Universitatea „Petre Andrei"Iasi

Facultatea de Drept

„Concurenţa şi comerţul online”

Profesor coordonator:
Conf.univ.dr.ANGELA MITA BACIU

Student:
MARIA MAGDALENA COJOCARU

IASI
2021

1
 1. Comerţul online

Comerțul electronic, cunoscut și sub denumirea de comerț electronic sau comert prin
internet, se referă la cumpărarea și vânzarea de bunuri sau servicii prin intermediul
internetului, precum și la transferul de bani și date pentru executarea acestor tranzacții.
Comerțul electronic este adesea utilizat pentru vânzarea de produse fizice online, dar poate
descrie, de asemenea, orice tip de tranzacție comercială care este facilitată prin internet.
În timp ce activitatea electronică se referă la toate aspectele legate de exploatarea unei
afaceri online, comerțul electronic se referă în mod specific la tranzacția de bunuri și servicii.
La nivel internațional există Rețeaua internațională de protecție și aplicare a
consumatorilor (ICPEN), care a fost înființată în 1991 dintr-o rețea informală de organizații
guvernamentale de comerț echitabil cu clienți. Scopul a fost declarat de a găsi modalități de
cooperare în ceea ce privește abordarea problemelor consumatorilor legate de tranzacțiile
transfrontaliere atât în bunuri, cât și cu servicii, și de a contribui la asigurarea schimburilor de
informații între participanți în beneficiul și înțelegerea reciprocă.
Comerțul electronic contemporan poate fi clasificat în două categorii.
Prima categorie este de afaceri bazate pe tipuri de bunuri vândute (implică totul, de la
comandarea de conținut "digital" pentru consumul online imediat, la comandarea de bunuri și
servicii convenționale, la "mega" servicii pentru a facilita alte tipuri de comerț electronic). A
doua categorie se bazează pe natura participantului.1
La nivel instituțional, marile corporații și instituțiile financiare utilizează internetul
pentru a face schimb de date financiare pentru a facilita afacerile interne și internaționale.
Integritatea și securitatea datelor sunt probleme urgente pentru comerțul electronic.
În afară de comerțul electronic tradițional, au fost utilizați și termenii m-Commerce
(comerț mobil) și t-Commerce.
Piețele online și comercianții cu amănuntul trebuie să găsească cea mai bună
modalitate posibilă de a completa comenzile și de a livra produse. Companiile mici își
controlează de obicei propria operațiune logistică, deoarece nu au capacitatea de a angaja o

1
Comertul electronic (legislatie - 1 februarie 2007)
Sursa:https://www.librariaonline.ro/drept/comercial/cod/comertul_electronic_legislatie_1_februarie_2007--

p10002916

2
companie externă. Cele mai multe companii mari angajează un serviciu de împlinire care are
grijă de nevoile logistice ale unei companii.
E-commerce oferă comoditate pentru clienți, deoarece acestea nu trebuie să plece de
acasă și trebuie doar să acceseze site-ul online, în special pentru cumpărarea produselor care
nu sunt vândute în magazinele din apropiere.
Aceasta ar putea ajuta clienții să cumpere o gamă mai largă de produse și să
economisească timpul. Consumatorii câștigă, de asemenea, putere prin cumpărături online. Ei
sunt capabili să cerceteze produsele și să compare prețurile între comercianții cu amănuntul.
De asemenea, cumpărături online oferă adesea promovarea vânzărilor sau codul de
reduceri, astfel încât este mai eficient in ceea ce priveste prețul pentru clienți.
În plus, comerțul electronic oferă informații detaliate despre produse; chiar daca
personalul din magazin nu poate oferi o astfel de explicație detaliată. De asemenea, clienții
pot revizui și urmări istoricul comenzilor online.

2. Concurenţa

Comerțul electronic a schimbat nu doar modul în care consumatorii fac cumpărături,

ci și gama de furnizori de la care consumatorii pot cumpăra produse și servicii. Creșterea
comerțului electronic are potențialul de a spori concurența pe piețele cu amănuntul, de a spori
considerabil opțiunile consumatorilor și de a determina și facilita inovarea în distribuția
produselor.
Cu toate acestea, activitatea recentă de asigurare a respectării legislației și de
avocatură a mai multor autorități din domeniul concurenței a arătat că există un
comportament anticoncurențial în mediul online.
Temerile privind segmentarea potențială a pieței reprezintă, prin urmare, o preocupare
notabilă în cadrul mai multor agenții care au examinat problema concurenței în sectorul
comerțului electronic.
Alte întrebări sunt, de asemenea, ridicate în ceea ce privește definiția pieței în
domeniul comerțului electronic, restricțiile verticale și orizontale, comportamentul unilateral
cu internetul obiectelor și controalele concentrărilor economice.2

2
C. Adam, Comert electronic si marketing online, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2018, pag. 23

3
 Creșterea utilizarii comerțului electronic schimbă profund distribuția. Modelul de
distribuție fizică se confruntă cu o concurență puternică din cauza creșterii vânzărilor online,
care poate fi rezultatul "jocului pur" comercianții cu amănuntul online și strategii folosind
canale alternative de distribuție.
Condițiile de vânzare în magazinele fizice evoluează, de asemenea, încorporând din
ce în ce mai mult tehnologii digitale (utilizarea smartphone-urilor, tabletelor, tehnologiilor
augmentate etc.), până la punctul în care există acum un model "figital" (fizic și digital).3
În cele din urmă, aceste evoluții ridică multe semne de întrebare pentru autoritatea
concurenţei, conducând uneori la redefinirea limitelor pieței, la concentrarea asupra
restricțiilor privind vânzările pe Internet și la creșterea noii puteri deținute de platformele
online, în special la structurarea platformelor care dețin poziții strategice sau preeminente.
Exista însă două tipuri de concurenţă: loială şi neloiala. Cu cât concurenta este mai
strânsă, cu atât aceasta tinde către neloialitate pentru că banii de cele mai multe ori, determina
individul să nu îşi limiteze lăcomia.
Concurența neloială „privește situația în care concurenții concurează în condiții
inegale, deoarece condiții favorabile sau dezavantajoase sunt aplicate unor concurenți, dar nu
și altora; sau că acțiunile unor concurenți dăunează în mod activ poziției altora în ceea ce
privește capacitatea lor de a concura în condiții egale și echitabile.”4
Aceasta contrastează cu concurența echitabilă, juridică, în care aceleași norme și
condiții sunt aplicate tuturor participanților, acțiunea concurențială a unora nu dăunează
capacității altora de a concura.
Deși legislația concurenței neloiale contribuie la protecția consumatorilor împotriva
vătămărilor cauzate de practici comerciale înșelătoare, căile de atac prevăzute pentru
repararea acestor vătămări sunt disponibile numai entităților comerciale și proprietarilor.
Consumatorii care sunt răniți de practici comerciale înșelătoare trebuie să recurgă la căile de
atac prevăzute de alte tipuri de legislație.

3
V. Gaina, Drept comercial roman. Introducere in dreptul comercial. Intreprinderea. Fondul de comert.
Comerciantii, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2017, pag. 41
4
Anca – Elena Bălăşoiu, UNFAIR COMPETITION IN ONLINE COMMERCE
Sursa: http://www.rebe.rau.ro/RePEc/rau/journl/SU15/REBE-SU15-A3.pdf

4
 3. Concurență neloială în comerțul online din România

În România, Autoritatea Română de Concurență și-a început activitatea la 6

septembrie 1996 prin elaborarea legislației secundare necesare pentru aplicarea Legii
Concurenței (nr.21/1996), care a intrat în vigoare la 1 februarie 1997.
În calitate de autoritate națională de concurență, instituția aplică și asigură aplicarea
normelor naționale și comunitare privind concurența.
În același timp, Consiliul Concurenței are rolul de autoritate națională de contact
privind ajutoarele de stat între Comisia Europeană, pe de o parte, și instituțiile publice
Furnizorii și beneficiarii ajutoarelor de stat, pe de altă parte.
Prin urmare, misiunea Autorității Române de Concurență poate fi definită sintetic
pentru a proteja și stimula concurența pe piața românească, astfel încât să se dezvolte un
mediu concurențial normal, asigurând în cele din urmă o mai bună promovare a intereselor
consumatorilor.5
În ceea ce privește activitatea de cooperare internațională a acestei Autorități, aceasta
face parte din Rețeaua Europeană a Concurenței (ECN), care reprezintă un forum de
cooperare constituit din partea autorităților naționale de concurență și a Comisiei Europene în
vederea schimbului de informații și a cooperării în cazurile în care se aplică articolele 101 și
102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Obiectivul principal al înființării Rețelei europene a concurenței privește aplicarea
unitară a normelor UE în materie de concurență pentru a crea un mediu concurențial și a
stimula concurența pe piața internă, în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind
funcționarea Uniunii.La nivel național european, totuși, această Autoritate are o activitate
limitată în ceea ce privește domeniul online, deoarece, până în prezent, nu a fost adus în
atenția publicului niciun caz care implică concurență neloială în comerțul online.
Unul dintre momentele în care Autoritatea a luat atitudine a fost în 2013, când
Consiliul Concurenței a deschis o anchetă sectorială privind serviciile de comunicații
electronice oferite ca servicii grupate (cunoscute sub numele de Multiplay) și separat.
Ancheta a inclus o evaluare a impactului pachetului Multiplay asupra dezvoltării
piețelor aferente fiecărui serviciu.

5
O. Capatana, Dreptul Concurentei Comerciale. Concurenta neloiala pe piata interna si internationala, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 1994, pag. 57

5
 De asemenea, ancheta a vizat identificarea potențialelor probleme de concurență
cauzate de comercializarea pachetelor de servicii Multiplay.
Conceptul "Multiplay" se referă la diferite pachete de servicii care combină două sau
mai multe servicii de comunicații electronice. De exemplu, jocul triplu se referă, în general,
la un pachet format din telefonie, televiziune și Internet.
Rezultatul acestei anchete nu a fost adus în atenția publicului până în prezent.
Cu toate acestea, potrivit Raportului Anual al Autorității Române pentru Concurență
pentru anul 2014, există un proiect de adaptare a legislației la situațiile de concurență neloială
în ceea ce privește comunicarea electronică.
Sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de
întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea,
restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în
special cele care:
a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de
tranzacţionare;
b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;
c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare;
d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente,
creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii
suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură
cu obiectul acestor contracte.6
În ceea ce privește căile de atac, precum și în România, precum și la nivel european,
legislația de drept privat prevede două căi de atac: măsuri provizorii (o hotărâre
judecătorească care împiedică un concurent să se angajeze într-o anumită practică
frauduloasă sau înșelătoare) și daune morale (despăgubiri pentru orice pierderi suferite de o
întreprindere prejudiciată).
Instanțele se remulțumesc în tot mai multe cazuri care implică concurență neloială în
comerțul online, prin urmare, acest tip sau remediu este mai popular în rândul companiilor
care doar se adresează Autorității Române de Concurență cu o Plângere.

6
LEGE nr. 21 din 10 aprilie 1996 A CONCURENŢEI - REPUBLICARE*)
Sursa:http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/bucket8/id8047/
lege_nr21_1996_actualizata_20160303.pdf

6
 CONCLUZII

În concluzie, concurența neloială în comerțul online reprezintă o problemă reală,

prezentă până la cel mai înalt nivel al ceea ce înseamnă Internet pentru consumatori.
Fie mari sau mici, naționale sau străine, orice companie poate deveni un subiect al
practicilor de concurență neloială, o bună reputație poate ascunde aspecte tehnologice care
pot induce în eroare consumatorii.
În România, comerțul electronic este o zonă în creștere în industria vânzării -
cumpărării, dar și o zonă în care activitățile de concurență neloială sunt încă posibile și
uneori, dificil de perceput sau dovedit.
Este de dorit o legislație internă mai adaptată la anumite situații, precum și un ghid al
consumatorului cu privire la toate aspectele de mai sus.

7
 BIBLIOGRAFIE

A.Corhan, Dreptul Concurentei Comerciale– note de curs, Editura Europa Nova,

Lugoj, 1998
C. Adam, Comerţ electronic şi marketing online, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
2018
O. Căpăţâna, Dreptul Concurenţei Comerciale. Concurenţă neloială pe piaţa internă
şi internaţională, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994
V. Găina, Drept comercial roman. Introducere în dreptul comercial. Întreprinderea.
Fondul de comerţ. Comercianţii, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2017

Anca – Elena Bălăşoiu, UNFAIR COMPETITION ÎN ONLINE COMMERCE

Sursă: http://www.rebe.rau.ro/RePEc/rau/journl/SU15/REBE-SU15-A3.pdf
LEGE nr. 21 din 10 aprilie 1996 A CONCURENŢEI - REPUBLICARE*)
Sursă:http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/bucket8/id8047/
lege_nr21_1996_actualizata_20160303.pdf
Comerţul electronic (legislaţie - 1 februarie 2007)
Sursă:https://www.librariaonline.ro/drept/comercial/cod/
comertul_electronic_legislatie_1_februarie_2007--p10002916