Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
produsul/serviciul (există un produs sau un serviciu care este material sau digital);
locul de vânzare (în cazul comerţului pe Internet este un website pe reţea care prezintă
produsele sau serviciile oferite);
pubicitatea (s-a dezvoltat o modalitate de a atrage oamenii să vină la un
anumitwebsite);
modalitatea de vânzare (un formular on-line în cazul comerţului prin Internet);
modalitatea de plată (în comerţul prin Internet se aplică din ce în ce mai mult
modalitatea ebanking);
modalitatea de livrare (livrarea produselor achiziţionate prin Internet se realizează fie
prin poştă, prin curieri sau clasic - prin deplasarea cumpărătorului la depozitul
vânzătorului, careeste o locaţie fixă).În principiu produsul real este acelaşi în cazul
vânzării prin Internet ca şi prin metodeletradiţionale. Relaţia dintre comerţul tradiţional
şi cel electronic este una de complementaritate.
Văzut ca un schimb electronic de informaţii între mediile economice şi potenţialii clienţi,
comerţul electronic vine fie în completarea comerţului clasic, prin deschiderea unui e-shop
care să susţină magazinul tradiţional al firmei, fie este abordat ca soluţie mai puţin
costisitoare de a demara o afacere. Deşi în comerţul clasic şi cel electronic trebuie să aplice
aceleaşi reguli comerciale, iar una dintre puţinele diferenţe care le despart este faptul că a
face cumpărături "din tastatură" este mai comod, dar privează cumpărătorul de plăcerea de
a face shopping, este puţin probabil ca shoppingul online "să muşte" din felia celui clasic,
suficient de mult încât să-şi facă simţită prezenţa.
Deosebirile dintre comerţul tradiţional şi cel electronic
Cu mici excepţii, comerţul electronic nu diferă foarte mult de comerţul tradiţional sub
aspectul etapelor necesare realizării tranzacţiilor. Însă sunt anumite aspecte care
delimitează cele două forme ale comerţului. În primul rând este vorba despre sfera de
acţiune sau de acoperire a celor două forme de comerţ.
Practicat în special de către IMM-uri, comerţul electronic reprezintă un obiectiv major
al Strategiei guvernamentale pentru susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii în
perioada 2004-2008. Astfel, dezvoltarea capacităţii competitive a IMM-urilor, ca prioritate
strategică, se poate obţine printr-o promovare a e-business şi printr-un sprijin susţinut
pentru inovare şi accesul IMM-urilor la noile 4 tehnologii. Dar, în vederea utilizării pe scara
largă acomerţului electronic de către IMM-uri, se impune asigurarea condiţiilor legislative şi
normative în acest domeniu. În al doilea rând comerţul electronic nu poate fi limitat în
cadrul unui teritoriu deoarece există cel putin două particularităţi ale acestuia şi anume:
piaţa este deschisă la scară globală şi reprezintă reţeaua, iar partenerii sunt în număr
nelimitat, fiind atât cunoscuţi cât şi necunoscuţi. Prin conectarea la Internet şi derularea
activităţilor de comerţ electronic IMM-urile îşi pot asigura unele avantaje concurenţiale,
prin posibilităţi noi de a îndeplini cele cinci elemente de bază ale marketingului unui produs
sau serviciu: întaietatea pe piaţă, publicitate înainte de lansarea produsului pe piaţă,
îmbunătăţirea continuă a perfomanţelor produsului adaptându-l cerinţelor utilizatorului,
dezvoltarea continuă a pieţei produsului şi penetrarea pieţii sub un control permanent.
Firmele conectate la Internet au posibilitatea nu numai să utilizeze serviciile oferite, ci şi să
creeze servicii sau/şi să producă informaţii de interes. Dezvoltarea comerţului electronic a
fost posibilă datorită unui alt aspect foarte important în delimitarea comerţului tradiţional
de cel electronic, şi anume timpul de realizare al tranzacţiei comerciale. Comerţul electronic
reduce importanţa timpului prin scurtarea ciclurilor de producţie/vânzare, permiţând
firmelor să opereze mai eficient şi consumatorilor să participe la tranzacţii în orice moment.
Un alt aspect relevant care diferenţiază comerţul electronic de cel tradiţional se referă
la categoriile de produse comercializate, la tehnologia etalării produselor. Evident, comerţul
tradiţional pune la dispoziţia clienţilor toate bunurile care sunt produse, deoarece el are
rolul de distribuitor şi asigurator de servicii pentru consumatori. În schimb, firmele de
comerţ electronic,comercializează mai ales: tehnică de calcul (hardware, software,
accesorii), cărţi, muzică,servicii financiare, divertisment, produse electronice, aparate de uz
casnic, cadouri şi flori, jucării, bilete pentru spectacole şi călătorie, informaţii şi prea puţine
produse alimentare, din cauza perisabilităţii acestora.
Concluzii
Prin urmare cu discuția de mai sus, este destul de clar că ambele metode au avantajele și
dezavantajele lor. Comerțul electronic este la fel ca și comerțul tradițional, adică atunci
când te conectezi pe site, intri în lumea electronică pentru cumpărături, în care alegi o
categorie, specificații și obții rezultatele dorite. Comerțul electronic nu este potrivit pentru
bunuri perisabile și, de asemenea, pentru articole de mare valoare, în timp ce comerțul
tradițional nu este potrivit pentru achiziționarea de software sau muzică.