi vă mai
spun ceva.

Biologia a demonstrat că natura se bazează pe cooperare şi

întrajutorare. Arheologia sprijină acest concept. Înainte de acest
ciclu, nu au fost descoperite arme încă, sau formaţiuni care ne
apără unii de ceilalţi, morminte comune, corpuri mutilate cu
topoare, cranii sparte. Nu încă. Şi aţi crede că după 200-300 de ani
de cercetări, dacă ar fi existat, le-am fi găsit până acum.

Asta înseamnă că s-a întâmplat ceva diferit la începutul ciclului

sau la sfârşitul acelui ciclu. Dacă analizăm lucrurile din punct de
vedere geologic, ultimul ciclu a coincis cu schimbarea climatului.
Acum 5.000 de ani, a început un ciclu de schimbări climatice,
similare cu cele din prezent. Apa a început să se evapore,
anotimpurile s-au schimbat, mâncarea s-a împuţinat. Poate asta
a declanşat concurenţa care a apărut în acel moment.

Vreau să vă arăt ceva interesant. Acesta e un manual folosit

pentru tinerii din ziua de azi. Se numeşte „Războiul înaintea
civilizaţiei” scrisă de Keely. Cred că e un cercetător bun, un istoric
bun şi nu vreau să-i ştirbesc renumele, vreau să clarific asta.
A scris o carte bazată pe ceea ce ştia când a scris acea carte. Noile
descoperiri nu mai sprijină afirmaţia. Aceasta e prima propoziţie

126
 C e l e șase
A de vă ruri

a cărţii lui. Iar această carte e încă folosită pentru a educa tinerii.
Iată prima propoziţie: „Războiul e asemănător comerţului, sau
schimbului de bunuri. Toţi oamenii îl practică.”

Nu e adevărat. Şi faptul că inoculăm această mentalitate în

minţile tinerilor aflaţi la o vârstă vulnerabilă e periculos şi complet
greşit. Nu e cinstit, nu e adevărat, dar asta sunt învăţaţi. Războiul
e înfrumuseţat. Dacă vrem să schimbăm acea gândire, nu facem
asta fiindcă avem o opinie sau o teorie, ci fiindcă dovezile
ştiinţifice nu mai sprijină această afirmaţie.

Dovezile arată, pe de altă parte, că natura se bazează pe acest

model de cooperare şi întrajutorare. Şi nu ne-am războit
dintotdeauna, ci doar ca răspuns la anumite condiţii pe care
acum le numim „obiceiul de a purta războaie”. Războiul e obiceiul
de a răspunde la ceva ce nu ne convine. Războiul e un obicei şi
poate fi schimbat. Sunteţi de acord că putem schimba acest
obicei? Sunt de părere că...

Şi voi aduce asta în discuţie. Sunt optimist, dar sunt şi realist. Nu

sunt naiv să cred că nu e nevoie de un efort imens pentru o astfel
de schimbare. Cred că această generaţia va vedea ceva ce n-am
mai văzut de 5.000 de ani. Cred că această generaţie va fi prima
generaţie după 5.000 de ani care va întoarce spatele războiului şi
va renunţa la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a
conflictelor.

Cred că ne vom apropia de un război de proporţii. Şi cred că

această generaţie e generaţia care va spune „nu” războiului. Şi
dacă declari război cuiva dar nu participă nimeni ? Cred că asta e
prima generaţie care va afla. - Credeţi că se poate ? - Da.

127
 C e l e șase
A de vă ruri

Cred că vom trăi să vedem asta şi vă veţi aminti această zi.

Aşadar, am vrut să vă explic că războiul nu e aidoma comerţului,

nu e ceva ce fac toţi oamenii. Şi acum, să răspundem acestor
întrebări.

Oare vom alege un viitor bazat pe obiceiul de a purta războaie

sau pe armonia cooperării ? Nu cunosc răspunsul. Alegem asta
chiar acum. Putem face această alegere doar dacă ştim că avem
de ales.

128
Relația noastră cu trecutul

Creăm o nouă poveste

 C e l e șase
A de vă ruri

Creăm o nouă poveste. Haideţi să parcurgem sistematic ceea ce

am discutat. Am făcut câteva informaţii cu impact puternic. Cred
că am răsturnat o gândire veche de 150 de ani. Asta o afirmaţie cu
impact uriaş. Şi vreau ca emisfera stângă a creierului vostru să
înţeleagă.

Nu vă veţi mai gândi la evoluţie, la concurenţă şi la conflict la fel.

Poate vă veţi gândi la legătura dintre oameni, fiindcă acum ştiţi,
conştiinţa voastră a înţeles ştiinţa. Şi emisfera stângă spune: „Aha
!” Poate nu vă amintiţi toate informaţiile, dar emisfera stângă le-a
văzut şi când le vedeţi, se aprinde un beculeţ şi apare o eliberare.
Şi emisfera stângă spune: „N-am nevoie de informaţia asta.” „Cel
puţin, nu mai am nevoie de ea la fel ca în trecut.” Acel filtru vă
permite să treceţi la emisfera dreaptă şi la inimă ca să aveţi o
experienţă fără să o puneţi la îndoială. E modul meu de a vă
respecta.

Acum ştim că evoluţia nu explică viaţa, mai ales viaţa umană.

Ştim că natura nu se bazează pe supravieţuirea celui mai
puternic. Ştim că civilizaţia e mai veche de 5.000 de ani. Aşadar,
cine suntem ? Acum vă pot spune doar atât. Pot spune că viaţa
umană s-a schimbat foarte puţin de când a apărut acum 200.000
de ani, că civilizaţia, cel puţin civilizaţia avansată din punct de
vedere tehnologic, are cel puţin 12.000 de ani vechime. Acum,
ştim că e şi mai veche. Şi chiar era o civilizaţie avansată în acele
timpuri.

De unde venim şi cum s-a întâmplat asta ? Am vorbit despre

faptul că veriga lipsă dintre noi şi lume e conştiinţa. Vom
răspunde tuturor acestor întrebări. Acum ştim că această matrice

130
 C e l e șase
A de vă ruri

de energie conectează toate lucrurile şi că natura se bazează pe

acest model de cooperare şi întrajutorare. Aşadar când vă
întrebaţi: „Cine suntem ?”, aceste descoperiri trebuie încorporate
în modul cum răspundem la întrebare, fiindcă au impact asupra
noastră. Ce am făcut în această secţiune ? E important de reţinut
că dovezile nu susţin povestea tradiţională a originilor umane.

Nu vreau să spun că povestea are implicaţii religioase. Nu ştiu, am

propriile opinii, gânduri şi convingeri. Dar nu ştiu asta din punct
de vedere ştiinţific, veridic. Nu pot spune de unde venim.

Pot spune că povestea care ne este inoculată şi pe care o

perpetuăm printre tineri nu e sprijinită de dovezi ştiinţifice. Şi
cred că-mi cunoaşteţi părerea faţă de acest aspect. Cred că nu e
cinstit să spunem că povestea e adevărată. Dovezile nu sprijină
povestea tradiţională a originii civilizaţiei. Şi v-am ajutat să
înţelegeţi despre ce este vorba.

Dovezile sugerează o nouă poveste pentru oameni care se

bazează pe cooperare şi comunitate, nu pe concurenţă şi conflict.
Poate nu trebuie să ştim exact de unde venim, dar dacă ştim
adevărul profund despre relaţiile noastre cu corpul, cu ceilalţi, cu
pământul, cu trecutul, cu legea fundamentală a naturii, sau
relaţia noastră cu câmpul energetic care leagă toate lucrurile...

Dacă ştim asta, poate vom reuşi să acceptăm o nouă poveste. Şi

cred că avem nevoie de o nouă poveste. Şi voi credeţi asta ? Da. A
sosit timpul. O nouă poveste bazată pe informaţii adevărate care
ne va ajuta să depăşim noile provocări. Unii oameni le numesc
crize. Ezit să le spun aşa. E o situaţie de criză doar atunci când nu
înţelegem cum să o rezolvăm. Acestea sunt provocări şi trăim

131
 C e l e șase
A de vă ruri

într-un timp al extremelor. Pe măsură ce acceptăm aceste idei...

Eu aşa văd lucrurile. Am putea să ne gândim la toate vechile idei,
ca la idei arhivate într-un dosar despre cum să trecem prin viaţă...
Şi dacă funcţionează, le folosim.
Cred că ne suntem datori nouă înşine să folosim totul, să
analizăm toate informaţiile şi să facem tot ce putem pentru a lua
cele mai bune decizii. Dar noile descoperiri trebuie puse într-un
dosar numit „posibilităţi”. Când vechile idei nu mai funcţionează,
când întâmpină dificultăţi, în loc să luptăm ca să le salvăm, ca
povestea să poată fi spusă în sala de clasă, ca industriile să existe
pe baza a ceva ce nu mai e adevărat, punem acel dosar deoparte
şi îl deschidem pe cel cu posibilităţile şi tuturor ne va fi mai bine.
Vom fi mai buni, vom avea o lume mai bună, fiindcă am fost
sinceri cu noi înşine.

Şi mă tot întorc la această idee. Sinceritate, corectitudine,

informare. Cu cât ne înţelegem mai bine, cu cât înţelegem relaţia
cu lumea, cu atât suntem mai pregătiţi să înfruntăm ce ne
rezervă viaţa. Voi încheia această secţiune a programului în
această notă. Vă mulţumesc fiindcă aţi explorat o parte dintre
cele mai mari mistere ale omenirii, ale relaţiei noastre cu lumea.
În următorul segment, vom merge mai departe. Nu rataţi şi
rămâneţi cu noi ! Vă mulţumesc !

132