Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
sănătos. Astfel, fermierii, prin activitățile pe care le desfășoară trebuie să urmărească asigurarea
unor cantități optime de hrană pentru microorganismele din sol, dar și plante.
În agricultura ecologică se utilizează doar îngrășăminte organice și minerale naturale
pH-ul solului ne ajută să aflăm dacă este necesar de a administra amendamente (în cazul
unui pH prea alcalin sau acid plantele nu se dezvoltă bine, devin vulnerabile).
Conținutul de humus – fiecare % de humus asigură 20-25 kg de azot per hectar.
Determinând cantitatea de fosfor mobil din sol și asigurând necesarul în acesta, plantele
se vor dezvolta normal, fructele vor avea o calitate superioară. Lipsa fosforului nu
permite plantelor să se dezvolte, frunzele se decolorează, nu se dezvoltă rădăcinile,
scade producția. Totodată, prea mult fosfor dăunează plantelor și duce la sterilitatea
acestora.
Cunoscând cantitatea de potasiu și administrând cantitatea necesară vom evita fenomene
ca: îngălbinirea frunzelor, înfrățirea slabă la cereale, putrezirea rădăcinilor și coacerea
neuniformă.
Unul dintre cele mai utilizate îngrășăminte organice utilizate în agricultura ecologică
sunt îngrășămintele verzi. Acestea trebuie semănate asigurând rotația speciilor. Pot fi utilizate
plante din familiile Leguminoase (mazăre, măzăriche, bob, soia, sulfină,
lucernă), Crucifere (rapiță, muștar), Graminee (secară, triticale, ovăz). Potrivit experienței
specialiștilor de peste hotare, din plantele Leguminoase, cele mai recomandate specii pentru
îngrășămintele verzi sunt lucerna și trifoiul.
Aceste culturi se seamănă în perioada 1 august – 30 septembrie, iar masa vegetală formată se
încorporează în sol în perioada 15 februarie – 31 martie.
În fermele ecologice, campania de fertilizare are două perioade de bază: primăvara și după
recoltarea culturilor de toamnă și a celor timpurii. Îngrășămintele pot fi administrate și pe parcursul
perioadei de vegetație, în doze mici (concomitent cu prelucrarea solului sau irigarea). Însă, nu toate
îngrășămintele pot fi administrate pe parcursul întregului an, astfel, specialiștii nu
recomandă aplicarea îngrășămintelor precum gunoiul de grajd sau mustul de bălegar după
semănat sau plantare.
Îngrășămintele minerale naturale sunt substanțe care nu au fost procesate chimic, obținute
din surse minerale (diferiți pulberi). Reprezintă următoarea etapă după fertilizarea organică și se
folosesc în cantități reduse pentru a echilibra materia organică. Printre mineralele insolubile
folosite că îngrășăminte naturale pot fi algele, carbonații de calciu, fosfații naturali și pulberea de
roca.
În continuare, sunt prezentate îngrășămintele minerale acceptate în agricultura ecologică:
Îngrășăminte cu fosfor – sunt utilizați fosfații naturali, zgura lui Thomas, creta fosfatică și
făina din oase.
Fosfații naturali conțin circa 25-30% P2O5 se aplică toamna sau vara în doza de 200-
400 kg/hectar. Cel mai bine să fie aplicate pe solurile acide.
Zgura lui Thomas – este un produs obținut din procesul de prelucrare a fontei în oțel,
este o pulbere fină negricioasă. Se recomandă a fi aplicat pe solurile acide, toamna cu
doza de 300-600 kg/hectar. Conține circa 11-24% P2O5, CaO – 38-50%, MgO – 2-5%,
MnO – 5-13%, fier 8-15%.
Făină de oase – este o pulbere deschisă, aspră la pipăit. Conține circa 15-34% P2O5,
0,7-4% Azot. Se recomandă a fi aplicat în doza de 200-500 kg/hectar toamna.
Îngrășăminte cu potasiu – din această grupă se utilizează cenușa ce conține 5-10% K2O,
obținută în urma arderii substanțelor organice vegetale: conifere, foioase, paie, vreji de cartofi, fân
de trifoi, turbă. Poate fi aplicată înainte de arătură, înainte de semănat și în timpul vegetației
administrată foliar. Cenușa mai poate fi folosită la tratarea semințelor 10-15 kg/ha, local pe rând
100-200 kg/ha, sau direct în cuib 15-20 g.
*Este important de a efectua fertilizările în doze repetate și moderate la un interval de timp mai
mic, nu doze mari ce pot afecta activitatea plantelor. Nu se recomandă introducerea în sol
a îngrășămintelor organice proaspete la adâncime, deoarece la descompunerea anaerobă acestea
formează substanțe toxice, dar și rezerva de semințe de buruieni este mai mare.