Fundamentele teoretice despre Comerţul Electronic – partea a II a1

Definirea conceptuală a comerţului electronic

Studiile lui Walther şi Levine (2001), relateaza : “comerţul electronic- se referă la procesul de
vânzare sau cumpărare a unui produs sau serviciu prin intermediul unei reţele electronice. Cel mai
popular mediu în care se realizează comerţul electronic este Internetul.”
Comerţul electronic (în engleză: Electronic Commerce sau e-Commerce), este demersul de
cumpărare sau vânzare prin intermediul transmiterii de date la distanţă, demers specific politicii
expansive a marketingului online. Prin intermediul Internetului se dezvoltă o relaţie de servicii şi
schimb de mărfuri între ofertant şi viitorul cumparător.
Semnificaţia termenului “Comerţ Electronic” (“Electronic Commerce”) s-a schimbat în ultimii 30 de ani.
Iniţial, “Comerţ Electronic” însemna facilitarea tranzacţiilor comerciale prin mijloace electronice,
folosind tehnologii ca Schimbul de Date Electronic (Electronic Data Interchange EDI) şi Transferul
Electronic de Fonduri (Electronic Funds Transfer EFT). Aceste tehnologii au fost introduse la sfârşitul
anilor 1970. Cărţile de credit, sistemele ATM, telephone banking-ul, erau de asemenea în 1980 forme
de Comerţ Electronic. Totuşi, din 1990, Comerţul Electronic cuprinde de asemenea sisteme ERP
(Enterprise Resource Planning), prelucrări şi stocări de date.
Termenul „Electronic” se referă la tehnologie, sisteme electronice. Termenul “Comerţ” se referă la
modele tradiţionale de afaceri. Comerţul electronic cuprinde un set complet de procese care suportă
activităţile comerciale/ de afaceri prin intermediul unei reţele. În era “Dot COM” Comerţul Electronic a
ajuns să includă activităţi de “Web Commerce” – cumpărarea de bunuri şi servicii folosind World Wide
Web-ul, folosind conexiuni securizate (HTTPS), coşuri de cumpărături electronice (e-shopping carts) şi
servicii electronice de plată (credit card payment authorizations).
Astăzi, Comerţul Electronic cuprinde o gamă largă şi variată de procese şi activităţi de afaceri, de la e-
banking, până la producerea de bunuri offshore şi e-logistics. Dependenţa crescândă a industriilor
moderne faţă de procesele şi activităţile electronice a impus creşterea şi dezvoltarea sistemelor de
suport incluzând sisteme backend, aplicaţii şi altele. Exemple: reţele de mare viteză prin fibră optică,

1
Orzan Gh., Orzan Mihai Cristian – Comert Electronic - suport curs, Editura ASE, Bucuresti, 2011
software de management al aprovizionării, software de management al relaţiilor cu clienţii, sisteme de
control al inventarului, software financiar.
Când Web-ul a devenit pentru prima dată bine cunoscut publicului larg în 1994, mulţi jurnalişti şi
specialişti prevedeau ca va deveni un important sector economic. Totuşi, a durat 4 ani până când
protocoalele de securitate (ca HTTPS) au devenit suficient de dezvoltate şi răspândite. Deşi foarte
multe companii de ”pur Comerţ Electronic” au dispărut în timpul prăbuşirii erei “Dot COM” în 2000 şi
2001, multe magazine obişnuite au recunoscut importanţa găsirii unor pieţe de nişă şi au început să
adauge capabilităţi de “Comerţ Electronic” site-urilor lor.

Comerţul Electronic, cunoscut în limba engleză ca Electronic Commerce, e-Commerce sau Ecommerce,
constă în principal din distribuire, cumpărare şi vânzare de produse sau servicii folosind sisteme
electronice, cum este Internetul, Intranetul, Extranetul sau alte reţele de calculatoare. Comerţul
electronic include: transferul electronic de fonduri, managementul aprovizionării, procesarea de
tranzacţii online, schimbul electronic de date, sisteme automate de management al inventarului,
sisteme automate de culegere a datelor. Comerţul electronic foloseşte în principal tehnologia
electronică de comunicaţie a World Wide Web-ului în ciclul de viaţă al unei tranzacţii, dar se bazează şi
pe alte tehnologii electronice cum ar fi: bazele de date, email-ul, tehnologii clasice, cum ar fi
transportul pentru bunurile comercializate prin comerţ electronic, servicii ante şi post vânzare, service,
etc. Strâns legate de comerţul electronic pot fi legate şi alte activităţi electronice, de exemplu servirea
cumpărătorilor, livrarea mărfii (dacă e vorba de medii electronice), colaborarea cu partenerii de afaceri
sau şi conducerea unei organizaţii prin mijloace electronice.

Definiţiile comerţului electronic variază, din cele menţionate mai sus, în mod semnificativ, la diversi
autori şi în diferite surse. Unele dintre ele se referă la toate tranzacţiile comerciale şi financiare care se
derulează pe cale electronică, inclusiv schimbul electronic de date, transferul electronic de capital şi
toate activităţile legate de cărţile de credit/debit. Altele limitează comerţul electronic la vânzările cu
amănuntul către consumatori, tranzacţiile şi plăţile putând să nu se deruleze prin intermediul reţelelor
deschise de tip LAN, MAN sau Internet.

Vom prezenta o serie de definiţii ale Comerţului electronic, care se bucură de o apreciere mai mare în
rândul specialiştilor. În sens larg se referă la:
• o gamă largă de activităţi de afaceri online pentru produse şi servicii şi la orice forma de
tranzactie de afaceri în care părţile interacţionează electronic, mai degrabă decât prin schimburi
fizice sau direct prin contact fizic;
• o tehnică electronică modernă de a face afaceri online, ce se adresează
companiilor, comercianţilor şi consumatorilor, în condiţiile satisfacerii nevoilor şi
obiectivelor stabilite, de asi procura produse şi servicii calitative la preţuri competitive,
de a reduce costurile tranzacţiilor şi a mări viteza de livrare;
• orice forma de tranzactii de afaceri in care partile interactioneaza prin mijloace
electronice si nu prin contacte sau schimburi directe. Comertul electronic acopera, de
fapt, urmatoarele operatiuni de afaceri : stabilirea de contacte cu clientii, schimbul de
informatii, asistenta pre- si post-vanzare, vanzare, plati electronice, distributie si logistica,
intreprinderi virtuale, activitati desfasurate in comun intre mai multe companii;
• demersul de cumpărare prin intermediul transmiterii de date la distanţă, demers
specific politicii distributive a marketingului;
• comertul electronic (e-commerce) este procesul de cumparare, vinzare sau schimb de
produse, servicii sau informatii prin intermediul retelelor deschise de calculatoare şi de
comunicaţie, a mediului digital;
• orice formă de tranzacţie comercială online utilizând proceduri de procesare automată
combinată cu proceduri automate de schimb de informaţii;
• toate formele de tranzacţii electronice ce au legătură cu activităţile comerciale,
desfăşurate la nivel de organizaţie sau cu cumpărătorii, care se bazează pe procesarea şi
transmiterea informaţiilor sub formă digitală, încluzând text, sunet şi imagini (OECD, 1997);
• utilizarea comunicaţiilor electronice şi a tehnologiei digitală de prelucrare a informaţiilor
în afaceri pentru a crea, transforma, redefini şi menţine relaţiile cu clienţii prin procese de
vânzare – cumpărare de bunuri şi servicii între organizaţii, precum şi între organizaţii şi
persoane fizice.
• realizarea în mediul online a activităţilor comerciale prin procesarea şi transmiterea
electronică a datelor incluzând text, sunet şi imagini şi care cuprinde diverse activităţi, cum ar fi
comercializarea electronică a produselor şi serviciilor, transferul electronic de capital, comerţul
electronic cu acţiuni, trimiterea electronică de comenzilor şi a documentelor de expediţie,
activităţi de marketing online şi publicitate, service şi prezentări demo, implicând produse fizice
 şi digitale, servicii digitale (informative, productive, economico-financiare, juridice), activităţi
tradiţionale (sănatate, educaţie) şi activităţi virtuale noi (prelucrări online, jocuri, cybermall-uri,)
(Orzan Gh, 2009);

Managementul Comertului Electronic

Utilizarea tuturor mijloacelor electronice pentru participarea la o activitate de comerţ electronic

poartă denumirea de tranzacţie electronică.
În tranzacţiile comerciale clasice se disting următoarele etape:

1. informarea comercială referitoare la tranzacţie;

2. încheierea contractului comercial general;
3. comandarea/vânzarea.livrarea produsului sau a serviciului;
4. plata;

În cadrul comerţului electronic pot fi tranzacţionate bunuri şi servicii digitale, iar locul în care sunt
tranzacţionate aceste bunuri digitale poartă denumirea de piaţă electronică (în limba engleză e-
marketspace) – contextul virtual în care cumpărătorii şi vânzătorii se găsesc unii pe alţii şi
tranzacţionează afaceri electronice.

Aplicaţiile de comerţ electronic sunt dependente şi susţinute de patru categorii de sisteme: utilizatorii
(cumpărători, vânzători, infointermediarii, prestatorii de servicii), organizaţiile (producători, furnizori,
concurenţi, asociaţii, organisme publice, asociaţii profesionale, asociaţii de protecţie a drepturilor
consumatorilor, de protecţie a mediului), protocoale şi standarde tehnice (protocoale de acces în
reţea, protocoale de aplicaţie, protocoale de plată, protocoale de securitate, standarde şi documente
IT@C), politici comerciale (legislative, comunitare, taxe şi impozite, politici de securitate şi
confidenţialitate în lucrul cu baze de date).

Similar comerţului clasic, realizarea celui electronic presupune parcurgerea aceloraşi etape principale
din ciclul de tranzacţie comercială, realizat printr-un sistem informaţional – decizional comercial:
1. sistemul de ofertă şi de atragere a clienţilor, prin activităţi de marketing şi de promovare,
asigurat prin diverse mijloace: plasarea de bannere in website-uri, link-uri către site-ul de
comerţ electronic, instrumente specifice publicităţii online, email-uri, mix promoţional offline.
 Interactivitatea cu cumpărătorii are ca scop individualizarea , personalizarea şi finalizarea
cerinţelor acestora prin comenzi ferme de cumpărare. Această fază este orientată pe conţinut
informaţional şi presupune furnizarea informaţiilor solicitate şi necesare potenţialilor
cumpărători cu privire la produsele şi serviciile pe care le oferă comerciantul;
2. sistemul de derulare a comenzii printr-un proces informatic de creeare şi actualizare a comenzii,
transmitere la comerciant, actualizarea stocurilor, procesarea plaţii, managementul
informaţional al comenzii pentru unul sau mai multe produse, confirmarea comenzii prin
umplerea cosului si acceptarea comenzii şi costului;
3. sistemul de efectuarea a plăţii, utilizând variate modele de plăţi online sau offline;
4. sistemul logistic de livrare a bunurilor şi serviciilor, care poate fi fizice sau digitale. Livrarea, în
funcţie de natura bunurilor şi serviciilor poate fi online sau offline;
5. sistemul de stingere a obligaţiilor între părţi, ulterioare cumpărăturilor. După ce procesul de
vânzare s-a terminat, cumpărătorul poate avea unele întrebări sau probleme privind obiectul
tranzacţiei, poate formula reclamaţii asupra obiectului tranzacţionat, poate refuza produsul sau
serviciul cumpărat într-o perioadă de timp determinantă, poate solicită informaţii privind modul
de instalare sau utilizare, informaţii privind service-ul în perioada de garanţie şi post garanţie.

6. sistemul de management informaţional şi de rapoarte statistice, reprezintă o formă de

continuare a tranzacţiilor prin însumarea tranzacţiilor şi întocmirea unor rapoarte privind
evoluţia acestora ( cu identificarea eventualelor nereguli ). Rapoartele respective pot avea trei
destinaţii: sistemul de management al informaţiei din cadrul fiecărei companii; agenţiile de
financiare şi de statistică; diversele organizaţii profesionale din care firma face parte .