UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL

MASTERAT
SPECIALIZAREA : « CONTABILITATE ARMONIZATĂ »

REFERAT
SISTEME INFORMATICE INTEGRATE

TEMA : COMERŢUL ELECTRONIC

STUDENT :
 1. INTRODUCERE

Ţinând cont de faptul că trăim într-un secol al vitezei, în orice domeniu putem observa tot
mai des schimbări şi inovaţii menite să conducă la o mai rapidă desfăşurare a acţiunilor.
După cum se poate observa, societatea caută în permanenţă noi metode de a uşura munca,
în condiţiile în care programul de lucru s-a extins de la 8 ore la 10-12 ore/zi.
În ultimul deceniu, Internetul a evoluat într-o unealtă formidabilă având un impact major
în toate aspectele vieţii. La fiecare jumǎtate de an apar schimbări atât de importante încât este
imposibil de prevǎzut unde se va ajunge în urmǎtorii 10 ani. În prezent, participăm cu toţii la o
revoluţie care are loc în comerţ şi telecomunicaţii. Marile companii ale secolului îşi vor avea
originile în aceastǎ decadǎ.
Comerţ electronic înseamnă, în accepţiune "tradiţională", utilizarea în reţele cu valoare
adăugată a unor aplicaţii de tipul transferului electronic de documente, a comunicaţilor fax,
codurilor de bare, transferului de fişiere şi a poştei electronice. Extraordinara dezvoltare a
interconectivitaţii calculatoarelor în Internet, în toate segmentele societăţii, a condus la o tendinţă
tot mai evidentă a companiilor de a folosi aceste reţele în aria unui nou tip de comerţ, comerţul
electronic în Internet, care să apeleze - pe lângă vechile servicii amintite - şi altele noi.
Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin reţea, consultând
cataloage electronice "on" pe Web sau cataloage "off" pe CD-ROM şi plătind prin intermediul
cărţilor de credit sau a unor portmonee electronice.
Pentru alţii, comerţul Internet reprezintă relaţiile de afaceri care se derulează prin reţea
între furnizori şi clienţi, ca o alternativă la variantele de comunicaţii "tradiţionale" prin fax, linii
de comunicaţii dedicate sau EDI pe reţele cu valoare adăugată.
În fine, o altă formă a comerţului Internet implică transferul de documente - de la
contracte sau comenzi pro formă, până la imagini sau înregistrări vocale.
Beneficiile comerţului electronic rezidă in următoarele observaţii:
- este convenabil, site-urile fiind operaţionale 24 ore pe zi, 7 zile pe săptămână;
- costuri interne mici, comerţul electronic eliminând interacţiunea dintre cumpărător şi
intermediarii tranzacţiei;
- costuri scăzute de procesare a tranzacţiilor, metoda de plată electronică fiind mai puţin
costisitoare decât modul de plată prin monetar;
- o creştere substanţială a vitezei procesului de vânzare. Companiile de e-commerce
recepţionează veniturile mai rapid decât in sistemul tradiţional;
- reducerea erorilor, procesarea automată producând mai puţine erori decât procesul de vânzare
tradiţional;
- spaţiul nelimitat - siturile de e-commerce putând afişa/indexa un număr nelimitat de bunuri şi
servicii;
- prezenţa globală crescută, compania putând fi accesată (teoretic) de posibilii clienţi din orice
colţ al lumii;
- disponibilitatea informaţiilor despre clienţi. Existând astfel posibilitatea de a studia preferinţele
unui client individual sau ale unui grup specific de clienţi, de a modela afacerea după dorinţele
clientului sau de a schimba rapoarte analitice privind clientela - cea mai bună interacţiune cu
clientul.
Deci, comerţul electronic este o categorie de e-business.

2. AVANTAJE

- Promovarea produsului - se poate realiza printr-un contact direct şi interactiv cu clienţii. Primul
avantaj fiind posibilitatea de a oferi informaţii recente şi ample despre produs.
- Noi canale de vânzare - produsele existente pot fi livrate pe o arie largă fără a mai fi nevoie de
întreţinut un magazin cu existenţă fizică. Mai mult, limitele geografice dispar in toate zonele
unde exista Internet, o afacere poate fi desfăşurată in toată lumea la un singur centru de comandă
dotat cu mijloace computerizate.
- Economii la vânzarea /cumpărarea produsului - generate de suprimarea costului deplasării până
la vânzător, eliminarea cheltuielilor necesare pentru a întreţine un magazin clasic, reducerea
timpului afectat tranzacţiei, etc.
- Timpul redus de acces la produs - este un avantaj pentru servicii cu un ciclu de viaţă scurt
(ştirile).
- Service mai bun pentru clienţi- consultanţa poate fi disponibila non-stop, relaţiile interumane
fiind mai strânse;
- Marca şi imaginea corporaţiei pot fi mai uşor modelate - acestea sunt importante mai ales când
clienţii folosesc tehnologii avansate (b2b);
- Adaptarea la schimbări poate fi mai rapid şi mai facil efectuată atunci când firma este deja la
curent şi utilizează cele mai noi tehnologii ale comerţului electronic;
- Îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţii - fiecare client trebuie să se simtă apreciat, remarcat
dezvoltându-se relaţii 1-la-1;
- Dezvoltarea de noi produse se poate realiza in concordanţă cu cerinţele consumatorului - clienţii
pot afecta direct designul unui nou produs, vizualizându-l cu ajutorul CP. Monitorizând
atitudinile clienţilor, firma poate obţine informaţii preţioase despre proiectarea noilor produse sau
îmbunătăţirea celor vechi;
- Noi modele de afaceri - pot fi considerate vânzarea de informaţii pentru experţii in finanţe ori
alte domenii.

3. PROBLEME

- asistenţa - gradul de informaţii referitoare la un produs poate fi insuficient;

- fiabilitate şi credibilitate - punctul cheie este ca multitudinea de date pe web, pe care le poate
oricine accesa, să se transforme in informaţii ce vor deveni ulterior cunoaştere. Din cauza
timpului scurt de existenţă sau a dinamicităţii ridicate, datele se uzează foarte rapid, lipsind
mecanismele necesare unei analize de termen lung.

4. COMERTUL ELECTRONIC

Ce este Internetul ?
Internetul este o reţea mondială de zeci de mii de computere de mare capacitate, conectate
intre ele. Persoane particulare şi oameni de afaceri intră pe Internet prin intermediul unui furnizor
local de servicii Internet, care oferă astfel accesul la poştă electronică (e-mail) şi la sistemul de
informare " www" (World Wide Web). Internetul oferă potenţialilor clienţi posibilitatea de a
"vizita" afacerea pe "web" şi să analizeze ofertele online de produse şi servicii ale firmelor.

Cum se utilizează Internetul pentru afaceri ?

O multitudine de firme utilizează Internetul pentru publicitate. Marketingul prin Internet
este o oportunitate pentru a crea imaginea unei firme şi pentru a atrage clienţi. Firmele furnizează
informaţii tehnice şi utilizează pagina de web ca o platformă pentru lansarea noutăţilor firmei.
Folosind propriul website ca pe un magazin, ele oferă produse şi preiau comenzi.
Ce dimensiune economică are comerţul electronic ?
Tranzacţionarea electronică a mărfurilor şi serviciilor constituie o extensie a comerţului
actual. Se obţine astfel o eficienţă sporită, in sensul reducerii costurilor şi in ceea ce priveşte
efectul marketingului şi se îmbunătăţeşte relaţia beneficiar-client.
Comerţul electronic facilitează şi cooperarea intre firme. Reduce costurile de marketing şi
de livrare, susţine strategia de marketing a firmei şi oferă acces pe noi pieţe. In viitorul apropiat,
comerţul electronic va avea un impact puternic asupra competitivităţii firmelor.

Cum pot firmele mici sa beneficieze de comerţul electronic ?

Comerţul electronic nu este restricţionat de frontierele statelor dar depinde de existenţa
sau inexistenţa reţelelor de computere. Comerţul electronic permite chiar şi celor mai mici
furnizori, indiferent de provenienţa lor geografică, sa fie omniprezenţi şi să facă afaceri in
întreaga lume.
Comerţul electronic influenţează pozitiv nu numai activitatea întreprinderilor mici şi
mijlocii dar vine şi in sprijinul clienţilor, oferindu-le nenumărate opţiuni.

Care sunt cele mai mari bariere in comerţul electronic?

Comerţul electronic se aflǎ încă in faza incipientă. Clienţii manifestă temeri in ceea ce
priveşte furtul cardurilor de credit, a confidenţialităţii datelor personale, etc. Multe firme nu au
adoptat modelul electronic potrivit pentru derularea comerţului lor electronic sau intâmpină
dificultăţi in integrarea comenzilor şi a informaţiilor culese online, in activitatea curentă a firmei.
Cu toate acestea, este o certitudine faptul că numǎrul clienţilor magazinelor electronice şi a
firmelor care adoptă soluţiile comerţului electronic este in creştere. Mulţi furnizori de servicii
Internet popularizează sistemul de cumpărare online tocmai pentru a induce un plus de încredere
şi consideraţie.

Ce este comerţul electronic ?

Pentru unele firme, comerţ electronic inseamnǎ orice tranzacţie financiarǎ care utilizează
tehnologia informaticǎ. Pentru altele, noţiunea de comerţ electronic acoperǎ circuitul complet de
vânzǎri – inclusiv marketingul şi vânzarea propriu-zisǎ. Mulţi oameni considerǎ comerţul
electronic ca fiind orice tranzacţie comercialǎ condusǎ electronic pentru cumpărarea unor produse
cum ar fi cǎrţi, CD-uri, bilete de cǎlǎtorie şi altele. Dar, comerţul electronic are, in sens larg, un
impact mult mai profund asupra evoluţiei afacerilor şi cuprinde, in fapt, nu numai noile achiziţii
comerciale ci şi totalitatea activitǎţilor care susţin obiectivele de marketing ale unei firme şi care
pot include, spre exemplu, publicitate, vânzǎri, plǎţi, activităţi post-vânzare, servicii către clienţi,
etc.
Industria comerţului electronic face, in general, distincţie intre tranzacţiile Business-to-
Business (B-2-B sau BTB) şi tranzacţiile Business-to-Consumer (B-2-C sau BTC):
B-2-B cuprinde toate tranzacţiile ce se efectueazǎ intre doi sau mai mulţi parteneri de afaceri.
Aceste tranzacţii se bazeazǎ, de obicei, pe sisteme extranet, ceea ce inseamnǎ cǎ partenerii de
afaceri acţioneazǎ pe Internet prin utilizarea de nume şi parole pentru paginile de web proprii.
B-2-C se referǎ la relaţiile dintre comerciant şi consumatorul final, fiind considerat comerţ
electronic cu amǎnuntul.
O nouǎ opţiune in comerţul electronic este tranzacţia Business-to-Employee (B-2-E), care
se referǎ la tranzacţiile din interiorul unei firme, destinate personalului angajat al firmei şi
efectuate prin sistemul intranet propriu.
Prima decizie ce trebuie luatǎ atunci când se demareazǎ o afacere pe Internet este modelul
ca va fi utilizat. Existǎ deja multe modele pentru derularea afacerilor pe Internet. Acestea pot fi
clasificate in funcţie de numǎrul de furnizori, prestatori de servicii cǎtre clienţi, astfel: 1-cǎtre-1
(e-shop), mai mulţi-cǎtre-1 (e-mall), mai mulţi-cǎtre-mai mulţi (e-licitaţie). Se constituie astfel,
un lanţ de servicii in cadrul cǎruia fiecare element poate fi dominant.
Un prim element este furnizorul de produse sau servicii, al doilea este furnizorul de
servicii Internet, care poate pune la dispoziţie de la spaţiu pe pagina web pânǎ la posibilitatea
integrǎrii intr-un e-mall. Al treilea element al lanţului este clientul, având o anumitǎ formare
profesionalǎ, interese proprii şi preferinţe.
Comerţul electronic oferǎ oportunitatea de a comercializa produse în întreaga lume,
sporind numǎrul de potenţiali clienţi în primul rând prin eliminarea barierelor geografice dintre
clienţi şi comercianţi. Pentru a înţelege care este rolul şi locul comunicaţiilor şi soluţiilor
informatice (IT) într-un astfel de mecanism, sǎ studiem puţin arhitectura unui sistem EC.
 5. ARHITECTURA UNUI SISTEM DE COMERT ELECTRONIC

Pentru a construi un sistem de e-commerce, din punct de vedere arhitectural este nevoie
de colaborarea a patru componente (subsisteme electronice/informatice) corespunzǎtoare
urmǎtoarelor roluri:
(a) Client. Un echipament, clasic un PC, conectat direct (via un ISP) sau indirect (o reţea a unei
corporaţii) la Internet. Cumpǎrǎtorul foloseşte acest echipament pentru a naviga şi a face
cumpǎrǎturi.
(b) Comerciant. Sistem informatic (hard & soft), situat de regulǎ la sediul comerciantului, care
gǎzduieşte şi actualizeazǎ catalogul electronic de produse disponibile a fi comandate on-line pe
Internet.
(c) Sistemul tranzacţional. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea
comenzilor, iniţierea plǎţilor, evidenţa înregistrǎrilor şi a altor aspecte de business implicate în
procesul de tranzacţionare.
(d) Dispecer plaţi. (Payment Gateway). Sistem informatic responsabil cu rutarea instrucţiunilor
de platǎ în interiorul reţelelor financiar-bancare, cu verificarea cǎrţilor de credit şi autorizarea
plǎţilor; acest sistem joacǎ rolul unei porţi care face legǎtura dintre reţeaua globalǎ Internet şi
subreţeaua financiar-bancarǎ (supusǎ unor cerinţe de securitate sporite), poartǎ prin care accesul
este controlat de un "portar" (gatekeeper); pe baza informaţiilor specifice cǎrţii de credit
(tip_card, nr_card) din instrucţiunile de platǎ, "portarul" redirecţioneazǎ informaţia cǎtre un
centru de carduri (CC - un server certificat în acest scop şi agreat de banca emitentǎ); în acest loc
este identificatǎ banca care a emis cardul iar instrucţiunile de platǎ sunt trimise mai departe cǎtre
serverul acestei bǎnci conectat în reţeaua interbancarǎ; odatǎ informaţiile ajunse în reţeaua bǎncii
cu care lucreazǎ cumpǎrǎtorul, sunt efectuate (automat) o serie de verificǎri privind autenticitatea
şi soldul disponibil în contul cardului implicat în tranzacţie; în funcţie de rezultatul acestor
verificǎri, banca decide fie efectuarea plǎţii (transfer bancar - cǎtre contul comerciantului care
poate fi deschis la orice alta bancǎ), fie refuzǎ sǎ facǎ aceastǎ platǎ. În ambele cazuri, rezultatul
deciziei (confirmare plata sau refuz) este trimis în timp real, parcurgând acest lanţ de servere în
sens invers, cǎtre client. Cu alte cuvinte, în câteva secunde cumpǎrǎtorul aflǎ dacǎ banca sa a
operat plata sau nu.
 Pentru definirea arhitecturii, proiectanţii de sisteme EC fac o proiectare de ansamblu a
sistemului pe baza unei selecţii a principalelor cerinţe/funcţii ale unui sistem EC. Detalii cum ar
fi, de exemplu, funcţia de agregare care permite asamblarea articolelor într-o comandǎ completǎ
sunt lǎsate pe seama proiectǎrii de detaliu. Decizia de a integra aceastǎ funcţie de agregare la
nivelul componentei client, comerciant sau tranzacţionale se va lua în funcţie de cerinţele
specifice ale fiecărei implementǎri în parte. Important este însǎ ca în cazul unui sistem de EC, ca
de altfel în cazul oricǎrui sistem complex, arhitectura sǎ fie clar definitǎ la toate nivelele de
detaliu.
Pentru a asigura succesul pe termen lung al unui proiect de e-commerce, arhitectura
acestuia trebuie proiectatǎ cu grijǎ ţinând cont de toate aspectele de business cu care se va
confrunta sistemul, lǎsând totodatǎ portiţe care sǎ permitǎ adaptarea sa in timp, pe masurǎ ce apar
noi provocǎri iar tehnologiile evolueazǎ.

Probleme de securitate
Soluţia utilizatǎ pe scarǎ largǎ la aceastǎ orǎ este SSL (Secure Socket Layer) - server securizat de
date - în combinaţie cu Certificatul Digital (Digital Certificate). Certificatul Digital este cel care
recunoaşte standardul şi confirmǎ cǎ serverul pe care se aflǎ web site-ul utilizeazǎ într-adevăr
criptarea SSL atunci când primeşte şi transmite datele. În momentul în care sunt accesate pagini
în care se cer informaţii de platǎ de la consumator, acestea trebuie sǎ se afle pe un astfel de server
securizat. Paginile de acest fel au in URL "https:" (Hyper Text Transfer Protocol Secure). Fǎrǎ
SSL şi un Certificat Digital, nici un consumator avizat nu-şi va transmite datele cǎrţii de credit
prin Internet.
Cum se obţine SSL şi Certificatul Digital? In mod normal n-ar trebui sǎ fie o problemǎ,
pentru cǎ atunci când a-ţi cumpǎrat un pachet de comerţ electronic de la un furnizor internaţional
de web hosting, ele sunt incluse în pachet. Nu este valabil şi în cazul furnizorilor români. Ar fi
bine totuşi sǎ vǎ asiguraţi cǎ softul necesar provine de la companiile VeriSign sau Thawte, care
sunt recunoscute ca autoritǎţi în domeniu, şi cǎ, veţi putea astfel afişa logo-ul unuia dintre ei pe
paginile securizate.
Securitatea. Unul din principalele impedimente care au temperat rata de creştere a
activitǎţilor de comerţ electronic este legat de securitate. Esenţa problemei constǎ în faptul cǎ în
mod normal mesajele de poştǎ electronicǎ sunt expediate necriptate. Cu alte cuvinte oricine le
intercepteazǎ, poate citi conţinutul fǎrǎ probleme. Din acest motiv şi reţinerea utilizatorilor în a-şi
trimite detaliile referitoare la propriul card de credit prin e-mail.
Cum sunt protejate atunci numerele de identificare ale cardurilor şi tranzacţiile?
Tranzacţiile dintre site-ul web al comerciantului şi cumpǎrǎtor sunt criptate folosind tehnologia
SSL (Secure Socket Layer). Astfel, se eliminǎ posibilitatea ca un intrus sǎ obţinǎ numǎrul
cardului, presupunând ca el intercepteazǎ datele astfel criptate. Aceastǎ tehnologie prezintǎ însǎ
şi o deficienţǎ şi anume: SSL nu permite comerciantului sǎ se asigure cǎ persoana care foloseşte
cardul într-o tranzacţie este chiar deţinǎtorul acestuia. Similar, SSL nu oferǎ nici o cale prin care
clientul sǎ afle dacǎ situl web al comerciantului este cu adevǎrat autorizat sǎ accepte plata cu
carduri şi cǎ nu este doar un site pirat (fake) proiectat doar în scopul de a colecţiona date despre
astfel de carduri.
SSL (Secure Sockets Layer) - este un protocol non-proprietar deschis, dezvoltat de
Netscape şi care asigurǎ securitate in comunicaţii. Este acceptat de standardul WEB pentru
autentificare şi criptare client-server utilizând ca protocol de transport TCP/IP şi poate rula pe
protocoale ca HTTP, Telnet. El utilizeazǎ chei publice criptografiate
Pentru a rezolva aceasta problemǎ, MasterCard şi Visa promoveazǎ SET (Secure
Electronic Transaction), o tehnologie mai sigurǎ dezvoltatǎ prin conjugarea eforturilor mai
multor companii interesate. SET rezolvǎ problema autentificarii prin asignarea unor certificate
digitale atât clientului cât şi comerciantului. Mai mult, SET oferǎ securitate sporitǎ faţǎ de cea
existentǎ astǎzi pe piaţa comercialǎ tradiţionalǎ. În loc de a-i oferi comerciantului acces la
numǎrul cardului, SET îl encondeazǎ de o manierǎ care asigurǎ faptul cǎ doar consumatorul şi
instituţiile financiare au acces la el.

Mecanismul de creare a semnǎturii electronice

eToken-ul, smart card-ul sau orice alt dispozitiv specializat conţine un microprocesor care
genereazǎ cele două chei: publicǎ şi privatǎ.
eToken PRO este un dispozitiv portabil USB de autentificare de mǎrimea unei chei
obişnuite, care oferǎ o metodǎ de cost eficace pentru autentificarea utilizatorului atunci când
acceseazǎ o reţea şi pentru securizarea aplicaţiilor de afaceri electronice.
Smartcard: dispozitive asemǎnǎtoare cardurilor bancare, care au înmagazinate informaţiile
necesare utilizǎrii semnǎturii electronice. Acest dispozitiv funcţioneazǎ în prezenţa unui cititor al
informaţiilor conţinute pe SmartCard.
e-Token : realizeazǎ autentificări şi non-repudieri garantate pentru aplicaţii importante cum ar fi
e-banking, bursa, e-commerce şi tranzacţii financiare. Mai mic şi mai uşor de transportat, util
celor care posedǎ un laptop şi care se deplaseazǎ frecvent, eToken combinǎ simplicitatea
dispozitivului USB şi calitǎţile unui SmartCard fǎrǎ a fi necesar un cititor.

Siguranţa eToken PRO, asigurǎ operaţiuni ale cheii RSA 1024-bit, ce permit integrarea
directǎ în arhitecturile PKI. eToken poate genera şi stoca informaţii despre utilizatori, precum
cheile private, parolele şi certificatele digitale, în mediul protejat de însuşi SIM-ul smart card-
ului. Cheile private ale utilizatorilor nu pot fi exportate de pe token.

Cum se genereazǎ semnǎtura electronicǎ?

1. Asupra documentului se aplicǎ un algoritm şi se obţine amprenta documentului;
2. Amprenta documentului este o înşiruire de biţi;
3. Amprenta documentului intrǎ în dispozitivul securizat;
4. Printr-un alt algoritm se aplicǎ cheia privatǎ peste amprenta documentului, rezultând
semnǎtura electronicǎ.
Cheia privatǎ rǎmâne în memoria eTokenului, nu pǎrǎseşte niciodată dispozitivul, aşadar poate sǎ
fie utilizatǎ doar de posesorul dispozitivului.

Cum verificǎ destinatarul semnǎtura electronicǎ?

Documentul semnat electronic va pleca via Internet spre destinatar, care are posibilitatea
sǎ verifice dacǎ, într-adevǎr, cine a semnat acel document era îndreptăţit sa o facă..
Mecanismul de verificare a semnǎturii electronice se bazeazǎ pe utilizarea cheii publice, a
unui algoritm de calcul şi a semnǎturii electronice primite . Verificarea semnǎturii este o operaţie
automatǎ.
Spre deosebire de cheia privatǎ care este cunoscutǎ doar de semnatar, cheia publicǎ poate
sǎ fie aflatǎ de toţi cei care primesc mesajele dacǎ acceseazǎ site-ul furnizorului de servicii de
certificare în domeniul semnǎturii electronice.
 Astfel, se pot consulta datele din certificatul digital de care dispune, verificând identitatea
expeditorului. Semnǎtura electronicǎ se creazǎ cu ajutorul cheii private şi se verificǎ prin cheia
publicǎ.

Ce înseamnă non repudiere?

Ansamblul „persoanǎ - cheie publicǎ - cheie privatǎ” garanteazǎ non repudierea, adicǎ
semnatarul documentului nu poate sǎ respingǎ faptul cǎ acel document a fost semnat electronic
de el însuşi.
În prezent, una din problemele comunicaţiei datelor o reprezintǎ securitatea transmisiei şi
recepţiei lor.
Securitatea reprezintǎ un proces - un mod de a gândi legat de sisteme, reţele, utilizatori şi
aplicaţii care îmbrǎţişeazǎ un set de tehnologii. Setul minim de cerinţe pe care trebuie sǎ le
respecte o aplicaţie ce utilizeazǎ sistemele bazate pe securitate sunt:
Confidenţialitatea: menţinerea caracterului privat al informaţiei
Integritatea: dovada cǎ respectiva informaţie nu a fost modificatǎ
Autenticitatea: dovada identitǎţii celui ce transmite mesajul
Non-repudierea: siguranţa cǎ cel ce genereazǎ mesajul nu poate sa-l denigreze mai târziu
Toate aceste proprietǎţi pot fi îndeplinite prin utilizarea de chei publice criptografice.
Criptografia este consideratǎ a fi o artǎ sau ştiinţǎ de menţinere a mesajelor secrete, asigurând
confidenţialitatea prin criptarea unui mesaj utilizând chei asociate cu un algoritm. Cheia utilizatǎ
trebuie sǎ fie secretǎ ambelor parţi, problema reprezentând-o managementul cheilor şi menţinerea
lor secretǎ. Criptografia are la bazǎ codificarea mesajelor, un bloc fiind substituit prin altul,
respectând anumite reguli. Codificarea se poate realiza în mai multe moduri acestea având
urmǎtoarele proprietǎţi comune:
- atât intrările cât şi ieşirile sunt reprezentate ca stream-uri de octeţi
- criptarea unei date se realizeazǎ cu ajutorul unei chei
- decriptarea datei se realizeazǎ tot cu o cheie
Criptarea se poate realiza cu chei simetrice sau asimetrice. Prima se realizeazǎ cu aceeaşi
cheie la criptare şi la decriptare, iar cealaltǎ cu chei diferite.
Criptarea asimetricǎ are avantajul cǎ una din chei (cea de criptare) poate fi facutǎ publicǎ.
Aceastǎ cheie de criptare poate fi transmisǎ oricui, în timp ce cheia de decriptare este deţinutǎ de
cel ce a criptat, fiind denumitǎ cheie privatǎ. Un alt avantaj al cheilor asimetrice este cǎ asigurǎ
identitatea. Daca o persoanǎ X cripteazǎ un mesaj cu o cheie privatǎ si transmiţându-l unei
persoane Y, aceasta îl poate decripta cu o cheie publicǎ putem spune cǎ Y are certitudinea cǎ
mesajul vine de la X. Aceastǎ idee are la bazǎ semnǎturile digitale.

6. DATE STATISTICE
“Conform datelor RNC (Romanian National Computer Network) la data de 31 octombrie
a.c. erau peste 150.000 domenii.ro rezervate. Dintre site-urile active, mai mult de o mie sunt
înregistrate pe zona de comerţ electronic. În perioada noiembrie 2005 – noiembrie 2006, s-a
înregistrat o medie a lansărilor de un magazin virtual la două zile.” 1

Din cele peste 1000 de site-uri vizate şi analizate în studiu, cărora li s-a transmis invitaţia
de a răspunde la chestionar, au fost primite 89 de răspunsuri valide. Totuşi, există cazuri în care
un respondent este administrator/proprietar a mai multor site-uri.

Cel mai mare interes a fost identificat în zona IT&C şi a cadourilor.

Num ar de site-uri

30
28
25
20

15 13

10
5 4 3
5 2 3 1 2 2 1 3 3 2 1 3 3
1 1
3
1 2 2
0
te
ar

ii

t
to

t
ice

ce

t
ke
ur

at

ui

ra
tic

in
in
t

au
en

sc
ni
do

al

ar

cla
et

st
eu
tro

st

pe
sm
im

rm
l ta

ho
ca

de
in

ac
ec
al

ca

pe
co

ii

ne
rm

ic
el

in

su
rv
fa

se

Fig.1 Societăţile de e-commerce. Studiu efectuat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei

Informaţiilor.

1
Sursa - Ministerul Comunicatiilor şi Tehnologiei şi Informaţiei
Aproximativ 70% din site-urile care au participat la sondaj s-au lansat în 2005 şi 2006.
Anul lansarii site-ului

35 32
29
30

25

20

15
8 9
10
5
5 2
1 1 1 1
0
1997 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 ne de c la ra t

Fig. 2 Graficul lansării site-urilor în funcţie de anul lansării. Sursa: Ministerul Comunicaţiilor şi
Tehnologiei Informaţiilor

Proprietarii de magazine virtuale apelează la specialişti atunci când gândesc dezvoltarea site-ului,
indiferent dacă este vorba de o persoană cu abilitaţi sau de o firmă specializată.

Ponderea utilizarii serviciilor specializate in dezvoltarea site-ului

Site dezvoltat de
Site dezvoltat de firma
o persoana cu specializata, 44,
abilitati, 45, 51% 49%

Fig. 3 Procentul în funcţie de alegerea specialistului care se ocupă de lansarea site-ului.

Sursa: MCTI
BIBLIOGRAFIE:
1. Caraiani, Gheorghe – Managementul afacerilor – Lumina Lex, Bucureşti 2003
2. Radu, O.C, Stoian I – Tranziţia la comerţul electronic, Editura Rao, Bucureşti 2002
3. Stoian, I, Stoian, M, Dragne, E – Comerţ internaţional. Tehnici, strategii, elemente de
bază ale comerţului electronic, vol. I si II, Editura Caraiman, Bucuresti 2001
4. Vasiliu R – Reglementări privind comerţul electronic. Ghid juridic
5. xxx, www.mcti.ro
6. xxx, www.verisign.com
7. xxx, www.thawte.com