Evaluarea nr.

La disciplina “ Introducere în semiotică“

Chira Eugenia , gr.302B , Filologe ,UST

Testul nr 6 ( 14.05.2020)

Chişinău,2020
 Universitatea de Stat din Tiraspol

Facultatea de Filologie

Catedra Limba şi Literatura Română

Testul nr.2

Disciplina: Introducere în semiotică

Specialitatea: Limba şi Literatura Română şi Limba Engleză

Grupa : 302B

1. Semnul lingvistic ca unitate e nominalizare. (6p)

2. Mass –media în perspectiva semiotică. (4p)

Examinator : Anatol Ionaş , doctor conferenţiar universitar

Răsunsuri Chira Eugenia

1. Glosemul (sau cuvântul) este semnul lingvistic cel mai evident: 1. S-a constituit istoricește
într-un mediu social; 2. El substituie, semnifică, denumește anumite obiecte, fenomene, acțiuni
etc. din realitatea înconjurătoare, precum și noțiunile despre aceste obiecte, fenomene...; 3. Între
aspectul material (acustic sau grafic) și cel ideal (semnificația pe care o redă) nu există o
legătură motivată, nemijlocită, obligatorie; 4. Are o structură proprie care îl deosebește de alte
semne; 5. Are funcție nominativă și ajută la formarea unei unități de la nivelul imediat superior,
sintaxematic (glosem + glosem = sintaxem). În această ordine de idei că se pot combina numai
unitățile lingvistice omogene, adică de la același nivel (fonem cu fonem, morfem cu morfem,
glosem cu glosem etc. și în nici un caz nu se pot combina unitățile eterogene, de la nivele
diferite, adică nu putem combina fonem cu morfem, morfem cu glosem, fonem cu glosem,
morfem cu sintaxem etc.). Semnul exprimă un raport de nominație (are funcție nominativă:
glosemele/cuvintele denumesc obiecte, fenomene, acțiuni, stări, însușiri, calități etc.).

2. Abordarea semiotică a teoriei şi practicii mijloacelor de comunicare în masă dezvăluie însăşi

esenţa alcătuirii, funcţionării şi scopului acestor mijloace. Presa scrisă este un sistem clasic în
raport cu celelalte mijloace de comunicare în masă atât prin vechimea cât şi prin desăvârşirea la
care a ajuns. La o primă vedere s-ar părea că ea  are şi o prioritate genetică: radioul s-a instituit
ca o replica vorbită a presei scrise, iar televiziunea foloseşte unele tehnici ale ziariştilor, cum ar fi
reportajul. Chiar imaginea dinamică proprie televiziunii şi-a cristalizat semnificaţiile tot în presa
scrisă, unde s-au obţiunut adesea efecte de mişcare prin undele instantanee sau îmbinări de
imagini.
Sunt de părerea că tehnologiile erei electronice se deosebesc de celelalte mijloace de
comunicare anterioare (vorbirea, adresată exclusiv auzului şi tiparul ,adresat exclusiv ochiului )
prin faptul că sunt o extindere simultană a întregului , concluzia superiorităţii acesteia din urmă .
Ziarul , chiar dacă nu poate ţine pasul o dată cu evenimentul ,are totuşi în continuare un rol deloc
negociabil , fiind un semn global el devine un mijloc de sinteză, de interpretare , de influenţare
pe termen lung. Cel ce citeşte un ziar , el mai întâi trece cu ochiul la titlul ,la imagini care ocupă
o parte din pagină , iar mai apoi la câteva relatări esenţiale. Hărţile la fel sunt publicate de obicei
pentru a situa unele evenimente din viaţa internaţională. Diagramele şi ele dau o informaţie
sintetică , mult mai uşor de reţinut decât informaţiile procentuate , imaginea , îndeosebi cea
fotografică ,care include însăşi concluzia la tot ce este spus, incluzând alte coduri de semne cum
ar fi chinezica şi proxemica.
Ziaristul are o enormă responsabilitate , el este un purtător de mesaj , înzestrat cu o mare
autoritate. El se adresează unui citor , în scopul de a-l informa şi de a-l forma. Iar societatea
viitorului nu se va putea lipsi de ziarist în măsura în care el va cultiva la cititori i săi acele valori
adevărate ale fiecărei comunităţi culturale şi naţionale , pe cele ale edificării unei lumi mai bune
şi mai drepte , valorificând înţelepciunea seculară a umanităţii.