Versurile lui Păstorel-

/impresii de lectură/

Autorul Hronicului Măscăriciului Vălătuc, cunoscut, de assemena si pentru faimoasele sale

epigrame „Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Niculai” și „Vin și apă”, văzut prin
prisma literaturii romane, poate fi consemnat ca un mare umorist si epigramist de elită.
Caracterul „spumos” al scriitorului iese la lumină dacă se va încerca o analiză a textelor
scrise în epigrama menționată mai sus. „Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Niculai”,
după cum premeditează însăși titlul ,va construi obiectul unei epigrame „închinate” cu totul
lui Nicolae Iorga, prim-ministu la acel moment. În ceea ce priveșste o analiză largă a textelor
epigramei mentionate, la o primă lectură , este evident atacul ironic al sciitorului asupra
celui ce în primele decenii ale secolului XX a purtat „rolul lui Voltaire ”.

Un prim text ce mi-a atras atentia „ Barbă sus si barbă jos”, în ceea ce privește structura
acestuia, sesizăm rînduri așezate în așa mod încît cititorul să fie indus, într-o primă instanță,
într-o lume a cîntecului. Vorbim astfel despre imaginea unui cîntec popular, scris, bineînțeles
într-o paradigmă comică si ironică la adresa celui ce se vrea a fi parodiat. „Barbă nu-i ca
barba lui Iorga!”Atacul este adresat și în mod direct: „Cine a scris de cînd se stie cea mai
proastă tragedie?”„Of, of, S-auleu/ Să te ferească Dumnezeu”- la nivel structural secvența de
față poate fi asemănată cu un refren.

Mai departe, strofele, scrise poate într-o manieră și mai apăsată surprind o postură a unui
„atac suprem” asupra lui Iorga. „Părosul demiurg/ Doar pe scenă-i prim-ministru/ La
consiliu-i dramaturg”. În zilele noastre un astfel de atac la persoană, ar fi cu siguranță
polemizat pe scară largă, întors pe toate părțile, astfel încît, ulterior, să se descopere ce
argumente solide stau în spatele acestor atacuri, mai ales că vorbim si despre atacul la un
univers politic. „Profund şi vast ca un Atlantic, / El nu se încurcă-n prozodie: / De cum a
început să scrie, / A scris în kilometru antic“ şi „Fie neamţ, chinez, hindus, / Omul din
maimuţă vine, / Numai Iorga ştim prea bine / Că se trage din Larousse“. Tenta cu siguranță
ironică cît si adresările jignitoare de ordin direct reprezintă substanțele de bază ale tuturor
textelor de față. Ironia pleacă încă din titlu: „ Istoricul”, „ Diplomatul”, „Navigatorul”,
„ Poetul”, „Moralistul” si se va accentua cu totul pînă și în micile înserții cu referire la ideea
naționalisă , Păstorel purtîndu-și „victima” pe plaiurle Vălenilor de Munte, pe cele pariziene,
închegînd toate aspectele în așa fel încît să poată să reiasă din toate textele de față o executare
a inamicului, deliciosă, comică, ironică, din care va reieși și caracterul spumos al scriitorului:
"Să-nchinăm paharul/ Pentru Păstorel/ N-a fost nici Cotnarul/ Mai spumos ca el".-Mircea
Ionescu Quintus