APARATUL OSTEOARTICULAR

1) Structura radiologica a osului normal

- celulele osoase-osteoblast = celulă tânără cu funcţie osteoformatoare

- osteocit = celulă adultă cu multiple prelungiri,cu rol în menţinerea troficităţii

- osteoclast = celulă mare polinucleată, care lizează, demolează osul

- în anumite condiţii poate avea loc transformarea:

osteoblast

osteoclast osteocit

Osul adult - format din lamele rezultate din depunerea sărurilor de calciu pe
colagenul amorf întins între fibrilele polipeptidice

- din punct de vedere al orientării, sistematizarii şi macrostructurii

radiologice, există 2 tipuri de ţesut osos distinct :

- os compact şi os spongios

a) Osul compact - format din osteoane

- osteonul = unitate morfofunctională elementară constituită din lamele

concentrice centrate pe un canal median cu capilare sanguine (canal Havers)

- în lamele există osteocite legate între ele prin prelungiri

- osteoanele comunica între ele prin canalele Volkmann - care unesc canalele
Havers - aşa se explică rapida difuzabilitate a proceselor patologice în ţesutul osos

- osul compact - propriu diafizei oaselor lungi

b) Osul spongios - constituit din lamele orientate în toate direcţiile cu largi spaţii
între ele

- la periferie există lamele mai dense paralele cu suprafaţa osoasă

constituind corticala

- osul spongios - propriu oaselor late şi scurte

Osul imatur - fără structură, trabeculară - în substanţa amorfă sunt dispuse

fibrile de colagen în toate direcţiile şi osteociţi foarte mari şi activi.

2) Osul în dezvoltare

- Oasele - plane

- scurte - se dezvolta pe baza unui tipar determinat genetic

- lungi din ţesut mezenchimatos

Oasele plane - prin osificare de membrană

- la nivelul tesutului conjunctiv etalat, apar puncte de osificare în care

celulele conjunctive se transformă în celule osoase şi se impregnează cu calciu.

- osteoformarea progresează de la centru spre periferie asigurând creşterea

osului iar prin rezorbţie modelantă externă şi spongiozare internă (datorată
osteoclastelor) se asigură maturarea osoasă.

- Oasele scurte - se dezvoltă din machetă cartilaginoasă

- osificarea şi creşterea se fac excentric iar modelarea prin rezorbţie periferică.

- Oasele lungi - osteogeneza encondrală- pornind de la o matrice cartilaginoasă a

viitorului os înconjurat de un pericondru

- pericondrul se transformă treptat în manşon osos - apariţia periostului

- osificarea periferică - prin producere de os periostal rezultând un os relativ

cilindric format din ţesut osos imatur

- creştera în lăţime - asigurată de periost

 - creşterea în lungime - prin cartilagiul de la capetele osoase - în cartilagiul de
la capete apar puncte de osificare -nucleu de osificare epifizar - care se va uni cu
diafiza numai la varsta adultă.

- procesul de creştere e concomitent cu procesul de maturare

Maturarea = transformarea tesutului osos primitiv nelamelar în sistem

haversian prin apariţia unor muguri capilari şi a osteoclastelor care sapă cavităţi
longitudinale

- pe pereţii cavităţilor osteoblaştii depun lamele secundare concentrice-

osteoane

- în axul cilindrului diafizar activitatea osteoclastică duce la apariţia unui tub -

canalul medular

- la capetele diafizelor (în metafiza) subperiostal activitatea osteoclastică duce

la constricţia modelantă a întregului os.

3) Osul adult

- Oase late - os spongios (diploe) - cu travee ce se întretaie în toate direcţiile

mărginit de corticală formată din os compact (tăblii osoase).

- Oase scurte - os spongios cu travee întretăiate în toate direcţiile cu spaţii

aerate între ele

- la suprafaţă - lamele mai dense paralele cu suprafaţa osului

formând corticala - opacă şi mai groasă spre articulaţii

- Oase lungi – diafiza + 2epifize

- diafiza - formată din ţesut osos compact - sistem haversian care

înconjoară canalul medular

Rx - 2 benzi opace laterale paralele date de compacta văzută

ortorontgenograd ce mărginesc transparenţa centrala a canalului medular

-epifizele - sunt legate de diafiză printr-o porţiune evazată numită metafiză

(zona de max. activitate osteoformatoare în perioada de creştere - aici terminându-
se şi canalul medular) .
 - formate din ţesut osos spongios mărginit de corticală la exterior

Rx - os spongios mai puţin opac decât diafiza cu structură trabeculară la

periferie mărginit de opacitate fină de intensitate mare – corticala - care se îngroaşă
spre articulaţie formând platourile sau suprafeţele articulare.

- la exteriorul oaselor lungi cu excepţtia suprafeţelor articulare se află periostul

periostul =membrană conjunctivă bogat vascularizată - sesizabilă radiologic

numai în condiţii patologice

4) Remanierea continuă a osului adult

Osul e în continuă transformare prin rezorbţie şi depunere osoasă permanentă.

Osteoformarea - osteoblaşstii secretă tropocolagen, mucopolizaharide şi fosfatază

alcalină,rezultând substanţa organică.

- pe substanţa organică se depun cristale de hidroxi-apatită şi

săruri fosfocalcice în prezenţa fosfatazei alcaline, a mediului alcalin şi a sărurilor
din lichidul interstiţial.

Osteorezorbţia - o realizează osteoclastele care în prezenţa fosfatazei acide,

depolimerizează mucopolizaharidele, eliberează sărurile de calciu în lichidul
interstiţial, foreaza cavitaţi: lacune Hawship

- şi osteocitele produc rezorbţie - mobilizând Ca, matricea proteică

fiind puţin interesată.

5)Factori ce promovează demolarea şi construcţia osoasă

Remanierea osoasă e guvernată de factori genetici, endocrini, biomecanici,

neurocirculatori, umorali, aport de alimente, vitamine, stare fiziologică a
individului (perioada de creştere, vârsta adultă, sarcină etc)

a) Factori ce favorizează osteoformarea sau împiedică rezorbţia:

- hormonul somatotrop, insulina, hormonii androgeni, hormonii

estrogeni, calcitonina, vit.C,etc.

b) Factori care împiedică osteosinteza şi favorizează rezorbţia:

 - hormonul paratiroidian, vit.A, cortizonul, calcitonina în anumite
condiţii

c) Factori care influenţează numai gradul de mineralizare fără a leza matricea

proteică:

- demineralizarea - aport alimentar scăzut în săruri fosfocalcice

- hipovitaminoza D

- tulburări. de absorbţie intestinală

- pierderea prin rinichi a sărurilor fosfocalcice

- hiperemia, pH acid local

- imobilizarea

- hipermineralizarea

- exces alimentar de săruri PCa

- aport exagerat de săruri prin apă

- hipervitaminoza D

- stază, pH alcalin

6) Vârsta osoasa

- apreciată prin urmărirea prezenţei nucleilor de osificare primari, apariţia

celor secundari şi prin persistenţa în timp a liniilor de transpareţă date de
cartilagiile de conjugare

- se urmareşte dezvoltarea normală sau patologică a scheletului

- se fac Rgr.de pumn, art. tibio-tarsiene, picior, genunchi etc. şi se compară

cu tabele
 7) Varietăţi anatomice

= mici abateri de la dezvoltarea osoasă normală care nu determină statică sau

funcţie vicioasă a segmentului scheletic respectiv (la vârsta adultă)

- Anomalii, malformaţii (displazii osoase) = modificări extinse importante

asociate cu tulburări morfofuncţionale

Varietăţi anatomice obişnuite:

- oasele supranumerare la picior, genunchi, articulaţia coxo-femurală

- oase sesamoide la mâini şi picioare

- apofize nesudate

- suturi supranumerare

- insule osoase compacte în spongioasă

- mici osificări tendinoase

8) Metode convenţionale şi imagistice de examinare a sistemului osos

Metode standard –

Radiografia standard = document obiectiv ce oferă informaţii detaliate, se

efectuează uşor cu iradiere mică

- reguli: - distanţa focus-film = 1-1,2 m

- segment de radiografiat aproape de film

- calitatea radiaţiilor(moi sau dure) în funcţie de segmentul examinat - grila

antidifuzoare Buky

- se radiografiază segmente limitate de 20-40cm pentru ca razele periferice să

nu deformeze imaginea

- se fac 2 incidenţe perpendiculare

- radiografie comparativă la elementele scheletale perechi

 - pe radiografie să fie prezente şi zone de ţesut sănătos şi părţi moi

Variante ale radiografiei standard

- Rgr.cu raze dure - pentru structuri de detaliu în opacităţi

- Rgr.cu kV crescut şi mA scăzut pentru reducerea iradierii

- Rgr. cu raze moi: kV şi mA scăzut - pentru părţi moi

- Rgr. mărită - scăderea distanţei focus-film - pentru structurile trabeculare

- Rgr.ţintite în incidenţe speciale - pentru detalii anatomice

- Rgr. în poziţii funcţionale cu încărcare

- Rgr. în imersie - pentru mâini - evidenţierea părţilor moi în PR

Metode imagistice

- Ecografia - mod B si Doppler

- CT nativ şi cu substanţă de contrast

- Artrografia cu substanţă de contrast iodată hidrosolubilă sau aer - pentru

spaţiul sinovial

- Arteriografia

- Arterioscintigrafia

- Xeroradiografia

- RMN nativ şi cu substanţă de contrast

- Scintigrafia cu Tc

- delimitarea extinderii neoplasmelor

- detectarea metastazelor

- diagnosticarea precoce în PR şi SA

- urmărirea evoluţiei proceselor inflamatorii

9) Procese patologice ale osului ca ţesut

= tulburări ale rezorbţiei şi reconstrucţiei osoase

a) Osteoporoza = tulburare a rezorbţiei osoase care constă în rarefacţia şi subţierea

trabeculelor osoase, subţierea compactei, reducerea până la dispariţie a corticalei -
datorită demineralizării - matricea conjunctivă rămânând intactă

- spongioasa-porozată

- osul devine transparent

- Osteoporoza acută - pătată ( apare în pete-posttraumatic sau inflamator )

- subcondrală - localizată

- difuză - interesează un segment osos

- Osteoporoza cronică – difuză - uniform un os sau tot scheletul

- hipertrofică - pe fondul unei osteoporoze difuze apar

travee hipertrofiate pe liniile de forţă

- Osteoporoza - localizată

- generalizată - senilă, postmenopauză, deficit de proteine, boli:

Cushing, enteropatii cu malabsorbţie, gastrectomie, acromegalie, sindrom Turner

Osteoporoza pentru a putea fi evidenţiată radiologic, pierderea de Ca trebuie să fie

mai mare de 30%

- aprecierea osteoporozei

- Rx - măsurarea indexului cortical

- densitometrie

- fotodensitometrie

b) Osteoclazia = proces patologic în care osteoclastul distruge osul atât matricea

proteică cât şi sărurile minerale.
 Rx - zone de transparenţă numite zone de osteoliză

Osteoliza - difuză

- circumscrisă

- număr - unică

- multiplă

- sediul - os scurt, lat, lung - diafizar

- metafizar

- epifizar

- forma - rotundă, ovalară, neregulată, polilobată

- dimensiuni

- contur - net, discontinuu, flu, condensat

- structura - omogenă

- neomogenă

- modificări ale parţilor moi

Osteoliza – circumscrisă - în interiorul osului = geodă sau defect osos

- la periferie - uzură (dimensiuni mici)

- carie (dimensiuni mari)

- difuză - porţiune mai mare sau mai mică din os fără a putea fi net
delimitată de restul osului

c) Osteoscleroza = tulburare a reconstrucţiei osoase ce duce la producerea de ţesut

osos în exces în os determinând condensarea osului

- Osteoscleroza – generalizată - cuprinde osul în întregime

- localizată - canalul medular – osteoscleroza endostală

 - epifize, oase scurte şi plate-spongioscleroza

Rx :trabecule îngrosate şi trabecule noi

- Apozitia periostală = producere de ţesut osos într-un ţesut unde în mod normal nu
există os.

- se formează os pe partea interna a periostului

- în inflamaţii - periostită

- alte cauze (tumorale) - periostoză

Rx - foiţe lamelare paralele cu axul osului

- spiculi perpendiculari pe axul osului

- pinteni oblici pe axul osului

- Osteofit = producţiune osoasă caracterizată prin osificare ligamentară (pintene

calcanean) sau subligamentară (osteofiţii coloanei vertebrale)

- e caracteristic proceselor degenerative

- Sindesmofit = calcifiere ligamentară sau subligamentară a ligamentelor coloanei

vertebrale

- apare în spondilita anchilozantă

- Exostoza = excrescenţă condro-osoasă dezvoltată pe suprafaţa unui os

d) Osteonecroza – produsă din variate cauze de obicei obliterarea vaselor sanguine

(septică sau aseptică)

- Osteonecroza septică - în inflamaţii

Rx – porţiunea necrozată se detaşează de osul sănătos formând aşa numitul

sechestru – zonă opacă de diferite dimensiuni separată printr-un spaţiu transparent
de restul osului

- Osteonecroza aseptică - de regulă localizată la apofize si epifize

 Rx - zone de osteoporoză si osteoliză (aspect pătat) şi prăbuşirea parcelară a
epifizei respective cu păstrarea cartilagiului articular

10)Modificari de forma si dimensiuni ale osului ca organ

- Hipolazie = diminuarea dezvoltării normale a unui os

- Hiperplazie = dezvoltare excesivă

- Aplazie sau agenezie = absenţa unui os

- Hipostoza = os mai mic decât normal (prin osteoliză)

- Hiperostoza = os mai mare decât normal (prin apoziţie periostală şi/sau

osteoscleroză)

- Anostoza = dispariţia unui os prin distrucţie osoasă

- Oedostoza = os umflat (prin distrucţie centrală şi apoziţie periostală)

- Scoliostoza = os încurbat