COMERTUL ELECTRONIC

Dezvoltarea fara precedent din ultimele doua decenii a tehnologiilor informationale determinate de necesitatea
stocarii si a transmiterii rapide a informatiilor cu cele mai mici costuri, a revolutionat comertul global, comertul
direct sau cu amanuntul. Astazi, termenul de Comert Electronic a devenit sinonim cu cresterea profitului.

Ca urmare a progresului inregistrat in domeniul tehnologiei de virf si mai ales in cel al aplicarii electronicii in
comercializarea produselor, dar si profundelor mutatii in ceea ce priveste conceptia si modul de viata al
oamenilor, in ultimii 20-25 de ani vinzarile prin comertul electronic au capatat o importanta tot mai mare in
ansamblul proceselor de comercializare a marfurilor. Din anul 1994, o data cu aparitia primelor site-uri WEB cu
character commercial, comertul electronic s-a extins la nivel global, ca mijloc de comunicare, de vinzare si de
marketing, determinind importante schimbari in derularea afacerilor, in tot mai multe domenii de activitate. In
tarile dezvoltate, un asemenea tip de comert reprezinta déjà un support viabil pentru tranzactiile financiare in
comertul de tip,,business to business”(comertul de la firma la firma) si ,,businss to consummator”(comertul de
la firma la consumator).
Intr-un asemenea context se poate afirma ca revolutia tehnologica aflata in plina desfasurare a schimbat
notiunea de piata, aceasta trebuind sa fie privita in primul rind nu ca un loc geographic, ci ca o retea, astfel incit
piata capata in present noi dimensiuni.
În ultimul timp, comerţul electronic a căpătat extinderea cea mai mare ca formă concretă de realizare a
unor afaceri, la care se adaugă şi conturarea unor pieţe sui generis a cunoştinţelor ştiinţifice, impulsionată de
ritmul fără precedent al dezvoltării sectorului cercetare-dezvoltare.
Comertul Electronic consta in derularea unei afaceri, ca activitate generatoare de valoare, avand ca suport
reteaua Internet si utilizarea unor pachete de programe software specifice.
Comertul Electronic este cheia competitivitatii intreprinderilor in era informationala, asigurand:
 accesul la noi segmente de piata (noi clienti);
 cresterea vitezei de derulare a afacerilor;
 o flexibilitate ridicata a politicilor comerciale;
 reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere, de publicitate, etc.;
 simplificarea procedurilor;
 cresterea competitivitatii.
! Pe plan mondial, Comertul Electronic nu mai este o simpla activitate care concentreaza doar eforturile
intreprinderilor, aflate in competitia de a castiga noi clienti si de a raspunde cat mai bine exigentelor acestora. In
present, Comertul Electronic a devenit o componenta principala a politicilor de dezvoltare economica ale guvernelor
tarilor dezvoltate (SUA, Comunitatea Europeana, Japonia, etc.).
Prin masurile luate la nivel guvernamental de catre tarile puternic industrializate in vederea stabilirii unor
reglementari unice in ceia ce priveste realizarea tranzactiilor comerciale pe suport electronic, Comertul
Electronic a devenit o componenta fundamentala a comertului mondial.
Accesibilitatea tehnologiilor informationale legate de Internet, costul scazut al acestora, precum si relativa
independenta de tehnologiile clasice, toate acestea permit economiilor tarilor mai putin dezvoltate si agentilor
economici din aceste tari o integrare rapida in acest nou domeniu de activitate.
In tranzactiile comerciale clasice distingem patru etape diferite:
-informarea comercială referitoare la tranzactie: cercetarea de marketing;
-incheierea contractului comercial;
-vanzarea produsului sau a serviciului;
-plata produsului sau a serviciului;
Modul in care se reflectă aceste patru etape in cazul comertului electronic:
1.cercetare de mk -> site WEB
2.contract de vinzare -> site WEB interactiv
3.livrare -> livrare digitala
4.plata -> plata electronica

CE ESTE COMERTUL ELECTRONIC

Comertul electronic (E - Commerce), in conceptia Organizatiei Economice de Cooperare si Dezvoltare

(OECD), reprezinta desfasurarea unei afaceri prin intermediul retelei Internet, vanzarea de bunuri si servicii
avand loc offline sau online.

In tranzactiile comerciale clasice distingem patru etape diferite:

 informarea comerciala referitoare la tranzactie: cercetarea de marketing;
 incheierea contractului comercial;
 vanzarea produsului sau a serviciului;
 plata produsului sau a serviciului;
Efectele micro şi macroeconomice ale economiei digitale are la bază principiile general valabile ale
dezvoltării acesteia, care sunt:
a) convingere (awarness);
b) accesibilitate (accessibility);
c) disponibilitate (availability);
d) existenţa resurselor necesare (affordability);
e) adecvare (appropriatness).
Avand in vedere definitia data mai sus, cele mai raspandite modele pentru comertul electronic implementate
(categorii de tranzactii)sunt:
 business to business (B2B);
 business to consumer (B2C).
 business to government (B2G).
Tranzactiile B2B se caracterizeaza prin faptul ca ambele parti participante la tranzactia comerciala, atat
vanzatorul cat si cumparato(C2C), fiind sintetizate in tabelul de mai jos: rul, sunt institutii.
Tranzactiile B2C se realizeaza intre cumparatori individuali si vanzatori-mari companii. In acest caz, factorul
uman este mult mai important, interactivitatea fiind caracteristica de baza in decizia de cumparare.
Alte relatii stabilite prin intermediul retelei Internet, adiacente comertului electronic, sunt: government to government (G2G),
government to business (G2B), government to consumer (G2C), consumer to government (C2G), consumer to business (C2B) si
consumer to consumer

Intreprinderi Consumatori
Guvern (G)
(B) (C)
G2G G2B G2C
Guvern (G)
Coordonare informare informare
B2G B2B B2C
Intreprinderi
Administratie, comert comert
(B)
logistica electronic electronic
C2G C2B
Consumatori C2C
achitare taxe comparatie
(C) licitatii online
online preturi
Un rol aparte in dezvoltarea comertului electronic il au relatiile business to government (B2G) si government to
bussiness (G2B), care prin realizarea unui mediu de informare interactiv, rapid si eficient, pot contribui la
constientizarea agentilor economici asupra avantajelor acestui nou domeniu comercial: Comertul Electronic.

Comertul electronic (E-commerce sau Electronic-commerce sau e-comert) reprezintã orice formã de
tranzactie de afaceri în care pãrtile interactioneazã în mod electronic.În cazul comertului electronic, se
întâlnesc aceleasi componente ca si în cazul comertului clasic, dar cu modificãri specifice, si anume:
 un produs - material sau digital
 un loc de vânzare - în acest caz un website pe retea care sã prezinte produsele sau serviciile oferite
 o modalitate de a atrage oamenii sã vinã la un anumit website
 o modalitate de a primi comenzi - în mod normal un formular on-line
 o modalitate de a încasa bani - de regulã un cont bancar cu plãti prin card de credit.
Aceasta cere o paginã sigurã pentru comenzi si conexiunea la o bancã; dar se poate folosi si metoda
clasicã a facturãrii, on-line sau prin postã
 o modalitate de livrare; dacã marfa este de tip software sau informatie, livrarea se poate face direct
prin retea
 o modalitate de a accepta returnãri (formulare on-line)
 o modalitate de a accepta eventuale reclamatii (formulare on-line)
 o modalitate de a oferi service (prin email, formulare on-line, baze de cunostinte on-line etc.)
În afacerile traditionale vânzarea este încã vãzutã si organizatã ca fiind subordonatã productiei, sau "vindem
ce producem".
În e-commerce, firmele vând "ce pot livra" deoarece oferã consumatorului o gamã largã de produse,
indiferent cine le produce.
Dupã publicatia eMarketer produsele care se vând cel mai bine prin e-comert sunt:
 tehnicã de calcul (hardware, software, accesorii);
 carti;
 muzicã;
 servicii financiare;
 divertisment;
 electronicã de uz casnic;
 cadouri si flori;
 servicii turistice;
 jucãrii;
 bilete pentru spectacole si cãlãtorie;
 informatii.
E-commerce include:
 Prezentarea electronicã a produselor si serviciilor;
 Preluarea on-line a comenzilor si a notelor de platã;
 Informatii despre contul clientului obtinute în mod automat;
 Plata on-line;
 Furnizarea automatã de solutii de management.
Printre avantajele comertului electronic, se mentioneazã:
 costuri mai scãzute pe tranzactie - dacã website-ul este bine fãcut, costurile pot fi mult mai mici, atât la
preluarea comenzilor cât ti dupã vânzare, multe operatii fiind automatizate. Aceasta înseamnã cã
preturile oferite pot fi mai mici.
 cresterea valorii tranzactiilor prin stimularea cumpãrãtorilor. Când cumperi o carte de la Amazon, afli
si "ce alte cãrti au mai cumpãrat cei ce au cumpãrat aceastã carte". Din cauza unor influente de acest fel,
oamenii cumpãrã mai multe cãrti decât ar cumpãra într-o librãrie obisnuitã.
 posibilitatea de a pregãti comanda timp de câteva zile
 posibilitatea de a configura produse si de a vedea imediat preturile reale, în comparatie cu preturile
mai multor vânzãtori
 posibilitatea de a cãuta usor în cataloage mari - o companie poate construi pe retea un catalog mult
mai mare decât ar încãpea într-o cutie postalã.
De pildã, Amazon oferã spre vânzare 3 milioane de cãrti.
  interactiune mai bunã cu clientii - clientul poate primi, la cerere, informatii prin e-mail, privind stadiul
în care se aflã în orice moment comanda lui (dacã s-a primit comanda, dacã marfa este expediatã etc.)
Impactul economic al comertului electronic se concretizeazã în principal în urmãtoarele efecte:
 Comertul electronic transformã piata
E-commerce va schimba radical modul de a conduce o afacere: functiile traditionale intermediare vor fi
înlocuite, se vor dezvolta noi produse si piete, apar noi tipuri de relatii între furnizori si consumatori.
Se va schimba organizarea muncii: se vor deschide noi canale de diseminare a cunostintelor si de
comunicare inter-umanã interactivã la locul de muncã, vor fi necesare o mai mare flexibilitate si
adaptabilitate, iar functiile si competentele angajatilor vor trebui redefinite.
 E-commerce reduce distanta dintre vanzator si cumparator, permitand cunoasterea profilului
individual al clientului si efectuarea marketing-ului pe baze noi (relatii unu-la-unu).
 Comertu electronic este un catalizator
E-commerce va accelera si va disemina mai rapid schimbãrile din economie respectiv reformele si
reglementãrile, realizarea legãturilor electronice între companii (EDI), globalizarea activitãtii economice
si cererea de personal de înaltã calificare.
Se vor accelera tendintele de dezvoltare a e-banking, rezervarea de bilete în transporturi si marketingul
"unu-la-unu".
 Comertul electronic pe Internet creste interactivitatea economica
Acest nou mod de a face comert se extinde treptat si cãtre IMM si gospodãriile individuale. PC-urile
relativ scumpe si greu de utilizat vor fi înlocuite de TV, telefoane si alte tipuri de dispozitive din ce în ce
mai ieftine si mai usor de utilizat. Acest fenomen va produce un impact profund, cel putin prin erodarea
barierelor economice si geografice.
 Caracteristica de "sistem deschis" a Internetului este un principiu pe care se bazeazã extinderea
comertului electronic.
Dezvoltarea Internet devine o strategie, care asigurã succesul e-commerce si parteneriatul dintre
bussines si consumatori.
Consumatorii sunt tot mai direct implicati în proiectarea si crearea de noi produse si servicii.
 Comertul electronic reduce importanta timpului
Pânã nu de mult economia si societatea erau determinate de timp: de exemplu productia de masã era
consideratã cea mai rapidã cale de a produce la preturi scãzute, iar comunicatiile erau limitate geografic
datoritã faptului cã timpul conditiona distantele.
E-commerce reduce importanta timpului prin scurtarea ciclurilor de productie, permitând firmelor sã
opereze mai eficient si consumatorilor sã participe la tranzactii in orice moment.
 Schimbarea importantei timpului în derularea afacerilor si a activitãtilor sociale are un profund potential
de impact.
 Comertul electronic conduce la globalizare
Vechile bariere ale comertului international sunt depãsite de comertul electronic. Se naste o nouã piatã
bazatã pe Internet, eliberatã de restrictiile formelor traditionale de comert. Absenta unor tarife
internationale sau a altor constrângeri încurajeazã tot mai multi întreprinzãtori sã se lanseze pe aceastã
piatã obtinând beneficii importante pentru ei si pentru clientii lor.
 Comertul electronic este compatibil cu angajamentele Organizatiei Mondiale a Comertului
Desi nu au fost definite restrictii comerciale explicite pentru comertul electronic, infrastructurile pe care
se bazeazã acesta sunt încã influentate de o serie de bariere comerciale si depind de investitii.
Dezvoltarea comertului electronic depinde de liberalizarea continuã a acestor infrastructuri, conforme cu
angajamentele OMC.
Dintre acestea cele mai importante sunt:
 calculatoarele si produsele suport pentru tehnologia informatiei
 telecomunicatiile
 serviciile financiare
 serviciile de distributie
În abordarea problemei “global versus local” în comerţul electronic, evidenţiem ca factor adiţional şi imensa
capitalizare a pieţei companiilor Internet. Aceasta dă “dotcoms”-urilor baza financiară pentru a instrumenta o
strategie de afaceri cu prezenţă globală, prin ample achiziţii şi fuziuni sau prin investiţii în mărci sau în
infrastructuri de furnizare globală. În acelaşi timp, dezbaterea se concentrează asupra aspectelor
macroeconomice, în condiţiile în care comerţul electronic tinde să reprezinte un factor al competitivităţii
globale
Problema global-local a devenit tot mai importantă, fiind articulată şi bazată pe realitatea actuală a
afacerilor, într-o măsură din ce în ce mai mare, într-o serie de aspecte privind:
a) barierele în faţa comerţului electronic;
b) strategiile de marketing care tind să devină globale;
c) tipurile de pieţe electronice globale;
d) modele globale de afaceri în comerţul electronic;
e) impactul comerţului electronic asupra competitivităţii globale
f) avantajul ţărilor şi regiunilor care “se mişcă repede” sau deţin rolul de lideri;
g) comerţul electronic şi fluxurile comerciale globale;
h) rolul guvernelor în sprijinirea şi reglementarea comerţului electronic;
i) schimbări în structura industriilor globale;
 j) prezenţa globală bazată pe dezvoltarea regională.
Indiferent că este vorba de comerţul electronic local sau global, acesta întâmpină o serie de dificultăţi şi
obstacole mai mari sau mai mici, în funcţie de o serie de factori de influenţă în domeniile economic, social,
tehnologic, cultural etc. Ne vom referi la unele dintre aceste obstacole în ideea sensibilizării specialiştilor
pentru găsirea căilor de reducere sau înlăturare a acestora.
Inadecvarea livrării globale şi a sistemelor de derulare.
Potrivit cercetărilor de specialitate (Forrester Research l999) ca şi rezultatelor unor anchete recent
lansate, circa 85% din respondenţi nu au recurs la comenzi internaţionale din cauza complicaţiilor vamale, de
impozitare şi formalităţilor cu transportul. Principalul obstacol, care continuă să existe, este cel legat de
distribuţia globală a bunurilor şi serviciilor..
Un alt obstacol se referă la dificultatea de a derula livrarea şi/sau expediţia unor loturi (pachete) mai
mici. Cercetările din ţările membre ale UE evidenţiază complicaţii ale transportului internaţional şi datorită
fragmentării logisticilor inter-ţări.
Marii operatori din domeniile transportului, logisticii şi poştei consideră ca oportunitate naturală de afaceri
livrările libere între frontiere, amplificate de o serie de servicii generatoare de valoare adăugată. Operatorii mai
mici, din sectoarele transport şi logistică, au în vedere necesitatea conlucrării dintre ei, în echipe, prin
interconectarea sistemelor lor. Un exemplu al acestei interconectări, cu accent pe impactul organizării
procesului de afaceri, este proiectul EU TRANS 2000.
Diferenţă de cultură, limbă şi practică comercială
Diferenţa de cultură şi limbă continuă să rămână un obstacol semnificativ al globalizării pieţelor electronice.
Aceasta include, de asemenea, şi cultura afacerilor şi practica propriu-zis comercială. Adesea dificultăţile în
comerţul electronic global sunt create de diferenţele în sistemele legislative. În domeniul serviciilor juridice,
pieţele electronice globale nu se pot crea cu uşurinţă, excepţie făcând unele domenii-nişă, cum ar fi practica
juridică internaţională pentru cazul marilor corporaţii.
Intermediarii comerciali cum sunt băncile, firmele de comerţ, managerii lanţurilor internaţionale de livrări,
camerele de comerţ, ca şi armonizarea condiţiilor de livrare şi contractele din comerţul internaţional, sub egida
ONU şi a Camerelor Internaţionale de Comerţ, reuşesc să surmonteze dificultăţile generate între diferenţele de
cultură, limbă şi practică comercială dintre ţări. În acest sens, şi tehnologia se poate dovedi utilă sprijinirii
negocierilor, în situaţii de diversitate a practicii de afaceri.
Fragmentarea în industrie
O altă barieră în crearea pieţelor electronice globale este reprezentată de amplificarea diferită a fragmentării în
sectorul industrial. În ţările în care industria este divizată în multe firme mici, poate fi deosebit de greu să se
atingă economia de scară necesară creării unei pieţe electronice globale, chiar dacă piaţa produsului de bază,
potenţial, poate fi considerată globală. Internet-ul şi pieţele electronice pot crea presiuni adiţionale în scopul
consolidării industriilor fragmentate, în mod similar cu serviciile financiare asigurările, transporturile şi
turismul. Cea mai potrivită soluţie este crearea unor reţete de afaceri în care se creează un sistem simbiotic
viabil între întreprinderile mari şi cele mici, punându-se în valoare complementaritatea avantajelor acestora.
Cadrul global autoreglator şi juridic
Diferenţele inter-ţări în schemele autoreglatoare şi juridice constituie o altă barieră în faţa comerţului global. În
ultimii ani, au fost realizate progrese semnificative în adaptarea cadrului legal la realitatea comerţului electronic
şi în dezvoltarea autoreglării acestuia prin convenirea codurilor de conduită, în cadrul dezbaterilor şi politicilor
mai multor organisme internaţionale. Cu toate acestea, legile şi cadrul de conduită adesea vizează o singură ţară
şi nu au o aplicabilitate globală în mai multe ţări. Singura excepţie o reprezintă UE care ar putea să construiască
pe baza cadrului comun al Pieţei Interne şi care, în consecinţă, ar reuşi să pună în mişcare rapid cadrul a 15 ţări
pentru comerţul electronic.
Recenta iniţiativă e-Europe a UE se concretizează în desfăşurarea eforturilor pentru a ridica la nivel global
cadrul naţional şi regional şi a compatibiliza mijloacele de arbitrare şi mediere a litigiilor şi disputelor. Aceasta
va contribui la o mai mare fluidizare şi rapiditate a fluxurilor de bunuri şi servicii între ţări la costuri relativ
reduse.
Bariere specifice micilor întreprinderi
Micile întreprinderi întâmpină o serie de dificultăţi în a participa sau crea pieţe electronice globale. În primul
rând, acestea se referă la volumul relativ scăzut al resurselor de capital şi personal, lipsa de vizibilitate a
mărcilor de fabricaţie. În cazul IMM-urilor, problema cheie în crearea unor pieţe electronice este alegerea unor
strategii specifice de genul parteneriatelor strategice, aranjamentelor privind împărţirea segmentelor de piaţă
ca, de exemplu, franchising şi scheme asociate acesteia (zone comerciale). Concentrarea asupra unor nişe de
piaţă şi cooperarea cu alte firme mici (crearea în comun a unor websites-uri pentru promovarea exporturilor, aşa
cum fac micii exportatori de mobilă în Spania). Ca participanţi individuali la pieţele electronice, întreprinderile
mici pot întâmpina mari dificultăţi deoarece, în faza iniţială a unor astfel de pieţe electronice, vor creşte mai
degrabă transparenţa preţurilor decât transparenţa caracteristicilor produselor în general (calitate, termen de
livrare, nivelul serviciilor şi cunoştinţele referitoare la afaceri). Pieţele electronice curente nu sunt adecvate
pentru a face vizibile atribuţiile non-preţ ale produselor. Cel puţin la început, acestea pot să îngusteze baza pe
care micile întreprinderi concurează. Subliniem că afirmaţia noastră în acest sens nu reprezintă decât o ipoteză
care ar fi interesant dacă, în viitor, am putea constata că este invalidată de cercetări empirice. Un exemplu
practic care ilustrează cea mai mare parte a barierelor globalizării pieţelor electronice este reprezentat de
serviciile de sănătate online. Multe provocări au putut fi identificate în livrarea unor astfel de servicii, pe plan
internaţional, din SUA pe pieţele europene, sau între ţările UE. Cultura, practicile medicale şi reglementările
diferite pentru vânzarea medicamentelor online şi reclamă, fragmentarea în sectoarele sănătate şi asigurări au
îngreunat mult intensificarea schimburilor de medicamente şi servicii de asistenţă sanitară, la nivel global.
 Strategii de marketing insuficient adecvate
Societăţile care vor să participe la comerţul electronic global trebuie să-şi exploateze activele de care dispun în
mod global. Ele trebuie să depăşească obstacolele din mediile lor de afaceri şi să-şi soluţioneze principalele
slăbiciuni interne. Strategiile de marketing sunt, de regulă, următoarele:
- orientarea către o piaţă globală a produsului;
- participarea la un lanţ global de livrare;
- ofertarea unui suport lingvistic multiplu;
- crearea unei zone reţea de franchising;
- complementaritatea prezenţei fizice globale cu prezenţa pe Internet;
- construirea unei prezenţe globale, prin fuziuni şi achiziţii.
Dacă strategia se bazează pe piaţa globală a unui produs, obstacolele cel mai probabil de depăşit sunt de natură
funcţională,operaţională.O modalitate de abordare a acestora poate fi subcontractarea.Dacă produsele şi
serviciile pot fi livrate online, cum ar fi software sau noutăţi pentru specialişti, încadrarea în piaţa globală nu
este o problemă.
Strategiile de marketing electronic necesită abordarea atât a problemelor locale cât şi a celor globale în aceleaşi
timp. Extinderea prezenţei globale fizice cu cea virtuală este o rută către piaţă, în special pentru companiile
mari.
Tipologia pieţelor electronice globale şi problemele acestora
Literatura de specialitate clasifică pieţele electronice globale în patru grupe:
- pieţe electronice intrinsec globale care se ocupă cu produse globale, consumatori, furnizori
- pieţe locale global organizate (de exemplu, licitaţiile de bunuri perisabile);
- pieţe locale cu infrastructură globală;
- asociaţii de export în care produsele sunt exportate global prin colaborarea producătorilor.
Pieţe electronice intrinsec globale sunt acele pieţe care se ocupă cu produse de natură globală şi cu
consumatori şi furnizori care sunt caracterizaţi printr-o prezenţă globală. Multe dintre schimburile B 2 B aparţin
acestei categorii de pieţe. De exemplu, sectorul automobilelor reprezintă, într-o mare măsură, o industrie
globală, în care lanţurile ofertei se întind pe întreg globul, iar furnizorii de piese de schimb şi uzinele de
automobile cooperează cu parteneri din întreaga lume. “Autochange” este o piaţă mare a automobilelor adună
principalii producători din SUA, Europa şi Japonia. Un alt exemplu îl reprezintă comerţul cu produse
“rutiniere” de afaceri sau aşa-numitele bunuri neproductive care cuprind serviciile de menţinere, reparaţii şi
organizare. Acestea sunt necesare pentru afaceri în lumea întreagă şi adesea există mulţi furnizori pe plan
mondial pentru astfel de produse. Pieţele care oferă o viziune uniformă asupra produselor oferite sunt intrinsec
globale, iar operarea pe aceste pieţe porneşte de la timpul de livrare şi costuri, care depind de transport, până la
reglementări referitoare la export şi import şi la diferenţe în practica de afaceri. Provocarea pentru pieţele
intrinsec globale constă în a face faţă cererii şi ofertei, evitând fragmentarea într-o mulţime de pieţe locale.
Pieţele locale global organizate sunt în mod necesar limitate din punct de vedere geografic. Cu toate acestea,
modul de abordare şi desfăşurare a tranzacţiilor într-o regiune poate fi utilizat şi în alte regiuni, în felul acesta
realizându-se o legătură între pieţele respective. Un exemplu este industria pescuitului în cadrul căreia au fost
create licitaţiile electronice, printre altele şi ca rezultat al realizării Proiectului European Infomar.
Pieţele locale construite pe o infrastructură globală reprezintă un alt tip de piaţă electronică funcţională în
plan local şi global. Când se vorbeşte despre pieţele electronice globale nu toate trebuie să fie într-adevăr
globale. Funcţia reală de reprezentare şi comercializare a acestor tipuri de pieţe poate fi în întregime locală, în
timp ce funcţiile de acces, plata, securitatea şi livrarea produselor ar putea fi globale. În acest sens menţionăm
comerţul electronic prin telefonia mobilă sau m-commerce. Serviciile specifice localizării vor deveni probabil o
trăsătură cheie a comerţului mobil, de exemplu, atunci când se face o comandă pentru taxi de pe un telefon
mobil la sosirea într-o localitate. Chiar dacă aceasta constituie o funcţie foarte dependentă de localizare, ea
necesită accesul la o infrastructură de reţea mobilă larg disponibilă, de preferinţă globală. Infrastructura suportă
roaming-ul global pentru acces. Este probabil ca “Serviciile de roaming” să fie introduse în viitor pe o scară şi
mai mare. Un exemplu îl constituie roaming-ul pentru serviciile de taxi care potenţial creează un serviciu global
de taxi, pe baza ofertelor locale şi a înţelegerilor de roaming. Este de presupus, de asemenea, că infrastructura
va suporta plăţile global. Interesant este de luat în consideraţie care dintre serviciile de infrastructură vor deveni
nucleul care urmează a fi disponibil pe o bază globală şi care servicii ar putea deveni global disponibile pentru a
mări eficienţa şi gradul de adecvare pentru o multitudine de pieţe locale construite pe servicii de infrastructură
globală.
Asociaţiile de export reprezintă un alt tip de piaţă electronică de dimensiune globală care, cu toate acestea, este
caracterizat şi printr-un puternic element local.
Conceptul constă în existenţa unui număr de furnizări (ofertanţi), dintr-o aceeaşi regiune geografică, care caută
o prezenţă globală, dar care nu sunt capabili să acţioneze global în mod individual. Aceştia creează o entitate
comună de export, care se ocupă, în numele lor, de complexitatea comerţului internaţional cum ar fi cataloage
în mai multe limbi, reglementări de export/import, finanţări în mai multe valute, expediţii internaţionale etc.
Acestea creează eficient un spaţiu comun de piaţă care poate fi tot atât de simplu ca şi un e-mail sau ar putea
dobândi o funcţionalitate mai bogată decât cea a unei terţe pieţe.

În ultimul deceniu, Internetul a evoluat într-o unealta formidabila având un impact major în toate aspectele
vietii. La fiecare jumatate de an apar schimbari asa de importante încât este imposibil de prevazut unde se va
ajunge în urmatorii 10 ani. În prezent, participam cu totii la o revolutie care are loc în comert si telecomunicatii.
Marile companii ale secolului îsi vor avea originile în aceasta decada.
Comert electronic înseamna, în acceptiune "traditionala", utilizarea în retele cu valoare adaugata a unor
aplicatii de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicatilor fax, codurilor de bare, transferului
de fisiere si a postei electronice. Extraordinara dezvoltare a interconectivitatii calculatoarelor în Internet, în
toate segmentele societatii, a condus la o tendinta tot mai evidenta a companiilor de a folosi aceste retele în aria
unui nou tip de comert, comertul electronic în Internet, care sa apeleze- pe lânga vechile servicii amintite- si
altele noi. Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumparaturi prin retea consultând cataloage
electronice "on" pe Web si platind prin intermediul cartilor de credit sau a unor portmonee electronice.
Pentru altii, comertul Internet reprezinta relatiile de afaceri care se deruleaza prin retea între furnizori si
clienti, ca o alternativa la variantele de comunicatii "traditionale" prin fax, linii de comunicatii dedicate sau EDI
pe retele cu valoare adaugata.
În fine, o alta forma a comertului Internet implica transferul de documente - de la contracte sau facturi pro-
forma, pâna la imagini sau înregistrari vocale."
Comertul electronic acopera de fapt urmatoarele operatiuni de afaceri:
 stabilirea de contacte cu clientii .
 schimbul de informatii .
 asistenta pre- si post- vînzare plati electronice .
 distributie si logistica întreprinderi virtuale .
 activitati comerciale desfasurate în comun (shared) între mai multe companii.
Comertul electronic cuprinde de asemenea o foarte larga arie de tehnologii, cum ar fi:
 Internet/World Wide Web
 e-mail
 fax
 schimburi electronice de date
 plati electronice.
Plati electronice - notiuni elementare
Una din principalele provocari cu care se confrunta comerciantii detailisti (retail) atunci cand doresc sa
implementeze un sistem de comert electronic este furnizarea un mecanism de plata comod, perceput ca suficient
de sigur si usor de integrat intr-un sistem de tranzactii comerciale on-line. Multe solutii pentru aceasta problema
au fost propuse sau chiar sunt utilizate astazi. Insa nici una nu a dobandit larga acceptare de care se mai bucura
inca bancnota de hartie sau moneda de metal. Comertul electronic va putea evolua dincolo de un anumit nivel
doar atunci cand consumatorii obisnuiti vor percepe un mecanism de plata electronica ca fiind la fel de sigur ca
plata cu banii jos ("cash") de astazi.
 Plata prin Internet.
De indata ce a pus in exploatare un sistem de vanzari on-line, comerciantul va putea vinde 24 de ore pe zi, 7
zile pe saptamana si asta peste tot in lume; pe unde a ajuns Internet-ul, desigur. Mai mult, cumparatorii si
potentialii clienti vor avea acces la informatii de ultima ora referitoare la produse, servicii, preturi sau
disponibilitatea acestora. Ca acest scenariu sa devina cu adevarat realitate, comerciantul va trebui sa se asigure
ca sistemul informatic pe care-l implementeaza va fi disponibil non-stop si in tot acest timp el va opera:
gestiunea comenzilor, facturarea, procesarea platilor si remiterea banilor.
 Solutii de plata in timp real.
Cu exceptia cazului in care comerciantul isi desfasoara activitatea pe principiul "banii jos" sau foloseste alte
metode de plata off-line, obtinerea banilor rezultati in urma unei vanzari on-line presupune o serie de procese
de interactiune cu banci sau alte institutii financiare.
In prezent, platile cu ajutorul cartilor de credit (credit card), banilor electronici (e-cash), cecurilor electronice
sau al cardurilor inteligente (smart card) sunt principalele metode de plata folosite in comertul electronic. Din
punct de vedere arhitectural, metodele de plata pot fi integrate la nivelul "comerciantului" - in sistemul
informatic al acestuia, sau oferite in regim outsource de un furnizor de servicii de comert care va
gestiona/intermedia platile de la terti.
 Credit card.
In ciuda unor campanii promotionale de anvergura derulate in occident, cu exceptia cartilor de credit nici una
din noile metode de plata promovate nu a atins masa critica. De fapt, previziunile unor consultanti de
specialitate din domeniu prognozeaza ca pana in 2002 cartile de credit vor ramane mijlocul de plata preferat
pentru 99% din cumparaturile on-line. Tranzactiile on-line care folosesc plata cu carduri sunt protejate
criptografic, iar modalitatea concreta de criptare asigura faptul ca numai banca sau furnizorul de servicii pentru
carduri de credit va putea vedea numarul cartii de credit, nu si comerciantul. Cu doar cativa ani in urma
scepticii sustineau ca foarte putini clienti vor fi dispusi sa ofere on-line informatii referitoare la propriul card de
credit (numarul acestuia). Realitatea de astazi, cand multe din cele mai populare situri de comert electronic
accepta doar plata cu card de credit, vine sa ne arate ca acestia s-au inselat.
 Care sunt cerintele?
O parte din proces implica incheierea unor aliante/contracte cu institutii financiare, in timp ce din punct de
vedere tehnic presupune utilizarea unor tehnologii avansate de criptare si autentificare pentru securizarea
mesajelor trimise via Internet. Unul din primii pasi pe care trebuie sa-l faca comerciantul este sa-si deschida un
cont la o banca care ofera servicii de tranzactionare on-line bazate pe carduri. Costurile pe care va trebui sa le
suporte comerciantul includ o parte fixa, reprezentata de costul achizitionarii sau inchirierii echipamentelor si
softului aferent necesare realizarii comunicarii securizate cu banca, precum si costuri variabile rezultate in urma
comisioanelor precepute de banca/tranzactie.
De regula institutia financiara impune un volum minim de tranzactii/luna (cost variabil minim acceptat),
percepand o suma minima pe care comerciantul o plateste indiferent de numarul de tranzactii pe care le
deruleaza on-line. In schimb, poate fi avantajos pentru comerciant sa apeleze la o agentie de carduri care ofera
servicii de tranzactionare on-line. Datorita volumului mare de tranzactii pe care aceste agentii le deruleaza, pot
obtine discounturi semnificative de la banci si in consecinta au oferte mai tentante pentru clienti - societati
comerciale care doresc sa-si puna o parte din business on-line.
 Furnizori de servicii
Ca alternativa la implementarea unui sistem propriu, comerciantul web poate apela la furnizori de servicii de
plata (PSP) sau la furnizori de servicii de comert (CSP). In stadiul actual de dezvoltare al comertului electronic,
o parte din banci au adoptat o atitudine proactiva in ceea ce priveste serviciile de e-banking, altele fiind inca
reticente. Pe de alta parte, inainte de a acorda statutul de comerciant, bancile pot cere, in special societatilor
comerciale mai mici, sa depuna o suma de bani intr-un cont colateral drept garantie pentru serviciile ce vor fi
oferite. PSP-ul actioneaza ca intermediar intre comerciant si posesori de carduri oferind servicii de autorizare si
plata on-line. El beneficiaza de conexiuni integrate on-line cu bancile care autorizeaza platile si realizeaza
automat transferul banilor. Poate conferi clientilor statutul de comercianti web, negociaza cei mai buni termeni
contractuali pentru acestia si de regula le furnizeaza API-ul necesar pentru a-si integra usor in propriul sit web
functiile de procesare a cardurilor de credit.

Apelarea la PSP-isti (puteti face analogia cu ISP-isti existenti in tara) este o solutie sigura si multe banci prefera
sa lucreze cu acestia, fiind mai usor pentru ele sa autorizeze un numar mai mic de clienti mari care pe deasupra
preiau si sarcina de securizare a platilor derulate de societatile cu care lucreaza. Pe langa o calitate mai buna a
serviciilor oferite clientilor (societati comerciale, SC), cum ar fi suport tehnic permanent sau eliminarea unei
parti semnificative a birocratiei specific bancare, PSP-istii mai au un atuu: credibilitate financiara dovedita in
fata bancilor ca urmare a unei relatii de mai lunga durata cu acestea, aspect extrem de important care lipseste de
regula societatilor comerciale mai tinere - potentiali clienti. Alt avantaj pe care-l pot oferi PSP-isti este pachetul
integrat de servicii multi-card (au contracte cu mai multi furnizori de carduri), multi-bancare (opereaza cu mai
multe banci) si multi-moneda (conversia automata intre monedele diverselor tari), si chiar un
comision/tranzactie mult mai mic decat cel oferit de o banca.
 Functionarea sistemului de plata bazat pe carduri.
De indata ce comerciantul si-a deschis contul bancar cerut si a finalizat implementarea sistemului informatic
care-l conecteaza la institutiile financiare sau PSP, el poate incepe activitatea de comert electronic. Dupa ce un
client care navigheaza pe situl web al comerciantului alege produsele dorite si le depune in cosul virtual de
cumparaturi, cumparatorul este pus in legatura on-line cu PSP-ul care-i va cere informatiile necesare pentru
procesarea platii: tipul cardului, numarul acestuia, numele proprietarului si data expirarii cardului.
Odata obtinute aceste informatii, platforma de e-comert de la PSP le transmite mai departe agentiei de carduri
cu care lucreaza, impreuna cu suma totala de plata, taxa de comision/tranzactie, numarul de cont al
comerciantului si tipul tranzactiei dorite. Din acest moment tranzactia urmeaza calea obisnuita a oricarei
tranzactii cu card de credit. Informatia este criptata si trimisa de catre procesorul de plati (PP) prin intermediul
unei linii securizate de comunicatie catre un sistem de facilitati integrate numit "interchange network procesor"
(INP, procesor retele interschimb), fiecare marca de card de credit urmand a fi procesata de un INP distinct.
INP comunica pe o linie securizata cu banca comerciantului care, la randul ei, contacteaza banca
cumparatorului pentru a verifica daca fondurile sunt disponibile. In caz afirmativ, tranzactia se finalizeaza si
banca comerciantului trimite un "cod rezultat", sub forma unui numar de verificare catre PSP. PSP trimite mai
departe acest cod catre softul care mijloceste cumparaturile care proceseaza datele si anunta apoi clientul ca
tranzactia s-a efectuat cu succes sau a esuat. Totul se intampla in interval de cateva secunde.
Securitatea. Unul din principalele impedimente care au temperat rata de crestere a activitatilor de comert
electronic este legat de securitate. Esenta problemei consta in faptul ca in mod normal mesajele de posta
electronica sunt expediate necriptate. Cu alte cuvinte oricine le intercepteaza, poate citi continutul fara
probleme. Din acest motiv si retinerea utilizatorilor in a-si trimite detaliile referitoare la propriul card de credit
prin e-mail.
Cum sunt protejate atunci numerele de identificare ale cardurilor si tranzactiile? Tranzactiile dintre situl web al
comerciantului si cumparator sunt criptate folosind tehnologia SSL. Astfel se elimina posibilitatea ca un intrus
sa obtina numarul cardului, presupunand ca el intercepteaza datele astfel criptate. Aceasta tehnologie prezinta
insa si o deficienta si anume: SSL nu permite comerciantului sa se asigure ca persoana care foloseste cardul
intr-o tranzactie este chiar detinatorul acestuia. Similar, SSL nu ofera nici o cale prin care clientul sa afle daca
situl web al comerciantului este cu adevarat autorizat sa accepte plata cu carduri si ca nu este doar un sit pirat
proiectat doar in scopul de a colectiona date despre astfel de carduri.
Pentru a rezolva aceasta problema, MasterCard si Visa promoveaza SET (Secure ElectronicTransaction), o
tehnologie mai sigura dezvoltata prin conjugarea eforturilor mai multor companii interesate. SET rezolva
problema autentificarii prin asignarea unor certificate digitale atat clientului cat si comerciantului. Mai mult,
SET ofera securitate sporita fata de cea existenta astazi pe piata comerciala traditionala. In loc de a-i oferi
comerciantului acces la numarul cardului, SET il encodeaza de o maniera care asigura faptul ca doar
consumatorul si institutiile financiare au acces la el.
Fiecare dintre actorii implicati intr-o tranzactie (comerciant, client sau institutie financiara) foloseste certificatul
SET privat, care joaca si rol de identificare, in conjunctie cu cheile publice asociate certificatelor ce identifica
pe ceilalti actori. In practica, un tert ofera serviciul de a furniza certificate digitale institutiilor financiare care
emit carduri iar institutia financiara ofera certificate digitale clientilor sai, detinatori de credit carduri. Cat
priveste comerciantul, procesul este similar: in momentul efectuarii unei cumparaturi on-line, inainte de a se
face vreun schimb de date, softul care integreaza tehnologia SET valideaza identitatea comerciantului si a
detinatorului cardului; procesul de validare consta in verificarea certificatelor digitale emise de furnizori de
servicii autorizati (terti).
Prin utilizarea tehnologiilor Web se poate realiza o legatura stransa intre producatori si distribuitori prin
simplificarea comenzilor, inventar si oferte actualizate, prezentarea produselor. Distribuitorii la randul lor pot da
utilizatorilor lor acces controlat prin parole de acces, la diferite niveluri din baza de date "online".
Suport tehnic "online" pentru clientiSuportul tehnic oferit clientilor este important atat pentru cresterea calitatii
produselor si serviciilor, cat si pentru cresterea reputatiei firmei. Pe langa asigurarea unei reactii foarte utile
dinspre clienti, suportul tehnic poate fi si o sursa de venituri.
Sistemele actuale de comunicare interactiva prin Web permit oricarui client sa transmita (de exemplu prin
completarea unui formular) cererea de suport si sa consulte interactiv intrebari si raspunsuri care eventual vor
oferi imediat o solutie la problema sa.

Multe dintre procedeele utilizate in plati electronice prin Internet sunt similare celor utilizate intr-un punct de
vanzare obisnuit. Diferenta principala este ca in cazul EC totul decurge prin Internet utilizand servicii Web si
alte servicii de transmisii digitale de date.
Cerintele sunt similare celor din sistemele clasice: autentificare si autorizare, confidentialitate, siguranta. In
continuare vor fi prezentate cateva metode de efectuare a platilor electronice care satisfac aceste cerinte.
Plata prin carte de creditSistemul de carti de credit a fost creat cu intentia de a-i permite cumparatorului sa-si
satisfaca imediat dorinta de cumparare de bunuri si servicii. Prin cartea de credit riscul este transferat de la
vanzator la institutia financiara care a emis cartea de credit.
Cumparatorul prezinta vanzatorului cartea de credit.
- Vanzatorul trimite numarul cartii de credit si detaliile tranzactiei la un sistem de autorizare.
- Acesta fie autorizeaza direct tranzactia, fie o directioneaza la banca emitenta a cartii de credit, pentru
aprobare.
- Periodic (de exemplu, zilnic) vanzatorul trimite detaliile tranzactiilor aprobate catre banca sa.
- Aceste informatii sunt trimise la asociatia emitatorilor de carti de credit dupa ce au fost procesate tranzactiile
pentru care banca respectiva este si colectoare si emitatoare de carte de credit.
- La sfarsitul lunii, consumatorul primeste facturile pe care trebuie sa le achite, altfel va plati dobanda pentru
creditul acordat de banca ce a emis cartea de credit.

Plata prin CyberCashPentru a efectua plati prin CyberCash, consumatorul are nevoie de un software care
simuleaza "portofelul", face criptarea mesajelor si memoreaza tranzactiile. Ca si portofelul obisnuit, acest
portofel-software poate inregistra mai multe carti de credit. Vanzatorul are un software similar.
Derularea unei tranzactii este prezentata in figura 2:- Utilizand un navigator Web, consumatorul selecteaza ce
vrea sa cumpere.
- Serverul vanzatorului trimite "portofelului-software" o cerere de plata semnata prin care da detalii despre
cumparatura si transmite tipul cartilor de credit acceptate. "Portofelul" deschide o fereasta si afiseaza suma si
lista cartilor de credit disponibile pentru selectie.
- "Portofelul" trimite un mesaj criptat si semnat cu numarul cartii de credit si detalii privind tranzactia si
acceptarea platii.
- Serverul vanzatorului trimite acest mesaj impreuna cu un mesaj propriu semnat si criptat catre Gateway. Aici
mesajele sunt decriptate si comparate, iar daca se potrivesc, se trimite o cerere de autorizare conventionala;-
Reintoarce un raspuns spre vinzatorul care- trimite un raspuns "carte de credit" catre software-ul portofel.
Gateway-ul este operat de un agent al bancii colectoare a vanzatorului.
In mod similar cu schemele prezentate mai sus s-au dezvoltat si alte protocoale pentru efectuarea platilor
electronice, bazate pe alte secvente de mesaje intre aceleasi entitati.
Plata prin "Smart Card"Smart Card este in esenta inlocuitorul portofelului obisnuit. Tot continutul unui portofel
actual (acte, carti de credit, bani gheata) va fi inlocuit de una sau mai multe Smart Card-uri. Din punct de
vedere fizic, Smart Card arata ca o carte de credit cu unul sau mai multe microcircuite de tip "microcontroller"-
e inglobate.
O cartela inteligenta (Smart Card) poate pastra de 10 - 100 ori mai multe informatii decat o cartela magnetica,
fiind totodata mult mai sigura. Conectata la un terminal de citire/scriere, Smart Card poate efectua functii
complexe de luare a deciziilor, proceduri sofisticate de autentificare pentru a preveni frauda. Deci beneficiile
oferite de Smart Card sunt: siguranta, capabilitati active antifrauda, flexibilitate in aplicatii, posibilitatea de
validare "off-line".
De asemenea, Smart Card poate fi combinata cu date biomotrice - amprenta digitala, geometria mainii,
amprenta vocala etc., pentru a-si identifica in mod unic proprietarul. Exista deja multe aplicatii in telefonie
celulara (GSM), acces Internet, aplicatii financiare. Pentru a efectua operatii cu Smart Card, aceasta se
introduce intr-un dispozitiv de citire/scriere care poate fi cu contact sau fara contact.
Acest cititor poate fi sub forma unui portofel ce poate comunica cu alt portofel similar sau cu banca, pentru
efectuarea de transferuri multivalutare.
Astfel, Smart Card memoreaza direct echivalentul digital al sumelor de bani in loc sa indice un cont la banca
sau un credit acordat de banca. Cand o astfel de cartela este utilizata pentru a cumpara ceva, echivalentul sumei
respective este efectiv transferat vanzatorului si apoi mai departe spre o institutie financiara. Smart Card poate
fi reincarcabila sau nu. In acest ultim caz cartela se arunca atunci cand suma inscrisa in ea a fost epuizata.
Securitatea in Comertul Electronic
Securitatea datelor/tranzactiilor este foarte importanta in orice sistem financiar, indiferent ca se bazeaza pe
tranzactii clasice sau electronice. Pentru a asigura un nivel acceptabil de securitate se utilizeaza diferite tehnici
de criptare pentru a furniza trei tipuri de servicii: autentificare si autorizare, non-repudierea, confidentialitatea si
integritatea datelor.
Prin autentificare cele doua parti care comunica se asigura ca fiecare comunica exact cu cel cu care doreste sa
efectueze diferite tranzactii. Autentificarea se face in mod uzual prin semnaturi digitale si alte metode. Non-
repudierea asigura ca nici o parte nu va putea nega participarea intr-o tranzactie dupa ce aceasta s-a efectuat.
Prin confidentialitate se intelege ca toate comunicatiile intre parti sunt restranse strict la partile care participa la
efectuarea tranzactiei.
Integritatea datelor inseamna ca datele nu sunt modificate in procesul de transfer sau atunci cand sunt memorate
pe diferite suporturi de pastrare a datelor.
Confidentialitatea este in general asigurata prin criptare. Autentificarea, non-repudierea si integritatea datelor
sunt asigurate prin semnaturi digitale si certificate cu chei publice.
Pentru asigurarea unui nivel acceptabil de securitate exista mai multe tehnici de criptare, similare in ceea ce
priveste algoritmii de criptare, dar diferind prin modul si locul de aplicare.
Astfel, daca ne referim la familia de protocoale TCP/IP, exista posibilitatea sa se aplice criptarea la nivelul IP, la
nivelul sesiune sau la nivelul aplicatie, asa cum se prezinta in figura 3.

Pentru criptare la nivelul retea (IP) se utilizeaza doua mecanisme diferite: AH - Authentification Header care
utilizeaza pentru autentificare si pentru integritatea datelor algoritmul MD 5 (message-digest) si ESP -
Encapsulating Security Payload care furnizeaza confidentialitate folosind algoritmul DES - Data Ecription
Standard.
Protocolul de criptare la nivel de sesiune cel mai folosit este SSL - Secure Socket Layer, care utilizeaza o
combinatie de chei publice si criptosisteme simetrice pentru a furniza confidentialitate, autentificare si
integritatea datelor.
La nivelul aplicatie exista doua tehnici diferite: securizarea individuala a aplicatiilor sau prevederea unor
tehnici de criptare externe, deasupra aplicatiilor predefinite cum sunt PGP (Pretty Good Privacy) sau SET
(Secure Electronic Transfer).
In numarul urmator vom prezenta radiografia unei aplicatii de comert electronic realizata de InterComp
folosind tehnologia Microsoft.
 DE CE ESTE IMPORTANT COMERTUL ELECTRONIC?
Comertul electronic a incetat sa mai fie un vis futuristic. El are loc acum, iar succesele sunt numeroase si
evidente. El are loc peste tot in lume, comertul electronic fiind in esenta global atat ca si concept cat si ca
realizare. El are loc foarte rapid, urmand indeaproape dezvoltarea rapida a systemelor Internet si World Wide
Web. Impactul comertului electronic asupra firmelor si asupra societatii va fi deosebit atat ca intindere cat si ca
intensitate. Impactul asupra firmelor: comertul electronic ofera ocaziiunice de reorganizare a afacerilor,
redefinire a pietelor sau crearea de noi piete. Initiativele de comert electronic pot genera scaderi ale costurilor,
cresteri ale veniturilor si eficienta operationala pentru companiile care urmaresc sa dobândeasca un avantaj în
mediul economic competitiv din zilele noastre.

Beneficiile comerțului electronic

Având ca suport rețeaua Internet și eventual și utilizarea unor pachete de programe software specifice,
comerțul electronic a avut și are avantaje și beneficii pentru firme, consumatori individuali și societate.

Pentru firme

1. Extinderea pe piețele internaționale prin asigurarea de servicii și performanță;

2. Asigurarea unei deschideri totale în privința relațiilor cu clienții: aceștia pot căpăta o imagine aproape
completă asupra tuturor angajaților, ofertanților și partenerilor lor.

3. Scăderea costului de creare, procesare, distribuire, păstrare și regăsire a informației, până acum bazată
pe hârtie, prin crearea unui sit web atractiv cu funcția unui magazin virtual. Siturile web personalizate,
sugestiile pentru cumpărare și ofertele speciale personalizate pot într-o oarecare măsură substitui
interacțiunile de tip față în față, de tip tradițional;

4. Creează posibilitatea modelării produselor și serviciilor după nevoile cumpărătorilor și simplificarea

procedurilor;

5. Costuri de comunicație mai mici.

6. Seriozitate și siguranță. Serverele paralele, redundanța hardware-ului, tehnologia fail-safe, încriptarea

informației și firewall-urile pot îndeplini această cerință;

7. Creșterea competitivității și raționalizarea proceselor de afaceri, prin restructurări interne și prin

tehnologii ale informației.

8. Construirea unui lanț valoric electronic, în care se pune accentul pe un număr limitat de competențe-
cheie -- opusul unui magazin "cu o singură oprire". (Magazinele electronice pot fi atât speciale cât și
generale, dacă sunt programate corect.)

Pentru consumatori

1. Posibilitatea consumatorilor să cumpere sau să facă tranzacții la orice oră din zi, în tot timpul anului, din
aproape orice locație;

2. Acordă consumatorilor mai multe posibilități de alegere a produselor și prețurilor;

 3. Consumatorilor li se dă siguranță asupra valorii. Vânzătorii pot realiza acest lucru oferind un produs sau
o linie de produse care atrage potențialii clienți prin prețuri competitive, la fel ca și în comerțul ne-
electronic;

4. Permite o livrare rapidă a produselor și/sau serviciilor (în anumite cazuri);

5. Consumatorii pot să primească informații relevante în decursul câtorva secunde, și nu zile sa săptămâni;

6. Asigurarea motivației consumatorilor de a cumpăra și, la nevoie, de a și returna. Vânzările promoționale

pot implica cupoane, oferte speciale sau reduceri. Linkurile de pe alte situri web și programele afiliate
de reclame pot fi de asemenea de ajutor;

7. Face posibilă participarea în licitații virtuale;

8. Îndemnarea consumatorilor la consum. Comercianții din Internet pot asigura acest tip de ajutor printr-o
amplă informare comparativă și prin facilități bune de căutare;

9. Permite consumatorilor să interacționeze cu alți cumpărători în comunități electronice și să compare

experiențele;

10.Lăsând clienții să se ajute singuri. Asigurând funcționarea unui sit de autoservire, ușor de folosit fără
asistență, poate fi de ajutor în acest sens;

11.Facilitează competiția, ceea ce rezultă în scăderea prețurilor.

12.Familiarizează consumatorii cu tehnologia și îi ține pe aceștia în pas cu ultimele noutăți.

Pentru societate

1. Crearea unui "simț comun" al comunității comerciale, de exemplu prin chaturi, foruri ce solicită
implicarea clientului, scheme de loialitate și programe de afinitate;

2. Dă posibilitatea mai multor persoane să lucreze / să cumpere de acasă, ceea ce micșorează traficul rutier
și poluarea aerului;

3. Permite ca anumite mărfuri să fie vândute la prețuri mai scăzute, cu avanateje pentru cei cu venituri mai
mici;

4. Crește eficiența și/sau îmbunătățesc calitatea;

5. Pune la dispoziție o organizare suficient de atentă și agilă pentru a răspunde rapid la orice schimbări din
mediul economic, social și fizic.