Marcoci Petrica Mihail Managementul Investigarii Fraudei Corporatiste

ACADEMIA DE POLIŢIE
„Alexandru Ioan Cuza”
TEZĂ DE DOCTORAT
MANAGEMENTUL INVESTIGĂRII
FRAUDEI CORPORATISTE
Conducător de doctorat:
Prof. univ. dr.
COSTICĂ VOICU
Doctorand:
MARCOCI PETRICĂ-MIHAIL
BUCUREŞTI
2010
CUPRINS
CAPITOLUL 1 Corporaţiile multinaţionale şi globalizarea..........................8
1.1. Formele globalizării........................................................................................8
1. 2. Corporaţiile multinaţionale – principalul vector al globalizării ...................9
1..3. Definirea corporaţiilor transnaţionale.........................................................13
1.4. Evoluţia istorică a companiilor multinaţionale............................................13
1.5. Tipuri de activităţi ale corporaţiilor multinaţionale şi motivaţia acestora...17
1.5.1. Geneza companiilor multinaţionale.................................................17
1.5.2. Principalele obiective ale corporaţiilor transnaţionale....................21
1.5.3. Accesul facil la resurse....................................................................22
1.5.4 Accesul pe pieţe..............................................................................23
1.5.5. Căutarea de eficienţă.......................................................................25
1.5.6. Achiziţionarea de active strategice..................................................26
1.6. Motivaţia companiilor multinaţionale..........................................................27
1.7. Preţurile de transfer......................................................................................30
1.7.1. Teoria economică a preţurilor de transfer.......................................30
1.7.2. Rolul orientărilor şi regulilor administrative în problematica preţurilor de
transfer............................................................................................31
1.7.3. Acordul Avansat de Preţ (Aap).......................................................33
1.7.4. Procedurile de acord mutual...........................................................34
CAPITOLUL 2 Analiza incriminărilor fraudei corporatiste .......................35
2.1. În legislaţia românească...............................................................................35
2.1.1. În materia societăţilor comerciale.................................................35
2.1.2. În domeniul pieţei de capital...........................................................42
2.1.3. În domeniul bancar şi al insituţiilor de credit..................................45
2.1.4. În domeniul reglementărilor contabile............................................47
2.1.5. În materia faptelor de corupţie.......................................................48
2.1.6. În domeniul regimului fiscal...........................................................50
2.1.7. În domeniul regimului vamal..........................................................51
2.1.8. În domeniul concurenţei..................................................................52
2.2. Răspunderea penală a entităţilor corporatiste...............................................54
2.3. Răspunderea penală a corporaţiilor în dreptul european..............................58
2.4. Analiza incriminărilor fraudei corporatiste în legislaţiile altor state............62
2.4.1. Comisia de supraveghere a contabilităţii în companiile
publice.................................................................................................................63
2.4.2. Auditorul independent.....................................................................63
2.4.3. Responsabilitatea corporatistă.........................................................63
2.4.4. Intensificarea raportărilor financiare...............................................64 2.4.5.
Conflicte de interese cu privire la analişti.......................................64
2.4.6. Resursele şi autoritatea comisiei.....................................................65
2.4.7. Studii şi rapoarte.............................................................................65
2.4.8. Frauda în contabiltate la nivel corporatist.......................................66
2.4.9. Sporirea pedepselor în ceea ce priveşte criminalitatea “gulerelor
albe”....................................................................................................................67
2.4.10. Declaraţia de venituri în cadrul corporaţiilor...............................68
2.4.11. Legea privind frauda în contabilitate în cadrul corporaţiei...........69
CAPITOLUL 3 Criminologia fraudei corporatiste........................................70
3.1. Criminalitatea corporatistă - alter ego al eficienţei economice....................71
3.2.Companiile multinaţionale şi criza economico-financiară actuală...............77
3.2.1. Corporaţiile multinaţionale şi războiul din Irak...............................83
2
3.2.2. Corporaţiile multinaţionale şi fondurile publice..............................86
3.3. Particularitãţi specifice ale criminologiei corporatiste................................90
3.3.1. Criminalitatea corporatistă ca fenomen social...............................92
3.3.2. Frauda corporatistă.........................................................................93
3.3.3. Fraudatorul corporatist...................................................................94
3.3.4. Victimele criminalităţii corporatiste..............................................95
3.3.5. Reacţia socială împotriva criminalităţii corporatiste......................96
3.4. Etiologia socială a criminalităţii corporatiste – macrocriminologia
corporatistă........................................................................................................100
3.4.1. Factori economici..........................................................................101
3.4.2. Factori demografici.......................................................................108
3.4.3. Factori socio-culturali...................................................................108
3.4.4. Factorii politici care pot influenţa geneza fraudei corporatiste – susţinerea
guvernamentală şi corupţia factorului politic...................................111
3.5. Cauzele fraudei corporatiste ca act individual – microcriminologia
corporatistă........................................................................................................115
3.5.1. Personalitatea fraudatorului corporatist........................................116
3.5.2. Analiza personalităţii fraudatorului corporatist............................117
CAPITOLUL 4 Cazuri reprezentative de fraude corporatiste...................121
4.1. Cazul ENRON...........................................................................................121
4.2. Cazul Countrymark Cooperative Inc……………………………………..127
4.2.1. Modul de operare………………………...……………………...127
4.3. Cazul Standard Automotive Corporation..................................................133
4.4. Cazul Credit Cuisse First Boston..............................................................137
4.5. Cazul Merrill Lynch..................................................................................143
4.5.1. Înţelegerea încheiată doar între Departamentul de Justiţie şi societatea Merrill
Lynch................................................................................................145
4.5.2. Politicile şi procedurile societăţii Merrill Lynch cu privire la integritatea
clienţilor şi partenerilor..................................................................146
4.6. Cazul Monsanto Company.........................................................................148
4.6.1.Faptele săvârşite şi modul de comitere................................................149
4.7. Cazul Madoff..............................................................................................153
4.8. Cazul Societe Generale...............................................................................156
4.9. Cazul Parmalat............................................................................................158
4.10. Privatizarea PETROM..............................................................................160
4.11. Privatizarea ALRO SLATINA.................................................................163
4.12.Tranzacţiile în baza unor informaţii privilegiate în cazul listării acţiunilor Rompetrol
Rafinare...........................................................................................167
4.13. Frauda concurenţială în domeniul producerii şi comercializării
cimentului..........................................................................................................169
CAPITOLUL 5 Metode de comitere a fraudelor corporatiste....................173
5.1.1. Modalităţi de comitere a infracţiunilor la regimul vamal..............173
5.1.2. Modalităţi de comitere a infracţiunilor în industria alimentară şi
agricultură..........................................................................................................174
5.1.3. Modalităţi de comitere a infracţiunilor în industrie.......................176
5.1.4. Modalităţi de comitere a evaziunii fiscale.....................................179
5.1.5. Ilegalităţile contabile.....................................................................182
5.1.6. Fraude bancare..............................................................................182
5.1.6. Fraude comise pe pieţele de capital...............................................183
5.1.7. Modalităţi de încălcare a legislaţiei corporatiste...........................184
5.1.8. Alte ilegalităţi comise la nivelul corporaţiilor multinaţionale......187
3
5.2. Autorităţi cu atribuţii de prevenire şi control în sfera fraudei corporaţilor
multinaţionale....................................................................................................188
5.2.1. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală...................................189
5.2.2. Garda Financiară...........................................................................191
5.2.3. Autoritatea Naţională a Vămilor...................................................192
5.2.4. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului...............194
5.2.5. Banca Naţională a României.........................................................195
5.2.6. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare......................................197
5.2.7. Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării
Banilor...............................................................................................................199
5.2.8. Consiliul Concurenţei....................................................................200
5.3. Organisme cu atribuţii informative în materia prevenirii şi combaterii fraudei
corporatiste............................................................................................203
5.3.1. Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă.....................203
5.3.2. Serviciul Român de Informaţii......................................................205
5.3.3. Serviciul de Informaţii Externe.....................................................207
5.4. Organisme cu atribuţii judiciare în materia prevenirii şi combaterii fraudei
corporatiste........................................................................................................210
5.4.1. Ministerul Public...........................................................................210
5.4.2. Direcţia de Investigare a Fraudelor din I.G.P.R............................216
5.5. Proiectul Roşia Montană şi siguranţa naţională a României......................218
CAPITOLUL 6 Managementul activităţilor antifraudă în cadrul corporaţiilor
multinaţionale...........................................................................221
6.1. Controlul operaţional intern la nivelul companiilor multinaţionale
...........................................................................................................................222
6.2. Controlul Financiar intern în cadrul corporaţiilor multinaţionale………..223
6.3. Auditul intern..............................................................................................228
6.4. Controlul fiscal...........................................................................................232
6.5. Tehnici si metode specifice de investigare a criminalităţii corporaţiilor
multinaţionale....................................................................................................233
6.5.1. Culegerea şi verificarea informaţiilor............................................233
6.5.2. Analiza şi valorificarea informaţiilor……………………………236
6.5.3. Tehnici analitice specifice investigării informative a fraudei
corporatiste........................................................................................................238
6.5.4. Investigaţia bancară.......................................................................241
6.5.5 Investigaţia tranzacţiilor derulate pe piaţa de capital.....................242
6.5.6. Investigaţia vamală........................................................................245
6.5.7. Investigaţia concurenţială..............................................................248
6.5.8. Investigarea corupţiei conexe criminalităţii corporatiste..............249
6.5.9. Tehnici speciale de investigare a criminalităţii corporatiste.........250
6.5.9.1. Martorul protejat..................................................................250
6.5.9.2. Investigatorul specializat......................................................252
6.5.9.3. Investigatorul sub acoperire.................................................253
6.6. Specificul activităţilor manageriale derulate în vederea prevenirii şi combaterii
criminalităţii corporaţiilor multinaţionale………………………...254
6.6.1. Managementul activităţilor informative…………………………254
6.6.2. Managementul operaţiunilor investigative şi de urmărire
penală.........................................................................................………………258
6.6.3. Managementul cooperării internaţionale în sfera combaterii criminalităţii
corporatiste...................................................................................269
CAPITOLUL 7 Concluzii referitoare la eficienţa activităţilor de prevenire, investigare şi
sancţionare a formelor de criminalitate corporatistă...........273
4
7.1. Legea nr.... privind prevenirea, investigarea si sanctionarea criminalităţii
corporatiste........................................................................................................275
7.2. Hotărâre nr....... /2010 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de monitorizare al
corporaţiilor şi agenţilor economici mari.................................281
7.3. Organizarea de cursuri de pregătire pentru structurile de investigare........288
7.4.Organizarea schimbului de experienţă între autorităţile judiciare ale statelor implicate în
activităţi de prevenire şi combatere a criminalităţii corporatiste...289
7.5. Elaborarea unui manual de bune practici la nivelul Europol, Interpol, F.B.I. sau altor
autorităţi judiciare...............................................................................290
7.6. Propunere de înfiinţare a unui compartiment specializat de analiza informaţiilor
referitoare la criminalitatea corporatistă în cadrul Comunităţii Naţionale de
Informaţii......................................................................................291
Bibliografie...........................................................................................................293
ABREVIERI
Aap – Acordul avansat de preţ
ADM - Archer Daniels Midland Company
AIG – American International Group
AMDAL – legea indoneziană care reglementează cultivarea plantelor modificate genetic
A.N.A.F. – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
ANCEX – Agenţia Naţională pentru Controlul Exporturilor Strategice
A.N.P.C. – Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului
A.N.V. – Autoritatea Naţională a Vămilor
APAPS – Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului
Art. – articol
BAE – British Aerospace
B.N.R. – Banca Naţională a României
CAFR - Camera Auditorilor Financiari din România
CECCAR - Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România
CEE - Comunitatea Economică Europeană
CFSB – Credit Suisse First Boston
C.N.V.M. – Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
C.N.I. – Comunitatea Naţională de Informaţii
C.p. – Codul penal
C.p.p. – Codul de procedură penală
C.S.A.T. – Consiliul Suprem de Apărare a Ţării
DIF – Direcţia de Investigare a Fraudelor din I.G.P.R.
DGIA – Direcţia Generală de Informaţii a Apărării
DGIPI – Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă a M.A.I.
DLAF - Departamentul pentru Lupta Antifraudă
DNA - Direcţia Naţională Anticorupţie
DIICOT - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism
EADS – European Aerospace and Defense System
EUROJUST - Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară
5
EUROPOL - Oficiul European de Poliţie
FRB – Federal Reserve Bank
G.A.O.- Government Accountability Office- (Curtea de Conturi a SUA)
GATT - Acordul General pentru Tarife şi Comerţ
IBC – International Business Company
IPOs – Oferte publice iniţiale de valori mobiliare pe pieţele reglementate americane
ISD- Investiţii străine directe
Î.C.C.J. – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României
JAI -Justiţie şi Afaceri Interne
LCD – Departamentul de legalitate şi conformitate din cadrul Credit Suisse First Boston
LLC- Limited liability company (societate cu răspundere limitată)
MIT – Massachussets Institute of Technology
MNC – Companie multinaţională
NASD – Asociaţia Naţională a Dealerilor de Valori Mobiliare din SUA
N.S.A. – National Security Agency
OLAF - Oficiul European de Luptă Antifraudă din cadrul Comisiei Europene
OCDE – Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
OMC - Organizaţia Mondială a Comertului
ONPCSB - Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor
O.P.C.V.M. – Organisme de plasament colectiv în valori mobiliare
OPEC – Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol
PCAOB – Comisia de supraveghere a contabilităţii companiilor publice din SUA
PIB – Produsul Intern Brut
PNB - Produsul Naţional Brut
PND - Planul Naţional de Dezvoltare
RMGC – Roşia Montană Gold Corporation
RSC - Revue de science criminelle et de droit penal compare
SEC – Securities and Exchange Commision (Comisia Valorilor Mobiliare din SUA)
SIE – Serviciul de Informaţii Externe
SNP – Societatea Naţională a Petrolului
SRI – Serviciul Român de Informaţii
SSIF – Societate de servicii de investiţii financiare
SSPC – Comisia de produse special structurate (în valori mobiliare) a băncii Merril- Lynch
STS – Serviciul de Telecomunicaţii Speciale
UBS – Uniunea băncilor elveţiene
UE – Uniunea Europeană
UK – Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
UNCTAD- Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare
TVA - Taxa pe valoare adaugată
UE - Uniunea Europeană
WB- Banca Mondială
WTO- Organizaţia Mondială a Comerţului
6
CAPITOLUL I
CORPORAŢIILE MULTINAŢIONALE ŞI GLOBALIZAREA
Intensificarea globalizării constituie trăsătura fundamentală a economiei mondiale la

începutul secolului XXI, caracterizată prin dinamizarea tendinţei de reducere şi eliminare a
barierelor dintre economiile naţionale, precum şi amplificarea legăturilor dintre aceste
economii. Devenită o constantă a vocabularului economic, globalizarea nu se bucură de
existenţa unei definiţii general acceptate.
Una dintre definiţiile care pot asigura cea mai bună descriere conceptuală este cea
acceptată de specialiştii Băncii Mondiale: “Globalizarea se referă la faptul observabil că în
ultimii ani o parte din ce în ce mai mare a activităţii economice la nivel mondial se derulează
între persoane şi firme din ţări diferite”1.
1.1 Formele globalizării
Această creştere marcată a activităţii economice în perimetrele extranaţionale se

manifestă sun diferite forme:
a) comerţul internaţional – un procent din ce în ce mai mare al bunurilor şi serviciilor
care satisfac nevoile unor pieţe locale sunt procurate din importuri. b) investiţiile străine
directe – a căror dinamică ascendentă a fost asigurată de : liberalizarea politicilor
guvernamental în domeniul investiţiilor ; implementarea programelor de privatizare, cu
participarea investitorilor străini; achiziţiile şi fuziunile de întreprinderi 2, ca urmare a sporirii
concurenţei comerciale; proiectarea, implementarea şi facilitarea achiziţiilor noilor tehnologii,
care facilitează transporturile şi telecomunicaţiile, precum şi organizarea managementului
firmelor situate la mari distanţe- prin operaţiuni juridic acceptate şi codificate- contractul de
licenţiere, factoring, know-how etc.
c)pieţele financiare – globalizarea activităţilor financiare a fost facilitată de progresele
în domeniul comunicaţiilor şi informaticii. Odată cu pieţele financiare globale au apărut şi
crizele financiare globale care au relansat discuţiile cu privire la avantajele şi dezavantajele
procesului de globalizare.
“Societatea de astăzi înregistrează o dinamică economică, socială şi financiară esenţială
pentru viitor. Prin efectul de contagiune această dinamică determină o nouă creştere a
criminalităţii.”3
1. 2. Corporaţiile multinaţionale – principalul vector al globalizării
Pentru a evalua gradul de transnaţionalitate, UNCTAD (United Nations Conference on

Trade and Development – Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare) a adoptat
1
Prospects for Foreign Direct Investment and the Strategies of Transnational Corporations 2005-2008
- United Nations Conference on Trade and Development – United Nations Publication- Geneva 2005 –
pg 6
2
Prospects for Foreign Direct Investment and the Strategies of Transnational Corporations 2005-2008
- United Nations Conference on Trade and Development – United Nations Publication- Geneva 2005 -
pg 13
3
C.Voicu, A.C. Voicu, I. Geamănu- Criminalitatea organizată în domeniul afacerilor. Edit.
Pildner@Pildner 2006 pg.35
7
indexul transnaţionalităţii. Acesta are o structură compozită, datorită luării în considerare a
trei indici4, şi anume:
1. active aflate în străinătate/total active;
2. vânzări în străinătate/total vânzări;
3. numărul angajaţilor în filialele amplasate în străinătate/total angajaţi.
Putem afirma faptul că astăzi, corporaţiile multinaţionale şi nu ţările reprezintă primul
agent al comerţului internaţional.
Prin natura lor, companiile multinaţionale integrează producţia la nivel internaţional şi,
în acest mod, joacă un rol central în creşterea economică. Aceste firme sunt principalii factori
în dezvoltarea şi răspândirea tehnologiei care se consideră a fi de o mai mare importanţă ca
determinant al competitivităţii internaţionale şi progresului naţiunilor.
1..3. Definirea corporaţiilor transnaţionale
Corporaţia multinaţională poate fi definită ca o firmă care exercită control

managerial asupra operaţiunilor efectuate pe mai mult de o piaţă naţională5.
1.4. Evoluţia istorică a companiilor multinaţionale
Companiile multinaţionale sunt un produs al conjugării mai multor tipuri de factori

cum ar fi cei istorici, geografici, economici, tehnologici, politici, psihologici şi sociali într-o
simbioză perfectă. Evoluţia companiilor multinaţionale a urmat un curs istoric sinuos marcat
de ascensiunea marilor imperii şi apetenţa acestora faţă de căutarea resurselor minerale şi
financiare destinate în a le asigura supravieţuirea politică şi economică.
Istoria este unanimă în a considera ca primă companie multinaţională celebrul,
controversatul şi atât de enigmaticul Ordin al Templierilor din care astăzi îşi revendică
sorgintea diferite rituri ale francmasoneriei de rit scoţian (vechi antic şi acceptat sau
rectificat) şi francez, într-o încercare de reactualizare temporală a valorilor şi idealurilor
cavalereşti ale începutului de secol XII.
De altfel, începutul de secol XII marchează debutul Ordinului Cavalerilor Templieri
(Ordo Pauperum Comilitonum Christi Templique Salumonici – Ordinul Fraţilor Săraci ai
Miliţiei lui Christos şi a Templului lui Solomon), când un nobil francez din provincia
Champagne, Hugues de Paygne, a recrutat un numar de 9 nobili francezi şi a impus grupului
nou format un scop mai mult decât nobil şi anume, protejarea călătorilor care mergeau în
pelerinaj la Ierusalim6.
Admiterea în ordin era condiţionată de depunerea unui jurământ de sărăcie, castitate şi
supunere. Cu toate acestea Ordinul Cavalerilor Templieri va cunoaşte o evoluţie numerică şi
calitativă spectaculoasă din perspectiva noilor acceptaţi, bază care a permis participarea
acestora la numeroase cruciade şi bătălii în perimetrul Ţării Sfinte, din care amintim Bătălia
de la Montgisard (lângă Ramallah) când aproximativ 500 de cavaleri templieri au învins in
Gaza trupele comandantului musulman Saladin, estimate la aproximativ 26.000 de oameni,
fapt ce a permis instalarea a aproximativ 10.000 comanderii templiere pe întinsul întregii
4
Prospects for Foreign Direct Investment and the Strategies of Transnational Corporations
2005-2008 - United Nations Conference on Trade and Development – United Nations
Publication- Geneva 2005- pg 52
5
Ludo Cuyvers; Filip De Beule- “Transnational Corporations and Economic Development:
From Internationalisation to Globalisation”- Palgrave Macmillan Publishing New York 2007
6
Charles G. Addison-“The history of the Knights Templars”-Adventures Unlimited Press New York
2007- pg 37.
8
Europe (Spania, Portugalia, Franţa, Anglia, Olanda, Germania, Elveţia, Italia etc) 7. De altfel,
strategiile militare şi abilităţile personale ale cavalerilor templieri au permis participarea
acestora la diferite operaţiuni de război chiar şi la mult timp după „dezagregarea” ordinului,
cum ar fi Reconquista spaniolă etc.
Dar ceea ce a adus faima cavalerilor templieri a fost abordarea revoluţionară a unor
problematici economice din care menţionăm: diferenţierea culturilor agricole în funcţie de
calităţile asolamentelor pe care se executau, rotaţia culturilor agricole, împrumutul cu
dobândă pentru necesităţi de ordin religios (construcţia de catedrale) sau alte nevoi publice,
transportul unor valori sau escortarea acestora către destinaţii din Ţara Sfântă şi ulterior în
toată Europa etc.
În domeniul bancar, templierii sunt inventatorii scrisorii de credit bancar, prin care,
contra unui comision, un pelerin depunea o suma de bani la o comanderie templieră situată
într-o ţară şi putea ridica aceeaşi suma de la comanderia templieră din altă ţară, în baza unei
scrisori cu elemente secrete de identificare pe care i-o oferea comanderia la care se efectua
depozitul, evitând în acest fel riscul de a fi jefuit pe parcursul călătoriei.
Toate activităţile prezentate au condus la acumularea unor sume uriaşe de bani care
reinvestite au condus la profituri fabuloase8. Pe acest fundament economic, Ordinul
Cavalerilor Templieri ajunge la începutul secolului XIV să devină cel mai mare creditor al
monarhiei franceze, motiv pentru care regele Filip cel Frumos în complicitate cu Papa
Clement al V-lea au înscenat un proces Ordinului soldat cu arderea pe rug a mai multor
cavaleri templieri, inclusiv a marelui maestru Jacques de Molay în ziua de 13 octombrie 1307.
Acuzaţiile aduse ordinului au fost de natură preponderent religioasă dar şi penală: blasfemie,
prin scuiparea crucii în cadrul ceremoniilor de iniţiere, închinarea la Baphomet (considerat a
fi relicva craniană a Sf. Ioan Botezătorul), furtul copiilor, nepredarea Sf. Graal (cupa în care s-
ar fi scurs parte din sângele lui Isus Christos la răstignire), homosexualitate („dovedită” de
autorităţile religioase prin simbolismul sigiliului templier - doi cavaleri călărind acelaşi cal -
în realitate, acesta fiind un simbol al fraternităţii şi pauperităţii), împrumuturile „cămătăreşti”
etc9.
Dacă despre Ordinul Cavalerilor Templieri, informaţia care ne-a parvenit are şi o
puternică conotaţie de legendă, prima companie multinaţională, în accepţiunea de azi, poate fi
considerată Compania Unită a Indiilor Orientale (Vereenigde Oostindische Compagnie)
fondată în Olanda, în anul 1602, când Guvernul Ţărilor de Jos, a oferit monopolul pe o
perioadă de 21 de ani asupra desfăşurării activităţilor coloniale în Asia. Doctrina actuală
consideră Compania Unită a Indiilor Orientale prima societate transnaţională, şi în plus prima
societate din lume care a emis acţiuni. Puterea economică a acestei societăţi a provenit din
faptul că pe o perioadă de aproximativ două secole, până la falimentul acesteia din 1800, a
plătit o redevenţă anuală de 18% din veniturile înregistrate10. Capitalurile iniţiale ale
companiei au provenit de la comercianţii olandezi, care, în urma expansiunii comerciale din
Europa, începuseră să devină tot mai prosperi şi aveau nevoie de noi căi de investire a
profiturilor obţinute.
Aria geografică a monopolului Companiei Indiilor Orientale a cuprins întreg
arhipelagul indonezian, unde conflictele cu comercianţii portughezi erau deosebit de acute, iar
după falimentul societăţii teritoriul ce făcea obiectul monopolului a trecut în administrarea
statului olandez.
7
2007-pg 68
8
2007 pg 134
9
2007- pg 185
10
Nick Robins-“The Corporation that Changed the World: How the East India Company Shaped the
Modern Multinational“-Pluto Press London 2006 pg 35
9
Debutul companiei a fost înregistrat în anul 1596, când un grup de comercianţi
olandezi iniţiază o expediţie cu patru corăbii care ajunge în portul Banten, principalul port de
export al piperului la acea dată. Scopul declarat al expediţiei era indentificarea oportunităţilor
de eliminare a competitorilor portughezi de pe această piaţă. De altfel, în decursul expediţiei
s-au înregistrat ciocniri armate atât cu comercianţii portughezi cât şi cu băştinaşii din insula
Madura, care au condus la pierderea a aproximativ jumătate din membrii expediţiei. Dar, ceea
ce a contat intr-adevăr a fost faptul că la finalul expediţiei, vânzarea condimentelor şi
celorlalte coloniale a permis obţinerea unui profit promiţător11. Expediţiile următoare au
generat profituri chiar şi de 400 %, circumstanţă care a condus la decizia permanentizării
acestora, pe fondul sprijinirii luptei populaţiei băştinaşe împotriva ocupaţiei portugheze.
În secolul XIX trecerea la faza imperialistă a capitalismului conduce la debutul
societăţilor multinaţionale specializate, care au în vedere transportul pe mare şi exploatarea
unor materii prime cum ar fi fierul, cărbunele, petrolul, cauciucul, metalele preţioase etc.
Ulterior, în al doilea val apare „transnaţionalizarea” societăţilor bancare şi de
asigurări, iar în al treilea val sunt create întreprinderi deţinute de acestea pe alte teritorii decît
statele de reşedinţă.
Cele două mari conflagraţii mondiale, ca şi crizele economice care au marcat perioada
interbelică au stopat dinamismul dezvoltării corporaţiilor multinaţionale, accentul căzând în
această perioadă pe satisfacerea unor necesităţi de piaţă legate de materiile prime- petrol, fier,
cărbune.
După cel de al doilea război mondial, concomitent cu decolonizarea apare boom-ul
corporaţiilor transnaţionale care încep o luptă acerbă pentru cucerirea de pieţe, active
industriale şi resurse minerale sau productive, demersurile lor de expansiune fiind adesea
sprijinite şi de statele din care proveneau graţie utilizării unui arsenal infinit de metode licite
şi mai puţin licite (coruperea unor oficiali, şantajul, ameninţările, schimbarea unor guverne
ostile, embargouri, implicarea structurilor de spionaj în acţiuni de sabotaj material sau
imagistic etc).
1.5. Tipuri de activităţi ale corporaţiilor multinaţionale şi motivaţia acestora

1.5.1. Geneza companiilor multinaţionale
1.5.2. Principalele obiective ale activităţi ale corporaţiilor transnaţionale
În mare, putem identifica patru tipuri de obiective ale companiilor multinaţionale.

Acestea sunt:
1. accesul facil la resurse
2. accesul pe pieţe
3. căutarea de eficienţă
4. achiziţionarea de active strategice sau de abilităţi.
1.7. Preţurile de transfer
Preţurile de transfer se referă la preţurile contribuţiilor (active corporale şi

necorporale, servicii şi fonduri) transferate într-o organzaţie. Astfel, spre exemplu, bunurile
provenite de la divizia de producţie pot fi vândute diviziei de marketing, sau bunuri de la
compania-mamă pot fi vândute unei entităţi susbidiare din străinătate12. Din moment ce
preţurile sunt stabilite în interiorul organizaţiei, deci controlate, regulile specifice jocului
11
Nick Robins-“The Corporation that Changed the World: How the East India Company Shaped the
Modern Multinational“-Pluto Press London 2006 - pg 46
12
Global Transfer Pricing Solutions – editura Worldtrade Executive Inc 2006 pag.12
10
concurenţial, normal într-o economie liberă, care stabilesc preţurile pentru astfel de tranzacţii
între terţi nu se mai aplică.
În acest mod, alegerea preţurilor de transfer va afecta alocarea totală a profitului între
diversele părţi ale unei companii. Aceasta poate constitui o îngrijorare majoră pentru
autorităţile fiscale ale unui stat, care se tem de faptul că întreprinderile multinaţionale îşi
fixează preţurile de transfer pentru tranzacţiile internaţionale pentru a reduce profitul taxabil
în propria jurisdicţie. Acest fapt a condus la intensificarea măsurilor preventive şi represive
referitoare de preţurile de transfer, transformând regulile ce reglementează preţurile de
transfer într-o problemă majoră legată de taxe pentru companiile multinaţionale.
1.7.1. Teoria economică a preţurilor de transfer
Abordarea economică îşi propune să identifice acel nivel optim aflat în spatele
preţurilor de transfer, astfel încât conceptualizarea acestora şi a mecanismelor aferente să
explice mecanismele prin care întreprinderile multinaţionale îşi maximizează profiturile totale
într-o lume fără taxe13.
În practică există o mulţime de factori ce influenţează nivelul preţurilor de transfer
care sunt folosite de companiile multinaţionale printre care:
 măsurarea performanţelor productive sau financiare ale firmei
 capabilitatea sistemului de contabilitate propriu sau asigurat de alte companii
de profil specializate,
 cotele de import,
 natura şi întinderea obligaţiilor vamale,
 nivelul impozitului pe profit în respective jurisdicţie,
 şi, în cele mai multe cazuri, simpla lipsă de atenţie acordată preţului.
1.7.2. Rolul orientărilor şi regulilor administrative în problematica preţurilor de
transfer
CAPITOLUL II
ANALIZA INCRIMINĂRILOR FRAUDEI
CORPORATISTE
2.1. În legislaţia românească
Legislaţia românească nu conţine incriminări exprese ale fraudei corporatiste, întrucât

din dorinţa reală şi inteligibilă de a evita discriminările de natură legal-investiţională între
companiile autohtone şi cele multinaţionale, nu utilizează în textele legale sintagma
„corporaţii multinaţionale”.
„Mediul afacerilor, ca factor criminogen, a înglobat o diversitate extremă de tipologii
şi comportamente umane. Comportamentul în afaceri s-a derulat în afara oricăror reguli,
principii şi prorităţi. Bunul plac şi furtul, dispreţul faţă de conduita guvernată de respect şi
încredere între partenerii de afaceri, primitivismul şi agresivitatea au constituit mediul prielnic
pentru extensia criminalităţii la cote de neimaginat”14.
Necesitatea analizării modului de incriminare a fraudei corporatiste în legislaţia
românească devine cu atât mai necesară cu cât achiesăm principial la teza lui Zygmunt
13
International Transfer Pricing: A Survey of Cross-Border Transactions (CIMA Research) - J. Elliott
Clive R. Emmanuel, editura CIMA Publishing pag. 33
14
Pildner@Pildner 2006, pg.205
11
Bauman care conchide că: „Elita globală se bucură de un avantaj uriaş când se confruntă cu
apărătorii ordinii: ordinea este locală, în timp ce elita şi legile pieţei libere sunt translocale.
Dacă gardienii unei ordini locale devin prea insidioşi şi obraznici, întotdeauna elita poate face
apel la legile globale pentru a schimba conceptele locale de ordine şi regulile locale ale
jocului”15.
2.1.1 În materia societăţilor comerciale
Reglementările incidente în materia înfiinţării filialelor şi sucursalelor companiilor

multinaţionale urmează cadrul comun în materie şi anume, Legea nr. 31/1990 cu modificările
şi completările ulterioare, acestea putând lua forma societăţilor pe acţiuni sau societăţilor cu
răspundere limitată. Celelalte tipuri de societăţi comerciale admise de legea română,
societatea în comandită simplă, societatea în comandită pe acţiuni şi societatea în nume
colectiv nu pot fi înfiinţate de întreprinderile transnaţionale întrucât acestea sunt, prin
excelenţă, societăţi de persoane.
Infracţiunile incriminate în legislaţia română incidentă în sfera societăţilor comerciale,
susceptibile de a fi comise şi de acţionarii, asociaţii, administratorii, cenzorii ori auditorii
companiilor multinaţionale sunt:
2.1.2. În domeniul pieţei de capital

În sfera legislaţiei incidente în domeniul pieţei de capital, Legea nr. 297/ 2004 privind
piaţa de capital incriminează o serie de fapte aferente ilicitului bursier, extrem de susceptibile
de a fi comise de managementul corporatist sau de împuterniciţii acestora ce acţionează pe
piaţa de capital.
2.1.3. În domeniul bancar şi al insituţiilor de credit

„Finanţele şi băncile reprezintă teritoriul cel mai atractiv al economiei: aici se
întâlnesc banii curaţi cu banii murdari. Instituţiile financiar-bancare sunt dispuse să absoarbă
produsul financiar al criminalităţii organizate încercând să-l facă nedectabil şi să-i confere
aspectul de legalitate”16
2.1.4. În domeniul reglementărilor contabile

Infracţiunile în domeniul contabil prevăzute de legislaţia românească, şi anume, Legea
Contabilităţii nr.82/1991 sunt reglementate astfel:
2.1.5. În materia faptelor de corupţie

2.1.6. În domeniul regimului fiscal
2.1.7. În domeniul regimului vamal
2.1.8. În domeniul concurenţei

Legislaţia românească din domeniul concurenţei neloiale incriminează mai multe
categorii de fapte, atât contravenţii cât şi infracţiuni, ce pot fi comise la nivelul companiilor
transnaţionale.
2.2. Răspunderea penală a entităţilor corporatiste

Răspunderea penală a entităţilor corporatiste multinaţionale reprezintă o
particularizare a formelor răspunderii penale a persoanelor juridice. Dincolo de aspectele
subsumate caracterului transnaţional al formelor de criminalitate corporatistă, este indubitabil
15
Z. Bauman - Globalizarea şi efectele ei sociale. Edit. Antet 1999
16
Pildner@Pildner 2006, pg. 211
12
faptul că acestor forme de devianţã socială gravă trebuie să li se aplice locului comiterii
infracţiunii ori legislaţia statului unde se produc efectele actului infracţional.
Răspunderea penală a persoanelor juridice este un aspect care a suscitat vii controverse
doctrinare de-a lungul timpului, atât în sistemul penal românesc cât şi în alte sisteme
legislative.
2.3. Răspunderea penală a corporaţiilor în dreptul european

Recomandarea R(88)18 a Consiliului Europei poate fi considerată drept documentul
cel mai important17 cu incidenţă în sfera criminalităţii corporatiste, întrucât instituie
răspunderea companiilor pentru infracţiunile comise în derularea obiectului de activitate, în
fapt baza conceptuală, juridică şi etică a răspunderii penale a întreprinderii.
Această recomandare porneşte de la premisele necesităţii implementării unui sistem
articulat la nivel european axat pe sancţiuni concrete împotriva companiilor care, în activitatea
lor, încalcă legislaţia penală, comercială ori concurenţială, dublate de repararea prejudiciilor
cauzate persoanelor vătămate, pe de o parte, iar, pe cealaltă parte, să asigure crearea unui
mecanism care să descurajeze potenţialele practici ilicite în cadrul corporaţiilor ori în relaţiile
acestora cu terţii. Această dublă cerinţă vizează ca finalitate crearea unui mediu economic
corect şi transparent.
2.4. Analiza incriminărilor fraudei corporatiste în legislaţia Statelor Unite ale Americii
Legea Sarbanes-Oxley a fost adoptată în 2002, ca o reacţie de natură legală la marile
scandaluri financiare care au condus la falimentul unor companii de renume din SUA şi au
generat pierderea încrederii publicului în practicile expertizelor contabile şi în cifrele raportate
de companii. Prin urmare, Legea Sarbanes-Oxley stabileşte standarde mai riguroase privind
contabilitatea, auditul şi responsabilităţile consiliilor de administraţie, reprezintând
fundamentul viziunii asupra gestionării şi controlului unei companii. Totodată, aceasta
impune standarde şi reglementări şi asupra cadrului de control ale sistemului financiar. Prin
Legea Sarbanes-Oxley, se doreşte creşterea transparenţei raportărilor financiare şi o
supraveghere mai eficientă a firmelor de contabilitate care efectuează auditul companiilor
listate, astfel urmărindu-se sporirea protecţiei investitorilor bursieri. Totodată, se urmăreşte
posibilitatea ca investitorii minoritari să poată contribui la alegerea administratorilor şi
cenzorilor independenţi care alcătuiesc consiliul de administraţie şi, prin aceasta, urmând a
avea interesele protejate în momentul luării deciziilor importante din viaţa companiilor de
către cenzorii respectivi, inclusiv stabilirea salariilor directorilor intreprinderilor şi gradul de
corelare a bonusurilor acestora cu mărimea profitului raportat, fapt care, în trecut, a generat
raportări de profituri fictive în funcţie de care directorii îşi calculau mărimea bonusurilor.
Legea cuprinde 11 titluri care descriu, în mod specific, cerinţele şi regulile ce trebuie
respectate în efectuarea raportărilor contabile. Fiecare titlu este structurat la rândul său în mai
multe secţiuni, astfel:
2.4.1 Comisia de supraveghere a contabilităţii în companiile publice

2.4.2. Auditorul independent
2.4.3 Responsabilitatea corporatistă
2.4.4. Intensificarea raportărilor financiare

2.4.5. Conflicte de interese cu privire la analişti
2.4.6. Resursele şi autoritatea comisiei
2.4.7. Studii şi rapoarte
2.4.8. Frauda în contabiltate la nivel corporatist
17
M. K. Guiu, A.C. Voicu- Drept Penal Economic European-pg. 82, Edit. Sitech, Craiova 2009
13
2.4.9. Majorarea pedepselor în ceea ce priveşte criminalitatea “gulerelor albe”
2.4.10 Declaraţia de venituri în cadrul corporaţiilor
2.4.11 Legea privind frauda în contabilitate în cadrul corporaţiei
CAPITOLUL III
CRIMINOLOGIA FRAUDEI CORPORATISTE
Criminalitatea corporaţiilor multinaţionale - aspect inerent al globalizării

Criminalitatea globalizată este una din temele de reflecţie ale începutului secolului
XXI, când efectul integrării globale a pieţelor produselor, serviciilor şi forţei de muncă, a fost
şi o contaminare şi diseminare pe scară largă a valorilor culturale dezaptative materializate
prin noi tendinţe în toate sferele infracţionalităţii.
Veritabil motor al globalizării, corporaţiile multinaţionale au constituit propriul aport
la această diseminare, în sensul că, reunind indivizi aparţinând unor culturi, religii şi
naţionalităţi diferite, crează germenii conflictelor sau alianţelor în care ulterior germinează
sâmburii criminalităţii18.
O abordare simplistă a corporaţiei multinationale porneşte de la premisa că aceasta
este o companie economică ce deţine şi coordonează activităţi economice în două ori mai
multe ţări, prin intermediul unor sucursale sau filiale. Acestea sunt efectul realizării unor
investiţii directe în străinătate din partea unei corporaţii şi achiziţia sau înfiinţarea unor
activităţi economice (servicii, industrii extractive sau întreprinderi industriale) în diferite ţări.
În dinamica activităţii proprii, numeroase corporaţii multinaţionale au devenit niste
instituţii extrem de puternice şi posedă în multe cazuri resurse financiare şi economice
superioare celor ale majorităţii statelor-membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, ceea ce le
conferă o poziţie importantă pe scena comerţului internaţional, şi mai nou, ale politicii
internaţionale. Se apreciază că totalul investiţiilor străine directe realizate, la nivel global, a
fost, în 2000, de aproximativ o mie două sute de miliarde de dolari.
În fapt, singurul moment care le-a ameninţat trendul către supremaţia economică l-a
constiuit embargoul OPEC asupra petrolului şi creşterea masivă a preţului la ţiţei au indicat
faptul că statul-naţiune nu şi-a pierdut capacitatea de reacţie. Consecinţa primordială a
embargoului a fost naţionalizarea unor filiale şi sucursale ale companiilor multinaţionale
situate în state considerate apropiate ideologic şi obediente din punct de vedere politic.
„Globalizarea a însemnat pentru cei foarte bogaţi mai multe ocazii de a face bani şi
mult mai rapid. Aceste persoane au utilizat tehnologia de ultimă oră pentru a trasnporta sume
mari de bani în oice punct de pe glob în câteva secunde şi pentru a specula cu mai multă
eficienţă. Din păcate, tehnologia nu are niciun efect asupra vieţii celor săraci. De fapt,
globalizarea este un paradox: extrem de avantajoasă pentru cei puţini, ea marginalizează sau
exclude două treimi din populaţia lumii.19”
3.1. Criminalitatea corporatistă - alter ego al eficienţei economice

O corporaţie multinaţională are permanent propensiunea de a deveni o corporaţie-
oligopol, ale cărei activităţi economice, de management, producţie şi desfacere se desfăşoară,
în principiu, sub jurisdicţia mai multor state. Acest gen de companii se compun dintr-o
18
Gangster Capitalism: The United States and the Globalization of Organized Crime –
Michael Woodiwiss, editura Caroll&Graf Publishers 2005, pag. 17
19
Zygmunt Bauman – Globalizarea şi efectele ei sociale, Edit. Antet 2000 pg 77
14
centrală, avându-şi sediul într-o ţară, şi dintr-un grup de filiale sau sucursale care activează
din punct de vedere economic în alte state.
Dar, ar fi nedrept, să acuzăm în exclusivitate criminalitatea corporatistă de declanşarea
acestei crize economico-financiare. Aceasta este eşecul unei viziuni de politică economică
bazată pe singura axiomă care valorizează exclusiv vânzarea. Stimularea cu orice preţ a
vânzărilor a permis realizarea unor consumuri (pe bază de credit) ce nu au mai putut fi
acoperite economic şi financiar, riscurile neplăţii revenind vânzătorilor şi creditorilor.
Astfel, la momentul unei noi abordări, adepţii neoliberalismului economic şi criticii
fervenţi ai intervenţionismului, se găsesc în penibila postură de a cere statului-naţiune să
realizeze investiţii pentru salvarea unor structuri falimentare economic: prin achiziţia de
acţiuni, prin direcţionarea unor credite guvernamentale cu dobândă redusă către aceste
companii sau prin lichidarea unor stocuri ale acestora în urma achiziţionării masive de
produse de către autoritãţile publice din respectivele state. În fapt, poate fi momentul în care
statul să reuşeascã implementarea normativă a unor comandamente comportamentale în
lumea corporatistă, menite să prevină pe viitor repetarea unor astfel de situaţii dificile20.
Actuala criză economico-financiară îşi are rădăcinile profunde însă în vulnerabilităţile
grave ale sistemului financiar-bancar care s-au perpetuat pe fondul opacităţii politice şi a
lipsei de determinare a factorului politic capabil să le neutralizeze prin reglementarea corectă
a acestor sectoare. Printre aceste vulnerabilităţi ale sistemului financiar enumerăm 21:
 existenţa unor atacuri din interior materializate prin fraude de mari proporţii,
săvârşite de angajaţii proprii, cel mai adesea în complicitate cu parteneri sau
clienţi ai băncilor;
 posibilitatea obţinerii unor credite pe baza unor documente false sau cu
ajutorul altor mijloace frauduloase;
 politica atragerii unui volum cât mai mare de lichidităţi dublat de acordarea
unui volum proporţional de mare de credite;
 absorbţia unor fonduri “murdare” sau insuficient justificate de către clienţii
băncilor;
 inovarea şi creativitatea sectorului financiar, în special, în ceea ce priveşte
instrumentele financiare derivate sau structurate (pachete obligaţiuni-acţiuni
preferenţiale etc) care conduc la amplificarea riscurilor administrate;
 promovarea agresivă a performanţei sub forma profiturilor mari pe termen
scurt, fără evaluarea corectă şi responsabilă a risucrilor operaţionale;
 abandonarea politicilor de cunoaştere adecvată a clientelei şi a măsurilor de
autorpotecţie şi autocontrol;
 corupţia în materia acordării creditelor extrem de riscante şi în legătură cu
spălarea banilor proveniţi din activităţi criminale;
 existenţa paradisurilor fiscale care găzduiesc un volum impresionant de
fonduri ilegale car ulterior sunt tranzacţionate prin sistemul bancar mondial;
 reglementarea superficială şi lipsa monitorizării fondurilor financiare
speculative;
 utilizarea unor norme şi reglementări contabile uniforme în sistemul bancar
european şi în cel global care permite pătrunderea capitalurilor murdare şi
menţinerea “activelor toxice” la adăpostul aşa-numitelor norme bazate pe
“valoarea de piaţă”;
 existenţa conflictelor de interese între activitatea de consiliere şi cea de rating
la nivelul agenţiilor specializate;
 amplificarea volumului bonusurilor acordate traderilor şi managerilor de
portofolii care sunt încurajaţi să evite respectarea normelor de prudenţialitate şi
20
Caves, Richard – Intreprinderea multinaţională şi analiza economică Edit. Magic Print 2003 pag.
152
21
C. Voicu- Investigarea fraudelor. Curs pentru masterat. Edit. Sitech 2009 pg 83, 84
15
de gestionare a riscurilor, prin promovarea unor produse structurate care
absorb fonduri criminale şi generează riscuri;
 lipsa de supraveghere transfrontalieră a băncilor şi companiilor de asigurări
care recurg la practici ilegale;
 exacerbarea secretului bancar în raport cu autorităţile abilitate în lupta
împotriva criminalităţii organizate.
De altfel, summitul G 20 desfăşurat la Londra în primăvara anului 2009 a concluzionat
oportunitatea şi necesitatea reglementării şi supravegherii mai stricte a fondurilor speculative
şi investiţiilor de capital,22 ca una din căile de reducere pe viitor a riscurilor inerente
activităţilor financiar-bancare.
Preocupări majore în acest domeniu s-au manifestat şi la Forumul Economic Mondial
desfăşurat la Davos în ianuarie 2010. În cadrul acestuia, participanţii au convenit asupra
tuturor categoriilor de riscuri manifestate la nivel mondial, cum ar fi23:
 riscurile economice: volatilitatea preţurilor alimentelor, creşterea preţurilor
carburanţilor, căderea economică a S.U.A., diminuarea ratei de creştere
economică înregistrată de China, crizele fiscale, căderea majoră a valorii
activelor economice, reorientarea dinamicii globalizării în statele
industrializate şi în cele în curs de dezvoltare, presiunile induse de
reglementările stricte în sfera economică, diminuarea nivelului investiţiilor în
infrastructură.
 riscurile geopolitice: terorismul internaţional, proliferarea nucleară, situaţia
politică din Iran şi Coreea de Nord, instabilitatea politică a Afganistanului,
criminalitatea şi corupţia transnaţională, situaţia politică aferentă conflictului
israelo-palestinian şi irakian, discrepanţele sistemelor politice şi administrative
la nivel global.
 riscuri de mediu: fenomenele meteorologice extreme, seceta şi deşertificarea,
insuficienţa surselor de apă, uragnele, cutremurele, inundaţiile, poluarea
atmosferică şi diminuarea rapidă a biodiversităţii.
 riscuri societale: pandemiile, bolile cronice şi infecţioase, migraţia.
 riscuri tehnologice: distrugerea sau colapsul infrastructurilor critice, toxicitatea
unor nanoparticule, furtul sau alterarea unor date informatice sau baze de date.
Axat pe identificarea şi actualizarea noilor riscuri globale, Forumul Economic
Mondial de la Davos a reuşit o actualizare a tabloului acestora. Dar, importante pentru
demersul nostru investigativ sunt prevederile acestui raport adresate companiilor
multinaţionale. Dintre acestea menţionăm24:
 verificarea presupunerilor şi supoziţiilor cu care acestea operează atunci când
concep planuri şi strategii orientate, în special, pe investiţiile de capital;
 abordarea într-o manieră comprehensivă, aptă de a fi monitorizată şi adaptată,
a relaţiilor complexe care presupun interelaţionări între riscurile sistemice
aferente activităţilor corporaţiilor multinaţionale;
 identificarea şi evaluarea oportunităţilor economice apărute în contextul şi în
cadrul mai larg al evenimentelor şi trendurilor globale;
 luarea deciziilor pe termen lung în cadrul corporaţiilor multinaţionale va ţine
cont de necesitatea obţinerii unor profituri în contextul unei creşteri economice
sustenabile. Deciziile la care face referire recomandarea sunt cele privitoare la:
accesul pe noi pieţe, achiziţii, fuziuni şi divizări, join-venture şi parteneriate
precum şi investiţiile de capital;
22
C. Voicu- Investigarea fraudelor. Curs pentru masterat. Edit. Sitech 2009 pg .84
23
Global Risks 2010. A Global Risk Network Report pg. 3
24
Global Risks 2010. A Global Risk Network Report pg. 34
16
 corporaţiile trebuie să instituie proceduri care să ţină cont de multitudinea
riscurilor şi impactului pe care acestea le-ar putea avea asupra lor, furnizorulor
lor, concurenţei sau guvernului din ţara unde acţionează;
 tranziţia de la managementul riscurilor activelor corporatiste de pe orizontul de
2-3 ani la cel de 5-10 ani.
 optimizarea portofoliului decizional al managementului ,n vederea limitării
efectelor pe care riscurile le-ar putea induce asupra activităţilor şi
performanţelor companiei.
Implementarea acestor măsuri va presupune o redirecţionare a managementului
corporaţiilor multinaţionale în zona luării acelor decizii care să asigure o creştere economică
sănătoasă a companiilor pe fondul dezvoltării durabile a societăţii la nivel global şi a limitării
ariei de impact a riscurilor aferente activităţii acestora asupra clienţilor acestora, investitorilor,
creditorilor sau autorităţilor guvernamentale.
3.2.1. Corporaţiile multinaţionale şi războiul din Irak

Războiul reprezintă o modalitate de modificare violentă a status-quo-ului politic,
militar, economic sau social în arena internaţională. În mod evident, războiul reprezintă o
opţiune eminamente politică de rezolvare a unui diferend pe baza mijloacelor preponderent
militare.
Dezvoltarea tehnologică înregistrată în ultimele decenii şi-a pus amprenta şi asupra
industriei militare care a devenit astăzi una dintre ramurile cele mai tehnologizate ale
sectorului industrial. Rentabilitatea sectorului industrial militar ar trebui asigurată, în
principiu, de stat prin finanţările bugetare. Acest tip de soluţie adoptată în special de fostele
state socialiste şi-a arătat neajunsurile, finanţările acestui sector fiind cele care au condus la
colapsul U.R.S.S.. De cealaltă parte, S.U.A. au implementat un alt sistem bazat pe susţinerea
corporaţiilor implicate în industria militară pe care le-au ajutat ulterior, odată cu perimarea
morală a produselor realizate, în obţinerea unor contracte avantajoase, mediate politic, cu state
partenere sau prin transferul de tehnologie către sectoarele private. Spre exemplu, trei dintre
cel mai des întâlnite produse ale societăţii actuale, telefonia mobilă, internetul şi teflonul-
utilizat în industrie şi gospodărie- sunt rezultatele cercetărilor desfăşurate în industria militară.
În acest context, susţinerea financiară din partea statului şi posibilitatea
suprarentabilităţii prin transferul de tehnologie către sfera privată, implicarea companiilor
multinaţionale în acest domeniu a devenit evidentă. Din perspectivă economică, războiul este
o circumstanţă care conduce la o creştere a cererii de produse, echipamente şi servicii
militare, care subsecvent poate fi tradusă într-o creştere a cifrei de afaceri, în timp ce, în plan
militar, acesta poate dovedi superioritatea unor tehnologii utilizate la fabricaţia bunurilor
respective, care generează o dinamică a cererii sau interesului unor parteneri potenţiali.
“După atacurile de la 11 septembrie şi de când cu războaiele din Irak şi Afganistan,
afacerile militare prosperă. Cele mai mari cinci companii de echipament militar- Lockheed,
Boeing, Northrop, General Dynamics şi Raytheon- şi-au sporit vânzările cu zece procente
anual, începând din 2001. În aceeaşi perioadă, bugetul Pentagonului a crescut cu o medie de
aproape similară de 11%. În 2005, profiturile celor cinci companii au crescut cu 25% faţă de
anul precedent.”25 Cu alte cuvinte, războaiele împotriva terorismului au constituit un prilej
oportun pentru corporaţiile implicate în industria militară de creştere a vânzărilor şi, implicit,
a profiturilor proprii. Dar, trebuie observat şi evaluat gradul în care aceste cinci corporaţii,
fundamentale pentru efortul de război american, pot fi tratate similar cu alte companii de
dimensiuni mai mici care desfăşoară activităţi în alte sfere mai puţin importante- ca expresie a
principiului egalităţii de tratament a tuturor agenţilor economici, pentru a fi în faţa unui tablou
25
David Rothkopf- Superclass. Elita globală a puterii şi lumea sa.- Edit. Publica Bucureşti 2009,
pg.325
17
marcat de inechităţi majore induse de asimetria intereselor şi potenţei economice utilizate atât
pentru scopuri licite cât şi pentru cele ilicite.
Dincolo de considerentele de ordin politic, militar, economic, social sau etic al
războiului dus de S.U.A. în Irak, acesta a arătat lumii o altă variantă a Planului Marshall, cel
care a grăbit refacerea Europei de vest după cel de al doilea război mondial. Miza postbelică a
acestui război a constituit-o refacerea industriei şi infrastructurii petroliere a statului irakian,
unul dintre cele mai bogate în zăcăminte de hidrocarburi. Istoria mondială a cunoscut cazuri
numeroase în care companii rezidente în statul câştigător al unui război să fie beneficiarele
directe ale unor avantaje economice rezultate din faptul juridic al victoriei.
Războiul din Irak, însă, este primul în care unul din demnitarii implicaţi în mod major
în declanşarea acestuia înregistrează direct beneficii materiale legale în urma victoriei. În
speţă, vicepreşedintele S.U.A. Dick Chenney, (fost preşedinte al Consiliului de Administraţie
al Halliburton) a mediat şi a intervenit ca această companie să obţină contracte de refacere a
capacităţilor şi infrastructurii petroliere irakiene în valoare de aproximativ 10 miliarde de
dolari, demers finalizat în perioada 2004-2005. Ca efect al acestui veritabil şi indiscutabil
conflict de interese, valoarea pachetului de acţiuni deţinut de vicepreşedintele Chenney la
compania menţionată a crescut conform estimărilor bursiere de la 250.000 dolari la aproape 8
milioane de dolari în interval de aproximativ 2 ani. Un alt aspect extrem de important legat de
compania Halliburton şi de comportamentul excesiv manifestat de aceasta în perioada în care
Dick Chenney ocupa funcţia de vicepreşedinte al S.U.A., este susţinut de investigaţia
efectuată de um mare juriu federal în legătură cu posibila încălcare de către aceasta în anul
2001 a embargoului economic şi militar impus Iranului. compania fiind suspectată că a
derulat prin interpuşi afaceri cu acest stat în vederea obţinerii unor profituri frauduloase.
De altfel, pentru practicile ilegale înregistrate în legătură cu modul de obţinere şi
derulare a contractelor în Irak, companiile multinaţionale americane contractoare în Irak-
Halliburton, Bechtel, Fluor etc- au fost amendate de juriile federale cu amenzi în valoare
totală de aproximativ 300 de milioane de dolari. Pe de altă parte, ridicolul situaţiei este
desăvârşit de faptul că se apreciază că aceşti contractori amendaţi au comis fraude a căror
valoare însumată se apropie de 7 miliarde de dolari, sumă (la care trebuie adăugată şi
dobânda) pe care, în final, tot contribuabilii irakieni vor urma să-i achite.
Astfel, dincolo de mizeria şi tragediile personale pe care le aduce războiul, companiile
multinaţionale îl valorifică drept o oportunitate de a face bani indiferent de costurile umane pe
care acesta le presupune.
Sectorul militar nu presupune numai războiul în optica întrprinderilor transnaţionale
din industria de armament. Starea de insecuritate politică regională sau zonală, temerile legate
de evoluţia acesteia sunt alte oportunităţi de creştere a cifrei de afaceri şi, implicit, a
profiturilor. Un exemplu elocvent, de exploatare a stării de insecuritate zonală conexată cu
puterea de corupere a companiilor transnaţionale îl constituie mita pe care compania britanică
British Aerospace (BAE) a oferit-o prinţului saudit Bandar bin Sultan în vederea facilitării
încheierii unui contract valoare în de 54 miliarde de dolari între aceasta şi armata Arabiei
Saudite26.
Dar sfera militară este una din cele în care se înregistrează cea mai înaltă sferă a
protecţie asigurată de stat în materia încheierii contractelor legate de achiziţia de armament.
Unul din cazurile cele mai interesante înregistrate pe piaţa americană îl constituie asocierea
între EADS şi Northrop Grumann în vederea participării comune la obţinerea şi derularea
unui contract în valoare de 35 de miliarde de dolari cu Forţele Aeriene Americane care consta
în furnizarea a peste 100 de avioane-cisternă care urmau să fie dezvoltate pe platforma
avionului AIRBUS 330. Deşi în faza iniţială asocierea între cele două corporaţii
26
David Rothkopf- Superclass. Elita globală a puterii şi lumea sa.- Edit. Publica Bucureşti 2009,
pg.325
18
multinaţionale fusese declarată câştigătoare, G.A.O. (Government Accountability Office-
echivalentul american al Curţii de Conturi) a decis anularea licitaţiei fără a exista un motiv
credibil la contestaţia depusă de perdantul licitaţiei, celălalt colos al industriei aeronautice
americane- Boeing. În realitate, motivele care au stat la baza anulării ilegale a licitaţiei au fost
legate de presiunea exercitată de anumiţi membri influenţi ai Congresului American care, au
invocat în plină campanie electorală prezidenţială posibilitatea ca 10.000 de angajaţi ai
Boeing să devină şomeri şi miliarde de dolari din bugetul federal să ia calea Europei. De
altfel, licitaţia urmează să fie repetată dar, acum în mediile politice şi militare există
convingerea că aceasta va fi câştigată de “cine trebuie” şi anume de compania Boeing. Prin
această modalitate, S.U.A. încurajează dincolo de considerentele economice, juridice sau etice
dezvoltarea propriului sector tehnologic militar menit să asigure supremaţia militară şi,
implicit, pe cea politică la începutul mileniului III.
„Ordinea este locală, în timp ce elita şi legile pieţei libere de care ascultă sunt
translocale. Dacă gardienii unei ordini locale devin prea insidioşi şi obraznici, întotdeauna
elita poate face apel la legile globale pentru a schimba conceptele locale de ordine şi regulile
locale ale jocului.27”
3.2.2. Corporaţiile multinaţionale şi fondurile publice

Corporaţiile multinaţionale îşi desfăşoară activitatea într-o lume bazată pe parteneriat
economic între diverse entităţi care ar trebui să se bucure de poziţii egale în raporturile
comerciale şi în ceea ce priveşte întinderea şi simetria drepturilor şi obligaţiilor. Pentru
extinderea propriei dezvoltări companiile multinaţionale recurg adesea la parteneriatul
comercial cu statul, cu alte cuvinte, încheie afaceri cu cel mai mare şi mai solvabil partener.
Până aici nimic nu ar putea stârni vreo suspiciune. Lucrurile iau o cu totul altă turnură atunci
când contractele încheiate de aceste corporaţii cu statul sunt asimetrice în sensul întinderii
drepturilor şi obligaţiilor părţilor.
“Prin contrast, instituţiile capitaliste sunt clienţi fideli ai subvenţiilor publice
direcţionate către corporaţii. Folosind mijloace care merg de la ameninţarea cu delocalizarea
locurilor de muncă până la contribuţii financiare pentru partidele politice şi campanii de lobby
bine unse, corporaţiile reuşesc să-i convingă pe cei care controlează cheltuielile publice să le
ofere subvenţii pentru cercetare, extragere de resurse, publicitate pentru unele produse în
străinătate, asigurarea investiţiilor din străinătate contra riscurilor politice şi pentru orice
altceva din domeniul lor de activitate.”28 Spectrul de activităţi prezentate surprinde extrem de
fidel câmpul motivaţional al companiilor multinaţionale care le determină pe acestea să se
îndrepte cu aviditate către fondurile publice sau pentru rambursarea unor cheltuieli ale
acestora manifestate sub forma unor taxe şi impozite datorate statului. Spre exemplu, “în
1957, corporaţiile au furnizat circa 45% din totalul impozitelor pe proprietăţi la nivelul
S.U.A.. În 1987, partea lor a scăzut la circa 16%.”29. Cu alte cuvinte, ca efect al presiunilor
lobby-ştilor şi al corporaţiilor, deşi dezvoltarea acestora a fost explozivă în perioada
menţionată, cuantumul impozitelor aferente proprietăţilor a sc[zut cu aproximativ 66%, bani
care au rămas în posesia companiilor şi care au alimentat patrimonii private, legal sau ilegal.
Tot astfel, în legătură cu “grija” faţă de mediul înconjurător, trebuie menţionat că la
nivel global, “subvenţiile guvernamentale pentru utilizarea energiei- în majoritate din surse
fosile şi nucleare- sunt estimate a fi de ordinul a 250-300 miliarde de dolari.”30
27
Thomas Mathiesen – Prison on Trial: A Critical Assessment, Edit. London Sage 1990 pg 131
28
David C. Korten- Lumea post-corporatistă. Viaţa după capitalism. Edit. Antet Bucureşti 2004
pg.50
29
pg.51
30
pg.51
19
Apetenţa companiilor multinaţionale devine evidentă atunci când acestea demarează
noi investiţii care presupun crearea de noi locuri de muncă. De foarte multe ori acestea sunt
suspectate şi dovedite că “reuşesc” să creeze şi să finanţeze locurile de muncă nou create
aproape în totalitate din fonduri publice şi să-şi aproprie integral profiturile operaţionale
obţinute. Adică, se reuşeşte crearea unei întreprinderi private prin subvenţii guvernamentale
iar profiiturile sunt eminamente transferate în patrimoniul acţionariatului acesteia. Un
exemplu elocvent îl constituie “pachetul tentant pe care l-a primit MOTOROLA de la statul
Virginia pentru a crea un centru de producţie şi cercetare care includea un grant de 55,9
milioane de dolari, o amânare pentru plata taxelor de 1,6 miliarde dolari şi rambursarea a 5
milioane de dolari folosiţi pentru instruirea angajaţilor.”31
La nivelul S.U.A. această tendinţă întâlnită la nivelul companiilor multinaţionale s-a
generalizat. În acest mod, companiile multinaţionale se aşteaptă “ca statele să preia o parte a
cheltuielilor lor salariale, de obicei, prin rambursarea către companie a unei părţi din
impozitele reţinute de stat de la angajaţii calificaţi.”32
Un alt exemplu la fel de grăitor este cel al companiei Whirlpool- lider mondial în
fabricarea de aparatură electrocasnică. În scopul construcţiei unei noi fabrici la Tulsa,
Oklahoma, compania menţionată a solicitat şi primit din partea autorităţilor publice
contravaloarea impozitelor pe vânzări aferente unui an întreg precum şi “rambursarea a 4,5
cenţi din fiecare dolar plătit în salariile a 1100 de muncitori pe o perioadă de zece ani.”33
O situaţie similară a cunoscut şi România în ceea ce priveşte contractul de securizare a
frontierelor cu contractorul EADS. Programul de securizare a frontierelor României costa 920
milioane de euro, aşa cum rezultă din planul de investiţii stabilit in martie 2005. Valoarea
contractului încheiat cu EADS este de 650 milioane de euro. Pentru programul de securizare a
frontierelor puteau fi folosiţi 467 milioane de euro, din finanţare guvernamentală, fonduri
PHARE (160 milioane de euro) şi facilităţi Schengen (260 milioane de euro). Sprijinul
financiar european putea fi pierdut dacă exista fie şi o singură suprapunere cu investiţiile
dezvoltate prin intermediul contractului cu EADS. Contractul cu EADS a fost semnat la 12
august 2004. Proiectul de securizare a frontierei asigură instalarea unor sisteme de
supraveghere performante, realizarea unor centre de comandă şi control moderne, echiparea a
peste 180 de sedii şi centre de instruire ale IGPF, asigurând totodată şi extinderea
infrastructurii de IT şi comunicaţii intre instituţiile cu competenţă la frontiera de stat a
României.
Dincolo de reverberaţiile negative, reale sau atent conduse, contractul încheiat de
România cu EADS a reprezentat o formă de ajutorare de către Comisia Europeană a
contractorului EADS care urma să primească din fonduri nerambursabile o sumă de
aproximativ 420 de milioane de euro, iar pe de altă parte una din căile cele mai credibile de
atingere a obiectivelor impuse de rezultatul final al negocierilor derulate pe capitolul XXIV-
Justiţie şi Afaceri Interne, în vederea integrării României în U.E. la data de 1 ianuarie 2007.
Pe de altă parte, legat în mod direct de criminalitatea corporatistă, în S.U.A. au fost
estimate “costurile infracţiunilor efective comise de companii, cum ar fi umflarea facturilor la
echipamente destinate Departamentului Apărării în valoare de 25,9 miliarde de dolari.” 34 Ca o
completare, la momentul respectiv, această valoare reprezenta aproximativ 20% din PIB al
României.
Dar, pe lângă mecanismele de fraudare simple sau complexe la care recurg marile
companii, există şi anumite tipuri de fraude care pot fi considerate inadmisibile pentru
31
pg.50
32
pg.50-51
33
David C. Korten- Lumea post-corporatistă. Viaţa după capitalism. Edit. Antet Bucureşti 2004 pg.51
34
David C. Korten- Lumea post-corporatistă. Viaţa după capitalism. Edit. Antet Bucureşti
2004 pg.51
20
companii care se bucură de reputaţie globală, sprijin financiar şi politic din partea statului şi
de sisteme certificate şi auditate de management. În speţă, este cazul celebrei companii
Bechtel, contractoare a lucrării “Big Dig”, un complex de tunele submarine care trebuiau să
faciliteze traficul auto prin intermediul lor în zona metropolitană a Bostonului, a cărei valoare
s-a modificat de la 2,5 miliarde dolari, cât fusese iniţial, la aproximativ 14,6 miliarde de
dolari. Dincolo de suspiciunile de obţinere frauduloasă a contractului prin implicarea lui
George Schultz, fost secretar de stat în timpul administraţiei Ronald Reagan şi a lui Riley
Bechtel, acţionar al companiei şi consilier pe probleme de export al preşedintelui George
Bush jr., proiectul a fost pus serios în pericol de prăbuşirea a 12 tone din tavanul unui tunel ca
urmare a falsificării betonului utilizat la operaţiunile de turnare. Conform anchetei o cantitate
de aproximativ 5.000 de betoniere livrate nu respectau conformitatea reţetei betonului cu cea
prevăzută de proiectant. Aceste metode utilizate adesea la lucrările efectuate pe baza unor
finanţări publice sau în cadrul unor proceduri de achiziţii publice sunt cele care generează
profituri ilegale pe care ulterior fraudatorul corporatist le utilizează în alte scopuri ilegale-
coruperea unor oficiali, cumpărarea de influenţă etc.
Profiturile negre, exceptate impozitării legale, sunt cele care deturnează concurenţa
economică, finalitatea aplicării legilor sau procedurilor judiciare, îmbolnăvind suplimentar
cadrul unei economii globale lipsită de busolă, “convinsă” să accepte mecanismele pieţei.
Tot în S.U.A., s-a observat că în ciuda dinamicii exponenţiale a afacerilor derulate de
marile corporaţii, de creşterea continuă a eficienţei şi profitabilităţii, procentul încasărilor din
taxele percepute acestor companii a scăzut de la 39% în 1950 la 19% în 199535, perioadă în
care procentul taxelor percepute persoanelor fizice a crescut de la 61% la 81% ( în condiţiile
în care populaţia S.U.A. a crescu de 2,75 ori în perioada analizată !!!). Analiza statistică
menţionată demonstrează fără putinţă de tăgadă faptul că efectele negative ale fraudei
corporatiste sunt acoperite tot prin impozitarea şi supraimpozitarea persoanelor fizice
contribuabile.
Atunci, când frauda, ineficienţa şi managementul fraudulos devin aspecte sistemice şi
conduc la crize economice, sectoriale sau globale, tot statul este chemat să susţină din
fondurile publice pierderile, apocaliptice uneori, ale companiilor private. “Băncile şi fondurile
de investiţii apeleazăîntotdeauna la guvern pentru a fi salvate atunci când investesc prost,
ştergându-li-se datoriile sau renunţându-se la recuperarea unor împrumuturi prost făcute.”36
Iată cum acoperirea din fonduri publice a pierderilor operaţionale suferite de entităţile
private conduce la aceptarea le nivelul acestora din urmă a ineficienţei, fraudei şi
comportamentelor abuzive, această susţinere din partea statului putând constitui un veritabil
factor criminogen- determinant în mecanismul trecerii la act. “Ecuaţia” criminogenă a
susţinerii din partea statului poate fi transpusă în forma: garanţia acoperirii pierderilor de către
stat = indiferenţă faţa de comportamentele non-etice sau abuzive ale managementului.
Din acest motiv, ca finalitate a cercetării efectuate am admis posibilitatea ajutorării de
către stat a entităţilor private mari sau cu activităţi relevante dar numai cu condiţia instituirii
unor mecanisme adecvate de control şi supraveghere din partea statului a activităţii şi
tranzacţiilor derulate de acestea şi în special a raporturilor comerciale sau financiare care se
nasc între managerii corporaţilor şi acestea ori partenerii de business ai acestora.
Dincolo de anumite speculaţii posibile din perspectiva dreptului concurenţei
referitoare la finalitatea cercetării axate pe criminalitatea corporatistă şi instituirea unor
mecanisme de supraveghere, control şi ajutorare a companiilor multinaţionale care operează
în România şi a agenţilor economici mari, vom aminti faptul că “guvernul S.U.A. oferă în
35
36
2004 pg.50
21
fiecare an corporaţiilor 75 miliarde de dolari sub forma unor subvenţii directe în bani gheaţă,
plus încă 60 miliarde de dolari în diverse scutiri de taxe pe domenii industriale specifice.”37
Astfel, S.U.A. alocă drept ajutor corporaţiilor o sumă de 135 miliarde de dolari (fără a
menţiona aici cele aproximativ 2.000 miliarde de dolari utilizaţi de guvernul american pentru
combaterea efectelor crizei economice globale în perioada 2008-2009), aproximativ
echivalentă cu PIB-ul României din 2009, justificând astfel afirmaţia conform căreia “în
S.U.A., corporaţiile primesc mai mulţi bani prin subvenţii directe de la guvern decât îi plătesc
acestuia ca impozite şi taxe.”38 Cu alte cuvinte, în termeni reali, corporaţiile americane sunt
finanţate parţial şi din bugetul federal. Aceasta poate constitui şi un imbold spre performanţa
economică, spre inovare şi creativitate dar în egală măsură şi un analgezic pentru efectele
nefaste ale criminalităţii corporatiste care conduce la acea indiferenţă managerială
determinantă pentru manifestarea comportamentelor criminale în materia administrării
companiilor multinaţionale.
Neutralizarea efectelor potenţiale sau reale induse de acest factor criminogen poate fi
realizată doar prin excluderea protecţiei financiare publice care este acordată companiilor
multinaţionale prin “eliminarea subven;iilor publice directe şi scutirile de care beneficiază,
deoarece acestea reprezintă transferuri financiare directe de la contribuabili (persoane fizice
sau mici întreprinderi) la mangerii şi acţionarii corporaţiilor.”39
3.3. Particularitãţi specifice ale criminologiei corporatiste
3.3.1. Criminalitatea corporatistă ca fenomen social

Ca orice fenomen social, criminalitatea corporatistă reprezintă un sistem distinct cu
proprietăţi şi funcţii proprii, diferenţiate calitativ de cele ale elementelor componente. Prin
aceasta, modelul de analiză a criminalităţii corporatiste nu trebuie să se fundamenteze doar
latura cantitativă a fenomenului studiat, care ar aborda-o pornind de la premisa conform
căreia criminalitatea reprezintă totalitatea infracţiunilor săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o
perioadă de timp dată.
Abordarea exclusivă a acestui gen de criminalitate pe baza modelelor exclusiv
cantitative ar conduce la rezultate seci, impersonale, derivate din considerente statistice lipsite
de atribute cu valenţe descriptive, predictive sau profilactice şi, astfel, finalitatea demersului
ar interesa sfera statisticii penale. Criminalitatea corporatistă reală poate fi definită ca
totalitatea fraudelor de natură economico-financiară care au legătură cu activitatea
companiilor multinaţionale săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp
determinată.
Criminalitatea corporatistă aparentă cuprinde totalitatea infracţiunilor comise în
legătură cu activitatea companiilor multinaţionale despre care elementele sistemului
investigativ ori de justiţie sunt informate pe orice cale.
Criminalitatea corporatistă legală reprezintă totalitatea faptelor penale comise în
legătură cu activitatea întreprinderii multinaţionale, pentru care s-au pronunţat hotărâri de
condamnare rămase definitive.
3.3.2. Frauda corporatistă

Fără a apela la multitudinea de definiţii ale fraudei, aş defini-o, într-o opinie personală
ca „o atingere adusă unui patrimoniu ca urmare a unui comportament deviant în cadul unei
operaţiuni de administrare a acestuia”.
37
38
2004 pg.51
39
David C. Korten- Lumea post-corporatistă. Viaţa după capitalism. Edit. Antet Bucureşti 2004 pg.
182
22
Frauda corporatistă este rezultatul manifestării unui comportament deviant apărut în
legătură cu administrarea unei companii multinaţionale, administrarea, în această accepţiune
excedând conceptul existent în dreptul privat, şi putîndu-se întinde şi asupra actelor de
dispoziţie.
3.3.3. Fraudatorul corporatist

Astfel, fraudatorul corporatist reprezintă persoana care încalcă legea cu ocazia
administrării unui patrimoniu aparţinând unei corporaţii. Cu alte cuvinte, fraudatorul
corporatist reprezintă un tip aparte de infractor, care acţionează în condiţii socio-economico-
juridice specifice şi care produce efecte socialmente periculoase de un anumit gen.
3.3.4. Victimele criminalităţii corporatiste

Criminalitatea corporatistă reprezintă un tip aparte de activitate criminală. Este, în
esenţă, „criminalitatea inţiaţilor", persoanelor care aparţin fiinţial lumii teoretic lipsite de
probleme materiale, celor care îmbracă haine scumpe şi poartă ceasuri de aur, este
infracţionalitatea celor care au reuşit în viaţă, care în lumina reflectoarelor mass-media pot
constitui veritabile modele pentru tinerii care îşi doresc o carieră în lumea business-ului, a
celor care peripatetizează cu nonşalanţă despre absolutele morale şi despre etica afacerilor.
3.3.5. Reacţia socială împotriva criminalităţii corporatiste

Orientată către identificarea modalităţilor prin care fenomenul infracţional poate fi
prevenit şi controlat, criminologia nu poate exclude, din obiectul său de studiu, reacţia socială
formală şi informală asupra criminalităţii.
3.4. Etiologia socială a criminalităţii corporatiste – macrocriminologia corporatistă
3.4.1. Factori economici

Printre factorii economici consideraţi a prezenta cea mai mare relevanţă un
criminogenă sunt:
1. Industrializarea.
2. Contractul de management.
3.Conexiunile cu sfera politică.
4.Asimetria dezvoltării economice sau a reglementărilor legale.
5. Posibilitatea transferării sau spălării banilor proveniţi din infracţiuni.
6. Domeniul de activitate.
3.4.2. Factori demografici

Referitor la factorii demografici nu se poate decela o relaţie de dependenţă directă
între criminalitatea corporatistă şi majoritatea factorilor demografici cu aport relevant (rata
natalităţii, urbanizarea şi mobilitatea socială) la dinamica infracţionalităţii.
Dar, apariţia investiţiilor străine directe este legată în mod nemijlocit de oportunităţile
generate de forţa de muncă tânără, bine calificată şi, în general, extrem de ieftină din
perspectiva costurilor reprezentate de salarii.
Cu alte cuvinte, factorul populaţional atrage corporaţia multinaţională, care găseşte
forţă de muncă ieftină şi piaţă de desfacere a produselor, fără a fi determinant în manifestarea
comportamentelor deviante la nivelul managementului întreprinderilor transnaţionale, putând
fi considerat ca factor criminogen colateral.
3.4.3. Factori socio-culturali
23
În sens larg, cultura reprezintă totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de
societatea omenească de-a lungul istoriei. Prin prisma analizei criminologice suntem interesaţi
de acei factori culturali al căror impact negativ conduce la comportamentul deviant
socialmente inacceptabil.
1. Familia.
2. Nivelul educaţional.
Educaţia managerială adevărată incumbă pe lângă multe altele şi o componentă
asociativă şi una de asumare a standardelor comportamentale proprii elitelor. Aceste seturi de
valori sunt realizate în special prin programele de tip MBA (Master in Business
Administration – masteratul în administrarea afacerilor), unde manageri sau viitori manageri
din toată lumea se întâlnesc, derulează activităţi în comun, individual ori în echipă,
socializează permanent, creându-se astfel legături durabile între aceştia şi inducându-li-se
astfel spiritul de castă. Am fi nedrepţi în demersul nostru, dacă nu am recunoaşte că acest mod
de pregătire şi interrelaţionare este cel care facilitează afacerile viitoare, care sunt încheiate
mai mult de „prieteni” decât de „oameni de afaceri” creând astfel profit şi încredere reciprocă.
Dar tot acest creuzet este cel în care pot germina reţelele criminale corporatiste, apărând
tranzacţiile asimetrice, comisioanele ilegale de consultanţă, firmele de coasociere situate în
jurisdicţii off-shore etc, care parazitează economia legală şi distruge încrederea investitorilor
în economie.
3. Globalizarea.
4. Profesia.
3.4.4. Factorii politici care pot influenţa geneza fraudei corporatiste – susţinerea
guvernamentală şi corupţia factorului politic
1. Susţinerea guvernamentală a statului de reşedinţă este necesară în orice fel de
investiţie străină directă realizată de o corporaţie. Dar această formă de ajutor trebuie să fie o
exprimare a principiilor necesităţii şi moralităţii, fără să cadă în extrema protecţiei exagerate
sau în facilitarea unor interese anticoncurenţiale sau vădit neconcordante cu interesele poltice
ori economice ale statului gazdă.
De foarte multe ori, diplomaţiile statelor de reşedinţă ale corporaţiilor multinaţionale
au servit interesele corporatiste excedând graniţa imuabilă a procedurilor diplomatice, creând
acestor întreprinderi transnaţionale imaginea unor veritabile trupe de ocupaţie, libere să
efectueze orice acte în dispreţul legii naţionale din ţările gazdă.
În acest context, fraudatorul corporatist se simte sub beneficiul deplinei protecţii
atunci când debutează în primul act al fraudei, simţind că prorpiul comportament poate fi
acceptat sau impus ca fiind acceptabil de factorul politic şi diplomatic din statul de
reşedinţă.
Vulnerabilitatea politică a statului de reşdinţă este adesea exploatată de fraudatorul
corporatist, care după ce conduce o politică relativ agresivă a companiei în relaţia cu
autorităţile din respectivul stat, începe să-şi materializeze propriile interese economice
adiacent managementului firmei. Dar, de multe ori chiar această vulnerabilitate politică
devine determinantă, şi anume în situaţiile în care autorităţile guvernamentale din statul gazdă
apelează la conducerea companiei multinaţionale să medieze diferite demersuri politice sau de
altă natură pe lângă guvernele din ţările de reşedinţă40.
2. Corupţia factorului politic şi capacitatea corporaţiilor de a corupe
“Donaţiile pot fi folosite pentru a cumpăra putere la nivel internaţional, în cadru a ceea
ce a devenit o procedură operaţională standard pentru membrii superclasei. Donaţiile de
diverse tipuri, de la clădiri la titluri academice, aduc un plus de importanţă şi de prestigiu,
extinzând reţeaua de relaţii a donatorului. Ele mai servesc şi la stabilirea programelor şi pot
Gangster Capitalism: The United States and the Globalization of Organized Crime – Michael
40
Woodiwiss, editura Caroll&Graf Publishers 2005, pag 118

24
adesea să fie de folos pentru motivarea organizaţiilor de experţi şi a altor ONG-uri, în vederea
obţinerii unei validări „independente” a ideilor care sunt importante pentru donator/donatoare,
ca şi pentru interesele politice sau de afaceri ale acestora.”41
Tot întreprinderile transnaţionale sunt capabile să cosmetizeze imaginea compromisă a
unui om politic, prin campaniile de presă iniţiate de jurnaliştii „independenţi” care au o
anvergură deosebită şi, de cele mai multe ori, se finalizează cu rezultatul scontat.
Contraserviciul dezirabil este susţinerea intereselor corporatiste ale entităţii care a facilitat
succesul politic, creându-se astfel alianţa între politic şi sfera business-ului.
3. Modalitatea de înfiinţare a companiei. Geneza sau divizarea unei companii
multinaţionale pot constitui ele însele factori criminogeni. De cele mai multe ori o companie
începe extinderea agresivă a afacerilor pe piaţa naţională sau pe pieţele internaţionale după ce
îşi articulează un sistem protectiv în sfera administrativă, politică sau judiciară. Un caz
elocvent îl constituie moştenirea celebrului John D. Rockefeller, companiile rezultate din
divizarea “Standard Oil” în 1911 şi anume: “Exxon”, “Mobil”, “Chevron”, “Amoco”,
“Conoco”, “Arco” şi “Sun” ajungând să aibă în 2006 vânzări totale însumate estimate la 936
miliarde de dolari ( depăşind spre exemplul PIB al Federaţiei Ruse)42. Dar în acest caz trebuie
amintit şi faptul că extinderea maximă a acestor companii a operat în perioadele în care 2
dintre nepoţii celebrului John D. Rockefeller deţineau poziţii din care puteau favoriza
activitatea firmelor menţionate. Astfel, David Rockefeller ocupa poziţia de preşedinte al
Consiliului de Administraţie al Chase Manhattan Bank, Nelson Rockefeller a fost
vicepreşedinte al S.U.A. iar Winthrop Rockefeller era guvernator al statului Arkansas.43
În realitate, acest sistem protectiv multipalier este cel care favorizează dezvoltarea
exponenţială a unei companii, îmbinând pârghiile manageriale cu “facilităţile” oferite de
factorul politic sau administrativ, care ulterior permite manifestarea comprtamentelor ilegale
bazate pe acumularea ilicită de fonduri financiare sau bunuri.
3.5. Cauzele fraudei corporatiste ca act individual – microcriminologia corporatistã

Criminalitatea corporatistă nu reprezintă numai un fenomen social generat de
circumstanţe economice, juridice, financiare ori politice, este în primul rând un fenomen
individual ce cuprinde faptele unor persoane care, cu vinovăţie, acţionează împotriva
prevederilor legale.
3.5.1. Personalitatea fraudatorului corporatist
3.5.2. Analiza personalităţii fraudatorului corporatist

Fraudatorul corporatist este acel individ care singur sau în cadrul unui grup organizat
de el comite, cu intenţie, acţiuni care afectează grav un patrimoniu. Din această perspectivă,
fraudatorul corporatist este un personaj cu o complexitate superioară banalului infractor
judiciar.
41
David Rothkopf – Superclass. Elita globală a puterii şi lumea sa. Edit. Publica Bucureşti
2009, pg. 205
42
David Rothkopf – Superclass. Elita globală a puterii şi lumea sa. Edit. Publica Bucureşti 2009, pg.
181
43
David Rothkopf – Superclass. Elita globală a puterii şi lumea sa. Edit. Publica Bucureşti 2009, pg.
182
25
CAPITOLUL IV
CAZURI REPREZENTATIVE DE FRAUDE
CORPORATISTE
4.1. Cazul ENRON- (S.U.A.) -2001
4.2. Cazul Countrymark Cooperative Inc44- (S.U.A.)
4.3. Cazul Standard Automotive Corporation45
4.4. Cazul Credit Cuisse First Boston
4.5. Cazul Merrill Lynch
4.6. Cazul Monsanto Company
4.7. Cazul Madoff
4.8. Cazul Societe Generale
4.9. Cazul Parmalat
4.10. Privatizarea PETROM
4.11. Privatizarea ALRO SLATINA
4.12.Tranzacţiile în baza unor informaţii privilegiate în cazul listării acţiunilor
Rompetrol Rafinare
4.13. Frauda concurenţială în domeniul producerii şi comercializării cimentului
CAPITOLUL V
METODE DE COMITERE A FRAUDELOR
CORPORATISTE
5.1.1. Modalităţi de comitere a infracţiunilor la regimul vamal
Infracţiunile la regimul vamal sunt una din ariile predilecte de manifestare a
criminalităţii corporatiste, întrucât în activitatea lor corporaţiile multinaţionale interferează
permanent cu legislaţia vamală, fie că vorbim despre transferurile între filiale situate în state
diferite sau între acestea şi compania-mamă, ori în calitate de subiecte distincte ale comerţului
internaţional. Evaluarea permanentă a activităţilor de comerţ internaţional desfăşurate de
corporaţiile multinaţionale ori de subsidiarele acestora pe teritoriul unui stat ar trebui să
reprezinte una din preocupările constante ale fiecărui guvern din statele unde acest gen de
companii îşi desfăşoară activitatea.
5.1.2. Modalităţi de comitere a infracţiunilor în industria alimentară şi agricultură
5.1.3. Modalităţi de comitere a infracţiunilor în industrie

Industria siderurgică
Industria energetică
Industria uşoară
Industria petrolieră
44
Analiza a fost realizată pe baza sentinţei pronunţate în Dosarul IP 01-83-CR-B-F Curţii de Justiţie a
Statului Indiana, Tribunalul Jurisdicţional din Regiunea Indiana de Sud
45
Analiza a fost realizată pe baza sentinţei pronunţate în Dosarul Steven Merker &William Merker vs
USA al Curţii de Justiţie a Statului New York, Tribunalul Jurisdicţional din Regiunea New York
South
26
5.1.4. Modalităţi de comitere a evaziunii fiscale
Companiile multinaţionale îşi desfăşoară activitatea în afara ţării de reşedinţă în scopul
obţinerii de profit. Dar, din punct de vedere economic, profitul reprezintă diferenţa dintre
venituri şi cheltuieli, acestea din urmă incumbând şi taxele şi prelevările datorate statului.
Nivelul acestor taxe, impozite şi contribuţii datorate statului constituie presiunea fiscală care
la rândul ei determină atractivitatea investiţională din perspectiva potenţialilor investitori
străini.
5.1.5. Ilegalităţile contabile

În mod normal, contabilitatea ar trebui să reprezinte o imagine fidelă a patrimoniului
unei companii prin evidenţierea corectă şi reală a tuturor veniturilor realizate şi a cheltuielilor
efectuate la nivelul acelei entităţi economice. Perturbarea acestui mecanism are ca şi
consecinţă directă o imagine distorsionată a respectivei companii care poate să genereze în
mod fraudulos o atractivitate investiţională sau partenerial-comercială exagerată.
5.1.6. Fraude bancare

Sectorul bancar reprezintă una din zonele economice cele mai importante care asigură
dezvoltarea durabilă şi credibilă a unei societăţi. Eficienţa sectorului bancar este observată în
special, în perioadele de criză sau de boom economic, atunci când nivelul dobânzilor sau
politicile de creditare pot avea un impact extraordinar asupra vieţii economice. Din
perspectivă psihosocială, băncile sunt abordate ca un partener extrem de precaut şi mascat
într-o zonă ce admite conceptual un secret excesiv.
5.1.7. Fraude comise pe pieţele de capital

Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se realizează
transferul fondurilor de la cei care au surplus de capital (investitori) către cei care au nevoie
de capital (emitenţii), cu ajutorul unor vehicule sau instrumente specifice (societăţi mobiliare)
şi prin intermediul unor operatori specifici (societăţi de valori mobiliare).46
5.1.8. Modalităţi de încălcare a legislaţiei corporatiste

Orice stat modern dezvoltat este interesat în reglementarea activităţilor companiilor,
precum şi a relaţiilor dintre acestea şi acţionari, directori, administratori, investitori, public şi
nu în ultimul rând cu concurenţa sectorială. Nerespectarea cadrului de reglementare în
domeniul corporatist este nucleul pe baza căruia se dezvoltă ulterior formele grave de fraudă.
5.1.9. Alte ilegalităţi comise la nivelul corporaţiilor multinaţionale
5.2. Autorităţi cu atribuţii de prevenire şi control în sfera fraudei corporaţilor

multinaţionale
Activităţile de combatere a diferitelor forme de criminalitate corporatistă este marcată

de complexitate deosebită, confidenţialitate, profesionalism, integritate morală, imparţialitate
şi nu în ultimul de rând de caracterul său profund interdisciplinar.
5.2.1. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
5.2.2. Garda Financiară
5.2.3. Autoritatea Naţională a Vămilor
5.2.4. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului
5.2.5. Banca Naţională a României
46
Gabriela Anghelache – Bursa şi piaţa extrabursieră , Editura Economică 2000, p.11
27
5.2.6. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
5.2.7. Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor
5.2.8. Consiliul Concurenţei
5.3. Organisme cu atribuţii informative în materia prevenirii şi combaterii fraudei

corporatiste
5.3.1. Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă

Activitatea informativă şi de protecţie în cadrul Ministerului de Interne este
desfăşurată de către Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă în calitatea sa de
unitate specializată.
Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă este unitatea competentă a
aparatului central al Ministerului de Interne, specializată în obţinerea, verificarea,
valorificarea şi stocarea de informaţii şi date necesare realizării atribuţiilor ce revin
ministrului.
Activitatea Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă este pusă sub controlul
Parlamentului şi se desfăşoară în conformitate cu prevederile Constituţiei României, legilor,
tratatelor şi convenţiilor internaţionale, a hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare al ţării şi
ale Guvernului, ordinelor şi instrucţiunilor ministrului de interne, astfel încât să nu lezeze în
vreun fel drepturile şi libertăţile omului, să asigure deplina neutralitate faţă de orice ingerinţă
sau interes, să promoveze obiectivitatea, realitatea, legalitatea şi deplina responsabilitate în
acţiunile sale.
5.3.2. Serviciul Român de Informaţii

Activitatea Serviciului Român de Informaţii pe componenta economică a siguranţei
naţionale constă în identificarea şi neutralizarea vulnerabilităţilor şi factorilor de risc ce pot în
sfera relaţiilor aferente economiei de piaţă, concurenţei loială, resurselor naturale, echilibrului
ecologic, dezvoltării economice - prin asigurarea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie, aplicarea politicilor de dezvoltare regională şi dezvoltare
durabilă- proprietăţii publice sau private, libertăţii economice, sistemului financiar, activităţii
bancare, protecţiei sociale, cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale; toate aceste valori
putând fi extrem de grav lezate de diferitele forme de criminalitate corporatistă care se
manifestă sau s-ar putea manifesta în România.
Pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i revin, structura specializată- Direcţia Generală „C”
are stabilite o serie de atribuţii care sunt:.....
5.3.3. Serviciul de Informaţii Externe

Serviciul de Informaţii Externe este organul de stat specializat în domeniul
informaţiilor externe privind siguranţa naţională şi apărarea României şi a intereselor sale47.
La nivelul Serviciului de Informaţii Externe asigurarea componentei economice a
siguranţei naţionale ca formă de acţiune împotriva fraudei corporaţiilor multinaţionale constă
în identificarea şi neutralizarea tuturor riscurilor şi vulnerabilităţilor la adresa acesteia.
Structurarea dihotomică a componentei economice a siguranţei naţionale incumbă atât roluri
şi funcţii informaţionale cât şi competenţe decizionale şi operaţionale la nivelul autorităţilor
legislative şi de aplicare a legii.
Serviciului de Informaţii Externe îi revin în această sferă doar competenţe şi roluri
informaţionale şi strategice, pe care legea de organizare şi funcţionare i le conferă,
beneficiarii sau partenerii fiind, fie structuri informative cu vocaţie internă implicate în
combaterea criminalităţii economico-financiare ( Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie
Internă a Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii), fie
47
Art 1 al Legii nr 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe.
28
autorităţi de control sau combatere (Inspectoratul General al Poliţiei Române prin Serviciul de
Investigare a Fraudelor ori prin serviciile specializate ale Direcţiei Generale de Combatere a
Criminalităţii Organizate şi Antidrog, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
şi unităţilor subordonate acestuia, Ministerului Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală şi entităţile subordonate), ori Guvernului României atunci când sunt
necesare informaţii care să fundamenteze deciziile strategice.
5.4. Organisme cu atribuţii judiciare în materia prevenirii şi combaterii fraudei

corporatiste
5.4.1. Ministerul Public

În cadrul Ministerului Public funcţionează Parchetul de pe lângă înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie, entităţi cu atribuţii specifice distincte pe
linia combaterii diferitelor forme de criminalitate.
În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca structură
specializată în combaterea criminalităţii organizate şi terorismului48.
Direcţia Naţională Anticorupţie este un parchet specializat în combaterea infracţiunilor
de corupţie, potrivit legii, care îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României şi
funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie49.
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi
Direcţia Naţională Anticorupţie reprezintă cele două structuri ale Ministerului Public cu
atribuţii relevante în sfera criminalităţii corporatiste, a căror eficienţă rezidă în existenţa
structurilor de poliţie subordonate sau după caz, de detaşarea unor ofiţeri de poliţie judiciară
cu expertiză profesională, de colaborarea cu experţi naţionali în diferite domenii-fiscal, vamal,
financiar-bancar, contabil etc precum şi de existenţa canalelor de colaborare cu alte structuri
judiciare europene sau internaţionale.
În materia combaterii fraudei corporatiste, structurile DIICOT care deţin atribuţii

directe sunt:
§.1. SERVICIUL DE COMBATERE A MACROCRIMINALITĂŢII ECONOMICO-

FINANCIARE
a. BIROUL DE COMBATERE A INFRACŢIUNILOR DE SPĂLARE A BANILOR
b. BIROUL DE COMBATERE A MACROCRIMINALITĂŢII ECONOMICO-FINANCIARE
§.2. SERVICIUL DE COMBATERE A CRIMINALITĂŢII INFORMATICE

a. BIROUL PENTRU COMBATEREA CRIMINALITĂŢII INFORMATICE
§.3. BIROUL PENTRU CULEGEREA, CENTRALIZAREA DATELOR ŞI ASISTENŢĂ

JUDICIARĂ INTERNAŢIONALĂ
5.4.2. Directia de Investigare a Fraudelor din Inspectoratul General al Poliţiei

Române
Direcţia de Investigare a Fraudelor funcţionează în principal ca structură de
conducere, coordonare, sprijin, îndrumare şi control al structurilor teritoriale. Aceasta poate
efectua activităţi proprii de investigare şi/sau cercetare a infracţiunilor date în competenţă. In
realizarea atribuţiilor ce-i revin, Direcţia de Investigare a Fraudelor desfăşoară în principal
următoarele activităţi:.......
48
Art 75 alin 2 al Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
49
Art 80 alin 1 al Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
29
5.5. Proiectul Roşia Montană şi siguranţa naţională a României
Ceea ce părea iniţial un proiect, relativ extins, de exploatare a aurului în România s-a
transformat într-o veritabilă dispută de argumente “pro” şi “contra”, la cel mai înalt nivel,
paleta acestora tranzitând de la argumentele arheologice până la influenţe oculte globale.
Roşia Montana (Alburnus Maior) este considerat ca fiind cel mai vechi oraş din perspectiva
atestării documentare, fiind recent declarat monument cu o importanţă istorică deosebită în
urma săpăturilor arheologice efectuate în zonă.
Una din problemele tehnice majore ale proiectului Roşia Montană constă în faptul va
crea o mină la suprafaţă (prin retezarea unui munte al cărui vârf va fi dinamitat), de aproape
4282 hectare, iar pulberea de rocă şi apa amestecată cu cianuri care va fi utilizată la extracţia
aurului, va fi depozitată într-un bazin susţinut de un baraj înalt de 180 metri (echivalentul unei
clădiri de 60 de etaje). O altă problemă a proiectului va fi localizarea barajului la aproximativ
2 km de cel mai apropiat oraş.
CAPITOLUL VI
MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR ANTIFRAUDĂ ÎN
CADRUL CORPORAŢIILOR MULTINAŢIONALE
Managementul activităţilor antifraudă la nivelul companiilor multinaţionale reprezintă

o expresie a modului responsabil de administrare a acestora, o garanţie a seriozităţii
activităţilor de gestionare a activelor şi calea prin care atât acţionarii cât şi creditorii,
partenerii comerciali, şi, nu în ultimul rând, autorităţile statului se pot convinge de realitatea
datelor referitoare la performanţele economico-financiare pe care corporaţiile multinaţionale
le raportează pe bursele internaţionale.
Imperativul realizării unui complex articulat de activităţi antifraudă legate de
operaţiunile întreprinderilor transnaţionale devine cu atât mai acut în actuala fază de
propagare a efectelor la nivel global ale crizei economico-financiare generată, pe lângă
factorii macroeconomici şi de fraudele sistemice majore care au condus la falimentul unor
giganţi corporatişti.
6.1. Controlul operaţional intern la nivelul companiilor multinaţionale

Obiectivele generale ale controlului operaţional intern sunt:
- realizarea obiectivelor generale şi specifice ale corporaţiei multinaţionale, stabilite în
concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate, economicitate şi
eficienţă;
- protejarea fondurilor financiare, proprii sau atrase, împotriva pierderilor datorate abuzului
din partea celor autroizaţi să efectueze plăţi în numele companiei sau fraudei;
- respectarea legii, a normelor emise de organismele de autoreglementare, a reglementărilor şi
deciziilor conducerii ori a cadrului etic instituţionalizat sau asumat de compania
multinaţională;
- dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare şi
difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de management, precum şi a unor sisteme şi
proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte publice.
6.2. Controlul Financiar intern în cadrul corporaţiilor multinaţionale
30
Exactitatea, realitatea şi corectitudinea informaţiilor despre situaţia patrimonială şi
financiară a companiilor multinaţionale depind în mare măsură de controlul financiar, care la
rândul lui devine actorul fundamental în materia descoperirii indiciilor de fraudă corporatistă.
Activitatea companiilor multinaţionale este supusă unei multitudini de controale pe
diferite domenii sau tematici, ceea ce indică şi o serie de dificultăţi, atât conceptuale, cât şi
asupra corectei percepţii a utilităţii şi necesităţii. Din punct de vedere psihologic şi
psihosociologic individul, indiferent că este actor corporatist sau nu, resimte controlul ca un
exerciţiu al restrângerii temporare a propriului arbitru în materia operaţională, un moment
când trebuie să-şi justifice propriile acţiuni sau proiecte. La nivelul corporaţiilor, angajaţii
respectiv managerii fac obiectul unei palete extinse de controale interne ori externe cum ar fi:
controale de natură financiar contabilă, controale fiscale, controale vamale, control sanitar-
veterinar, inventarierea patrimoniului, control asupra activităţii profesionale etc. În aceste
condiţii în corelare cu factorul timp apare riscul asimilării controlului ca o acţiune
intempestivă, de constrângere, ajungându-se uneori la neacceptare şi chiar refuz.
6.3. Auditul intern

Auditul intern, axat la începuturile sale pe probleme contabile, a devenit astăzi un instrument
puternic de depistare a principalelor riscuri ale activităţilor corporaţiilor.
6.4. Controlul fiscal

Controlul fiscal ca formã a controlului extern specializat reprezintã ansamblul
activităţilor care au ca scop verificarea realităţii şi legalităţii declaraţiilor de impunere, a
corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor fiscale de către contribuabili faţă de
bugetele publice naţionale, locale sau speciale.
6.5. Tehnici si metode specifice de investigare a criminalităţii corporaţiilor

multinaţionale
6.5.1. Culegerea şi verificarea informaţiilor
6.5.2. Analiza şi valorificarea informaţiilor
6.5.3. Tehnici analitice specifice investigării informative a fraudei corporatiste
6.5.4. Investigaţia bancară
6.5.5 Investigaţia tranzacţiilor derulate pe piaţa de capital
6.5.6. Ivestigaţia vamală
6.5.7. Investigaţia concurenţială
6.5.8. Investigarea corupţiei conexe criminalităţii corporatiste
6.5.9. Tehnici speciale de investigare a fraudei corporatiste
6.5.9.1. Martorul protejat
6.5.9.2.Investigatorul specializat
6.5.9.3. Investigatorul sub acoperire
6.6. Specificul activităţilor manageriale derulate în vederea prevenirii şi combaterii

criminalităţii corporaţiilor multinaţionale
6.6.1. Managementul activităţilor informative

6.6.2. Managementul operaţiunilor investigative şi de urmărire penală
6.6.3. Managementul cooperării internaţionale în sfera combaterii criminalităţii
corporatiste
Combaterea fraudei corporatiste care, în esenţa sa are caracter transnaţional, este într-
un grad extrem de ridicat dependentă de existenţa şi calitatea cooperării internaţionale între
structurile informative, de control administrativ ori judiciare din diferite state.
31
Pe de altă parte, trebuie reliefat faptul că practica a învederat în numeroase situaţii
fraude corporatiste comise într-un stat ale căror indicii de săvârşire au fost decelate de
autorităţile din alte state. În acest context, apreciem că lipsa cooperării internaţionale este
circumstanţa care afectează în mod fundamental calitatea şi finalitatea tuturor activităţilor
investigative ori judiciare întreprinse în legătură cu formele de criminalitate existente la
nivelul companiilor multinaţionale.
Dar, în egală măsură trebuie admis faptul că anumite state, în special, cele unde
corporaţiile multinaţionale îşi au sediul central, refuză diplomatic să comunice informaţii
relevante ori să ia măsuri asiguratorii, întârziind astfel procedurile investigative ori judiciare.
CAPITOLUL VII
CONCLUZII REFERITOARE LA EFICIENŢA
ACTIVITĂŢILOR DE PREVENIRE, INVESTIGARE ŞI
SANCŢIONARE A FORMELOR DE CRIMINALITATE
CORPORATISTĂ
Criminalitatea corporaţiilor multinaţionale nu este apanajul unui singur stat sau unui
anumit tip de companie. În esenţă, aceasta a existat sub diverse forme şi modalităţi în toate
timpurile şi s-a regăsit cu particularităţi specifice în fiecare stat unde acest gen de întreprinderi
au acţionat direct sau prin interpuşi.
În societatea globalizată de astăzi ar fi imposibil de imaginat progresul economic al
unui stat în absenţa investiţiilor străine directe în cadrul cărora statutul de primus inter pares
îl deţin investiţiile companiilor multinaţionale. Din perspectivă psihosocială şi criminologică,
ar fi incorect să apreciem că un manager sau un administrator care are libertatea propriilor
decizii economico-financiare să nu adopte un comportament deviant şi să direcţioneze o parte
a fondurilor sau activelor pe care le gestionează în vederea satisfacerii propriilor interese ori
ale unor terţi apropiaţi, pe motivul sentimentului de interdicţie pe care-l induc reglementările
legale sau preceptelor etice.
Studiile de caz efectuate au relevat complexitatea activităţilor de descoperire,
investigare şi probare a ilegalităţilor care se comit la nivelul companiilor multinaţionale.
Experienţa internaţională şi cea românească au confirmat faptul că idealul în materia
criminalităţii corporatiste ar consta în depistarea timpurie a indiciilor de fraudă, atât la nivelul
întreprinderilor transnaţionale sau subsidiarelor acestora precum şi în cazul agenţilor
eonomici mari rezidenţi.
Complexitatea criminalităţii corporatiste este cea care forţează mutarea activităţilor
întreprinse de autorităţile statului de pe palierul investigării penale a unor infracţiuni în zona
monitorizării participative a operaţiunilor economico-financiar-comerciale derulate la nivelul
acestora.
Prin monitorizare participativă înţeleg acele forme de monitorizare care pot fi
desfăşurate de autorităţile specializate ale statului asupra activităţilor companiilor
multinaţionale sau agenţilor eonomici mari rezidenţi. Monitorizarea participativă nu trebuie
confundată cu formele poliţieneşti sau judiciare de urmărire a activităţilor infracţionale ci, mai
degrabă, ca o formă în care statul se implică cu acceptul legal al conducerilor acestor societăţi
în bunul mers al agenţilor economici mari, contributori importanţi la bugetul de stat şi
bugetele asimilate, care presupun atragerea masivă a fondurilor de pe piaţa de capital internă
sau internaţională ori a fondurilor nerambursabile aferente unor programe derulate de Uniunea
Europeană sau care activează în zonele monoindustriale ori care beneficiază de ajutoare de
32
stat sau de garantarea de către guvern a creditelor contractate de pe piaţa bancară internă sau
internaţională.
Este evident că, în schimbul acceptării acestei forme de monitorizare care are ca efect
direct scăderea asimptotică spre zero a riscurilor operaţionale sau legale în activitatea
acestora, societăţile ar urma să beneficieze de un regim favorizat în anumite probleme cum ar
fi: înlesniri la eşalonarea plăţii unor datorii către stat, avalizarea de către EXIMBANK a unor
titluri de credit emise de acestea, garantarea prioritară de către stat a împrumuturilor bancare
contractate de aceste companii, direcţionarea ajutoarelor de stat către aceste companii, cu
respectarea prevederilor naţionale şi comunitare în materia ajutoarelor de stat, implicarea
prioritară a ataşaţilor comerciali din cadrul ambasadelor României în identificarea unor
potenţiali parteneri de afaceri pentru respectivele companii etc.
Efectele pozitive pentru companiile care ar accepta acest program de monitorizare
participativă ar consta în credibilitatea sporită a acestora pe piaţa de capital, posibilitatea
negocierii unor dobânzi mai mici la creditele bancare contractate sau la emisiunile de
obligaţiuni pe pieţele interne sau internaţionale de capital, asigurarea transparenţei decizionale
pe baza controlului exercitat de structura de monitorizare care oricum este superioară
eficienţei cenzorilor ori auditorilor interni şi externi, scăderea posibilităţii de afectare a
patrimoniului companiei prin delapidări sau alte operaţiuni prin care administratorii sau
managerii să tranzacţioneze în folosul propriu sau al unor terţi apropiaţi active sau mijloace
financiare ale corporaţiei.
Prevenirea şi combaterea criminalităţii corporatiste în România aş aborda-o prin
crearea unei instituţii multitasking care să poată crea echipe multidisciplinare aflate în
subordinea sa directă în funcţie de specificul problematicii existente la nivelul fiecărui agent
economic aflat în competenţa sa materială. Avantajul acestor echipe multidisciplinare constă
în specializarea şi interacţiunea competenţelor membrilor ei precum şi în existenţa unui
management integrat - operaţiuni aflate sub aceeaşi conducere.
În acest scop, pentru eficientizarea operaţiunilor de prevenire, investigare şi
sancţionare a formelor de criminalitate apărute în legătură cu derularea activităţilor
economico-financiare şi comerciale la nivelul companiilor multinaţionale ori subsidiarelor
acestora sau agenţilor economici mari din România aş propune următorul Proiect de lege:
7.1. Legea nr.... /2010 privind prevenirea, investigarea si sancţionarea

criminalităţii corporatiste
7.2. Hotărâre nr....... /2010 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului

de monitorizare a corporaţiilor şi agenţilor economici mari
Având în vedere prevederile Legii nr. privind prevenirea, investigarea şi sancţionarea
criminalităţii corporatiste,
în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

..................................................................................................................................................
7.3.Organizarea de cursuri de pregătire pentru structurile de investigare

Una din lacunele reale ale instituţiilor implicate în prevenirea şi combaterea
criminalităţii corporatiste constă în pregătirea deficitară a personalului care, dublată de lipsa
informaţiilor relevante legate de acest fenomen poate vicia finalitatea operaţiunilor. În acest
scop, Serviciul de monitorizare al corporaţiilor şi agenţilor economici mari va derula
programe de pregătire proprii sau în colaborare cu alte structuri a personalului angajat axate
pe diferite problematici, cum ar fi: sfera financiar-bancară, fiscală, vamală, piaţă de capital,
33
asigurări-reasigurări, concurenţă comercială, contabilitate în standarde naţionale şi
internaţionale etc.
7.4. Organizarea schimbului de experienţă între autorităţile judiciare ale

statelor implicate în activităţi de prevenire şi combatere a criminalităţii
corporatiste
Ca fenomen global, criminalitatea corporatistă poate genera similarităţi de natură
acţională, personală sau instituţională în puncte diferite ale lumii, situaţie în care remediul l-ar
putea constitui organizarea schimbului de experienţă între diferite entităţi judiciare implicate.
Schimbul de experienţă între autorităţile de aplicare a legii din diferite state este afectat
adesea de asimetria expertizei acestora, de părerile preconcepute legate de activitatea unor
instituţii judiciare din state mai puţin dezvoltate, de interesele economice ale statelor de
reşedinţă ale companiilor multinaţionale ori de protecţia pe care acestea o acordă sub diferite
forme corporaţiilor transnaţionale proprii etc.
7.5. Elaborarea unui manual de bune practici la nivelul Europol,

Interpol, F.B.I. sau altor autorităţi judiciare
Fără îndoială, că la nivel mondial, criminalitatea corporatistă constituie o preocupare a
autorităţilor administrative sau judiciare, rezultatele concrete înregistrate de acestea fiind
influenţate de o veritabilă paletă de circumstanţe proprii sau externe acestor instituţii.
Experienţa investigatorilor, amploarea fenomenului, eficienţa procedurilor proprii şi nu în
ultimul rând soliditatea voinţei politice manifestate în legătură cu combaterea criminalităţii
corporatiste sunt tot atâtea elemente care explică eficienţa sau ineficacitatea instituţională sau
operaţională.
Manualele de bună practică instituţionalizează, în principiu, proceduri legale şi
acceptabile care şi-au dovedit eficienţa în urma aplicării în situaţii reale şi care, din această
cauză, pot constitui seturi de prescripţii care asigură eficacitatea operaţiunilor iniţiate şi
desfăşurate în baza lor. Acest gen de manuale nu prezintă în sine caracter obligatoriu, însă pot
orienta reglementările legale, metodologiile sau instrucţiunile de lucru ce urmează a fi
adoptate şi ulterior, puse în practică.
7.6. Propunere de înfiinţare a unui compartiment specializat de analiza

informaţiilor referitoare la criminalitatea corporatistă în cadrul
Comunităţii Naţionale de Informaţii
Dat fiind potenţialul impact al criminalităţii corporatiste asupra siguranţei naţionale a
României, consider că la nivelul Comunităţii Naţionale de Informaţii ar trebui înfiinţat un
birou care să centralizeze informaţiile ce parvin acestei structuri pe diferite canale specifice,
pe baza cărora ar putea fi direcţionate mai eficient anumite activităţi de combatere a
fenomenului.
Biroul de Analiza Informaţiilor referitoare la frauda corporatistă din cadrul C.N.I. ar
trebui să fie subordonat direct Preşedintelui României, în calitatea acestuia de şef al
Consiliului Suprem de Apărare a Ţării ori, după caz, consilierului prezidenţial pe probleme de
apărare, ordine publică sau siguranţă naţională
34
BIBLIOGRAFIE
II. Legislaţie română
1. Constituţia României, republicată în 2003.
2. Constituţia Uniunii Europene din 2005.
3. Codul penal al României.
4. Codul de procedură penală al României.
5. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului – 1948.
6. Legea nr. 565 din 16 oct. 2002 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite
împotriva criminalităţii transnaţionale.
7. Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.
8. Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.
9. Legea nr. 83/15.04.1998 de reglementare a procedurii falimentului bancar.
10. Legea nr. 161/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informative.
11. Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri.
12. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea juridică internaţională în materie penală.
13. Legea nr. 224/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
14. Legea nr.197/2004 pentru ratificarea Acordului privind cooperarea dintre România şi
Oficiul European de Poliţie, semnat la Bucureşti la 25 noiembrie 2003.
15. Ordonanta Guvernului nr.86 din 2003 privind reglementarea unor masuri in materie
financiar-fiscala
16. Regulamentului de organizare şi funcţionare al aparatului propriu al A.N.A.F.
17. H.G. 533/2007 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare
18. O.U.G. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare
19. Ordonanţa Guvernului nr.61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicată,
cu modificările ulterioare
20. Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României
21. H.G. nr 284/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Consumatorului.
22. H.G. nr.130/2006 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitar
Veterinare şi pentru siguranţa alimentelor
23. Legea nr 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României
24. Legea 32/2000 privind Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
25. Legea nr 656 privind prevenirea şi combaterea spălării banilor
26. Legea nr. 21/1996 privind concurenţa
27. H.G. nr 756/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru
Resurse Minerale
28. Legii minelor nr. 85/2003
29. Legii petrolului nr. 238/2004
30. O.U.G. nr 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrarea şi
Reglementare în Comunicaţii
31. Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Inspectoratului de Stat în Construcţii
publicat în Monitorul Oficial Partea I nr 615 din 21.08.2008
32. H.G. nr 459/2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru
Protecţia Mediului.
33. Ordonanţa de Guvern nr. 125/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale a Medicamentului.
34. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
35. Legea nr 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române
36. Legea nr 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea S.R.I.
35
37. Legea nr 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe
38. Legea nr.30/1991 Organizarea Controlului Financiar de Stat
LEGISLAŢIE INTERNAŢIONALĂ
1. Legea Sarbanes-Oxley adoptată de Congresul S.U.A. 2001

2. Legea valorilor mobiliare adoptată de Congresul S.U.A. 1934
3. Raportul Higgs- Marea Britanie 2001
4. Codul German de Guvernare Corporativă
5. Codul Olandez de conducere a unei societăţi comerciale
6. Recomandări asupra guvernării corporatiste- AFG-ASFFI adoptate la Paris 09.06.1998
I. Autori români
1. C.Voicu, A.C. Voicu, I. Geamănu- Criminalitatea organizată în domeniul afacerilor-

Edit Pildner&Pildner, Târgovişte 2006
2. C. Voicu, ş.a.- Globalizarea şi criminalitatea financiar-bancară- Edit. Universul juridic,
Bucureşti 2005
3. C. Voicu, ş.a. – Investigarea criminalităţii financiar-bancare- Edit. Polipress, Bucureşti
2003
4. C. Voicu – Spălarea banilor murdari- Edit Sylvi, Bucureşti 1999
5. Baciu D. şi Rădulescu S. - Corupţia şi crima organizată în România, Editura Continent
XXI, Bucureşti, 1994.
6. Hurdubaie Ion - Cooperarea judiciară europeană. Cadru convenţional penal, Editura
M.A.I., Bucureşti, 2003.
7. Hurdubaie Ion - Instrumente ale cooperării internaţionale în domeniul valorificării
mijloacelor de probaţiune, Editura Era, Bucureşti, 2006.
8. Miclea Damian - Combaterea crimei organizate, Editura M.A.I., Bucureşti, 2004.
9. Pele Gh. Şi Hurdubaie I. - Interpolul şi criminalitatea internaţională, Edirtura M.I.,
Biroul Naţional Interpol, Bucureşti, 1983.
10. Pitulescu Ion - Crima organizată, Editura Naţional, Bucureşti, 1996.
11. Suceavă Ion şi Coman Florin - Criminalitatea şi organizaţiile internaţionale, Editura
Romcartexim, Bucureşti, 1997.
12. Voicu Costică - Banii murdari şi criminalitatea, Edirura Artprint, Bucureşti, 1997.
13. Voicu, Costică; Prună, Ştefan- Managementul poliţiei, Editura MediaUno, Bucureşti
2007
14. L. Voinea. – Corporaţiile transnaţionale şi economiile naţionale, Edit. IRLI, Bucuresti
2001 ;
15. Ioan Popa – Tranzacţii comerciale internationale, Ed. Economică, Bucureşti 1997 ;
16. Ion Niţu Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureşti, 2000
17. Ilie Mihai Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare, Ed. Expert, Bucureşti,
2003
18. Vasile Darie, Emilian Grehuţă, Vasile Petrut, Aristita Rotilă - "Manualul expertului
contabil şi al contabilului,autorizat", Editura Agora,Bucureşti, 1995
19. Mihai Ristea - "Noul sistem contabil din România", Editura Cartimex, Bucureşti, 1994
20. Mihai Ristea - Contabilitatea internă de gestiune, Revista Finanţe, Credit,
Contabilitate nr. 5/1993
21. Gh. Bistriceanu, M. Adochiţei, E. Negrea- Finanţele agenţilor economice, Edit.
Economica, Bucureşti 2001
22. Ionel Bostan- Controlul financiar, Edit. Polirom, Iasi 2000
36
23. V.Dobrinoiu, Gh.Nistoreanu, I.Pascu, I.Molnar, V.Lazăr, A.Boroi, “Drept penal-
partea generală”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
24. P.Popescu-Neveanu- Dicţionar de psihologie- Bucureşti, Ed.Albatros, 1978
25. V.Dobrinoiu, Gh.Nistoreanu, I.Pascu, I.Molnar, V.Lazăr, A.Boroi, “Drept penal-
partea generală”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
26. M. K. Guiu, A.C. Voicu- Drept Penal Economic European- Edit. Sitech, Craiova 2009
27. C. Voicu- Investigarea fraudelor. Curs pentru masterat. vol. I- Edit Sitech Craiova 2009
II. Autori străini
1. Gilpin, Robert – Economia politica a relatiilor internationale -Adventures Unlimited Press

New York 2007
2. Abegglen, James; Kaisha O.- Corporaţia japoneză -Pluto Press London 2006
3. Caves, Richard – Intreprinderea multinationala si analiza economica-Pluto Press London
2006
4. Wilkins, Mira – Maturizarea intreprinderii multinationale- Columbia Univeristy Press-
New York 2003
5. Z. Bauman- Globalizarea şi efectele ei sociale- Edit. Antet, Bucureşti 2003
6. F. Fukuyama- Marea ruptură- Edit. Antet, Bucureşti 2001
7. Charles G. Addison-“The history of the Knights Templars”-Adventures Unlilited Press
New York 2007
8. Nick Robins-“The Corporation that Changed the World: How the East India Company
Shaped the Modern Multinational“-Pluto Press London 2006
9. H. V. Bowen – “The Business of Empire: The East India Company and Imperial Britain,
1756-1833 “ Cambridge University Press- Cambridge 2006
10. Grazia Ietto-Gillies- “Transnational Corporations And International Production: Concepts,
Theories And Effects”- Columbia Univeristy Press- New York 2006
11. Prospects for Foreign Direct Investment and the Strategies of Transnational Corporations
2005-2008 - United Nations Conference on Trade and Development – United Nations
Publication- Geneva 2005
12. Ludo Cuyvers; Filip De Beule- “Transnational Corporations and Economic Development:
From Internationalisation to Globalisation”- Palgrave Macmillan Publishing New York 2007
13. Fiona Moore- “Transnational Business Cultures: Life And Work In A Multinational
Corporation (Cross-Cultural Management) “Ashgate Publishing Aldershot UK-2005
14. S. H. Hymer - “La grande firme multinationale“ Revue Economique-1968
15. J.F. Hennart - “Internalization in practice; foreign direct investments in mining” – Journal
of International Business Studies- 1986
16. S. Lall and N.S.Siddharthan - “The monopolistic advantages of multinationals: lessons
from foreign investments în the U.S”- The Economic Journal – 1982
17. L. Franko- “The European Multinationals”- New York- Harper – 1976
18. F.T Knickerbocker - “Oligopolistic Reaction and the Multinational Enterprise” –
Cambridge M.A: Havard University Press-1973
19. E.M.Graham – “Oligopolistic Imitation and European Direct Investment in the SUA –,
Harvard University – 1975
20. John Dunning –“Multinational Enterprises and the Global Economy” - Addison Wesley
Publishing Company - Wokingham, 1993,
21. J.H.Dunning and A.M.Ruhman - “The influence of Hymers dissertation on theory of
foreign direct investment” - American Economic Review –1985
22. M.E.Porter- “The Competitive Advantage of Nations” – New York - The Free Press –
1990
23. J.D.Cantwell - “The International Agglomeration of Technological Activity” – Global
Research Strategy and International Competitiveness – Oxford: Basel Blackwell- 1991
37
24. B.Kogut - “Foreign direct investment as a seqvential process” – The Multinational
Corporation în the 1980 – Cambridge, MA: MIT PRESS – 1983
25. K. Kojima - "Internalization vs Cooperation of MNC`s Business - 1992 articol publicat la
a-v-a Conferinţă Internaţională a CTN - Taipei - 4-6 mai 1992
26. Transnational Corporations- United Nations Conference on Trade and Development,
Division on Investment, Technology and Enterprise Development- vol. 8, no. 2, 1999
27. Dunning, John H. (1958). American Investment in British Manufacturing Industry;
London: Allen and Unwin.
28. Dunning, John H. (1998). American Investment in British Manufacturing Industry
Revised and Updated Edition (London and New York: Routledge).
29. Vernon, Raymond (1966). “International investment and international trade in the product
cycle”, Quarterly Journal of Economics, LXXX, 2 (May)
30. Coase, Ronald H. (1988). The Firm, the Market, and the Law - Chicago: University of
Chicago Press .
31. Cournot, Augustin (1963). Researches into the Mathematical Principles of the Theory of
Wealth, translated by N.T. Bacon (Homewood, Illinois: Irwin).
Franko, Laurence G. (1971). Joint Venture Survival in Multinational Corporations (New
York: Praeger).
32. Graham, Edward M. (1974). “Oligopolistic limitation and European direct
investment in the United States”, Harvard Business School.
33. Graham, Edward M. (1998). “Market structure and the multinational enterprise: a game-
theoretic approach”, Journal of International Business Studies, 29, 1.
34. Helpman, Elhanen and Paul R. Krugman (1985). Market Structure and Foreign Trade -
Cambridge: MIT Press.
35. Knickerbocker, Frederick T. (1973). Oligopolistic Reaction and Multinational Enterprise -
Boston: Harvard Business School.
36. Kuhn, Thomas (1962). The Structure of Scientific Revolutions -Chicago: University of
Chicago Press.
37. Markusen, James R. (1995). “The boundaries of multinational enterprise and the theory of
international trade”, Journal of Economic Perspectives, no. 9.
38. Brian Martin, Challenging the corruptions of information power, London: Freedom Press,
1998
39. T. Morris-Suzuki, Capitalism in the Computer Age, în J.Davis, T.Hirschl şi M.Stack
(Eds.), Cutting Edge: Technology, Information, Capitalism and Social Revolution, 1997
40. V. Papanek, The Green Imperative: Natural Design for the Real World, New York,
Thames and Hudson, 1995
41. Belchman, Barry M. and Stephen S. Kaplan.- “The Use of Armed Forces as a Political
Instrument.” Washington, D.C.: The Brookings Institution, 1976.
42. Ohmae, Kenichi – Puterea triadelor: Chipul viitor al competitiei globale- Columbia
Univeristy Press- New York 2001
43. J.Picca, “Où en est la criminologie”, Revue internationale de criminologie et de police
technique, nr.4., 1985, p.386.
44. A Comparative Analysis of Corporate Fraud - Sally Ramage, editura Iuniverse Inc 2006
45. Corporate Fraud: Case Studies in Detection and Prevention - John D. O'Gara. Editura
John Wiley & Sons Inc 2004
46. Gangster Capitalism: The United States and the Globalization of Organized Crime –
Michael Woodiwiss, editura Caroll&Graf Publishers 2005
47. Transfer Pricing and Corporate Taxation: Problems, Practical Implications and Proposed
Solutions – Elizabeth King. Editura Springer
48. International Transfer Pricing: A Survey of Cross-Border Transactions (CIMA Research)
- J. Elliott Clive R. Emmanuel, editura CIMA Publishing
49. Global Transfer Pricing Solutions –editura Worldtrade Executive Inc 2006
38
50. Critical Concerns in Transfer Pricing and Practice - Wagdy M. Abdallah , editura Praeger
Pub Text 2004
51. Transfer Pricing: Rules, Compliance and Controversy – Marc M. Levey editura CCH
Publishing 2005
52. Adamoli S., Dinicola A., Savona E.U. şi Zoffi P. - Organized Crime Arnoud the Wold,
Editura Hecmi, Italia, 1998.
53. Arlacchi Pino - Corupţia, crima organizată şi spălarea mondială a banilor - studiu,
Conferinţa Internaţională anticorupţie, Amsterdam, 1992.
54. B. Zagaris - Council Europe Convention on laundering, search, seizure and confiscation
will make revoluţionary changes, în "International Enforcement Law Reporter", vol. 6, nr.
10/1990.
55. Bernasconi, P., Noi instrumente judiciare împotriva criminalităţii o economice
internaţionale, Napoli, La citta del sole, 1995.
56.Borricand, J. (conducător), Criminalitatea organizată şi ordinea în societate, Aix-Marseille,
Presses universitaires, 1997.
57.Borricand, J., Crima organizată şi cooperarea europeană, Revue internaţionale de
criminologie et de police technique (Revista internaţională de criminologie şi poliţie tehnică),
1992.
58.Falcone G. - La criminalite organise: une probleme mondiale. La mafia italiene en fond
que modele pour la criminalite organise operant a niveau international - în Revue
International de Criminologie et de Police Technique nr. 4/1992.
59.Falcone Giorgio, Padovani Marcelo - Mafia - judecătorul şi oamenii de onoare, Editura
Danubius, Bucureşti, 1993.
60.Fijnaut, C, Goethals, J., Peters, T., Walgrave, L., Schimbări în societate, Crima şi justiţia
criminală în Europa, Vol. II: Crima internaţională organizată şi corporativă. Haga, Kluwer
Law International, 1995.
61.Fijnaut, C, Tratatele Schengen şi cooperarea europeană pe linie de poliţie, European
Journal of Crime, Criminal Law and Criminal Justice, 1993.
62.Germain Gultzgoff - La lutte contre la fraude au detriment des interets financiers de la
Communaute europeenne: organisation et limites, sous la direction de M.J.Fitzmaurice,
Institut d'Etudes Europeennes.
63.Sinuraja, T., Crima organizată în sectoarele economice şi financiare din Rusia şi impactul
acesteia asupra Europei Occidentale. Haga, Ministerul de Justiţie, iunie 1996.
64.W.C. Gilmore - Dirty money: the evolution of money laundering - Counter-measures -
Strasbourg, Council of Europe Press, 1995.
65.UCLAF, Coordonarea anti-fraudă în Uniunea Europeană. European Journal of Criminal
Policy and Research, 1995, nr. 2: "Corupţie şi Crima corporativă".
66. Alvin Toffler- Corporaţia adaptabilã- Edit. Antet, Bucureşti, 1996.
67. David C. Korten- De la imperiu la comunitatea terestrã- Edit. Antet, Bucureşti, 2007.
68. David C. Korten- When corporatinos rule the world- San Francisco; Berett-Koehler 1995.
69. David C. Korten- Lumea post-corporatistă. Viaţa după capitalism. Edit. Antet 2004 2004.
70. Donella H. Meadows- The limits to growth- New York; New American Library 1972.
71. William Greider- The soul of capitalism: opening paths to a moral ecocnomy- New York;
Simon and Scuster 2003.
72. Marjorie Kelly- The divine right of capital, dethronoing the corporate aristocracy”- San
Francisco; Berett-Koehler 2001.
73. Thomas Hartmann- Unequal protection: the rise of corporate dominance and the theft of
human rights- Emmaus, Rodale 2001.
74. Ted Nace- Gangs of America: the rise of corporate power and the disabling of democracy-
San Francisco; Berett-Koehler 2003.
75. Stephen F. Knott- Secret and sanctioned: covert operations and the American
Presidency”- New York, Oxford University Press 1996.
39
76. George Draffan- The elite consensus: when corporations wield the constitution- New
York, Apex 2003.
77. Milton Friedman- Capitalism and freedom- Chicago, University of Chicago Press 2002.
78. George Gilder- Wealth and poverty- San Francisco, I.C.S. Press 1993.
79. Aaron Bernstein- „Too much corporate power ?”- in „Business Week” 1 iunie 2000.
80. G.Kellens- “De l'utilité de la criminologie speciale”, Revue de droit pénal et de
criminologie, 1986, nr.7
81. J.Pinatel- “Programmes et méthodes en recherches fondamentales”, în vol. “Etudes
rélatives de la recherche criminologique”, Consiliul Europei, vol.I, 1967.
82. E.de Greeff-Introduction à la criminologie- Bruxelles, Ed.Van den Plas
83. Ph.Robert,-Les comptes du crime- Paris, Ed. Le Sycomore, 1985
84. J.M. van Bemelen- “Criminologie”- Tjeck Willink Zwolle
85. S.Hurwitz- “Criminology”- London, Ed.George Allen and Unwin Ltd.,
86. H.Goppinger- “Kriminologie”- München, Ed.C.H.Beck, 1971
87. Th.Sellin- “Culture, Conflict and Crime”- New York, Social Science Research Council,
1983
88. G.Pisapia- “Fondamento et oggetto della criminologia” -Padova, Ed.Cedam, 1983
89. David Rothkopf- “Superclass. Elita globală a puterii şi lumea sa”- Ed. Publica 2009
90. Cresus- “Confesiunile unui bancher toxic”- Ed. Publica 2009
40

Marcoci Petrica Mihail Managementul Investigarii Fraudei Corporatiste

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marcoci Petrica Mihail Managementul Investigarii Fraudei Corporatiste

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACADEMIA DE POLIŢIE

„Alexandru Ioan Cuza”

Intensificarea globalizării constituie trăsătura fundamentală a economiei mondiale la

1.1 Formele globalizării

Această creştere marcată a activităţii economice în perimetrele extranaţionale se

1. 2. Corporaţiile multinaţionale – principalul vector al globalizării

Pentru a evalua gradul de transnaţionalitate, UNCTAD (United Nations Conference on

1..3. Definirea corporaţiilor transnaţionale

Corporaţia multinaţională poate fi definită ca o firmă care exercită control

1.4. Evoluţia istorică a companiilor multinaţionale

Companiile multinaţionale sunt un produs al conjugării mai multor tipuri de factori

1.5. Tipuri de activităţi ale corporaţiilor multinaţionale şi motivaţia acestora

În mare, putem identifica patru tipuri de obiective ale companiilor multinaţionale.

1.7. Preţurile de transfer

Preţurile de transfer se referă la preţurile contribuţiilor (active corporale şi

1.7.1. Teoria economică a preţurilor de transfer

Legislaţia românească nu conţine incriminări exprese ale fraudei corporatiste, întrucât

2.1.1 În materia societăţilor comerciale

Reglementările incidente în materia înfiinţării filialelor şi sucursalelor companiilor

2.1.2. În domeniul pieţei de capital

2.1.3. În domeniul bancar şi al insituţiilor de credit

2.1.4. În domeniul reglementărilor contabile

2.1.5. În materia faptelor de corupţie

2.1.8. În domeniul concurenţei

2.2. Răspunderea penală a entităţilor corporatiste

2.3. Răspunderea penală a corporaţiilor în dreptul european

2.4.1 Comisia de supraveghere a contabilităţii în companiile publice

2.4.4. Intensificarea raportărilor financiare

Criminalitatea corporaţiilor multinaţionale - aspect inerent al globalizării

3.1. Criminalitatea corporatistă - alter ego al eficienţei economice

3.2.1. Corporaţiile multinaţionale şi războiul din Irak

3.2.2. Corporaţiile multinaţionale şi fondurile publice

3.3. Particularitãţi specifice ale criminologiei corporatiste

3.3.1. Criminalitatea corporatistă ca fenomen social

3.3.2. Frauda corporatistă

3.3.3. Fraudatorul corporatist

3.3.4. Victimele criminalităţii corporatiste

3.3.5. Reacţia socială împotriva criminalităţii corporatiste

3.4. Etiologia socială a criminalităţii corporatiste – macrocriminologia corporatistă

3.4.1. Factori economici

3.4.2. Factori demografici

3.4.3. Factori socio-culturali

Woodiwiss, editura Caroll&Graf Publishers 2005, pag 118

3.5. Cauzele fraudei corporatiste ca act individual – microcriminologia corporatistã

3.5.1. Personalitatea fraudatorului corporatist

3.5.2. Analiza personalităţii fraudatorului corporatist

5.1.2. Modalităţi de comitere a infracţiunilor în industria alimentară şi agricultură

5.1.3. Modalităţi de comitere a infracţiunilor în industrie

5.1.5. Ilegalităţile contabile

5.1.6. Fraude bancare

5.1.7. Fraude comise pe pieţele de capital

5.1.8. Modalităţi de încălcare a legislaţiei corporatiste

5.1.9. Alte ilegalităţi comise la nivelul corporaţiilor multinaţionale

5.2. Autorităţi cu atribuţii de prevenire şi control în sfera fraudei corporaţilor

Activităţile de combatere a diferitelor forme de criminalitate corporatistă este marcată

5.3. Organisme cu atribuţii informative în materia prevenirii şi combaterii fraudei

5.3.1. Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă

5.3.2. Serviciul Român de Informaţii

5.3.3. Serviciul de Informaţii Externe

5.4. Organisme cu atribuţii judiciare în materia prevenirii şi combaterii fraudei

5.4.1. Ministerul Public

În materia combaterii fraudei corporatiste, structurile DIICOT care deţin atribuţii

§.1. SERVICIUL DE COMBATERE A MACROCRIMINALITĂŢII ECONOMICO-