Imperiul bizantin după moartea

lui Constantin cel Mare

Profesor coordonator: Student:

Pr. Lect. Univ. Dr. Prof. Dorinel Dani Alexandru Rusu

Baia Mare
2021
 1. Introducere
Imperiul Roman de Răsărit, Imperiul Bizantin sau Bizanțul sunt termeni folosiți, în mod
convențional, pentru a numi Imperiul Roman din Evul Mediu având capitala la Constantinopol. Nu
există un consens în ceea ce privește data de început a perioadei bizantine. Unii o plasează în timpul
domniei lui Dioclețian (284-305), datorită reformelor administrative pe care acesta le-a introdus,
împărțind imperiul în pars Orientis și pars Occidentis.
Alții plasează evenimentul în timpul domniei lui Teodosiu I (379-395) și a victoriei
creștinismului împotriva păgânismului, sau, după moartea sa din 395, în momentul divizării
Imperiului Roman în jumătățile de apus și de răsărit. Alții plasează această dată mai târziu, în 476,
când ultimul împărat apusean, Romulus Augustus, a fost forțat să abdice, astfel lăsându-l pe
împăratul din răsăritul elenizat ca singur împărat roman. În orice caz, schimbarea a fost graduală
și, până în 330, când împăratul Constantin I și-a inaugurat noua capitală, procesul de elenizare și
creștinare erau deja în curs. Cei mai mulți istorici au considerat schimbarea din timpul domniei lui
Heraclius I (Heraclius a elenizat imperiul aproximativ pe la 640, prin adoptarea limbii grecești ca
limbă oficială) ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanțului și obișnuiesc să numească
imperiul ca „Bizantin”, în loc de „Roman de Răsărit”, după această dată. Este doar o convenție
întrucât majoritatea populației din zona europeană a imperiului, cu excepția grecilor, au continuat
să vorbească latina populară până la apariția limbilor populațiilor migratoare (slavi și bulgari).1

2. Cuprins
Imperiul roman din orient a reușit să scape de pericolele barbare din secolul V, orientându-
i pe mulți dintre barbari spre occident. Însă în secolul al VI-lea, împăratul Iustinian (527-565) a
decis să încerce să recucerească occidentul roman. El se va baza în special pe generalul Belisarius,
iar apoi pe Narses. Romanii au reușit să recucerească Nordul Africii de la Vandali în 534, însă
războaiele cu ostrogoții din Italia vor fi mult mai lungi, ele durând din 535 până în 554. În cele din
urmă romanii au recucerit Italia, dar efortul de război a ruinat economia romană. În afară de Nordul
Africii și Italia, va mai fi recucerita și o parte din sudul Spaniei, și pentru o vreme și câteva teritorii
la nord de Dunăre. În vremea lui Iustinian, a fost dat un nou cod de legi, care va rămâne cunoscut
cu numele de "Codul lui Iustinian", și a fost reconstruită catedrala Hagia Sophia (Sfânta
Înțelepciune) în forma ei actuală, între ani 532-537.
Recuceririle din vremea lui Iustinian nu vor dura, Italia va fi atacată de lombarzi în 568, iar
sudul Spaniei, va fi pierdut din nou, în câteva decenii, iar conflictele cu persii vor reîncepe (în
vremea lui Iustinian, romanii au plătit un tribut scump ca să păstreze pacea), orientând atenția
imperiului la est. Însă împăratul Mauricius (582-602) a reușit sa restabilească pacea cu persii
(ajutându-l pe regele perșilor Chosroes al II-lea într-un război civil), și a reorganizat apărarea
1
Site web: https://proiectimperiulroman.weebly.com/imperiul-roman-de-r259s259rit.html, 13.01.2021.
Balcanilor contra avarilor și slavilor. Dar, în 602, soldații lui Mauricius, nemulțumiți că au fost
obligați să petreacă iarna la nord de Dunăre, s-au revoltat, și l-au pus împărat pe Phocas (602-610).
Conflictele cu persii vor reîncepe, ceea ce va duce la ignorarea apărării din Balcani, iar
astfel vor intra slavii. Phocas va fi înlăturat în anul 610 de Heraclius (610-641), care va reuși în
cele din urmă să-i învingă pe persi. Heraclius va schimba de asemenea limba oficiala a imperiului
în greacă (totuși, multe din provinciile imperiului erau multi-etnice). Însă în secolul VII vor începe
atacurile arabilor islamici care vor cuceri întreaga Persie, apoi provinciile romane Siria, Palestina,
Egipt (cucerirea lor a fost atât de ușoară și datorită faptului că aici erau majoritari ca religie
miafizitii) și Nordul Africii, iar în secolul al VIII-lea aceștia au cucerit și regatul vizigot din Spania
ajungând pana în Francia.
În 751, lombarzii vor cucerii Ravenna (capitala exarhatului roman din Italia), acest lucru a
fost grăbit și datorită confruntărilor religioase din cauza iconoclasmului care duseseră la rebeliunea
(vechii) Rome. Deși, iconoclasmul a fost condamnat în 787 la al șaptelea sinod ecumenic de la
Noua Romă, imperiul nu va mai recăpăta (vechea) Roma, aceasta ajungând sub influenta francilor.
În 800, papa de la Roma, Leo al III-lea îl va încorona pe regele francilor Charlemagne ca împărat
al romanilor, ceea ce va duce la formarea Imperiului Romano-german (800-1806).
Imperiul Roman (de răsărit) va începe să-și revină în vremea dinastiei macedonene (867-
1056), atingând apogeul în vremea lui Vasile al II-lea (976-1025). În această perioadă, vor fi
recucerite părți din estul Anatoliei, Siria, Armenia, toată peninsula Balcanica, sudul Italiei, și insule
din Mediterana (Creta, Cipru). În secolul al XI-lea, va începe iar un declin, ce va duce la pierderea
Italiei de sud în favoarea normanzilor și a Anatoliei care a fost cucerită de turcii selgiucizi (cu
excepția unor părți din vest și nord), dar împăratul Alexius I Comnen (1081-1118) a reușit să
salveze imperiul. De asemenea, în această perioadă au început cruciadele contra musulmanilor,
deși imperiul inițial a profitat, în cele din urma vor începe conflictele dintre occidentul medieval și
imperiu.
În 1204, cruciada a patra a devastat Constantinopolul și a fondat Imperiul Latin al Romaniei
(1204-1261), capitala imperiului roman fiind mutata la Niceea acuma, însă alte doua state romane
s-au desprins acum, Despotatul Epirului (1204-1337) și Imperiul din Trapezunt (1204-1461). Cei
din Niceea, vor reuși în 1261 să recucerească Constantinopolul, dar imperiul nu-și va mai reveni și
va continua să cadă în declin. În secolul al XIV-lea, Anatolia va fi pierdută la turci, iar otomanii
vor trece în Europa în 1354, ocupând Gallipoli. În 1453, după mai multe conflicte, otomanii reușesc
sa cucerească Constantinopolul, iar apoi în 1461 și Trapezuntul. 2
Istoricii consideră căderea Constantinopolului ca fiind evenimentul care a încheiat Evul
Mediu și a început Renașterea datorită sfârșitului vechii ierarhii religioase din Europa, precum și
folosirea tunurilor și a prafului de pușcă. De asemenea, căderea Constantinopolului a tăiat
principala legătură comercială pe uscat dintre Europa și Asia. În consecință, un număr tot mai mare
de europeni a început să plănuiască din ce în ce mai serios posibilitatea atingerii Asiei pe mare,
ceea ce a dus la descoperirea Lumii Noi.
Chiar și în prezent un număr mare al populației grecești consideră ziua de marți (ziua căderii
Constantinopolului) ca fiind cea mai plină de ghinion a săptămânii. 3

2
Stelian Brezeanu, „O istorie a Bizantului”, Meronia, 2005.
3
Pertusi, Agostino, ed. (1976). La Caduta di Costantinopoli. Fondazione Lorenzo Valla: Verona. (Antologie de texte
contemporane și documente despre căderea Constantinopolului; include bibliografii și analize).
 3. Bibliografie

1. Pertusi, Agostino, ed. (1976). La Caduta di Costantinopoli. Fondazione Lorenzo Valla:

Verona. (Antologie de texte contemporane și documente despre căderea Constantinopolului;
include bibliografii și analize).
2. Stelian Brezeanu, „O istorie a Bizantului”, Meronia, 2005.
3. Site web: https://proiectimperiulroman.weebly.com/imperiul-roman-de-
r259s259rit.html, 13.01.2021.