Bibire Bianca-Elena

Medicina Generala , An IV, Seria D , Grupa 46

Sindroamele paraneoplazice: clasificare, mecanisme, criterii diagnostice

Sindroamele paraneoplazice sunt manifestări clinice şi biologice nespecifice care apar la

bolnavii cu neoplazii maligne. Aceste manifestări pot preceda simptomatologia tumorii, pot să
apară
concomitent cu aceasta sau pot să o urmeze. În general, sindroamele paraneoplazice au mare
importanţă, deoarece sunt prezente în până la 15% dintre pacienţii cu diagnosticul de cancer.
Pentru ca sindroamele paraneoplazice să apară, este neapărat necesar ca în organismul
bolnavului să se dezvolte o tumoră malignă. Simptomatologia sindroamelor paraneoplazice este
variată
şi polimorfă, fiecare sindrom exteriorizându-se printr-un tablou clinic şi biologic aparte.

Clasificare :
1. Sindroame paraneoplazice cu manifestări clinice:
endocrine şi metabolice, neurologice şi musculare, osteoarticulare, cutanate, cardiovasculare,
hematologice, renale, hepatice, digestive, reacţii sarcoide.
2. Manifestări biologice fără expresie clinică:
apariţia de izoenzime, apariţia de substanţe cu caracter embrionar, modificări biochimice,
manifestări imune.
3. Sindroame şi simptome care apar în cursul fazei finale de evoluţie a tumorilor maligne
(pierdere ponderală, atrofii musculare, deshidratare, febră prelungită, prurit etc.

Sindroame endocrinometabolice: Secreție ectopică de ACTH (Sindrom Cushing); Secreție

„inapropiată” de ADH cu hiponatremie (sindrom Schwartz-Bartter); Hipercalcemie şi
hipofosfatemie; Hipertiroidie; Ginecomastie; Acromegalie;
Sindroame neuromiopatice: Polimiozită-Dermatomiozită; Sindrom miastenic (EatonLambert);
Neuropatii periferice; Degenerescență cerebeloasă subacută; Encefalopatie (encefalita cerebrală,
encefalita limbică, mioclonia-opsoclonia);
Manifestări de țesut conjunctiv şi osos: Hipocratism digital; Osteoartropatie hipertrofică
pulmonară; Sclerodermie;
Manifestări vasculare: Tromboflebite migratoare; Endocardită trombotică nebacteriană;
Bibire Bianca-Elena
Medicina Generala , An IV, Seria D , Grupa 46

Manifestări hematologice : Anemie (simplă, hemolitică); Aplazie medulară; Reacţie leucemoidă

sau leucoeritroblastică; CID; Hipofibrinogenemie;

Mecanisme :
Sindroamele endocrine paraneoplazice rezultă, în general, din producerea de hormoni sau
peptide care duc la tulburări metabolice.
Sindroamele neurologice paraneoplazice (PNS) rezultă din reactivitatea încrucișată imună între
celulele tumorale și componentele sistemului nervos. Ca răspuns la un cancer în curs de
dezvoltare, un pacient produce anticorpi direcționați de tumori cunoscuți sub numele de anticorpi
onconeurali. Din cauza similitudinii antigenice, acești anticorpi onconeurali și limfocitele T
asociate specifice antigenului onconeural ataca din neatenție componente ale sistemului nervos,
de asemenea.
Sindroamele paraneoplazice pot induce fenomene autoimune si supresie imunologica

O modalitate practică de stabilire a diagnosticului de SP este următoarea:

• se reiau criteriile de definiţie ale SP:
- prezenţa unui cancer;
- simptome fără legătură cu acţiunea directă a tumorii sau a metastazelor;
- absenţa unei alte cauze non-neoplazice;
- paralelism evolutiv.
• se atribuie fiecăruia câte un punct, stabilindu-se, astfel un scor diagnostic.
a. dacă scorul obţinut este de 4 (scor maxim), diagnosticul de SP este cert;
b. dacă sunt prezente 3 criterii din cele patru (scor 3), diagnosticul este probabil (în
absenţa criteriului de acţiune directă a tumorii); un sindrom asociat unui cancer, fără a fi
efectul direct al tumorii şi nici al altor cauze, poate fi considerat ca paraneoplazic chiar şi
în absenţa paralelismului evolutiv sindrom-tumoră (ex. precum în cazul sindroamele
neurologice sau amiloidoză;
c. dacă unul sau două criterii sunt prezente (scor 1-2) ipoteza unui SP va fi
considerată ca posibilă;
d. dacă toate criteriile sunt absente (scor 0) etiologia paraneoplazică este
improbabilă.
Bibire Bianca-Elena
Medicina Generala , An IV, Seria D , Grupa 46

Concluzii
Pe măsură ce numărul pacienților cu cancer crește și pe măsură ce acești pacienți trăiesc mai
mult, incidența sindroamelor paraneoplazice va crește probabil. Aceste condiții afectează
prezentarea, cursul clinic, și tratamentul cancerului. Ca urmare a progreselor diagnostice și
terapeutice recente, multe sindroame paraneoplazice sunt în prezent bine definite, au o
patogeneză clară și au opțiuni de tratament eficiente. Capacitatea de a recunoaște și trata
sindroamele paraneoplazice poate avea un efect substanțial asupra rezultatelor clinice, variind de
la diagnosticul precoce al cancerului, la îmbunătățirea calității vieții, la creșterea livrării terapiei
direcționate prin tumori. În plus, în curs de desfășurare de cercetare în aceste tulburări pot face
lumină asupra mecanismelor de dezvoltare tumorală, întreținere, și proliferarea.

Bibliografie
 Paraneoplastic Syndromes: An Approach to Diagnosis and Treatment: Lorraine C.
Pelosof, MD, PhD and David E. Gerber, MD
 Generalităţi despre sindroamele paraneoplazice în cancerul bronhopulmonar:
Livia Mirela Popa
 Oncologie generală : curs pentru studenţi. Eduard BILD; Lucian MIRON