EXCREŢIA

Walther Bild, MD, PhD

• Reprezintă funcţia de eliminare a substanţelor nedorite,
produse de procesele metabolice. Are loc la mai multe nivele
– Cutanat
• Apă, săruri, subst. toxice
– Digestiv
• Deşeuri solide, compuşi nedigerabili
• Produşi de degradare ai hemoglobinei
• Xenobiotice liposolubile
– Respirator
• Dioxid de carbon, apă
– Renal
• Apă, acizi, xenobiotice hidrosolubile, PRODUŞI AI
METABOLISMULUI AZOTAT
 • Generarea de energie şi
sinteza de componente
biologice are ca rezultate şi
substanţe –deşeu –
cataboliţi
• Metabolismul glucidelor
produce dioxid de carbon
şi apă
• Metabolismul lipidic are
aceiaşi cataboliţi
• Fenomenele de
transformare a
Introducerea lor în ciclurile energetice celulare aminoacizilor în glucide şi
au ca mecanism comun reacţia de dezaminare lipide
– îndepărtarea grupului aminic

Dezaminarea produce amoniac, o substanţă

extrem de doxică şi volatilă, ce nu poate fi
eliminată ca atare, ci trebuie detoxifiată
• Un precept fundamental în biochimia azotului
este că amoniacul este toxic
– Un om moare într-o atmosferă cu 500 ppm amoniac în 60 de
minute
– În 16 ore un şobolan de laborator moare în atmosferă cu 1000
ppm amoniac
• Toxicitatea amoniacului se datorează a 2 efecte:
– Efectele generale asupra pH-ului – NH3 neprotonat obţinut din
reacţiile biochimice atrage H+, ceea ce va produce alcalinizarea
mediului intracelular
– NH4+ inhibă direct formarea de ATP, prin abolirea gradientului de
protoni necesar pentru fosforilarea oxidativă
• Detoxifierea amoniacului produce uree,
principalul metabolit al azotului
• Ureea este hidrosolubilă
• Apare nevoia unui sistem de eliminarea
substanţelor azotate hidrosolubile
– Creatinina
– Acid uric
 Funcţia Renală
• A. Reglatoare
• 1. osmolaritatea şi volumul lichidian al organismului
• 2. echilibrul electrolitic
• 3. echilibrul acido-bazic
• B. Excreţia
• 1. produşilor metabolici
• 2. xenobiotice
• a. medicamente
• C. Producţia de hormoni
• 1. Renina
• 2. Bradikinina
• 3. Prostaglandine
• 4. 1,25-Dihidroxivitamina D3
• 5. Eritropoietina
• Greutate aprox. 150, formă caracteristică,
de dimensiunea unui pumn
• În secţiune transversală, se pot observa
mai multe regiuni
– O parte externă – cortex
• Culoare roşcată, aspect granulat.
• Conţine glomerulii renali, tubii
contorţi şi ducturile colectoare
corticale
– O parte internă – medulla
• Deschisă la culoare, cu aspect
striat, datorat anselor Henle
paralele, ducturile colectoare
medulare şi vasele medulare
• Poate fi împărţită în
– Medulla externă - mai apropiată de
cortex
– Medulla internă
 Microanatomia Nefronului
• Unitatea de bază structurală a rinichiului este nefronul
• Fiecare rinichi uman conţine aprox un milion de nefroni
– Corpusculul renal
– Tubul renal
• Corpusculul renal este un ghem de
capilare (glomerul), înconjurat de
capsula Bowman
• Podocit cu pedicele şi fantele de filtrare
• Mezangiul
– celulele
mezangiale
– Înconjură
capilarele
– Oferă suport
structural
– secretă
matricea
intercelulară
– Sunt celule
fagocitare
– secretă
prostaglandine
• Tubii renali sunt alcătuiţi dintr-
un singur strat de celule
epiteliale, înconjurate de
interstiţiu şi în direct contact
cu capilarele derivate din
arteriola eferentă
• Tubul renal este împărţit în mai
multe segmente
– Tubul proximal
• Tubul contort proximal
• Tubul medular proximal

• Ansa Henle
– Tubul drept proximal
– Ansa subţire descendentă
– Ana ascendentă groasă
• Tubul contort distal
• Tubii colectori
În formarea urinei sunt implicate trei procese:
- Filtrarea glomerulară – ultrafiltratrea plasmei la nivelul glomerulului, colectarea
filtratului la nivelul capsulei Bowman
- Reabsorbţia tubulară – transportul substanţelor necesare înapoi din ultrafiltratul
glomerular în sânge - ioni, (Na, K, Ca2, Mg2, Cl, HCO3), apa, glucoza, aminoacizi
- Secreţia tubulară – eliminarea activă a unor substanţe din sînge în urină
- substanţe preluate din sânge şi eliminate în urina tubulară
- substanţe produse în celulele tubulare şi apoi eliminate în urină
Toate fenomenele de reabsorbţie sau secreţie pot fi active sau pasive, în funcţie de
cantitatea de energie implicată în exercitarea lor
• Glomerulul este alcătuit din numeroase capilare
• Capilare sunt alcătuite din celule endoteliale cu fenestraţii, care reţin celulele sanguine dar
permit filtrarea plasmei
• O membrană bazală glomerulară (MBG)
• Prelungirile distale (pedicelele) celulelor epiteliale capsulare (podocite) care formează o
reţea interdigitată
• Podocitele au un corp celular şi prelungiri cu o arhitectură complexă, ce formează fantele de
filtrare
• Fantele de filtrare permit trecerea unor molecule cu greutate moleculară < 40 kDa – mai
redusă decât cele mai mici proteine plasmatice - albuminele
• Podocit cu pedicele şi fantele de filtrare
Dimensiunea, forma şi încărcarea electrică afrectează filtrabilitatea macromoleculelor
• Dimensiunea moleculară
– Toate moleculale mai mici de 10000 sunt filtrabile liber
– Moleculele foarte mari nu se filtrează deloc (majoritatea proteinelor plasmatice)
– Studiile de dinamică moleculară au demonstrat că eficienţa membranei filtrante este aceea a unui filtru cu pori cilindrici de 7,5 – 10 nm în
diametru
– Sarcina electrică influenţează pasajul, deoarece bariera este încărcată electronegativ - acid sialic, sialoproteine şi heparan-sulfat
• Stratul cel mai important pentru selectivitatea membranei este membrana bazală, urmată de diafragma fantei de
filtrare

Substanţa GM Raza moleculei Filtrabilitate

(nm) (1= nelimitat)
Apa 18 0.10 1
Glucoza 180 0.36 1
Inulina 5,000 1.4 1 1
Mioglobina 17,000 2.0 0.75
Hemoglobina 68,000 3.3 0,9
dextran 20-40000 3.6 0.15
Serum albumin 69,000 3.6 0.001
Filtrarea glomerulară
• Filtrarea glomerulară depinde de echilibrul dintre presiunile hidrostatice şi
osmotice ce acţionează pe membrana filtrantă – forţele Starling
• În glomerul, forţa motivantă este presiunea hidrostatică capilară (PH)
• Aceată presiune depinde în ultimă instanţă de presiunea arterială
• Filtrării i se opune presiunea hidrostatică de spaţiul capsular (Pic)
• Presiunea coloid-osmotică a plasmei din sângele capilar (PCO)
• Ca urmare presiunea efectivă de filtrare (PEF) va fi
• PEF = PH – Pic – PCO
• Având în vedere că
– PH = 55 mm Hg
– Pic = 15 mm Hg
– PCO = 30 mm Hg,
• Deci Gradientul presional de ultrafiltrare, sau PEF =
10 mm Hg
 Tubul urinifer

• Tubul proximal
– Pars convoluta
– Pars recta
• Ansa Henle
– Descendentă subţire
– Ascendentă subţire
– Ascendentă groasă
• Tubul distal
• Tubul colector
 Reabsorbţia tubulară
• Recuperarea Filtratului Glomerular 
• Procesul de reabsorbţie implică:
– 1. filtratul – toate fluidele şi solviţii trec în capsulă
– 2. urina – reprezintă filtratul minus substanţele reabsorbite +
substanţele secretate
– 3. calea de reabsorbţie (proces transepitelial )
• Suprafaţa luminală a celulelor tubulare >>
• Membrana bazolaterală a celulelor tubulare >>
• Lichidul interstiţial dintre celulele tubulare şi capilare >>
• Endoteliul capilarelor peritubulare
– 4. cel mai mult se reabsorb (obligator) glucoza şi aminoacizii
– 5. reabsorbţia de apă şi ioni poate fi şi sub control hormonal
(facultativ)
 Substanțe neresorbite

•  
• urea, creatinine, uric acid - most is not
reabsorbed because of the following reasons
– a. no carrier molecules for active transport
– b. not lipid-soluble
– c. too large (as with most proteins)
• glucoză, aminoacizi, lactat, vitamine, ioni
– a. Se mişcă prin suprafaţa luminală prin difuzie
– b. Pot fi transportate activ prin membrana bazolaterală
• Co-transportat cu Na+
– C. Difuzează în capilare prin difuzie
• transport maximal (Tm) atunci când “ proteinele
transportoare" pentru solviţi specifici se saturează şi nu mai
pot transporta substanţa prin membrană
 Secreţia Tubulară
•  A. Mişcarea substanţelor din capilare la celulele
tubulare. Se secretă:
– K+, creatinină, amoniac, acizi organici, medicamente
• Funcţiile primare ale secreţiei tubulare:
– Transportul medicamentelor în urină
– Transportul de uree şi acid uric suplimentar în urină
– Îndepărtarea excesului de K+ din sânge
– Reglarea pH-ului (îndepărtarea ionilor de H+)