Bazele fizice si fiziologice ale locomotiei

Borcan ( Bardasu ) Raluca Elena

În fiziologie locomoția este funcția unui organism viu compusă dintr-un complex de

mișcări realizate prin mecanisme și organe speciale, datorită căreia organismul se deplasează
activ în spațiu.

Locomoția organismelor vii este asigurată de un aparat locomotor. La locomoție participă

în mod pasiv scheletul și în mod activ musculatura. Scheletul omului este alcătuit din:

1. scheletul capului, care cuprinde viscerocraniu, (oasele fetei: maxilar superior,

mandibula) și neurocraniu (oasele craniului: frontal, temporal, occipital, parietal)
2. scheletul trunchiului, alcătuit din coloana vertebrală, coaste și stern
3. scheletul membrelor


o superioare: humerus, radius și cubitus, carpiene, metacarpiene si falange;
membrul superior se leagă de scheletul trunchiului prin centura scapulară
(superioară), formata din clavicula si omoplat.2.
o inferioare: femur, rotula, tibia și peroneu, tarsiene,metatarsiene și falange;
membrul inferior se leagă de scheletul trunchiului prin centura pelviană (inferioară),
formată din oasele coxale.

Sistemul muscular este alcătuit din:

 mușchii capului
mușchii masticatori, mușchii mimicii

 mușchii trunchiului
 mușchii membrelor
1.superioare: biceps brahial, triceps brahial, mușchii antebrațului.
2.inferioare: cvadriceps femural, croitor, abductorul lung, mușchii gambei. La
mamifere lungimea oaselor membrelor și numărul lor prezintă modificări, reflectând
 unitatea dintre forma și funcția organelor, ca urmare a adaptării la diferite medii de
viață.

 Locomoția la om
Adaptarea scheletului uman la locomotia bipeda - apare curba plantara (scobitura din
talpa), se lungesc oasele copsei si gambei, se largeste centura pelviana, iar coloana vertebrala
este curbata in forma literei S (ceea ce ii asigura o rezistenta elastica in pozitie verticala).
Legatura functionala muschi - sistem nervos : numarul de neuroni care controleaza un grup de
muschi corespunde atit volumului muschilor respectivi, dar mai ales preciziei si finetii
miscarilor respective. De aceea, la om, zonele din aria motoare a scoartei cerebrale care
controleaza miinile si limba sunt mai mari decit cele corespunzatoare membrelor inferioare si
trunchiului Sistemul nervos somatic, prin structurile sale, integreaza organismul in mediul de
viata, astfel:-nucleii somato-motori ai trunchiului cerebral comanda miscari ale trunchiului din
regiunea fetei, limbii si faringelui ; aria motoare a scoartei cerebrale comanda miscarile
voluntare ale corpului ; nucleii bazali regleaza pozitia corpului si miscarea ; cerebelul asigura
precizia miscarilor comandate de scoarta cerebrala.

Postura și locomoția umană

Este capacitatea aparatului locomotor de a menține stațiunea verticală bipedă (funcția
de postură și echilibru) și de a deplasa diferitele sale segmente și întregul corp. Cele două
funcții sunt inseparabile și se condiționează reciproc, astfel încat orice postură se menține sau
se schimbă printr-o mișcare și orice mișcare pornește de la o postură armonioasă și perfect
coordonată. Termenul de “poziție” desemnează o anumită orientare a corpului în spațiu.
Pozițiile fiziologice la om sunt : clinostatismul (decubit dorsal si ventral), ortostatismul
(statiunea verticala). La acestea se adauga diverse pozitii (stand pe un picior, pe genunchi,
ghemuit, sezand, stand pe maini sau sprijinit culcat), intalnite obligatoriu in executarea unor
activitati motrice sau impuse in diverse exercitii de cultura fizica.

Mersul normal si patologic

Unul dintre cei mai importanti factori ai evolutiei umane este mersulrectiliniu biped,
caracteristica ce deosebeste rasa umana de restul mamiferelor. Directia de deplasare este data
de pozitionarea labei piciorului,aceasta pozitionarea labei piciorului este asigurata de
articulatia gleznei.
Deosebit de important este faptul ca articulatiile membrului pelvin devin o structura
favorabila staticii si mersului. Articulatiile au un grad mare de libertate pe directia de
deplasare înainte, în timp ce celelalte articulatii au o libertate mai restrânsa de mobilitate si
miscare. Mersul uman reprezinta o miscare locomotorie ciclica, care serealizeaza prin
pozitionarea succesiva a unui membru pelvin înaintea celuilalt, fiecare din cele doua membre
inferioare având pe rând functia de propulsor si de suport.
Mersul normal
Stabilitatea corpului uman in timpul mersului este esentiala deoareceea trebuie sa
sustina echilibrul in timpul accelerarii, decelerarii si oscilatiilor care se produc in timpul
efectutrii fiecarui pas.
Mobilitatea este indispensabila dirijarii diferitelor segmente ale corpului uman pe
traictoria de mers, fiind rezultata coordonarii activitatii musculare, a gravitatiei si a inertiei
sistemelor de pârghii osteo-musculare. Pasul simplu este distanta dintre calcâiul piciorului de
contact cu solul si vârful piciorului de propulsie, lungimea pasului simplu este mai mare la
barbati decât la femei, la barbati este de aproximativ 0,60 centimetriiar la femei este de circa
0,50 de centimetri. Numarul de pasi executati intr-un minut reprezinta cadenta pasilor si se
numeste cadenta sau frecventa. Cadenta normala de pasi pe minut ar fi de circa 110-120 de
pasi simpli. Mersul este declansat de aplecarea trunchiului spre înainte, care duce la proiectia
centrului de greutate corporal înaintea bazei de sustinere acorpului.
Unul dintre membrele inferioare intra in extensie iar celalalt membru inferior devine
pendulant parasind solul pentru a fi proiectat înainte, urmând a fi din nou fixat pe sol înaintea
membrului de sprijin. Unitatea de baza a mersuluieste data de un ciclu de pasi. Acest ciclu
este format dintr-un pas dublu care este reprezentat de intervalul de timp care se scurge intre
doua atingeri ale solului de calcâiul aceluia si membru inferior. Durata fiecarei faze in care
membrul inferior este pilon de sprijin sau element pendulant, este dependenta de viteza
dedeplasare