Gol de tensiune

O scădere bruscă a amplitudinii sau a valorii efective a tensiunii într-un anumit nod al unei reţele electrice,
sub o valoare admisă, cu revenirea în banda admisă a tensiunii, după un anumit interval de timp; (pe
parcursul intervalului, tensiunea este în permanenţă inferioară valorii sale nominale)

Cauze ale apariţiei golurilor de tensiune

• evenimente atmosferice : descarcari atmosferice, furtuna, viscol, chiciura, depuneri de sare sau
poluanti atmosferici pe izolatie;
• interferente si defectari mecanice : contacte cu vehicule (echipamente de constructie, de excavatie),
animale si pasari, copaci inalti, sabotaje;
• caderi ale retelei din cauza deteriorarii, coroziunii, imbatranirii, unor defecte de constructie;
• accidente sau erori umane in operare sau intretinere,
• evenimente majore naturale: viituri, caderi de pamant, cutremure, avalanse.

Există două cauze principale :

– funcţionarea protecţiilor şi automatizărilor, în urma apariţiei unor incidente sau a unor manevre de
conectare a unei sarcini foarte mari locale sau la un alt consumator racordat pe acelaşi circuit;
– defecte pe alte ramuri ale reţelei.

Efectele golurilor de tensiune

Variaţiile mărimilor de stare pe durata regimurilor tranzitorii pot avea diferite efecte, care se pot
caracteriza, în principal, prin următoarele aspecte:
– pierderea stabilităţii funcţionării;
– creşterea solicitărilor termice;
– creşterea solicitărilor produse de forţele electrodinamice;
– suprasolicitări mecanice;
– afectarea serviciilor auxiliare;
– afectarea mărimilor de ieşire

Tipul golului de tensiune

•După modul în care variază tensiunile pe fază:
–Goluri simetrice, atunci când tensiunea scade pe toate cele trei faze, în acelaşi raport faţă de tensiunea
nominală, si Goluri nesimetrice.
În funcţie de numărul de faze afectate:
–Goluri monofazate/Goluri bifazate/Goluri trifazate.

Din punct de vedere al formei:

Între momentul apariţiei golului şi cel al revenirii tensiunii la valoarea anterioară, tensiunea variază în
timp. Alura acestei variaţii, precum şi cauza care a generat golul determină forma golului.
– goluri de tensiune dreptunghiulare, caracterizate prin menţinerea tensiunii practic constantă pe durata
golului;
sunt specifice scurtcircuitelor eliminate prin protecţii simple (SF, protectii maximate de curent etc.);
– goluri de tensiune exponenţiale caracterizate printr-un salt brusc al tensiunii la începutul golului şi
printr-o revenire practic exponenţială a acesteia;sunt specifice pornirii prin conectare directă la reţea a
motoarelor de mare putere;
– goluri de tensiune de formă complexă tensiunea variază în trepte;sunt provocate de funcţionarea în
trepte a protecţiilor care elimină defectul.

Limitarea golurilor de tensiune

Soluţii de bază:
•alimentarea din surse speciale cu acumulare de energie (surse de alimentare neîntreruptă) numite uzual
UPS (Uninterruptible Power Supply) care se bazează, în principiu, pe acumularea energiei şi redistribuirea
acesteia în perioada perturbaţilor din sistem;
•creşterea imunităţii receptoarelor, inclusiv a aparatelor din schemele de comandă şi control la perturbaţii
sub formă de goluri şi întreruperi de scurtă durată (utilizarea unor motoare electrice cu moment de inerţie
crescut, motoare cu volant etc.).

Cele mai eficiente sunt:

•alimentarea consumatorilor prin linii electrice în cablu,
•realizarea unor protecţii adecvate,
•utilizarea unor descărcătoare performante,
•mărirea valorii curentului de scurtcircuit în nodul de alimentare,
•alimentarea consumatorilor perturbatori din circuite separate etc.
 Cauze ale variaţiilor de frecvenţă
Variaţia consumului utilizatorilor finali / Variaţia puterii active in SEE
La nivelul ansamblului instalaţiilor sistemului energetic, la un moment dat pot exista situaţii în
careechilibrul între cererea şi oferta de putere nu poate fi menţinut, datorită unor cauze cum ar fi:
• inertia mare de raspuns a instalatiilor de producere;
• lipsa de agent primar;
• lipsa de capacitate in grupurile energetice. Pe durata dezechilibrului, turatia rotoarelor generatoarelor
de energie electrica si, implicit, frecventa sistemului descreste. Acest fenomen duce la perturbarea
tuturor proceselor de conversie a energiei, de la surse si pana la receptoare.

Efecte ale variaţiilor de frecvenţă

 mărirea riscului de declanşare a unor avarii din cauza modificării limitelor de stabilitate statică şi
dinamică a sistemelor energetice neinterconectate;
 micşorarea siguranţei în funcţionare a unor instalaţii, prin:
– pierderea perfomanţelor garantate (uneori, până la imposibilitatea continuării funcţionării),
– accentuarea fenomenelor de uzură (creşterea solicitărilor mecanice ale turbinelor cu abur etc.),
– deconectări cauzate de DASF (Deconectare Automată la Scăderea Frecvenţei) etc.;
 reducerea producţiei realizată de instalaţia respectivă pe perioada de studiu considerată, cu
posibile implicaţii asupra cererii de putere şi energie electrică din sistem; în unele ramuri cu proces de
producţie continuu, nerealizarea aceluiaşi volum al producţiei ca şi în regimul nominal poate necesita
anumite cheltuieli de compensare, care diferă de la o instalaţie la alta şi, care, uneori, pot fi destul de
importante;
 scăderea randamentului instalaţiei, respectiv creşterea consumului de combustibil, materie primă
şi/sau energie.

In general, valoarea medie a frecvenţei fundamentale, măsurată pe un interval de 10s trebuie să fie în
domeniul: 50Hz ± 1% pentru sisteme interconectate sincron; 50 Hz ±2% pentru sisteme care nu sunt
conectate sincron cu un sistem interconectat
In Romania - Regulamentul pentru furnizarea energiei electrice prevede obligatia furnizorului de a
mentine frecventa de 50 Hz, cu o abatere de cel mult ±0,5 Hz (±1%): 49,5Hz – 50,5 Hz.

Menţinerea frecvenţei la valoarea de consemn necesită o adaptare permanentă între puterea electrică
cerută la bornele generatoarelor şi puterea mecanică la arborele acestora (realizată de echipamentele de
acţionare). Controlul frecvenţei (vitezei de rotaţie a generatoarelor) se face cu regulatorul automat de
viteză (RAV).
 Controlul calităţii
 reprezintă tehnici şi activităţi cu caracter operaţional utilizate pentru satisfacerea condiţiilor
referitoare la calitate.
 una din formele de evaluare a calităţii, o examinare sistematică a măsurii în care o entitate este
capabilă să satisfacă condiţiile specificate.
 Controlul calităţii, respectiv, al conformităţii cu cerinţele (sub aspect operaţional sau tehnic) se
realizează pe baza unui plan al calităţii sau a unui plan de control şi se referă la acţiuni care permit: –
monitorizarea (supravegherea) unui proces; – eliminarea neconformităţilor sau a deviaţiilor faţă de ceea
ce a fost prevăzut.
 Ca urmare a acţiunilor menţionate, responsabilul din partea organizaţiei decide: – acceptarea,
declasarea, rebutarea produsului; – iniţierea unor acţiuni corective şi/sau preventive.

În practica europeană, calitatea serviciului de alimentare cu energie electrică nu este în mod direct
determinată doar de calitatea curbei de tensiune (în comparaţie cu una simetrică, sinusoidală), respectiv,
calitatea energiei electrice la punctul de delimitare ci şi de de următorii factori :
–siguranţa şi continuitatea în funcţionare a instalaţiei;
–mentenanţa instalaţiilor electrice;
–compatibilitatea electromagnetică a instalaţiilor cu mediul în care funcţionează (în punctul comun de
racord);
–calitatea comercială.

Principalii indicatori care caracterizează siguranţa în funcţionare, respectiv continuitatea în alimentarea

cu e.e. a unui consumator, la punctul de delimitare de reţeaua furnizorului:
•Numărul de întreruperi lungi, pe categorii de întrerupere;
•Durata totală exprimată în minute a acestor întreruperi, pe categorii de întrerupere;
•Numărul de consumatori/ producători afectaţi de întreruperi, pe categorii de întrerupere;
•Energia neprodusă în centrale din cauza întreruperilor;
•ENS (Energy Not Supplied) – energia nelivrată, definită ca energia (totală) nefurnizată consumatorilor,
din cauza întreruperilor;
•AIT (Average Interruption Time) – timpul mediu de intrerupere, care reprezintă perioada medie de timp
(exprimată în minute), în care este întreruptă alimentarea cu energie electrică (din momentul dispariţiei
tensiunii până la restabilire).
•AD (Annual Demand)  cererea anuală de energie electrică (fără pierderile din R.E.) [MWh].
•SAIFI (System Average Interruption Frequency Index) – indicele frecvenţa medie a intreruperilor
sistemului, reprezintă numărul mediu de întreruperi suportate de consumatori (clienţi). Se calculează
împărţind numărul total al consumatorilor întrerupţi la numărul total de consumatori(clienţi) deserviţi.
•SAIDI (System Average Interruption Duration Index) – indicele durata medie a intreruperilor
sistemului, reprezintă timpul mediu de întrerupere a consumatorilor. Se calculează împărţind durata
cumulată a întreruperilor de lungă durată la numărul total de consumatori (clienţi) deserviţi.

Principalii factori care influenţează continuitatea în alimentare a consumatorilor sunt :

– fiabilitatea fiecărui element care intră în instalaţiile electrice de alimentare;
– configuraţia schemei electrice şi modul de tratare a neutrului;
– caracteristicile protecţiilor prin relee (sensibilitate, selectivitate, rapiditate, siguranţă în funcţionare); –
existenţa sistemelor automate de tip AAR, RAR şi DAS;
– calitatea exploatării etc.

Amplitudinea fluctuaţiilor nu depăşeşte, în mod normal, domeniul de +-10%. Amplitudinea creşterilor de

tensiune poate depăşi de câteva ori valoarea nominală, iar durata, de regulă, nu depăşeşte 10 ms.
Limitele de imunitate ale receptoarelor electrice la goluri de tensiune
•sunt în general precizate de către fabricanţi, în funcţie de clasa de imunitate a receptorului respectiv.

•Redresoarele cu semiconductoare
–clasa de imunitate A admit variaţii de tensiune de scurtă durată (0,5...30 perioade) în domeniul 15%Un
, – clasa de imunitate B şi C, care admit variaţii de scurtă durată în domeniul -10...+15% Un.
•Convertizoarele cu semiconductoare, care funcţionează în regim de invertor, admit variaţii de tensiune
de scurtă durată (0,5...30 perioade):
–cele cu clasa de imunitate A: +-15 % Un;
–cele cu clasa de imunitate B: -10... + 15 % Un;
–cele cu clasa de imunitate C: -7,5... + 15 % Un..
 Regimul deformant
Regimul deformant este regimul permanent de funcţionare a reţelelor electroenergetice de curent
alternativ, în care undele de tensiune şi de curent sunt periodice şi cel puţin una din ele nu este
sinusoidală.
Abaterea periodică a curbei de variaţie a tensiunii sau a curentului de la forma sinusoidală se numeşte
distorsiune sau deformare.

Cauze ale regimului deformant Pentru a produce armonici este necesar şi suficient să existe una din 2
condiţii:
–tensiunea electromotoare a sursei să nu fie de formă sinusoidală;
–unul dintre elementele de circuit dipolare (R, C, L) să fie neliniar.

Regimul deformant este produs în sistemul energetic de elementele deformante, ulterior el fiind propagat
şi amplificat prin reţelele electrice de transport şi distribuţie.
Elementele deformante produc sau amplifică tensiuni şi curenţi armonici şi pot fi:
•de categoria I, care alimentate cu tensiuni sau curenţi riguros sinusoidali produc fenomene deformante
(de exemplu: cuptoare cu arc, redresoare de putere şi, în general, orice element de circuit pronunţat
neliniar);
•de categoria a II-a, care nu dau naştere la regim deformant, dar care alimentate cu curenţi deformanţi
amplifică această deformaţie (de exemplu, linii electrice, în condiţiile în care inductanţele şi capacităţile lor
proprii alcatuiesc circuite oscilante, a căror frecvenţă poate coincide cu frecvenţele curenţilor armonici
produşi de elementele deformante de categoria I).

Sursele de regim deformant

•pot fi clasificate în surse de tensiuni armonice şi de curenţi armonici
•pot exista atât în reţelele furnizorilor de energie electrică, cât şi în cele ale consumatorilor.

Efecte
Fenomenele de rezonanţă armonică pot genera:
•supracurenţi •supratensiuni
–supraîncălzirea căilor de curent –suprasolicita izolaţia
–suprasarcina condensatoarelor –deterioreaza dielectricul condensatoarelor
–uneori declanşări false ale protecţiei

Cele mai deranjante efecte ale armonicilor de curent şi de tensiune determină daune:
•perturbarea funcţionării echipamentelor electronice sincronizate la tensiunea reţelei, inclusiv a
echipamentelor de comandă a redresoarelor;
•creşterea erorilor aparatelor de măsurare (wattmetre şi contoare de energie activă electronice),
perturbarea funcţionării releelor de protecţie şi a receptoarelor de telecomandă centralizată;
•solicitarea peste limitele admise a instalaţiilor statice de compensare a Q;
•interferenţe în reţele telefonice, transmisie prin IF şi perturbarea recepţiei TV;
•interfenţele cu sistemele centralizate de telecomandă pe frecvenţă muzicală;
•intensificarea zgomotului acustic produs de funcţionarea motoarelor.
•scăderea randamentelor motoarelor şi încărcarea suplimentară a elementelor sistemului energetic (linii,
transformatoare);
•apariţia unor supratensiuni periculoase pentru instalaţiile sistemului energetic în condiţii de rezonanţă
pentru anumite armonice;
•micşorarea cos φ la consumatorii deformanţi şi în sistemul de alimentare;
•creşterea potenţialului punctului neutru pentru conexiuni stea ale transformatoarelor sau ale altor
receptoare.

Valori normate pentru regimul deformant

Niveluri de compatibilitate în punctele de delimitare
Stabilirea unor norme admisibile pentru regimul deformant presupune realizarea unui compromis între:
-imunitate (la consumator),
-compatibilitate (la furnizor)
-emisie (la constructorul de echipamente).

Recomandările CEI cu privire la distorsiunea armonică totală sunt date în funcţie de caracteristicile
mediului electromagnetic, după cum urmează:
•instalaţii din clasa 1: sub 5 %;
•instalaţii din clasa a 2-a: sub 8 %;
•instalaţii din clasa a 3-a: sub 10 %.
 Bobina comandata prin tiristoare (TCR-Thyristor Controlled Reactor)

Elemente componente. O bobină montată în serie cu un modul de două tiristoare montate în

antiparalel.

•Principiu de funcţionare. Curentul prin circuit (şi ca urmare, puterea reactivă) este reglat prin
tăierea undei de curent. Întreruptorul cu tiristoare este amorsat periodic la fiecare alternanţă cu un
unghi cuprins între 90 şi 180 grade electrice. Curentul care parcurge inductanţa poate fi deci
comandat, în mod continuu, de la valoarea maximă până la zero. Pentru un unghi de aprindere =
90 grade electrice, curentul prin modulul de tiristoare este continuu şi sinusoidal. În anumite
aplicaţii, TCR este utilizat numai cu unghi = 90 grade electrice sau în stare blocată, caz în care
circuitul poartă numele de inductanţă comutată prin tiristoare TSR - Thyristor Switch Reactor .
•Rol (funcţii). TCR absoarbe putere reactivă în cantitate reglabilă.
•Avantaje. TCR are o construcţie simplă şi fiabilă; curentul şi puterea reactivă pot fi variate
simplu de la zero la valoarea maximă; viteza de comandă creşte, deci intervenţia sistemului de
reglaj poate dura o singură perioadă; controlul puterii reactive poate fi simetric sau nesimetric (în
acest caz unghiurile de comandă ale celor trei ramuri trebuie să fie diferite).
•Dezavantaje. Trebuie instalată o putere mare; variaţia unghiului produce în reţea armonice de
ordin superior ale curentului, dar valorile lor sunt mici faţă de cele ale fundamentalei.

Condensator serie comandat prin tiristoare (TCSC - Thyristor Controlled Seriea Capacitor)

•Elemente componente.
Un condensator în paralel cu un modul de două tiristoare în antiparalel, tot dispozitivul fiind
montat în serie cu linia.
•Principiu de funcţionare.

Tiristoarele pot fi comandate astfel încât să varieze durata de conectare a condensatorului în

circuit, realizând un control continuu al impedanţei.
•Rol (funcţii).

Compensează reactanţa inductivă a liniei, pentru a absorbi mai puţină putere reactivă.
•Avantaje.

Îmbunătăţeşte stabilitatea statică şi tranzitorie a sistemului; asigură o repartizare mai bună a

sarcinii pe liniile în paralel; asigură o diminuare a căderilor de tensiune la consumatori în timpul
perturbaţiilor grave; asigură o scădere a pierderilor pe linie şi un reglaj mai bun al încărcării liniilor.