Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SCRED
Curs 11
Modelul OSI sistematizează problema comunicării între două sau mai multe sisteme prin
introducerea a 7 straturi sau niveluri (layers). Fiecare strat (nivel) se caracterizează prin
funcții bine determinate, acesta comunicând doar cu stratul său superior și inferior.
Date Aplicație
Modelul OSI
Date Prezentare
Niveluri ale
Cele 7 niveluri ale Modelului de Referință sunt: gazdei (host)
- Aplicație (nivelul 7, superior) (engl. Application), Date Sesiune
- Prezentare (engl. Presentation),
- Sesiune (engl. Session), Segmente Transport
- Transport (engl. Transport),
- Rețea (engl. Network),
Pachete Retea
- Legătură de date (engl. Data link),
Niveluri ale
- Fizic (nivelul 1, inferior). (engl. Physical).
mediului Cadre Legături de date
Biți Fizic
C11 Sisteme pentru conducerea rețelelor electrice de distribuție - SCRED
Protocoale de comunicatie
Controlul mesajelor
Există mai multe tipuri de polinoame utilizate pentru calcularea CRC-ului. Mai jos
sunt date doua din cele mai uzuale polinoame:
CRC-CCITT : + + + 1 ⇛ 0 1021
Rezolvare:
Secvența de numere poate fi privită ca un număr pe 4 octeți, din care primul octet transmis este considerat LSB
(engl. less significant byte). Considerând conversia din zecimal în hexazecimal, cele 4 numere au valorile 47 =
0x2F; 234 = 0xEA; 17 = 0x11; 99 = 0x63 (unde 0x denotă scrierea în hexazecimal, adică în bază 16), iar numărul
total se poate scrie în hexazecimal ca fiind N = 0x6311EA2F
CRC-ul este restul împărțirii numărului N la valoarea polinomului CRC-16, adică la valoarea 0x8005 de mai sus.
Folosind modul „științific” al utilitarului „Calculator” din Windows și lucrând pe modul „HEX”, prin împărțirea
0x6311EA2F la 0x8005 se obține rezultatul 0xC61C.
Pentru a afla restul împărțirii, cu același utilitar se face calculul: 0x6311EA2F – (0x8005 * 0xC61C) = 0x6311EA2F
- 0x6311DE8C = 0x0BA3, acesta din urmă fiind CRC-ul pe 16 biți ai șirului de caractere 47, 234, 17, 99
În general, comunicația locală se considera o comunicație sigură, în care probabilitatea de apariție a erorilor
este mică sau chiar neglijabilă. Pentru comunicația locală se consideră de cele mai multe ori că transmiterea
de mesaje de lungime mare este acceptabilă și că este suficientă o metodă de control a integrității pentru
întregul mesaj, oricât de lung ar fi (de exemplu 1 – 10 kB, dar poate ajunge și la 1 MB)
Dacă însă comunicația este realizată la distanță, probabilitatea ca o perturbație să afecteze mesajul este cu
atât mai mare cu cât mesajul este mai lung. De exemplu, dacă o eroare ar putea apare odată la fiecare 10
kBytes, transmiterea unui mesaj de 100 kBytes ar conține aproape întotdeauna o eroare. Această eroare
este detectată de mecanismul de verificare bazat pe CRC (sau prin altă metodă), dar cum nu se știe care
octet a fost afectat, mesajul se retransmite integral.
Cum însă în exemplul de mai sus, la mesaje lungi apare practic întotdeauna cel puțin o eroare pe parcurs,
practic mesajul nu se va putea transmite de loc, find invalidat de fiecare dată de verificarea de eroare.
10 kB ……. 10 kB 10 kB 10 kB ……. 10 kB 10 kB
În acest caz, banda de transmisie a datelor are o eficiență aproape de zero, pentru că la lungimea mare a
mesajelor, corelată cu nivelul de zgomot al căii de transmisie, nici un mesaj nu ajunge corect, deci nici un mesaj
nu este utilizabil.
Controlul mesajelor
Diferențe intre comunicația locală și la distanță (cont.)
Care este lungimea mesajelor, pentru a avea o probabilitate de success de 90% , tinand cont de faptul ca mesajele au
o rata de 10 eroari (perturbatii) la 100 kB transmis (acelasi nivel de zgomot ca inainte) ?
1 eroare / 10 kB transmis
C11
Protocoale de comunicatie
Controlul mesajelor
Din exemplele de mai sus se poate trage concluzia că lungimea mesajelor trebuie să fie mult mai mică
decât rata de defect. În practică, pentru transmisii la distanță se folosesc mesaje cu lungime de pâna la 128
sau 256 octeti.
Mesajele mai lungi trebuiesc împărțite în astfel de mesaje mai scurte. Dacă dorim să calculăm efficiența
transmiterii unui astfel de mesaj, folosind aceeași rată de defect de mai inainte (una la 10kB transmiși) și o
lungime de mesaj de până în 256 octeți, constatăm că probabilitatea ca un mesaj să fie alterat este de 256
/ 10 k = 28 / 10 x 210 = aprox 1/40.
Astfel, doar un measj din 40 va fi afectat de erori, deci pentru 40 mesaje corecte trebuiesc transmise în
medie 41 mesaje, efficiența transmiterii fiiind deci de 40/41 = 97.5%, acceptabilă in cele mai multe cazuri.
C11
Protocoale de comunicatie
Controlul mesajelor
Comunicația la distanță prin mesaje lungi, împărțite în mai multe mesaje scurte, are însă și o complicație
importantă: este necesar un mecanism de împărțire a mesajului complet în sub-mesaje scurte și un
mecanism de refacere a mesajului inițial la recepție.
Această problemă nu este triviala, ea fiind rezolvată de obicei prin adăugarea în mesajele scurte a unui
număr de identificare a mesajului scurt și/sau un indicator al numărului asociat mesajului lung, de exemplu
un numar între 0 și 40 dacă measjul de 10 k a fost împărțit în 40 mesaje de 256 octeți.
Protocoalele moderne, inclusiv binecunoscuta suită TCP/IP, folosește intensiv această împărțire a
mesajelor.
Protocolul DNP
Protocolul OPC
Protocolul OCPP
MODBUS
Modbus este un protocol de comunicație apărut in 1979, destinat inițial comunicației cu echipamente
PLC (Programable Logic Controller).
Este un protocol simplu, motiv pentru care este ușor de implementat în echipamente de proces cu
putere de procesare limitată (de exemplu pe microcontrolere de 8 biți)
- MODBUS RTU: pentru comunicații seriale, de obicei peste linii de comunicație de tip RS 485
Byte 2: Codul specific funcției: citire, scriere etc. Byte 2: Codul specific funcției de citire: 04
Bytes 3 .. 3+n Datele propriuzise (n octeti) Bytes 3,4: Adresa de unde se citește
Exemplu: se dorește citirea dintr-un echipament cu adresa 7 a unui ansamblu de 24 octeți, ce încep de la adresa
internă a RTU-ului Adr0 = 52A8 (valoarea este in hexazecimal și se mai poate scrie de exemplu sub forma 0x52A8)
IEC 60870-5-101 Transmission Protocols - companion standards especially for basic telecontrol tasks
Protocol folosit în aplicații SCADA tradiționale, în special în Europa
IEC 60870-5-102 Transmission Protocols - Companion standard for the transmission of integrated totals in
electric power systems (this standard is not widely used)
Protocol folosit pentru contorizarea energiei electrice
IEC 60870-5-103 Transmission Protocols - Companion standard for the informative interface of protection
equipment
Protocol folosit pentru echipamente de protecție
IEC 60870-5-104 Transmission Protocols - Network access for IEC 60870-5-101 using standard transport
profiles
Reprezinta protocolul IEC60870-5-101 îmbunătățit pentru trasmisii TCP/IP, cu diverse adăugiri
Variantă Open source [GPL v3]: https://www.openmuc.org/iec-60870-5-104/download/
Sincronizare de ceas
Transmitere de comenzi: “direct” (într-un singur pas) sau “Select and execute” (în doi pași)
Transmisie de totaluri relultate în urma integrării / numărării : “Freeze and Read”, respectiv “Clear and Read”
Protocolul DNP3
Este un protocol utilizat în general in domeniul companiilor de electricitate, în special în America de Nord.
Se utilizează ca protocol de comunicație între un RTU și o stație centrală SCADA (centru de control)
Provine dintr-o formă incipienta a familiei 870-5 (descrisa anterior), dar nu există compatibilitate cu aceasta.
Nu deține elemente puternice de securitate a datelor. Sunt adĂugate ulterior elemente de autentificare Și de
criptare.
Deține mecanisme de multiplexare, fragmentare de date, verificare de erori (CRC), control al legăturii (link
control), prioritizare a mesajelor
Printre caracteristicile comune ale celor două protocoale se pot enumera: (1) transmisie de date cu
siguranță sporită, (2) interogări pe rând (polled) și raportarea erorilor, (3) mesaje nesolicitate (cu
limitări în IEC 60870-5-101), (4) definiții ale datelor adaptate pentru aplicații SCADA, (5)
sincronizare de timp, (6) evenimente cu stampilă de timp, (7) contoare care pot fi blocate sau
resetate, (8) acțiuni în două etape: selectează și comandă, (8) grupuri de date și clase și (9)
descărcare sau încărcare de fișiere [35].
Există însă diferențe considerabile între funcțiile de aplicație și în obiectele pe care le pot suporta
datele transferate. Separarea în funcții și obiecte, specifică la DNP3, asigură o flexibilitate mai mare
dar aduce și o complexitate mai mare în implementare [35]
IEC 62056 este o familie de standarde pentru schimbul de date in sistemele de contorizare a energiei electrice
IEC 62056-6-1:2017 Object Identification System (OBIS) Furnizează codificarea diverselor mărimi, cum ar fi
puterea activă si reactivă, curentul, tensiunea, registrii de energie activă și reactivă, etc.
IEC 62056-21: Protocol de comunicație locală cu contorul, înglobat în filozofia generala a familiei 62056
Se folosește în special pentru citirea la distanță a datelor de contorizare, într-un sistem AMR
Există eforturi de mapare a datelor de contorizare definite de IEC 62056 în modelul de date CIM, utilizat în analiza
rețelelor electrice si cu potențial pentru domeniul SCADA
Primele standarde ale familiei au apărut în anii 2003-2004 iar a doua serie în perioada 2009-2010.
S-au facut dezvoltări ulterioare pentru comunicarea între stații precum și între stații și puncte centrale.
Ultilizează modele de date în care obiectele primare (intreruptoare, separatoare, transformatoare etc.) si
functionalități de protecție și control sunt modelate în cadrul unor “noduri logice” standardizate și grupate
sub diverse device-uri logice si fizice.
Pentru securitatea datelor se folosesc mecanisme suplimentare, cum ar fi aplicarea IEC 62351.
Scopul seriei de standarde IEC 62351 este de a asigura securitatea informației pentru operatiuni de control
în sisteme electroenergetice.
Partea 6 se ocupă de securitatea datelor legată de IEC 61850.
Utilizarea semnăturilor digitale este una din masurile de securitate cibernetică, dar necesită circuite
specializate de criptare in timp real (de ex. în câteva milisecunde, utilizare de RSA-crypto-chips)
MMS (Manufacturing Message Specification - IEC 61850-8-1), care asigură comunicația client/server în
rețele IP, fiind utilizat pentru scopul de monitorizare SCADA.
GOOSE (Generic Object Oriented Substation Event - IEC 61850-8-1) folosește comunicație Ethernet de tip
multicast (one-to-many) prin care IED-uri / BCU-uri pot comunica între ele cu viteză mare. GOOSE se
folosește pentru a transmite măsurări cum ar fi cele de putere între relee de protecție, inclusiv cele care
sunt necesare pentru sintetizarea semnalelor de declanșare (tripping) și a interblocajelor. Standardul este
folosit pentru reîmprospătarea semnalelor de stare și pentru trimiterea de comenzi.
SMV (Sampled Measured Values - IEC 61850-9-2) trimit semnale eșantionate de tensiune și curent. Scopul
principal l-a reprezentat implementarea protecțiilor de bară și a sincrofazorilor.
C11 Sisteme pentru conducerea rețelelor electrice de distribuție - SCRED
Familia de protocoale specifice standardului IEC 61850
GOOSE și SVM : protocoale de mare viteză, de timp real. Nu sunt compatibile cu switch-uri/routere clasice
Principii privind implementarea protectiilor diferentiale de bară (PDB): clasic și cu IEC 61850
Celula N
Celula 1 Celula 2
Bara protejată (Σi = 0)
Protocolul OCPP
OCPP (Open Charge Point Protocol) este un protocol destinat stațiilor de încărcare
automobile electrice. Acest tip de consumator poate deveni important în conducerea
rețelelor de distribuție pentru că impactul încărcării bateriilor poate duce la
consumuri mari față de cele actuale.
https://www.openchargealliance.org/protocols/ocpp-20/
Protocolul OCPP
OpenEVSE