Lucrare de seminar

Începutul misiunii profetului, Israel este pedepsit

prin năvălirile popoarelor păgâne

Profesor coordinator: Student:

Eusebiu Borca Alexandru Rusu
 1. Despre Profetului Ieremia
"Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am
sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare". (Ir. 1, 5)

Ieremia a fost unul dintre cei patru mari profeți ai Vechiului Testament (alături
de Isaia, Iezechiel și Daniel). Și-a desfășurat activitatea în secolele VII-VI î.Hr. , timp de 40 de ani,
sub domnia a cinci regi: Iosia (17 ani), Ioahaz (3 luni), Ioiachim (11 ani), Iehonia (3 luni)
și Sedechia (11 ani). A fost contemporan cu distrugerea Ierusalimului și deportarea poporului ales
în exil în Babilon (597 î.Hr.). Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 1 mai.

Profetul Ieremia a fost fiul lui Hilchia, preot în Anatot. Încă din floarea vârstei a fost chemat
de Dumnezeu la misiunea proorociei. El a propovăduit în Palestina și în Tahpanhes, oraș din Egipt,
pentru aceasta a fost pătut de către iudei cu pietre. Probabil că acolo a și murit și a fost îngropat pe
locul fostului palat împărătesc, prin aceasta arătându-se că egiptenii îl cinsteau pe Ieremia. Apoi
osemintele lui au fost duse în Alexandria și reânhumate cu cinste. Ieremia își începe activitatea
începând cu anul 560 î.Hr.
Ieremia a fost ales înainte de naștere pentru misiunea de profet (Ier 1.5). La început Ieremia
se scuză spunând că nu știe să vorbească căci e doar un copil însă Dumnezeu îi spune să nu mai
vorbească așa și să nu-i fie teamă căci El va fi cu el ca să-l scape. Apoi Domnul își întinde mâna
și-i atinge gura spunând că pune cuvintele Sale în gura lui, adăugând: „Iată, astăzi te pun peste
neamuri și peste împărății, ca să smulgi și să tai, să dărâmi, și să nimicești, să zidești și să sădești”
(Ir. 1,10). Referirea era în prima parte la mustrările adresate regilor vremii, iar în a doua parte la
sfaturi, îndemnuri, încurajări și îmbărbătări.

2
2.1 Începutul misiunii profetului.

Ieremia a proorocit în timpul domniei lui Iosia, regele lui Iuda, despre luarea iudeilor în
captivitatea babilonică, spunând: „Chiar și locuitorii din Nof și cei din Tahpanhe ți-au ras
capul…”(Ir. 2,16), a mai proorocit despre luarea în robia a lui Iehonie, despre a treia luare în robie
a iudeilor; a proorocit și despre robia popoarelor vecine, despre căderea Babilonului, despre
întoarcerea poporului iudeu din robie și despre restaurarea regatului lui Iuda.
Dinainte de a fi zămislit Dumnezeu a avut grijă de Ieremia , și dinainte de a fi născut l-a
sfințit pe el și l-a așezat în rândul profeților pentru popoare (Ir. 1,5). Dumnezeu l-a trimis pe Ieremia
la toțiîmpărații care îl urăsc, către domnii și proorocii mincinoși, să le vorbească despre robie,
foamete și rănile aducătoare de moarte (Ir. 1,7-8).
„Apoi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis (Ier.1,11): „Ieremia, ce vezi tu?” Şi
eu am răspuns: „văd un toiag din lemn de migdal”. Toiagul din lemn de migdal – este
preînchipuirea judecăţii, pregătit de dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă cum ramura de migdal
înfloreşte devreme, aşa asupra poporului tău în curând vor veni nenorociri, robie şi strămutare,
predeterminate oraşului tău.
„Ce nedreptate au găsit în Mine părinţii voştri, de s-au îndepărtat de Mine şi s-au dus după
deşertăciune şi au devenit şi ei înşişi deşertăciune?; în loc să zică: „Unde este Domnul Cel ce ne-a
scos din ţara Egiptului, şi ne-a povăţuit prin pustiu, prin pământul cel gol şi nelocuit, prin pământul
cel sec, prin pământul umbrei morţii, prin care nimeni nu umblase şi unde nu locuia om? …” …dar
Eu v-am dus în pământ roditor (Carmel) …”. Carmelul (ţinut verde) este numit Pământul
făgăduinţei, ca Ţară umplută de mângâieri pentru fertilitatea pământului şi îmbelşugarea roadelor;
aici creşteau pini şi stejari, arbori de măslin şi laur, creşteau multe flori.
Ajunși în șinutul făgăduinței, acei islaeliți care au pășit întâi pe acest pământ, cât și fii lor
de pe timpul lui Ieremia, nu au păzit legământul cu Dumnezeu. Aceștia au început să își facă cultul
lor, zeificând toate puterile cerești și făcându-și zeități din orice.
După acestea au urmat multe „lupte” între Ieremia și israeliți rătăciți, până când Dumnezeu
a trimis peste acest popor alte neamuri pentru al mustra.

3
2.2 Israel este pedepsit prin năvălirile popoarelor păgâne.
“Toată țara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot. Va plânge de aceasta pământul și cerurile sus
se vo întuneca, pentru că Eu am zis, Eu am hotăât și nu Mă voi căi, nici nu Mă voi întoarce de la
aceasta.” (Ir.4, 27-28)

Într-acele vremuri, poporul iudeu, deşi slujea Dumnezeului Celui adevărat, Care l-a scos
din Egipt, însă nu-I slujeau cu adevărat. Ci, răzvrătindu-se de neamurile cu care se amestecaseră şi
cu ale căror obiceiuri se deprinseseră, cea mai mare parte din ei slujeau şi urâciunii idoleşti. Şi erau
idoli stătători nu numai în jurul Ierusalimului, pe dealuri şi prin văi, ci chiar şi în Ierusalim, lîngă
biserica Domnului cea zidită de Solomon, cărora le aduceau jertfe ca şi lui Dumnezeu Cel adevărat.
Deci, mâniindu-se Domnul asupra acelui popor, îi gătea lui grabnică risipire şi pierdere,
lucru pe care l-a arătat lui Ieremia prin toiagul cel de nuc şi prin căldarea care ardea dedesubt.
Pentru că toiagul cel de nuc, însemna grabnica pedeapsă a lui Dumnezeu, că nu va întârzia
Răsplătitorul cel drept a certa cu toiag fărăde-legile şi nedreptăţile lor cu bătăi; iar căldarea care
ardea dedesubt, însemna că cetatea Ierusalimului se va umple de sînge şi va fierbe cu tulburare,
pierzându-se cu sabie şi cu foc de vrăjmaşii care erau să năvălească asupra ei.
Domnul poruncea lui Ieremia, prorocul Său, să vestească poporului mânia lui Dumnezeu
care venea asupra lor şi să-i sfătuiască spre pocăinţă. Deci, Sfîntul Ieremia a prorocit în zilele
împăratului Iosie, precum s-a zis, şi în zilele lui Ioahaz, fiul lui, şi în zilele lui Sedechie, care a fost
frate al lui Ioahaz şi al lui Ioachim şi fiu al lui Iosie. Şi a pătimit prorocul lui Dumnezeu multe de
la oamenii săi care nu credeau cuvintelor lui; pentru că le spunea certările cele groaznice ale
Domnului Savaot şi le propovăduia cuvintele lui Dumnezeu, stând în curtea bisericii. Şi, fiind dus
înaintea împăratului şi a boierilor, le zicea tuturor cu îndrăzneală că de nu se vor pocăi şi nu se vor
întoarce de la închinarea idolească, degrabă îi vor ajunge toate relele, care vor năvăli din părţile
cele de la miazănoapte, rele care vor ajunge pe toţi cei ce locuiesc în pământul Iudeei.

Pentru aceasta zice Domnul: Chema-voi toate împărăţiile pământului de la miazănoapte şi

vor veni şi-şi vor pune fiecare scaunul lor înaintea porţii Ierusalimului, peste toate zidirile din
împrejurul lui şi peste toate cetăţile Iudeei. Aceia vor fi judecători şi muncitori ai iudeilor. Iar
aceasta, pentru aceea le voi trimite asupra lor, de vreme ce M-au părăsit pe Mine şi au jertfit zeilor
celor străini şi s-au închinat lucrurilor mâinilor lor. Ascultaţi cuvântul Domnului, casa lui Iacov şi
toate seminţiile lui Israel. Acestea zice Domnul: "Ce fel de greşeală au aflat părinţii voştri în Mine,
că s-au depărtat de Mine şi au umblat în urmele celor deşarte şi s-au făcut deşerţi? Căci Eu, voi
aduce rele şi mare sfărâmare de la miazănoapte. În ziua aceea va pieri inima împăratului şi inimile
domnilor, preoţii se vor spăimânta şi prorocii se vor minuna". Acestea şi alte multe cuvinte
proroceşti le grăia către popoare Sfîntul Ieremia, care sunt scrise pe larg în cartea prorociei lui, şi
s-au împlinit toate cele grăite.
Iar începutul durerilor şi al primejdiilor Ierusalimului a fost pe vremea împărăţiei lui Iosie.

4
3. Mesajul cărţii
Viaţa lui Ieremia este o încurajare pentru toţi cei fragili şi singuratici, pentru toţi cei chemaţi
de Dumnezeu, dar neprimiţi de oameni. Cu răbdare, cu blîndeţe şi cu perseverenţă, el este purtat
de Dumnezeu prin toate încercările şi reuşeşte să-şi ducă pînă la bun sfîrşit slujirea. Mulţi din cei
tari şi înflăcăraţi au căzut. Un chipeş Saul, un înţelept capabil ca Solomon, un viteaz ca Samson s-
au rostogolit sub vînturile împotrivitoare ale vieţii. Firavul şi plîngăreţul Ieremia a rămas însă în
picioare. Uneori stejarii falnici cad sub apăsarea furtunii, rămîn însă în picioare sălciile plîngătoare
unduite de vînt la marginea apelor.

5
 Bibliografie.
1. “BIBLIA SAU SFÂNTA SCIPTURĂ”, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 2001.

2. “BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ”, versiunea diortosită după Septuaginta, redactată și

adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, E.I.B.M.B.O.R., București, 2001.

3. BROWN E. Roland, FITZMYER A. Joseph, MURPHY E. Roland, „Introducere și

comentariu la Sfânta Scriptură”, Literatura profane, traducere Pr. Dumitru Groșan, vol. IV,
Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2011.

4. EFREM SIRUL, „Tâlcuire la cartea profetului Ieremia”, tradusă din lb. rusă de Pr. Adam
Țercovnic, Moscova, 1912.