Subdomenii ale comerțului electronic

Comerțul electronic este activitatea de cumpărare sau vânzare prin intermediul transmiterii de date la
distanță, activitate specifică politicii expansive a marketingului companiilor comerciale. Prin intermediul
Internetului se dezvoltă o relație de servicii și schimb de mărfuri între ofertant și viitorul cumpărător. În
anii 1990 compania IBM, printr-o campanie publicitară corespunzătoare, a făcut popular și termenul
echivalent Electronic Business. Un termen înrudit este E-Trade, care se referă la tranzacțiile bursiere
electronice.

Utilizarea tuturor mijloacelor electronice pentru participarea la o activitate de comerț electronic poartă
denumirea de tranzacție electronică.

Strâns legate de comerțul electronic pot fi și alte activități electronice, de exemplu servirea
cumpărătorilor, livrarea mărfii (dacă e vorba de medii electronice), colaborarea cu partenerii de afaceri
sau și conducerea unei organizații prin mijloace electronice.

În tranzacțiile comerciale clasice se disting următoarele etape:

informarea comercială referitoare la tranzacție și anume cercetarea de marketing;

încheierea contractului comercial general;

comandarea/vânzarea produsului sau a serviciului;

plata.

În cadrul comerțului electronic pot fi tranzacționate bunuri și servicii digitale (sunt excluse fazele
logistice), iar locul în care sunt tranzacționate aceste bunuri digitale poartă denumirea de piață
electronică (în limba engleză e-marketspace) – contextul virtual în care cumpărătorii și vânzătorii se
găsesc unii pe alții și tranzacționează afaceri electronice

Comerțul electronic permite participarea atât a persoanelor fizice și juridice, cât și a statului sau a
instituțiilor acestuia. În funcție de relațiile dintre acești participanți au luat naștere mai multe categorii
de comerț electronic.

Guvernele utilizează canale de comerț electronic pentru creșterea eficienței operațiunilor și

îmbunătățirea serviciilor oferite cetățenilor-clienți. O arie de interes pentru guverne în domeniul
afacerilor este intensificarea utilizării Interentului și a rețelelor VAN, pentru diseminarea informației, a
oportunităților, cotațiilor primite de la vânzători/furnizori de bunuri și servicii.

Între anii 1980-1990 câteva guverne inovatoare au început să utilizeze B2G, folosind sistemul dial-up în
transmiterea "bulletin board services" (BBS), care asigură accesul online la cererile curente de informații,
oportunități, consultanță. Acestă abordare a implicat din partea beneficiarului serviciilor BBS adaptarea
la aceeași tehnologie software pentru a putea utiliza informația.

Departamentul (ministerul) de Apărare al Statelor Unite, pentru a atinge o audiență națională și

internațională largă, și-a proiectat rețeaua VAN proprie. Această soluție a cerut ca furnizorii să se
aboneze la serviciile rețelelor de provideri Internet și să utilizeze capacitățile de comunicare cum ar fi
software-ul necesar transmisiilor EDI.

Implicarea administrațiilor statale în comerțul electronic are un efect catalitic pe plan local, în mediul de
afaceri dintr-o anumită țară. Guvernele, chiar și în cele mai mari economii de piață, constituie
cumpărătorii cei mai mari de bunuri și servicii de la sectorul privat. Construirea unei mase critice de
cumpărători online, în vederea sprijinirii apariției unei comunități de afaceri prin comerțul electronic,
solicită o implicare activă din partea guvernelor, nu numai din punct de vedere legislativ, ci și ca
participant la comerțul electronic, ca o sursă ideală de training și asistență tehnică pentru noile firme de
e-commerce.Guvernele utilizează canale de comerț electronic pentru creșterea eficienței operațiunilor și
îmbunătățirea serviciilor oferite cetățenilor-clienți. O arie de interes pentru guverne în domeniul
afacerilor este intensificarea utilizării Interentului și a rețelelor VAN, pentru diseminarea informației, a
oportunităților, cotațiilor primite de la vânzători/furnizori de bunuri și servicii.