Arhitectura modelului de Comerţ Electronic1

Pentru a construi un sistem de comerţ electronic (e-commerce), din punct de vedere

architectural este nevoie de colaborarea a patru subsisteme informatice corespunzătoare
următoarelor roluri:
a) SISTEMUL CLIENT. Un echipament clasic, un PC conectat direct (via un ISP)
sau indirect (o reţea a unei corporaţii) la Internet. Cumpărătorul foloseşte acest
echipament pentru a naviga şi a face cumpărături;
b) SISTEMUL COMERCIANT. Sistemul informatic (hard & soft), situat de regulă
la sediul comerciantului, care gazduieşte şi actualizeză catalogul electronic de
produse disponibile a fi comandate online pe Internet;
c) SISTEMUL TRANZACŢIONAL. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil
cu procesarea comenzilor, iniţierea plăţilor, evidenţa înregistrărilor şi a altor
aspecte de business implicate în procesul de tranzacţionare;
d) SISTEMUL DISPECER PLĂŢI (PAYMENT GATEWAY). Sistem informatic
responsabil cu rutarea instrucţiunilor de plată în interiorul reţelelor financiar-
bancare, cu verificarea cărţilor de credit şi autorizarea plăţilor, acest sistem joacă
rolul unei porţi care face legătura dintre reţeaua globală Internet şi subreţeaua
financiar-bancară;
In ceea ce priveste strategiile de plasare a unui site comercial pe Internet exista in principal
doua variante de baza, din care una este vizibil mai avantajoasa:

Storefront-urile individuale in retea - creerea si plasare individuala in retea a unui
magazin virtual, promovandu-l cu mijloacele de promovare adecvate Internetului :
publicitate online – bannere, sponsorizari, cupoane, e-mail-uri gratuite de informare;
publicitate offline – plasare adreselor URL si e-mail in toate formele de promovare
media tiparite : reviste, ziare, scrisori de informare etc., carti de vizita, spoturi radio si
reclame TV.

Zone comerciale (mall-uri) in retea – ca alternativa a primei variante se alege
includerea storefront-ului intr-o zona comerciala a unui furnizor de servicii, unde se

1
Orzan Gh., Orzan Mihai Cristian – Comert Electronic - suport curs, Editura ASE, Bucuresti, 2011
 afla mai multe firme, de preferinta in zona geografica in care se incadreaza clientii
site-ului respectiv.
Comerţul electronic poate fi privit din prisma celor 3 componente ale sale:
instituţii implicate, reţele IT&C şi procese economice. Aceste componente interacţionează în
vederea realizării operaţiilor de comerţ electronic.
Instituţii: Procese:
- instituţii guvernamentale; -marketing;
-asociaţii de comerţ; -vânzări;
-vânzători; -plăţi;
-producători; -furnizări;
-furnizori. -transferuri de fonduri;
-satisfacerea cerinţelor.

Comerţ electronic

Reţele:
-Intranet;
-Internet;
-Extranet;
-EDI

Fig. 2.1. Componentele Comerţului electronic

Privitor la reţelele IT&C prin care se desfăşoară activităţile de comerţ electronic, acestea
sunt reprezentate de:

Internet – superreţea de calculatoare cu acoperire globală, planetară;

Intranet – reţea internă a unei companii, organizată şi funcţionând după principiul
Internetului;

Extranet – reţea ce funcţionează precum Internetul, asigurând schimbul de informaţii al
unei companii cu colaboratorii săi: furnizori, clienţi, bănci;

EDI (Electronic Data Interchange) – acest sistem a apărut în anii 60, fiind considerat
strămoşul comerţului electronic.
Schimbul electronic de date (EDI) oferă societăţilor comerciale posibilitatea de a schimba
documente de afaceri într-o formă standard, utilizându-se în acest scop mijloace electronice de
prelucrare şi transmitere a acestor documente.
Tehnologiile comerţului electronic pot fi utilizate apelându-se la oricare dintre aceste patru
reţele, dar în ultimii ani s-a observat o utilizare mult mai intensă a Internetului.
Această superreţea devine tot mai atractivă pentru comerţul electronic, datorită
caracteristicilor sale:
• Structură ierarhică cu nuclee de mare viteză (între 155 Mbps şi 2,5 Gbps);
• Mijloace sofisticate de asigurare a protecţiei datelor;
• Creşterea disponibilităţii şi accesibilităţii;
• Interfaţa multimedia evoluată etc.

Macheta utilizată la întocmirea formularului de comanda, în masura posibilitatilor,

trebuie sa fie cat mai simplu, inteligibil si usor de folosit. Prezentam mai jos cateva din
componentele unui formular de comanda ce l-ar putea face pe cumparator sa se simta mai mult
sau mai putin confortabil.
Introducerea. Partea de sus a formularului trebuie sa prezinte sistemul de comandare si sa
explice modul de utilizare, prezentarea unui numar de telefon scutit de taxe pentru intrebari sau
lamuriri.
Casete pentru informatii si butoane (privind numele, adresa clientului, produsele si
cantitatea comandata, valuta de schimb, optiunea de plata etc) Fiecare caseta din formularul de
comanda ce urmeaza sa fie completat cu informatii trebuie sa aiba alaturi sau dedesubt o eticheta,
în asa fel încat clientii să nu aiba nici un dubiu în legatura cu destinaţia informaţiilor
Opţiunile de expediere . Explica metoda de expediere a marfii (posta, Federal Express) şi
să de o estimare a datei expedierii.
Costurile si totalurile : Formularele de comanda de baza nu pot efectua calcule automate in
WWW, de aceea trebuie asigurat un serviciu de totalizare a valorii comenzilor efectuate.
 Politica de rambursare. La sfarsitul formularului de comanda sau pe un formular anexat
acestuia, se explica in mod clar politica de rambursare sau de schimb, astfel incat sclientii sa stie
la ce trebuie sa se astepte.
Securitatea . Alaturi de oferirea de optiuni de comanda offline se poate alatura asigurarea
privind securitatea comezilor facute electronic.
Comerţul electronic, poate lua o multitudine de forme şi influenţează profund activitatea
de afaceri. Datorită creşterii astronomice a internetului în ultimii ani, comerţul electronic s-a
dezvoltat în mod deosebit:

Regăsirea şi schimbul de informaţie cum ar fi: detalii legate de produse şi
servicii, cataloage, instrucţiuni de folosire, etc;

Oferirea de produse şi servicii precum şi efectuarea de servicii cum ar fi:
comanda de cărţi şi CD-uri sau abonamente la publicaţii on-line;

Creşterea eficienţei activităţii de faceri prin: promovarea utilizării poştei
electronice şi a grupurilor de discuţii pentru reducerea timpului petrecut în
şedinţe şi furnizarea de acces la bazele de date ca o modalitate de facilitare a
acumulărilor de cunoştinţe;

Realizarea de tranzacţii financiare cum ar fi telebanking şi digicash.