Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz

CAPITOLUL 3

MODELE ŞI TIPURI DE COMERŢ ELECTRONIC

Dezvoltarea explozivă a tehnologiei informaţiei din ultimul

deceniu a dus la apariţia unor noi direcţii de dezvoltare a afacerilor
prin dezvoltarea comerţului electronic, concretizat în producţia,
reclama, vânzarea şi distribuţia de produse, precum şi o complexitate
de forme de colaborare între entităţile economice.
Astăzi, Internetul oferă companiilor, persoanelor fizice, cât şi
guvernelor şi administraţiilor statelor lumii, o infrastructură care
permite crearea unor pieţe virtuale de mărfuri şi servicii, schimbul de
informaţii, imbunatăţirea sistemului de plăţi, a taxelor datorate
statului, prin scăderea costurilor, dezvoltarea serviciilor post-vânzare
şi a marketingului direct orientat către consumator. Rolul cel mai
important dintre toate aceste aplicaţii este deţinut de tranzacţiile B2B
şi B2C.
Raportul dintre valoarea produsului şi cheltuielile sale de
transport este adesea parametrul cel mai critic pentru alegerea
modelului de comerţ electronic şi succes competitiv.

61
6
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz

Inte Con
Guve
prin sum
rn
deri atori
Guve
rn G2 G2 G2
G B C
Intre
prin B2 B2 B2
deri G B C
Con C2 C2 C2
sum G B C
atori

3.1. Modele de e-commerce

1. Business-to-business (B2B).
Acest tip de comerţ presupune folosirea tehnologiilor Web,
incluzând o multitudine de relaţii şi tranzacţii comerciale care se
stabilesc între companii şi/sau alte tipuri de organizaţii. Reprezintă
forma cea mai răspândită de comerţ electronic. Relaţiile B2B nu sunt
o noutate absolută, ele existau şi înainte de apariţia Internetului,
concretinzându-se în relaţii private pe care organizaţiile le aveau cu
partenerii şi clienţii lor, însă la nişte costuri foarte mari. Principalele
avantaje introduse de B2B, sunt reprezentate de scăderea costurilor
mărfurilor, reducerea inventarelor, creşterea eficienţei logisticii,
creşterea vânzărilor, scăderea costurilor de vânzare şi marketing. 

62
6
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
Comerţul B2B include o gamă largă de tranzacţii între
companii, cumpărături, servicii, resurse, tehnologii, echipamente,
tranzacţii financiare, tipuri de asigurări. Tranzacţiile B2B pot avea loc
direct între două companii sau prin intermediul unei a treia
(intermediar) care ajută la găsirea cumpărătorului sau, după caz, a
vânzătorului.
Tranzacţiile prin comerţ electronic se fac la un cost mai mic
faţă de comerţul tradiţional, cheltuieli care se fac in perioada de
dinaintea derularii contractului, în timpul derulării contractului, cât şi
după derularea contractului.
Înainte de derularea tranzacţiei, cu ajutorul Internetului, deci cu
costuri minime, companiile pot căuta şi compara preţuri şi produse,
cât şi condiţiile de realizare a tranzacţiilor.
În timpul derulării tranzacţiilor, cu ajutorul calculatorului, se
reduc costurile de comunicare, costuri care s-ar fi facut cu deplasările
şi, de asemenea, se evită pierderea timpului.
După derularea tranzacţiilor, acest tip de comerţ reduce
costurile cu monitorizarea datelor din contract şi confirmarea primirii
mărfii.
Cheltuielile salvate de companiile ce realizează tranzacţii prin
Internet sunt substanţiale faţă de tranzacţiile desfăşurate în mod
tradiţional.
Se poate vorbi despre mai multe sisteme inter-organizaţii:
interschimbarea electronică a datelor (EDI – Electronic Date

63
6
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
Interchange), prin reţele cu valoarea adăugată (VAN – Value Added
Network), transfer electronic de fonduri.
Sistemele  Electronic Data Interchange (EDI)  ajută afacerile
să-şi conducă lanturile de aprovizionare. Lanţul de aprovizionare al
unei firme se referă la relaţia dintre producătorii echipamentelor
originale (OEMs), producătorii secundari, distribuitori, firmele de
expediere, vânzătorii cu amănuntul şi consumatorii. Sistemele
tradiţionale  EDI sunt o combinaţie de calculatoare şi echipament de
comunicare care dă afacerilor posibilitatea de a conduce electronic
tranzacţii sigure şi de încredere. Sistemele  EDI tradiţionale, în
contrast cu sistemele EDI care au la bază Internetul, folosesc reţea
VAN.  VAN  este o reţea închisă care include toţi membrii unui
proces de producţie. Fiecare furnizor, producător şi distribuitor sunt
legaţi la sistemul  EDI  prin reţeaua  VAN. EDI  urmăresc şi clasează
contabilitatea zilnică şi inventarul unei afaceri.
De exemplu, un producător de maşini poate avea un sistem EDI
pentru a conduce relaţiile sale de aprovizionare şi distribuţie. Într-o zi,
producătorul de maşini poate primi mii de metrii de metal, nenumărate
transporturi de echipament electronic şi duzine de motoare de la
diferiţi furnizori din întreaga lume.
Fiecare din aceste transporturi trebuie să treaca prin modele de
distribuţie complexe. Din moment ce transporturile sunt esenţiale
pentru realizarea la timp a unei maşini, producătorul trebuie să facă
toate eforturile ca să se asigure că acel produs va fi livrat la timp.

64
6
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
Personalul operaţional de la uzina producătorului foloseşte sistemul 
EDI  pentru aprovizionare, urmărirea transporturilor şi pentru a păstra
un inventar exact. Acest proces se realizează printr-un transfer
standardizat de documentaţie electronică care verifică fiecare parte a
tranzacţiei, înregistrează termenii şi condiţiile tranzacţiei şi procesează
comanda.
Comenzile de cumpărare şi facturile sunt în general procesate
prin sistemele  EDI. Furnizorii şi distribuitorii trebuie, de asemenea,
să ţină cont şi de ceilalţi clienţi. Dacă un furnizor îşi standardizează
sistemul de informaţii pentru un singur producător, poate deveni mai
dificil să facă afaceri cu alţii - producători "incompatibili". În acest
caz, producătorul poate, fie să creeze cheltuielile de integrare ale
furnizorului în sistem, fie să excludă furnizorul din sistem şi să
conducă relaţia manual. Oricum, avantajele sistemului  EDI  sunt
compromise, şi cheltuielile cresc. Internetul îmbunatăţeşte standardele 
EDI făcându-l mai accesibil unui grup mai mare de producători,
distribuitori şi vânzători cu amănuntul1.
Părţile componente ale comerţului B2B sunt:
- compania vânătorului;
- compania cumpărătorului;
- intermediarii;
- platforma de reţea;
- protocolul de comunicaţie;

1
www.computer-solutions.ro
65
6
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
Adoptarea relaţiilor B2B presupune şi implementarea unor IBS
(Internet Business Solutions) pentru întărirea sau îmbunătăţirea
proceselor de business sau crearea unor noi oportunităţi de afaceri 2.
Prin introducerea IBS firmele îşi reduc costurile, îşi extind piaţa, îşi
îmbunătăţesc calitatea serviciilor şi îşi măresc eficienţa.
Exemplu de site B2B.

2. Business-to-consumer

Acestă formă de comerţ presupune desfăşurarea unei tranzacţii

între o organizaţie şi o persoană fizică.
Prin această formă de comerţ, consumatorul individual
achiziţionează produse sau servicii on-line prin intermediul uneia din
soluţiile oferite Internet. Iniţial vânzătorul pune la dispoziţia
consumatorului un catalog electronic, denumit e-catalog, care conţine
produsele sau serviciile pe care le comercializează, inclusiv

2
www.netimpactstudy.com.ca
66
6
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
recomandări pentru folosirea produselor şi forma de plată. Vânzătorul
nu trebuie să fie neapărat şi producătorul bunurilor sau serviciilor pe
care le pune la dispoziţie. Cumpărătorul utilizează un navigator web
pentru a se conecta la site-ul web al vânzătorului prin intermediul unui
furnizor de servicii Internet - ISP (Internet Service Provider). Paşii
necesari a fi făcuţi pentru a comanda on-line sunt uşor de înţeles şi se
pot parcurge cu rapiditate. În ceea ce priveşte plata produselor
comandate on-line, aceasta se poate face atât cu instrumente de plată
electronice, cât şi prin plata la livrare. Modelele B2C se concentrează
pe utilizarea Internetului şi a tehnologiei electronice pentru a crea şi a
susţine în mod direct tranzacţiile en-detail.

3. Consumer-to-consumer
Reprezintă forma de comerţ între două persoane private. Este
cazul persoanelor care vând proprietăţi, maşini şi alte bunuri.
Exemplu: www.evand.ro

67
6
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz

4. Consumer-to-business
Este un model de comerţ în care personae fizice vând produse
sau servicii unor organizaţii.

5. Business-to-Administration (B2A sau B-to-A) se referă la

relaţiile care se stabilesc între o companie şi instituţiile de
administraţie publică.

6. Business-to-government, Consumer-to-government
(C2G, G2C, B2G, G2B)

Reprezintă relaţii de informare electronică între organele

guvernamentale, clienţi şi comercianţi. Guvernele, la nivel naţional,
regional şi chiar municipal, utilizează canale de comerţ electronic
pentru creşterea eficienţei operaţiunilor, îmbunătăţirea nivelului
serviciilor oferite clienţilor. O arie de interes pentru guverne în
domeniul afacerilor este utilizarea pe scară mai larga a Interentului,
pentru diseminarea informaţiei, a oportunităţilor, cotaţiilor primite de
la vânzători/furnizori de bunuri şi servicii.
Tradiţional, listele cu oportunităţi erau transmise furnizorilor
sub forma unei scurte liste,  în ziare, sau în publicaţiile guvernului.
Odata cu dezvoltarea World Wide Web-ului, mii de agenţii

68
6
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
guvernamentale şi-au implementat site-uri web de facilitare a
comunicării cu furnizorii de bunuri şi servicii.
Ca rezultat al Acordului Organizaţiei Mondiale a Comerţului,
multe agenţii guvernamentale utilizează Internetul pentru publicarea
informaţiilor importante, în întreaga lume. Implicarea guvernelor în
comerţul electronic are un efect catalitic în plan local, în mediul de
afaceri într-o anumită ţară. Guvernele, chiar şi în cele mai orientate
economii de piaţă, constituie cumpărătorii cei mai mari de bunuri şi
servicii de la sectorul privat. Construirea unei mase critice de
cumpărători on-line, în vederea sprijinirii apariţiei unei comunităţi de
afaceri prin comerţul electronic solicită o implicare activă din partea
guvernelor, nu numai din punct de vedere legislativ, ci şi ca
participant la comerţul electronic.

69
6
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
Exemplu : www.gsa.guv

3.2. Modele de afaceri:

E-shop, E-store
Magazinul virtual on-line este gestionat de o companie care
oferă potenţialilor cumpărători un catalog ce conţine produsele şi
serviciile pe care le comercializează împreună cu descrierile tehnice şi
comerciale pentru fiecare poziţie din catalog. Magazinul electronic
include facilităţi pentru preluarea comenzilor şi în cele mai multe
cazuri, cuprinde şi posibilitatea efectuării on-line a plăţii. Profiturile
acestor magazine survin din reducerea costurilor de promovare, din

70
7
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
reclame, precum şi din cheltuieli cu spaţii şi amenajarea fizică a
produselor în magazine.

Exemplu de e-shop: www.silver4you.ro

E-mall-urile
Magazinul universal electronic poate oferi o varietate de
modele de afaceri, depinzând de gradul de servicii pe care le deţine.
Cum marketing-ul pe mall este făcut de către un deţinător de mall, este
esenţial ca proprietarul shop-ului să aleagă mall-ul potrivit. Acesta are
o marcă puternică, o strategie de marketing bună, frontend-ul ducând
direct către e-shop.

71
7
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz

Exemplu de e-mall: http://www.kshops.00it.com

E-procurement
Este un model prin care se realizează achiziţii publice
guvernamentale sau ale unor mari organizaţii, de la anunţul lor până la
atribuirea lor. Companiile ce doresc să participe răspund şi depun
ofertă prin Internet, sistemul asigurând o totală transparenţă în
anunţarea solicitanţilor şi o totală imparţialitate în alegerea celei mai
bune oferte3. Modelele de licitaţie pe web s-au dovedit a avea un
succes foarte mare. Produsele vândute la licitaţie mai pot să fie de
ultimă oră, surplusuri sau obiecte de colecţie, materiale metalice sau
din domeniul agriculturii, obiecte de artă, unicate. Ca şi într-un e-mall,
licitaţiile includ mai mulţi vânzători. Operatorul pentru licitaţii
3
www.e-licitatii.ro
72
7
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
furnizează mecanisme pentru plasarea articolelor (prin e-mail) şi pot
oferi plăţi adiţionale şi servicii de livrare.
Pentru a face acest model să funcţioneze şi în favoarea firmelor
mai mici, sunt stabilite consorţii şi platforme de cumpărare, prin care
vânzătorii acţionează împreună pentru a-şi îmbunătăţi procedurile –
industria modei a folosit din plin aceste consorţii.

E-Learning
Acesta consta într-o experienţă planificata de predare-învăţare,
organizată de o instituţie ce furnizează mediat materiale într-o ordine
secvenţială şi logică pentru a fi asimilate de studenţi în maniera
proprie, fară a constrânge agenţii activităţii la coprezenţa sau
sincronicitate. Medierea se realizeaza prin modalităţi diverse, de la
material pe discheta sau CD (eventual prin corespondenta), la
tehnologii de transmitere a conţinuturilor prin Internet4.

4
Istrate, O. - Educatia la distanta. Proiectarea materialelor, Editura Agata,
2000, p. 25
73
7
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
Exemplu: www.elearning.ro

Comunitatea virtuală
Pe Internet, ca şi în lumea reală, oamenii cu aceleaşi interese se
întâlnesc în comunităţi să discute despre subiectele lor preferate.
Acestea se numesc comunităţi virtuale. Conferinţele chat sau video
sunt atractive pentru că duc la reducerea cheltuielilor de transport şi
sunt folositoare în cadrul companiilor mari. Taxele depind de
organizator şi de scopurile lui.

3.3. Modele de publicitate

E-shop-urile şi web-site-urile generează profit şi din reclamă.

Reclamele de pe un site depind de restricţionările impuse de gazdă, de

74
7
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
traficul de pe pagina de web, de situaţia competiţiei. Cea mai des
întâlnită formă de reclamă on-line este banner-ul. Oricum, reclama
poate genera profit doar dacă traficul este fluent pe site-ul respectiv.
Preţul reclamei variază în funcţie de mărimea contractului, de
specificul site-ului sau al paginii. Uneori deţinătorii unui web-site
permit găzduirea unor bannere pe paginile lor în schimbul plasării
bannerelor lor pe alte site-uri5.
Domeniile comerţului electronic se materializează în:
- cumpărarea biletelor de calatorie;
- achiziţionarea vacanţelor;
- plasamentul într-un loc de muncă;
- participarea la licitaţii;
- vânzări imobiliare;
- închirieri;
- publicitatea;
- consultanţă on-line;
- asigurări on-line;
- învăţământ la distanţă;
- îngrijire şi consultanţă medicală;
- timbre electronice.

5
LOBONŢIU, M. - Managementul afacerii. Note de curs. Alba Iulia:
AISTEDA
Bucureşti, Facultatea de Management, 2001.

75
7
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
Indiferent de gradul de dezvoltare în care se află, întreprinderile
prezente pe web se pot clasifica în trei mari categorii:
• companii dot.com - care îşi desfăşoară activitatea doar prin Internet
şi care reprezintă o provocare pentru afacerile tradiţionale;
• companii hibrid - sunt companiile tradiţionale pentru care Internet-ul
reprezintă un canal suplimentar de distribuţie, care permit comanda şi
plata on-line prin intermediul site-urilor proprii;
• companii Brochurewaves - care folosesc Internet-ul pentru a furniza
informaţii despre activitatea lor, despre serviciile şi produsele pe care
le comercializează.

76
7
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz

STUDIU DE CAZ NR. 1

Sistemul de achiziţii publice prin licitaţii electronice în România

Sistemul pentru achiziţii publice prin licitaţii electronice
funcţionează la nivel naţional din 4 martie 2002. Operatorul sistemului
este Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia
Informaţiei. Dezvoltarea acestei operaţii are la bază Ordonanţa
Guvernului nr. 20 din 24 ianuarie 2002 privind achiziţiile publice
pentru licitaţii electronice.
Utilizarea sistemului de achiziţii publice prin licitaţii
electronice presupune existenţa în dotarea instituţiei sau a companiei
care se înscrie în sistem, a unui calculator conectat la Internet pe care
sa fie instalat un program de tip Browser de Internet (minim Internet
Explorer 5.0.). În meniul Internet Options al programului trebuie sa fie
bifate opţiunile 'Enable cookies' şi 'Javascript'. Cu ajutorul browser-
ului, utilizatorul va accesa pagina http://www.elicitatie.ro .

77
7
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz

Prin apăsarea butonului e-Market', utilizatorul poate accesa

pagina sistemului de achiziţii pentru produsele standardizate. Aici,
acesta poate consulta regulamentul de funcţionare şi poate vizualiza
filmele de prezentare a paşilor pe care trebuie să-i facă în continuare.
De asemenea, poate fi consultată lista licitaţiilor aflate în desfaşurare.
Pentru eliberarea certificatului digital, reprezentantul autorităţii
contractuale trebuie să se prezinte la sediul Inspectoratului General
pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei având asupra sa
ştampila instituţiei pe care o reprezintă şi o dischetă, precum şi prima
pagină completată, care atestă faptul că s-a înscris în sistem.
Conform art. 10 din O.G. nr. 20/2002, modificată şi completată
prin Legea nr. 468/2002, operatorul sistemului electronic are obligaţia
de a cere tuturor furnizorilor, executanţilor sau prestatorilor care
solicită înregistrarea în sistemul electronic să prezinte documente

78
7
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
edificatoare care să dovedească forma de înregistrare ca persoană
juridică sau de înregistrare ori apartenenţă din punct de vedere
profesional, în conformitate cu prevederile legale din Romania sau din
ţara în care este stabilit, după caz.
Sistemul funcţionează în conformitate cu Ordonanţa
Guvernului 20/2002 privind achiziţiile publice prin Internet. Lista
celor 159 de instituţii publice care au obligaţia de a achiziţiona
produse prin intermediul sistemului de achiziţii publice prin licitaţii
electronice este prevazută în Anexa 1 la Hotărârea de Guvern
182/2002.
Numeroşi reprezentanţi - autorizaţi ai unor instituţii publice
(spitale, primarii), care nu au obligaţia, conform H.G. 128/2002, să
utilizeze sistemul de achiziţii publice prin licitaţii electronice, şi-au
exprimat interesul faţa de acest sistem. Aceste cereri vor fi analizate
de Comisia de supraveghere a Sistemului electronic de achizitii
publice, care are rolul de a analiza şi evalua funcţionarea sistemului şi,
în funcţie de evoluţia acestuia, de a face propuneri pentru extinderea
listei de autorităţi contractante şi de produse.
Lista produselor pentru care Autorităţile contractante prevăzute
în Anexa 2 a H.G. 182/2002 au obligaţia de a organiza licitaţii
electronice, ce includ la acest moment 7 categorii de produse de largă
utilizare şi cu un înalt grad de necesitate, printre care produse agricole
(cartofi, fructe, lapte de vacă şi ouă), produse ale industriei alimentare
(carne de porcine congelată, orez decorticat), produse ale industriei

79
7
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
textile, produse ale industriei celulozei, hârtiei şi cartonului, produse
naturale şi ale industriei de prelucrare a ţiţeiului, respectiv
medicamente, vitamine naturale şi de sinteză, provitamine naturale şi
concentrate, antibiotice (cefalosporine, aminoglicozine, betalactamide)
şi sărurile lor, pansamente, vată, plasturi, produse ale industriei
construcţiilor metalice, produse consumabile pentru echipamente
electrice şi optice.
Pentru fiecare licitaţie, sistemul va selecta dintre ofertele
furnizorilor înscrişi, pe cea care oferă cel mai mic pret, respectând
caracteristicile tehnice ale produselor solicitate.
Preţurile de referinţă practicate în sistem vor fi relevante numai
după o perioada de minim o lună de funcţionare a sistemului şi vor fi
stabilite pe baza preţurilor de adjudecare a licitaţiilor.

Principalele evenimente desfăşurate prin sistemul eLicitaţie în

2007

Informaţiile sunt prezentate în urmatoarea structură :

o Anunţuri şi invitaţii publicate în eLicitaţie
o Anunţuri transmise spre publicarea în OJ EU
o Înregistrări ale utilizatorilor în eLicitatie
o Proceduri de atribuire utilizate în eLicitatie
o Evoluţia produselor de catalog publicate în eLicitatie şi
a operatorilor economici care au publicat produse

80
8
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz

Numărul mic de anunţuri privind concursul de soluţii şi

concesionarile se poate explica prin faptul că aceste proceduri sunt
mai puţin utilizate. Numărul total al anunţurilor publicate în eLicitatie
se ridică la 62500 la începutul anului 2007.
În România funcţionează în jur de 10.000 autorităţi
contractante dar mai mult de jumatate dintre acestea nu şi-au publicat
nici un anunţ sau nu au avut nevoie de a-şi publica anunţuri sau
invitaţii.
Pe măsură ce autorităţile contractante îşi publică anunţuri şi
desfăşoară proceduri de achiziţii publice prin eLicitaţie, operatorii
economici sunt interesaţi să participe la acestea şi să-şi posteze
produse în catalogul existent în sistem, cu atât mai mult cu cât oricare
operator poate participa gratuit la un numar de 20 proceduri/luna şi îşi
poate posta 50 produse gratuit în sistem pe o perioada de 2 ani.
Interesul operatorilor de a utiliza eLicitaţii a crescut odată cu
diversificarea tipurilor de proceduri şi a gamei de produse, servicii şi
lucrări cerute de autorităţile contractante. Nu este deloc de neglijat
faptul că se poate publica gratuit în sistem un catalog la care poate
avea acces orice autoritate contractantă, aceasta fiind o oportunitate de
care poate profita oricare operator economic înregistrat în eLicitatii.
Începând cu 20.03.2007, în eLicitatii a devenit disponibilă
facilitatea tehnică ce permite desfăşurarea licitaţiei electronice, pe

81
8
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
criteriul “preţul cel mai scăzut”, ca etapă finală a unei proceduri de
atribuire desfaşurate offline sau a cererii de ofertă online6.

6
www.e-licitatii.ro
82
8
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
GRILE ŞI INTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Modelul de e-business B2B :

a)foloseşte sistemul EDI;
b)este cel mai avantajos sistem de e-business;
c)este cel mai raspândit pe Internet.

2. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate cu privire la

sistemul B2C:
a) achiziţiile se fac numai după participarea la licitaţii;
b) presupun desfăşurarea unor tranzacţii între o organizaţie şi o
persoană;
c) vânzătorul trebuie să fie şi producătorul bunurilor vândute.

3. Magazinul virtual :
a) este un model de comerţ electronic;
b) tinde să ia locul magazinului clasic;
c) este un model de afaceri pe Internet.

4. Domeniile comerţului electronic se materializează în :

a) participarea la licitaţii;
b) modelul B2C2B;
c) economia digitală.

83
8
 Comert electronic – noţiuni teoretice şi studii de caz
5. Avantajele modelului B2B sunt :
a) creşterea eficienţei logisticii;
b) scăderea costurilor de producţie;
c) scăderea costurilor de vânzare.

INTREBARI RECAPITULATIVE
1. Care sunt modelele de e-business ?
2. Ce sunt e-shop-urile?
3. Ce presupune modelul B2B?
4. Care sunt domeniile comerţului electronic?

84
8