Economia digitala.

Introducere
 

Page 1 of 1

Introducere
Economia digitală este o economie care funcționează predominant cu ajutorul tehnologiei digitale. Aceasta implică
rețeaua globală de activități economice, procese, tranzacții și interacțiuni între oameni, companii, dispozitive etc.,
retea susținută de tehnologia informației și comunicațiilor (TIC).

Elemente esentiale ale economiei digitale

 Digitalizarea și utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC);
 Codificarea cunoștințelor
 Conversia informațiilor în marfa
 Organizarea muncii și a producției într-o maniera moderna
Hiperconectivitatea, adică interconectivitatea oamenilor, firmelor, sistemelor etc. ca urmare a internetului, a
tehnologiei mobile și a Internetului obiectelor (IoT), este coloana vertebrala a acestei noi economii.

Limitarile economiei digitale

Securitatea cibernetica

 O creștere exponențială a amenințărilor cibernetice a fost raportată în ultimii ani datorită creșterii
digitalizării în economie. Cu excepția cazului în care problemele de securitate cibernetică sunt
contracarate cu succes, va fi destul de dificil să se dezvolte un mediu sigur și de încredere, care să
conducă la dezvoltarea afacerii.
Perturbari pe piata muncii

 Deși se presupune că vor crea noi locuri de muncă, există și un risc legat de viteza schimbărilor de pe
piața muncii și de desfiintarea locurilor de muncă de bază. Deoarece totul va fi digitalizat și
automatizat, procesele care implică muncă manuală vor fi eliminate și vor fi înlocuite cu munca
orientată spre tehnologie.
Cerință accentuata de infrastructură

 Economia digitala necesită o infrastructură puternică în ceea ce privește internetul, telecomunicațiile

și industria de telefonie mobilă. Pentru dezvoltarea unor astfel de industrii, sunt necesare investiții
mari, pentru a conecta toate localitatile.
Avantajele economiei digitale
Contribuie la creșterea economică:

 economia digitală s-a răspândit pe arie larga si a înregistrat o creștere uriasa. Economia digitala
beneficiaza de inovatii in domeniul TIC  care contribuie la dezvoltare.
Extinde oportunitățile de afaceri:

 S-a raportat, de asemenea, o tendință de creștere a oportunităților de afaceri pentru acele firme și
companii care nu sunt atat de prezente pe piața globală. Digitalizarea permite firmelor și
întreprinderilor mici să participe activ la cumpărarea și vânzarea internațională de bunuri și servicii.
Creează noi locuri de muncă:

 este un fapt bine cunoscut că economia digitală a dat un impuls și locurilor de muncă. În ultimii ani,
dezvoltarea aplicațiilor mobile a creat milioane de locuri de muncă în întreaga lume.
Îmbunătățește serviciile publice:
  In sectoarele de baza, s-au inregistrat imbunatatiri semnificative in ceea ce priveste calitatea, s-au pus
la dispozitie modalitati de acces la rapid la comunicatiile digitale, la servicii TIC.
Creșterea comerțului electronic:

 O creștere recentă a tranzacțiilor de comerț electronic a fost raportată în ultimii ani. Și tot creditul
revine digitalizării activităților comerciale, datorită cărora dezvoltarea, cumpărarea, distribuirea,
vânzarea și urmărirea produselor și serviciilor au devenit mult mai simple, competitive și profitabile.
Livrarea digitală de bunuri și servicii:

 Odată cu digitalizarea, modul în care sunt livrate bunurile și serviciile a fost schimbat drastic. De la
aviație la servicii bancare, divertisment, educație și asigurări, până la rezervări de hoteluri, se pot
obține cu ușurință bunurile și serviciile de care este nevoie, online.
Transparență:

 în economia digitală, tranzacțiile comerciale majore au loc online, ceea ce elimină tranzacțiile în
numerar și, în cele din urmă, mărește transparența și reduce corupția.
E-business
 E-business este un termen general care cuprinde toate formele de utilizare a informațiilor digitale și a
tehnologiilor de comunicare pentru a sprijini și optimiza procesele de afaceri.
 E-business  cuprinde toate activitatile industriale, financiare si comerciale bazate pe tehnologia
Internet.
 În schimb, comerțul electronic descrie doar tranzacționarea online a produselor și serviciilor și, prin
urmare, este doar o subsecțiune a activităților electronice.
 E-commerce reprezintă numai o parte din notiunea de e-business, referitoare la aspectul comercial,
alaturi de e-finance, care cuprinde operatiunile financiare.

Cuvântul e-business a devenit popular în urma unei campanii publicitare IBM despre proceduri computerizate
pentru automatizarea proceselor de afaceri. Pe 7 octombrie 1997, firma de IT și consultanță a publicat un eseu de opt
pagini în Wall Street Journal și a folosit termenul pentru a descrie modul în care sistemele corporative s-ar schimba
fundamental în era digitală. La acea vreme, IBM înțelegea e-businessul ca „reproiectarea proceselor strategice de
afaceri și satisfacerea provocărilor unei noi piețe caracterizate tot mai mult de globalizare și bazată pe noi
cunoștințe”.

Activitati e-business
e-finance

 presupune livrarea on-line de servicii financiare

 Activitate care ia amploare datorita  popularii  Internetului cu un număr foarte mare de clienti şi
datorita costurilor operationale ce scad în mod constant (de exemplu, de la 1 dolar per tranzacţie
bancară la 1 cent în cazul tranzacţiilor on-line).
e-procurement (achizitii electronice)

 Achizițiile electronice reprezintă achiziționarea sau vânzarea de servicii sau bunuri desfășurate prin
business-to-business, business-to-consumer sau business-to-government utilizand Internet-ul și alte
sisteme de rețea, cum ar fi schimbul de date electronice sau sisteme ERP.
 La nivel de întreprindere, un angajat sau un departament dedicat stabilește reguli și politici specifice
pentru achiziționarea de bunuri și servicii necesare pentru afaceri. Scopul este de a achiziționa pentru
nevoile companiei, bunuri sau servicii, la cele mai mici prețuri posibile sau cu cea mai bună valoare
în momentul cand compania are nevoie de bunurile respective. Pentru a atinge acest obiectiv,
personalul de achiziții stabilește relații cu furnizorii, stabilește linii directoare, negociază contracte și
stabilește limite de achiziție pentru tipurile de achiziții permise.
 De asemenea, limitele sunt de tipul articolelor pe care se pot cheltui bani. Există multe programe cum
ar fi PurchaseControl, care ajută persoanele care achiziționează să automatizeze multe procese.
Aceste procese includ respectarea politicii, relațiile cu furnizorii și gestionarea contractelor etc. Toate
acestea se pot face în cadrul sistemului. Achizițiile electronice sunt foarte convenabile în comparație
cu achizițiile obișnuite din cauza multor avantaje.
Comertul electronic (e-commerce, pe scurt EC)

 este acea maniera de a conduce activitatile de comert care foloseste echipamente electronice pentru a
mari aria de acoperire (locul in care se pot afla potentialii clienti) si viteza cu care este livrata
informatia.
 EC ofera oportunitatea de a comercializa produse in intreaga lume, sporind numarul de potentiali
clienti in primul rand prin eliminarea barierelor geografice dintre clienti si comercianti.
 Orice tranzactie comerciala condusa electronic.
Comertul electronic implica:

 Transmitere de informatii, produse sau servicii pentru vanzare

 Tranzactii pentru achizitionarea unui produs, sau servicii  ce  sunt livrate prin alte mijloace.
Comertul electronic cuprinde:

 Cercetarea de marketing electronica

 Cataloagele electronice
 Managementul paginilor Web
 Negocierea automata
 Platile electronice sigure
 Procesarea tranzactiilor  
 Realizarea comenzilor
 Satisfacerea clientilor
 Colectarea datelor si analiza acestora
Componentele de bază ale afacerii electronice sunt

 informațiile,
 Comunicarea
 tranzacțiile.
Partenerii de afaceri utilizează rețelele digitale (adică rețelele de comunicații publice sau private) pentru a derula
procese de afaceri folosind tehnologii inovatoare pentru a îmbunătăți eficiența.
E-business-ul poate avea loc între un număr mare de participanți la piață: între companii și consumatori, diverși
indivizi, administrații publice și alte organizații, cum ar fi ONG-urile. In general, acești participanți la piață pot fi
împărțiți în trei categorii distincte:

 Afaceri (B)
 Consumator / cetățean (C)
 Administrare (A)
Toate cele trei categorii pot juca rolul de cumpărător sau de furnizor de servicii pe piață, ceea ce înseamnă că există
nouă combinații posibile pentru relațiile de afaceri electronice. În acest context, B2C și B2B aparțin comerțului
electronic, în timp ce A2B (administrație-la-afaceri) și A2A (administrație-la-administrație) fac parte din așa-
numitul sector de e-guvernare (de asemenea, o parte din e-business).

Cel mai important rol al afacerilor electronice este „crearea de valoare electronică” - generarea de valoare adăugată
electronică.  În funcție de tipul de valoare pe care o companie decide să îl urmărească, ei pot alege una sau mai
multe activități valorice - de exemplu colectarea, structurarea, preselecția, rezumatul sau distribuirea informațiilor.
Poate fi creat și așa-numitul „produs informațional digital”, oferind valori adăugate pe care clientul este pregătit să
le plătească. Acest produs informativ poate fi un site web, un portal, o carte electronică sau o aplicație software.
Procesul electronic de creare a valorii implică următorii pași:

 Colectarea unor cantități mari de informații pentru a identifica datele relevante pentru produs;
 Prelucrarea informațiilor și transformarea acestora într-un produs;
 Transferul produsului cu informații finale către client;
 Se repeta acest proces ori de câte ori sunt disponibile informații noi - produsele de informare nu sunt
statice și trebuie să fie actualizate
 Pe lângă generarea de valoare adăugată electronică, trebuie stabilite diferitele obiective pe termen
lung ale afacerii electronice, cum ar fi modalitatea optimă de automatizare a proceselor comerciale
sau stabilirea de noi modele de afaceri (cum ar fi eliminarea intermediarilor).
Strategii Internet pentru o companie care doreste sa intre in e-business
Cunoaşterea proprie
Conştientizarea propriei valori este o parte esenţială în dezvoltarea unei strategii de “atacare” a Internetului.
Analiza proceselor desfăşurate în interiorul întregii întreprinderi:

 Ce vrem să realizăm?
  Care sunt procesele pe care se bazează activitatea noastră?
  Cum dorim să schimbăm aceste procese?
  Care sunt parametrii prin care putem schimba aceste procese?
  Care sunt noile valori cerute?.
 O asemenea introspecţie nu numai că ajută compania să-şi formuleze strategia  Internet necesară, dar
şi să aloce mult mai bine resursele necesare pe care le angajează.
Cunoaşterea clientului

 examinarea modului în care clienţii  - precum şi  angajaţii,  partenerii şi  furnizorii – vor interacţiona
electronic.
 Compania trebuie să ţină seama  în ce mod va schimba Internetul tipul colaborării, comunicării şi
tranzacţiilor.
 Companiile trebuie să respecte tradiţia de până atunci; dacă schimbă mesajul, schimbă imaginea pe
care consumatorul o are despre propria companie. Pentru a-şi păstra imaginea de marcă, compania
trebuie să coreleze toate canalele sale de comunicare cu clientul – magazine, cataloage, Internet.
Stabilirea unei culturi Internet  în cadrul companiei
  Pe măsură ce se apropie de cultura Internet, compania trebuie să ia în seamă schimbările ce vor afecta
structura organizaţională, procesele organizaţiei sau ambele, ajutând angajaţii să accepte o schimbare
majoră a culturii companiei.
Dezvoltarea unei infrastructuri flexibile

 De vreme ce compania trebuie să răspundă rapid schimbărilor  venite din exterior, o infrastructură
flexibilă simplifică schimbarea proceselor, adaptarea aplicaţiilor, modificarea structurii.
 Aceasta se realizează prin utilizarea unei infrastructuri  standard ce este permisivă schimbărilor.
 Compania trebuie mai întâi să testeze infrastructura pentru a stabili dacă aceasta permite conexiunea
adecvată cu partenerii, consumatorii, furnizorii şi angajaţii
Flexibilitate in ceea ce priveste strategia adoptata

 Nevoia de “agilitate” în domeniul Internetului este dată de viteza accelerată cu care acesta se schimbă.
 Deseori compania adoptă o serie de idei, construieşte strategii, dezvoltă prototipuri pe care le
abandonează apoi, dacă nu au succes. Trebuie să fie gata să adopte altele.
 Este bine să aibă în vedere obţinerea unor câştiguri mari cât mai repede posibil. Candidaţii cei mai
buni sunt proiectele mici, cu impact mare şi risc scăzut.
Colaborarea cu partenerii

 Tendinţa este ca majoritatea companiilor să apeleze la parteneri pentru a dezvolta strategii Internet, o
practică similară cu utilizarea agenţiilor pentru publicitate.
 Având în vedere ţinta extrem de largă a afacerilor prin Internet, este ilogic să dezvolţi o strategie
privită numai dintr-un punct de vedere. Tendinţa este de a se apela la parteneri, deoarece nici o
companie nu deţine toate resursele, deci trebuie să  colaboreze cu acei parteneri ce deţin resurse şi
responsabilităţi complementare.
Acceptarea eşecului

 Una din greşelile făcute frecvent de companii în adoptarea strategiilor Internet este faptul ca nu
considera eşecul ca parte a succesului. Nu tot ceea ce o companie îşi propune să realizeze va
funcţiona. Şi atunci când ceva nu merge, trebuie să admită eşecul şi să caute schimbarea.
 Prin urmare, compania trebuie să dovedească o bună cunoaştere a propriei activităţi, a clienţilor, să
acţioneze imediat, să ceară ajutorul partenerilor şi să fie pregătită pentru orice schimbare
Corelarea afaceri - tehnologie

 Cele două entităţi trebuie să colaboreze pentru definirea strategiei Internet.

 Trebuie să se pună de acord în ceea ce priveşte obiectivele, scadenţele, parametrii, rolul lor în cadrul
efortului de a obţine obiectivele stabilite. Rolul echipei specializate în  IT este să construiască şi să
administreze infrastructura necesară, să funcţioneze ca un consultant pentru companie.
 Compartimentele manageriale trebuie să selecteze acele proiecte ce pot fi îndeplinite în termen scurt, 
să  obţină  într-un  an  venitul  în  urma  aplicării proiectului, şi să contribuie la îmbunătăţirea
satisfacţiei clientului.