Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz

CAPITOLUL 1

INTERNET-UL – SUPORT PENTRU COMERTUL

ELECTRONIC

Internet-ul este o „reţea a reţelelor”, un sistem cu o

dezvoltare fără precedent, care facilitează servicii de transfer de
date, alcătuit dintr-un număr mare de reţele interconectate care au
în comun utilizarea unor protocoale specifice.
Internet-ul este un sistem descentralizat prin însuşi modul
său de proiectare, este o reţea globală ce leagă milioane de
calculatoare, ce a pornit de la o idee simplă, posibilitatea oamenilor
de a comunica. Forma sa actuală se datorează implicării multor
cercetători dar şi a multor amatori, de-a lungul unei perioade în care
nici măcar nu avea un nume.

1.1 Istoricul Internet-ului

Se poate spune că prima celula a Intenet-ului a apărut în anul

1958, când Departamentul de Apărare al SUA a fondat ARPA
(Advanced Research Project Agency), ca experiment în plin război
rece, după lansarea satelitului artificial Sputnik. In anul 1962 trece
din mediul militar în mediul civil, mai exact în mediul universitar.
7
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
Obiectivul ARPA era construirea unei reţele care sa supravieţuiască
unui atac nuclear şi a început cu o reţea de 4 calculatoare între
Universitatea din Utah, Universitatea din Santa Barbara,
Universitatea din Los Angeles şi Institutul de cercetare din
Standfor.
In proiectul iniţial al ARPAnet se asigurau doar 3 servicii de
comunicare:
 Conectarea la distanţă – telnet;
 Transferul de fişiere;
 Tipărirea la distanţă.
Primele pachete au fost trimise de către Charley Kline de la
UCLA când încerca să se conecteze la SRI. Încercarea s-a soldat cu
căderea sistemului la introducerea literei G din LOGIN. Iata cum
prof. Kleinrock îşi aminteşte prima comunicare „Am stabilit o
legătură telefonică între noi şi băieţii de la SRI
[...] Am tastat litera L şi am întrebat la telefon:
Aţi văzut L-ul?
Da, am văzut L-ul, a venit răspunsul.
Am tastat litera O şi am întrebat: Aţi văzut O-ul?
Da, am văzut O-ul.
Apoi am tastat litera G şi sistemul a căzut."
In anul 1972 reţeaua includea 37 de calculatoare şi a fost
introdus şi cel de al 4-lea serviciu: poşta electronica.

8
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
Prima demonstraţie publică a ARPAnet a vut loc în
Octombrie 1972, la Conferinţa Internaţională de Calculatoare şi
Telecomunicaţii unde s-a bucurat de un neaşteptat succes.
In anul 1983, sistemul TCP/IP (Transmission Control
Protocol/Internet Protocol) este acceptat ca protocol standard,
protocol utilizat şi astăzi în comunicaţiile Internet, şi tot atunci
partea militară a ARPAnet este separată sub numele MILNET.
Acest protocol permite ca diferite modele de calculatoare (IBM,
Mac`s), folosind sisteme diferite de operate (UNIX, Windows,
MacOS) să se poată „înţelege” unele cu altele.
In 1984 William Gibson introduce conceptul de
„cyberspace” : „Ciberspaţiul: o halucinaţie consensuală, trăit zilnic
de miliarde de operatori legitimi, în fiecare naţiune, de copii care
sunt învăţaţi concepte matematice… O reprezentare grafică a
datelor extrase din băncile fiecărui computer ale societăţii omeneşti.
Complexitate de neconceput. Raze de lumina aliniate în non-spaţiul
minţii, roiuri şi constelaţii de date. Ca luminile oraşului,
retrăgându-se.”
Anul 1988 aduce primul virus care a afectat aproximativ
6000 de calculatoare din cele peste 60.000 de gazde existente în
Internet. La 2 noiembrie 1988 un program de autoreplicare a fost
lansat pe Internet ce a reuşit să infecteze mii ce calculatoare
facându-le inutilizabile. Curând după acest incident DARPA a
format CERT (Computer Emergency Response Team - Echipa de

9
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
Răspuns de Urgenţă pentru Calculatoare) acordând consultanţă şi
ajutor.
Până la apariţia World Wide Web, Internetul arăta foate
diferit de ceea ce este astăzi. Principalele aplicaţii erau e-mail-ul şi
grupurile de discuţii (newsgroups). Marea schimbare a început când
Tim Berners Lee, fizician la CERN (Centrul European pentru
Fizică Nucleară) în Geneva a pus bazele, în 1990, dezvoltării
prototipului World Wide Web, creand şi limbajul HTML (Hipertext
Markup Language). Aceasta a fost prima participare europeană la
dezvoltarea Internet-ului, pană atunci dezvoltat exclusiv de
americani.
Momentul crucial în răspândirea Web a apărut în februarie
1993 când NCSA (National Center for Supercomputing
Aplications) a anunţat prima versiune de browser grafic, Mosaic,
care era bazat pe o interfaţă grafică (Windows). Distribuirea lui s-a
realizat gratuit pe Internet, ceea ce a făcut ca într-un an numărul
webserver-elor să crească de la 130 la 11576. Mosais a putut
îngloba imaginile color direct în paginile cu text, curând asigurând
şi folosirea sunetului, mişcării – animaţiei.
In 1994 apare primul browser comercial – Netscape, iar
numărul de server-e Web era de 1.500.000, Pizza Hut este prima
firmă care oferă servicii clienţilor prin Internet. Se deschide prima
bancă virtuală. În 11 august are loc prima tranzacţie comercial

10
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
online care utilizeaza un program de criptare pentru a asigura
securitatea datelor.
De reţinut este faptul că Internet-ul nu este proprietatea nici
unei organizaţii sau persoane, aflându-se sub coordonarea unor
societăţi independente, constituite din voluntari. Astfel, autoritatea
care dirijează evoluţia Internetului este ISOC (Internet Society)
înfiinţată în 1992
In ceea ce priveşte funcţionarea Internet-ului, aceasta este
reglementată de o serie de documente disponibile în cadrul colecţiei
globale RFC (Request For Comments).
Principiile care stau la baza Societăţii Internet sunt1:
° Acces liber, fără piedici, la reţea;
° Servicii stabile şi necenzurate pe reţeaua Internet;
° Exprimarea liberă pe Internet nu este împiedicată prin
intervenţia excesivă a legislativului sau furnizorului de
servicii asupra dispozitivelor hardware sau software din PC-
ul utilizatorului, infrastructura reţelei sau asupra elementelor
sale esenţiale;
° Organizarea unor forumuri deschise pentru dezvoltarea
standardelor sau tehnologiilor de reţea.
° Eliminarea restricţiilor în utilizarea Internetului pe
considerente rasiale, de culoare, religie, naţionalitate etc.

1
Gabriela Grosseck – Internet, istorie, evoluţie, perspective – Ghid Instructiv
11
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
° Informaţiile personale generate pe Internet nu sunt folosite
decât cu aprobarea celui care le-a generat.
° Utilizatorii reţelei pot cripta informaţiile expediate pe reţea
fără vreo restricţie.
° Încurajarea cooperării între reţele
Conform statisticilor, domeniile cele mai importante ale
utilizării Internet-ului sunt: cercetarea, comunicarea interpersonală,
forumuri, servicii de chat şi mesagerie instant, accesarea serviciilor
de ştiri, educaţia, realizarea de cumpărături on-line, căutarea unui
loc de muncă, divertisment. Tot statisticile arată că poşta
electronică este cea mai folosită aplicaţie a Internet-ului, sute de
miliarde de mesaje fiind schimbate anual în toată lumea.
In România, Internet-ul a apărut abia în 1993.

1.2. Servicii internet si de comunicatii

Serviciul DNS
Adresele IP ale calculatoarelor sunt prin natura lor numerice,
iar oamenii reţin greu o înşiruire de numere aparent aleatorie.
Transformarea directă, respectiv inversă dintre adresa IP a
calculatorului şi numele său simbolic, mult mai uşor de reţinut, se
realizează prin DNS (Domain Name System – Sistemul Numelor de
Domenii). Se poate spune că serviciul DNS este pentru Internet

12
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
ceea ce reprezintă pentru telefonul mobil, agenda telefonică care
face asocierea dintre numărul care apelează şi numele persoanei.
Domeniile sunt zone de nivel superior ale internetului, fiecare
dintre acestea cuprinde subdomenii. Domeniile de la cel mai înalt
nivel sunt de două categorii:
1. generice: - org – organizaţii;
- com – comercial;
- int – organizaţii înternaţionale
- guv – guvernul Romaniei
- edu - universităţi

2. de ţări: - ro – Romania
- uk – Marea Britanie
- nz – Noua Zeelanda
- fr – Franţa
- de – Germania

Serviciul DNS presupune o schemă arborescentă de nume de

domenii şi un sistem de baze de date. Fiecare domeniu are un
număr de adresă şi mai multe subdomenii.

Serviciul de poştă electronică

E-mail-ul a fost unul dintre primele servicii oferite de Internet
şi a contribuit cel mai mult la creşterea popularităţii acestuia,

13
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
datorită posibilităţii pe care o oferă de a face schimb de documente
electronice între utilizatorii conectaţi. Succesul acestui serviciu este
dat de caracteristicile sale: asincronitatea (emiţătorul şi receptorul
nu trebuie să fie simultan conectaţi la Internet), rapiditatea
comunicării, economia de timp şi nu în ultimul rând faptul că
mesajele pot fi sub formă de text, imagini, muzică sau chiar
filmuleţe. Au fost create tot felul de grupuri unde participanţii pot
discuta probleme care îi interesează. Un mesaj trimis la un astfel de
grup va fi retrimis tuturor utilizatorilor înscrişi.
Din punct de vedere tehnic, o cutie poştală este un fişier pe un
server de e-mail unde sunt depozitate mesajele adresate. Formatul
general al adresei de e-mail este utilizator@server_poştă, unde
„utilizator” este numele sau un pseudonim al posesorului de cont,
iar „server_poştă” este adresa staţiei care face serviciul sau numele
unui domeniu.
Principalele componente ale arhitecturii de poştă electronică2:
- Agentul utilizator (User Agent) care în general este un
program cu ajutorul căruia îşi citeşte şi administrează
cutia de poştă electronică;
- Server-ul de poştă electronică care se concretizează în
locul unde ajung mesajele şi din care utilizatorul preia
mesajele;

2
I. Roşca (coord) – Comerţul electronic, Ed. Economică, Bucureşti, 2004
14
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
- Agenţii de transfer poştal (mail Transfer Agent) care
preia mesajele de la User Agent şi le transmite prin
reţea la cutia destinatarului.
Paşii desfăşuraţi pentru a trimite un mesaj de la „X” către „Y”
sunt următorii:
1. „X”compune mesajul în programul său de poştă
electronică şi mai poate ataşa fişiere (care sunt de
regulă binare) şi completează în antet adresa de e-mail
a lui „Y”;
2. apasă butonul Sent din program, moment în care se
stabileşte o conexiune între calculatorul său şi serverul
destinatarului;
3. serverul destinatarului primeşte mesajul şi decupează
din adresă „server-ul_poştă”, după care, folosind
serviciul DNS, află adresa IP a destinatarului;
4. server-ul de email corespunzor emitentului stabileşte o
conexiune directă cu server-ul destinatarului, prin
adresa de IP determinată anterior, şi trimite prin
canalul stanilit mesajul către „Y”;
5. serverul destinatarului „Y” verifică dacă „utilizatorul”
este înscris în sistem şi stochează acest mesaj în cutia
poştală electronică a acestuia.
6. cand PC-ul lui „X” se conectează la Internet si acesta
solicită primirea poştei, programul client se conectează

15
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
la server folosind un anumit protocol. De la server sunt
transmise toate mesajele primite de la ultima solicitare.

Agent
Fig. 1. – Model de transmisie a poştei electronice Agent
Utilizator Utilizator
„X” „Y”
In ceea ce priveşte confidenţialitatea mesajelor transmise
prin poşta electronică, acestea se constituie într-un mediu nesigur.
Deci conţinutul acestor mesaje nu trebuie să fie date importante,
Agent
deoarece acestea sunt foarte vulnerabile. Postal
Cea mai bună metodă de
MTA
protecţie a e-mail-urilor este criptarea
Agent acestora.
Postal
Agent Agent
MTA
Postal Postal
Serviciul FTP
„X” „Y”
File Transfer Protocol (Protocol de Transfer a; Fişierelor) este
folosit pentru transferul de fişiere între calculatoarele dintre reţele

16
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
prin copiere sau mutare. FTP este un serviciu stabil, orientat pe
conexiuni şi este cel mai vechi şi mai popular protocol dedicat
transferului de fişiere între calculatoare. FTP este constituit după o
arhitectură client/server.
FTP asigură:
- conectarea la sistemele aflate la distanţă;
- operaţii cu privire la directore şi fişiere;
- trasferul fişierelor.
Popularitatea serviciului FTP s-a diminuat în ultimii ani
datorită succesului HTTP care permite de asemenea transferul
fişierelor.
Serviciul FTP este bazat, în general, pe un sistem de
autentificare a utilizatorului, dar există si servere care oferă acces
gratuit. Pentru autentificare trebuie folosit anonymous ca nume de
utilizator şi adresa de e-mail ca şi parolă.
Datorită modului în care a fost proiectat, serviciul FTP poate
crea unele probleme de securitate atunci când se autentifică
utilizatorul, deoarece parola este transmisă în clar.

Serviciul WWW şi protocolul HTTP

In timp, s-au dezvoltat reţele de mare întindere ce conectează
mii de calculatoare bazate pe platforme hardware diferite şi diverse
sisteme de operate. In 1989 apare conceptul de World Wide Web al
cărui părinte este Tim-Berners Lee care a creat un mod mai simplu

17
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
de structurare a informaţiei. Conceptul care a stat la baza WWW
este conceptul de hypertext care presupune o colecţie de documente
legate între ele prin legături.
Server-ul WWW este un program care tratează cereri de
documente şi întoarce conţinutul documentului solicitat. Nucleul
traficului pe WWW îl reprezintă Hyper Text Transport Protocol.
Sistemul hipertext permite reprezentarea informaţiei unde pot fi
create legaturi între obiecte.
HTTP permite organizarea foarte bună a informaţiilor care
formează o reţea prin legaturile dintre ele iar atunci când
informaţiile sunt stocate pe calculatoare din întreaga lume, această
reţea devine World Wide Web.

Componentele implicate într-un transfer HTTP sunt:

- browser;
- calculatorul clientului conenctat la Internet;
- server-ul,
- aplicaţii pe server care implementează protocolul
HTTP
HTML (Hyper Text Markup Language) este limbajul pe care
îl înţeleg aplicaţiile de tip browser (ex: Nescape, Internet Explorer)
folosit pentru navigarea pe Internet. Multe din trăsăturile lui, cum ar
fi independenţa faţă de platformă, definirea tabelelor şi a
proprietăţilor acestora, schimbarea modurilor de aliniere a textului,

18
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
structurarea formatării şi legăturile hipertext, fac din el un foarte
bun format pentru documentele Internet şi Web. Hipertext
înseamnă că orice cuvânt, frază, imagine sau alt element al
documentului văzut de un utilizator (client) poate face referinţă la
un alt document, ceea ce uşurează mult navigarea între multiple
documente sau chiar în interiorul unui aceluiaşi document.
Structurarea riguroasă a documentelor permite convertirea acestora
dintr-un format în altul precum şi interogarea unor baze de date
formate din aceste documente.

1.3. Providerii de servicii Internet

Providerii de servicii Internet sunt firme care oferă acces la

Internet şi pentru care percep tarife. Ei permit utilizarea Internetului
prin linii telefonice, prin modemuri, cabluri coaxiale, cabluri optice
sau antenă satelit.
Serviciile oferite de provideri sunt:
- accesul la Internet;
- utilizarea programelor de e-mail;
- acces la grupurile de ştiri de pe Internet;
- asistenţă în utilizarea tehnologiilor specifice navigării
pe Internet;
- găzduirea paginilor Web pentru firmele care nu îşi
permit să aibă propriul server de Web;

19
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
- reclamă şi publicitate pentru produsele şi serviciile
firmelor.
Se pot distinge trei mijloace de conectare la Internet:
a) conturi deschise prin dial-up. Beneficiarii fac apel la
provideri penru a-şi accesa contul. Acest tip de
conectare este foarte limitat, dar foarte util pentru cei
ce utilizează doar e-mailul sau grupurile de stiri.
b) nod la distanţă prin dial-up. Se foloseşte de protocolul
TCP/IP. Diferenţa faţă de modul de conectare anterior
constă în timpul mult mai rapid de transmitere şi
primire a datelor, pentru că acţiunea are loc prin
trimiterea de pachete şi nu a mesajului caracter cu
caracter.
c) conectarea directă. Se foloseşte un router şi un
firewall. Un router este un echipament care urmăreşte
pachetele trasmise şi determină destinatarul la care
trebuie să ajungă. Scopul unui firewall este acela de a
asigura securitatea.

20
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz

1.4. Intranet şi Extranet

1.4.1. Intranet

Intranetul se defineşte ca fiind un spaţiu privat care oferă

angajaţilor dintr-o companie posibilitatea de a organiza şi accesa
rapid informaţii, de a realiza o colaborare eficientă, managementul
informaţiilor, cunoştinţelor, proiectelor, într-un mediu bazat pe
protocoluri Internet şi browsere web.
Cuvântul Intranet este alcătuit din prefixul „intra”,
corespunzător termenului de interior, şi termenul „net”, ce se
foloseşte în general pentru termenul de reţea.
În majoritatea companiilor apar probleme legate de schimbul
defectuos de informaţii între membrii companiei şi administrarea
greoaie a informaţiilor şi a documentelor deja existente.
Un Intranet este alcătuit dintr-un LAN al firmei şi este
protejat de lumea exterioară printr-un firewall.
O soluţie Intranet poate fi unidimensională (ex: o aplicaţie
care să permită partajarea documentelor firmei între angajaţi) sau
dezvoltată în mai multe direcţii3.
Aplicaţiile intranet au apărut după anul 1995, în prezent
acordându-li-se o atenţie deosebită de către comunitatea

3
Trofin G. – “Intranetul, un asistent pentru manageri”, Rev. Banii Noştrii, nr.
11 din 17-23 martie 2004
21
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
dezvoltatorilor, datorită soluţiilor, avantajelor ce pot fi aduse
organizaţiilor.
Intranet-ul foloseste aceleasi structuri si tehnici ca si Internetul
global pentru furnizarea de informatii si servicii dar numai in
interiorul unei companii, este o reţea privată. Acesta poate lucra la
fel de bine pentru o companie mica alcătuită din cativa angajati,
sau pentru o corporatie multinationala.
După Kathryn Esplin (http://www.sunworldonline.com) cele 8
elemente cheie de care trebuie să se ţină cont la construirea unui
intranet sunt:
 Stabilirea cerintelor infrastructurii;
 Determinarea serverului web necesar;
 Alegerea unui browser;
 Modul în care va fi utilizat intranetul;
 Softul necesar pentru dezvoltarea aplicaţiilor;
 Firewall-ul;
 Posibilele schimbări rolului webmasterului;
 Instruirea personalului.
Intranetul nu trebuie în mod obligatoriu să fie conectat la
internet, dar este bine de menţionat că dacă comunică acest lucru
este benefic pentru respectivelor firme.

22
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz

Fig. 2 Model de schimb de informaţii între Internet şi Intranet

Avantajele folosirii unui intranet sunt urmatoarele:

- realizarea unei comunicări mai rapide;
Internet
- Intranet
circulaţia mult mai bună şi mai rapidă a informaţiei;
- accesul la baza de date a firmei;
- reducerea costurilor semnificative;
- creşterea productivităţii angajatilor la anumite
informaţii;
- o interfaţă unică pentru toti cei care au acces la intranet.

Intre Internet şi Intranet există nenumărate asemănari cum ar

fi: arhitecturile, funcţionarea pe baza modelului client-server,

23
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
ambele au la bază serviciul WWW, dar există şi o seamă de
deosebiri. Dintre elementele ce le diferenţiază:

Internet Intranet
Informaţii publice Informaţii private
Acces nerestrictionat Securitate mai mare si acces
restrictiv
Viteza de operare redusa Viteza de operare mai mare

Nu orice reţea de calculatoare este un Intranet.

1.4.2. Extranet

Extranetul este o aplicaţie specială, o extensie a unei reţele

Intranet ce permite altor instituţii şi persoane accesul la un Intranet.
In cele mai multe cazuri accesul la reţeaua Intranet este limitată.
Aplicaţiile Extranet au devenit răspândite deoarece oferă informaţii
importante furnizorilor şi clienţilor organizaţiilor. Acestă funcţie ce
permite accesul limitat la reţeaua Intranet a unor organizaţii nu
poate fi realizată de către Internet. Extranetul este folosit se
foloseşte în general pentru a sprijini gestionarea lanţului de
distribuţie pe măsură ce resursele sunt solicitate de la furnizori şi
transformate în produse sau servicii livrate clienţilor.

24
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
GRILE SI INTREBARI RECAPITULATIVE

Alegeti răspunsurile corecte:

1. Internetul a apărut în:

a) mediul militar;
b) mediul civil;
c) mediul comercial.

2. Serviciul de poştă electronică a fost introdus în:

a) 1975;
b) 1972;
c) 1978.

3. In ce an a apărut primul virus:

a) 1972;
b) 1979;
c) 1988.

4. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru WWW:

a) este o aplicaţie a sistemului de operare;
b) WWW nu utilizează HTTP;
c) WWW este un motor de căutare;

25
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
d) WWW este o parte a internetului.

5. Extranetul înseamnă:
a) o reţea globală de calculatoare;
b) un sistem de operare pentru reţele folosit pentru a
controla fluxul de date;
c) o reţea privată a unei companii care include anumiţi
utilizatori din afara companiei.
d) o reţea privată a unei companii

6. Serviciul DNS
a) face legătura între IP-ul calculatorului şi numele său
simbolic;
b) este folosit pentru transferul fişierelor între
calculatoarele din reţele;
c) asigură operaţii cu privire la directoare şi fişiere.

7. HTTP:
a) este nucleul WWW;
b) este un motor de căutare;
c) este un serviciu realizat de provideri.

8. Providerii:

26
 Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz
a) sunt societăţi ce participă la comerţul B2B;
b) sunt reţele de calculatoare;
c) sunt firme ce oferă acces la Internet.

9. Intranetul este:
a) simular cu Internetul;
b) o reţea privată şi internă a unei companii;
c) o extensie a reţelei Internet.

10. Serviciul FTP:

a) permite securizarea datelor la trasferul fişierelor prin
reţele;
b) este un motor de căutare;
c) este folosit pentru transferul de fişiere între
calculatoarele din reţea

INTREBARI RECAPITULATIVE
1. Care sunt serviciile Internet?
2. Ce este Internetul, Intranetul şi Extranet. Care este
diferenţa dintre ele?
3. Cine sunt providerii de servicii Internet?

27
Comert electronic-noţiuni teoretice şi studii de caz

28