Economia si gestiunea intreprinderii

O perspectiva asupra economiei de piata

1. Definirea conceptului de agent economic si categoriile de agenti economici

Agentii economici sunt indivizi, grupe de indivizi sau organizatii care constituie entitati
de baza ce actioneaza in economie. In Romania, potrivit Legii 15/1990 privind reorganizarea
unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale principalii agenti
economici sunt:
1. regiile autonome, companiile nationale si societatile nationale organizate sa functioneze
pentru exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale sale in ramurile
strategice ale economiei nationale (mine, gaze naturale, posta, transport etc.);
2. societatile comerciale, asociatii constituite de persoane fizice si juridice cu scopul efectuarii
unor acte de comert organizate conform Legii 31/1990 privind societatile comerciale..

Fig. 1 Categoriile de agenti economici

ag ec non financ

ag ec financ

Agentii economici pot fi producatori care transforma unele bunuri in alte bunuri si sunt
denumiti adesea intreprinderi sau firme, sau agenti consumatori.
a) Intreprinderile
Aceasta categorie de agenti economice se refera la intreprinderile publice si private, avand ca
functie principala producerea de bunuri materiale si servicii (nonfinanciare), destinate pietei,
alcatuind sectorul productiv al economiei de piata. Veniturle acestor agenţi economici provin din
vânzarea producţiei, scopul acţiunii lor fiind obţinerea de profit. Acesti agenti economici mai
sunt denumiti si agenti economici producatori
b)Gospodariile (menajele);
Gospodariile (menajele) sunt reprezentate de familii, celibatari, fermieri, manageri, precum si
alte categorii de comunitati consumatoare.
Aceasta categorie de agenti economici grupează toate entităţile care obţin venituri şi le
folosesc pentru a achizitiona bunuri de care au nevoie si pentru a economisi. Veniturile acestor
agenţi economici provin din remunerarea salariaţilor, din titluri de proprietate (ex: dividente
obtinute din actiuni).
Gospodariile sau menajele formeaza categori agentilor economici consumatori
Agenţii economici producători, impreună cu cei consumatori formează categoria agenţilor
nonfinanciari. Pe langa acestea exista si agenti economici finaciare (vezi fig. 1)
c) Instituţii de credit, si societatile de asigurari
 Economia si gestiunea intreprinderii

Institutiile financiare si de credit colectează, transformă şi redistribuie veniturile populatiei

sub forma de credite.
Institutiile de asigurari garanteaza pentru clientii lor compensarea riscului, in schimbul
primelor de asigurare si cotizatiilor ce le sunt varsate. Resursele principale ale acestor agenţi
economici consta din fonduri provenite din angajamente, dobânzi primite, prime de asigurare.,
etc.
Institutiile de credit si societatile de asigurari formeaza astfel categoria agentilor economici
financiari.
d) Administraţiile publice si private.
Administratiile publice îsi obtin veniturile din prelevarile obligatorii (impozite, taxe) asupra
veniturilor altor agenti economici. Din aceasta categorie fac parte: ministerele, prefecturile,
primariile, spitalele, institutiile de învatamânt public, cele din domeniul protectiei sociale si
justitiei etc.
Administratiile private îsi obtin veniturile din contributii voluntare (donatii, cotizatii), venituri
pe proprietati etc. Din aceasta categorie fac parte partidele politice, fundatii, asociatii etc.
e) Străinatatea (exteriorul), reprezinta agenţii aparţinând altor economii naţionale;
Agentul aconomic străinătatea – desemnează generic celelalte economii naţionale şi unităţile
lor autonome cu care agentii economici interni intră in tranzacţii.

2. Economia de piata si rolul intreprinderii in cadrul economiei

2.1. Definirea conceptului de economie de piata

Economia de piata reprezinta un sistem cooperativ in care fiecare individ se integreaza in

vederea atingerii propriului interes:
a) consumatorii urmaresc sa obtina satisfactia maxima posibila prin cheltuirea venitului de care
dispun;
b) întreprinzatorii încearca sa obtina profitul maxim;
c) lucratorii vor cele mai bune salarii;
d) iar proprietarii diferitelor resurse urmaresc sa obtina cel mai bun pret în urma închirierii si
vânzarii resurselor lor.
Economia de piaţa reprezintă o modalitate complexa si deosebit de eficienta de realizare a
activitatii economice, adică de transformare a resurselor in bunuri si servicii necesare satisfacerii
nevoilor oamenilor.

2.2. Caracteristicile economiei de piata

Fig. 2 Caracteristicile economiei de piata
Economia de piata se sprijina pe proprietatea privata

Tranzactiile in cadrul economiei de piata se bazeaza pe contracte

In cadrul economiei de piata se exercita concurenta
Economia de piata se bazeaza pe o interventia limitata a statului
In cadrul unei economii de piata se regasesc atat bunuri publice cat si bunuri private

Libera initiativa si libertatea de a alege

 Economia si gestiunea intreprinderii

Satisfacerea intereseului personal al indivizilor

Piata si preturile libere

1. Economia de piata se sprijina pe proprietatea privata. Proprietatea privata reprezinta

dreptul de proprietate in limitele legii al, persoanelor fizice sau juridice, al statului, al unitatilor
administrativ teritoriale, asupra bunurilor mobile sau imobile.
Proprietatea privată reprezinta condiţia esenţială, fără de care nici nu se pune problema
existenţei economiei de piaţă. In cadrul economiei de piata proprietatea privată trebuie să fie
dominantă. Acest lucru înseamnă că accesul la proprietate trebuie să fie liber, neîngrădit, în aşa
fel încât mulţi oameni să fie proprietari, ceea ce nu implică însă unanimitatea, adică toţi oamenii
să fie proprietari.
2. Tranzactiile in cadrul economiei de piata se bazeaza pe contracte. Prin folosirea
contractelor se urmareste
 reducerea costurilor tranzactiilor.
 sporirea sansei de incheierea a tranzactiilor avand la baza conditii in prealabil stabilite prin
contracte.
 diminuarea riscului dezacordului intre parti ca urmare a multimii de alternative oferite
cumparatorilor si vanzatorilor
3. In cadrul economiei de piata se exercita concurenta. Concurenta este un pilon de baza
in functionarea economiei de piata. Concurenta apare ca urmare a intereselor comune ale
indivizilor: comercializarea ori achizitionarea de bunuri sau contractarea de servicii
asemanatoare sau identice de catre participantii din cadrul pietei.
4. Economia de piata se bazeaza pe o interventia limitata a statului. Economia de piata
este o economie care se autoregleaza, ceea ce face ca sa nu fie necesara o interventie masiva a
statului în economie. Totusi, activitatea economica trebuie reglementata din punct de vedere
juridic. În plus, într-o economie de piata exista si fenomene nedorite, ale caror consecinte
negative asupra situatiei economice a oamenilor trebuie controlate. De aceea, chiar si într-o
economie de piata statul trebuie sa joace un anumit rol, însa unul limitat.
5. In cadrul unei economii de piata se regasesc atat bunuri publice cat si bunuri private.
Bunurile publice reprezinta acele bunuri al caror consum presupune mai mult de doua persoane
si sunt de exemplu parcurile nationale, retelele de transport public. Bunuri private sunt de
exemplu bunurile mobile si imobile ale indivizilor persoane fizice si juridice.
6. Libera initiativa si libertatea de a alege.
 intreprinzatorii particulari au libertatea de combina resursele pentru a produce bunuri si
servicii si de a vinde produsele pe piata, asa cum hotarasc ei ca este mai bine;
 consumatorii au libertatea de a cumpara acele bunuri si servicii care le satisfac în cea mai
mare masura trebuintele;
 lucratorii au libertatea sa caute orice slujba pentru care sunt calificati.
7. Satisfacerea intereseului personal al indivizilor.
 consumatorii urmaresc sa obtina satisfactia maxim posibila prin cheltuirea venitului de care
dispun;
 întreprinzatorii încearca sa obtina profitul maxim;
 lucratorii vor cele mai bune salarii;
 Economia si gestiunea intreprinderii

 proprietarii diferitelor resurse urmaresc sa obtina cel mai bun pret în urma închirierii si
vânzarii resurselor lor.
8. Piata si preturile libere. Piata este locul unde se întâlnesc cumparatorii si vânzatorii unui
anumit bun sau serviciu. Ei sunt purtatori ai cererii, respectiv ai ofertei pe diferite piete si, în
functie de deciziile lor, se formeaza preturile produselor si resurselor.

2.3. Tipurile de economii de piata

Cea mai importanta diferentiere a economiei de piata este in functie de gradul de control
guvernamental al economiei. Astfel se disting urmatoarele tipuri de economii:
 economia cu piata libera;
 economia mixta.

Fig. 1.4. Tipuri de economii de piata

In economia cu piata libera:

 toate deciziile se iau de catre agentii economici, respectiv menaje, firme fara interventia
statului;
 indivizii urmaresc satisfacerea propriilor interese:
 firmele cauta sa-si maximizeze profitul;
 consumatorii cauta sa realizeze cea mai buna intrebuintare a banilor in achizitiile lor;
 salariatii cauta sa-si maximizeze veniturile fata de costurile vietii, muncind cat vor si cat
pot.
 alegerea agentilor economici este libera si acestia isi asuma raspunderea pt alegerile facute
astfel:
 firmele aleg ce sa produca si ce sa vanda;
 cosumatorii sunt liberi sa aleaga ce sa cumoere din venitul lor;
 salariatii sunt liberi sa aleaga ce si cat sa munceasca.
Cercetand practica economiilor lumii, specialistii au ajuns la concluzia ca nu exista un sistem
de piata libera in stare pura.

Economia mixta. Acest tip de economia este compus dintrun sector public si unul privat.
Functionarea sistemului de economie mixta are la baza interactiunea acestor doua sectoare si
controlul guvernamental. In economia mixta guvernele pot controla:
 preţurile relative ale bunurilor prin taxe şi subvenţii;
 veniturile relative, prin taxe, impozite directe şi indirecte;
 echilibrul dintre producţie şi consum, prin: legislaţie, directă patronare (educaţie, apărare
etc.), taxe şi subvenţii, privatizare şi naţionalizare;
 probleme macroeconomice cum ar fi: ocuparea, inflaţia, balanţa de plăţi, controlul ratelor
dobânzilor, comerţul exterior etc.
 Economia si gestiunea intreprinderii

2.4. Sectoarele economiei de piata

În cadrul economiei de piaţă se pot distinge patru sectoare, ce au un mod propriu de alocare a
resurselor. Cele patru sectoare sunt delimitate ţinându-se cont de o serie de criterii.
Conform primului criteriu într-o economie de piaţă trebuie să se facă distincţie între
activităţile de piaţă şi cele non-piaţă. Acestea din urmă nu sunt gratuite, ele au un cost monetar,
dar utilizatorul nu-l suportă nici direct şi nici total. Serviciile de felul acesta (creşe, şcoli etc.)
sunt puse la dispoziţia întregii populaţii sau a unei părţi a ei, organizându-le printr-o finanţare
specială, de obicei de tip fiscal.
O a doua linie de demarcaţie corespunde unei distincţii instituţionale între public şi privat. Se
consideră ca publică orice organizaţie, care depinde de una sau mai multe alte organizaţii din
diversele eşaloane de reprezentare naţională, sub controlul executivului .
Utilizând aceste două criteriI se poate întocmi următorul grafic care evidenţiază frontierelor
sectorului public şi privat.

Fig.1.5. Sectoarele economiei de piata

Privat

1
3 Piata
Non-piata
4
2
Public

Sectorul privat de piaţă, regrupează toate firmele, individuale sau societare, iar alocarea
resurselor se face prin piaţă. Aceasta constituie forma cea mai evidentă într-o economie modernă
şi care îi dă caracteristica esenţială - piaţa, dar nu este singura.
Sectorul public non-piaţă, adică administraţiile publice, cuprinde toate organizaţiile
dependente de diverse eşaloane de reprezentare naţională. Sectorul public este la fel de important
ca precedentul, dar alocarea resurselor se face imitând piaţa, dar nu prin piaţă.
Sectorul public de piaţă, cuprinde întreprinderi aflate în proprietatea statului şi care furnizează
bunuri şi servicii de piaţă. Atunci când este vorba de societăţi al căror capital este împărţit între
public şi privat, chestiunea care se pune este cea a pragului de unde se poate considera
proprietate publică sau proprietate privată. Alocarea resurselor, cum este şi firesc într-o
asemenea situaţie, se face printr-un sistem combinat, permiţând un control mai mult sau mai
puţin accentuat al intervenţiei guvernamentale.
Sectorul privat non-piaţă care corespunde administraţiilor private. El cuprinde administraţii
private cu scop lucrativ, dar care angajează personal salariat, iar prin distribuirea veniturilor,
participă de fapt la producţie.
 Economia si gestiunea intreprinderii

Lucrare de verificare nr. 1

1. Utilizand cuvintele si expresiile din caseta de mai jos definiti urmatoarele concepte:
a) agentul economici
comportamente economice similare, modului de organizare si functionare
succesiune de decizii, managementul, obiectivele intreprinderii, o persoană, grup de
persoane, roluri, radiografie

2. Asociati termenii din coloana A cu explicatiile corespunzatoare din coloana B

A B
a) Intreprinderile 1) Sunt reprezentate de familii, celibatari, fermieri, manageri,
precum si alte categorii de comunitati consumatoare.
Aceasta categorie de agenti economici grupează toate entităţile care
obţin venituri şi le folosesc pentru a achizitiona bunuri de care au
nevoie si pentru a economisi. Veniturile acestor agenţi economici
provin din remunerarea salariaţilor, din titluri de proprietate (ex:
dividente obtinute din actiuni).
b) Administraţiile 2) Desemnează generic celelalte economii naţionale şi unităţile lor
private autonome cu care agentii economici interni intră in tranzacţii.

c) Societatile de 3) Reprezintă acei agenti economic care exercită funcţia de

asigurari distribuire a venitului şi avuţiei nationale pe baza serviciilor non-
marfare prestate, in condiţiile in care firmele nu oferă aceste servicii
pe piaţă sau le oferă in catităţi insuficient, precum invatamantul
public, sanatatea, justitia.
d) Străinatatea 4) Aceasta categorie de agenti economice au ca functie principala
(exteriorul) producerea de bunuri materiale si servicii (nonfinanciare), destinate
pietei, alcatuind sectorul productiv al economiei de piata. Veniturle
acestor agenţi economici provin din vânzarea producţiei, scopul
acţiunii lor fiind obţinerea de profit.
e) Gospodariile 5) Colectează, transformă şi redistribuie veniturile populatiei sub
(menajele) forma de credite.

f) Administraţiile 6) Agentul economic care produce servicii marfare şi nemarfare

publice pentru comunitate (culte religioase, partide, fundaţii). Resursele
financiare provin in principal din cotizaţii, contribuţii voluntare,
sponsorizări, titluri de proprietate, etc.

g) Institutiile de 7) Garanteaza pentru clientii lor compensarea riscului, in schimbul

credit primelor de asigurare si cotizatiilor ce le sunt varsate. Resursele
principale ale acestor agenţi economici consta din fonduri provenite
din angajamente, dobânzi primite, prime de asigurare., etc.
 Economia si gestiunea intreprinderii

3. Economia de piata reprezinta un sistem cooperativ in care fiecare individ se integreaza in

vederea atingerii propriului interes:
a) consumatorii urmaresc sa obtina satisfactia maxima posibila prin cheltuirea venitului
de care dispun;
b) întreprinzatorii încearca sa obtina profitul maxim;
c) lucratorii vor cele mai bune salarii;
d) iar proprietarii diferitelor resurse urmaresc sa obtina cel mai bun pret în urma
închirierii si vânzarii resurselor lor;
e) toate variantele de mai sus sunt corecte.

4. Care sunt caracteristicile economiei de piata?

5. Cea mai importanta diferentiere a economiei de piata este in functie de gradul de control
guvernamental al economiei. Astfel se disting urmatoarele tipuri de economii:
a) economia cu piata libera;
b) economia politica;
c) economia subterana;
d) economia mixta.
e) (a+d).

6. Economia cu piata libera prezinta o serie de caracteristici:

a) toate deciziile se iau de catre agentii economici, respectiv menaje, firme fara
interventia statului astfel;
b) indivizii urmaresc satisfacerea propriilor interese:
c) alegerea agentilor economici este libera si acestia isi asuma raspunderea pt alegerile
facute astfel;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.

7. In economia mixta guvernele pot controla:

a)preţurile relative ale bunurilor prin taxe şi subvenţii;
b)veniturile relative, prin taxe, impozite directe şi indirecte;
c)echilibrul dintre producţie şi consum, prin: legislaţie, directă patronare (educaţie, apărare
etc.), taxe şi subvenţii, privatizare şi naţionalizare;
d) probleme macroeconomice cum ar fi: ocuparea, inflaţia, balanţa de plăţi, controlul ratelor
dobânzilor, comerţul exterior etc.
e) toate variantele de mai sus sunt corecte.

8. În cadrul economiei de piaţă se pot distinge patru sectoare, ce au un mod propriu de

alocare a resurselor. Care sunt cele patru sectoare?