Cuvîntul „tutun” provine de la insula Tobago din arhipelagul Antilelor,

unde această plantă era cultivată, fiind numită de indigeni „petum”. Aztecii
şi incaşii foloseau tutunul cu precădere în timpul ceremoniilor religioase.
Tutunul le potolea foamea şi îi ajuta să reziste mai bine la oboseală.
Termenul „fumat” nu a existat pînă la sfîrşitul secolului al XVII-lea. Pînă
atunci i se spunea „beţia uscată”. Denumirea de „nicotină” este derivată de
la numele lui Jean Nicot, ambasador francez în Portugalia, cel care, la
mijlocul sec. al XVI-lea, a recomandat la curtea Franţei fumatul drept
medicament.Istoria fumatului se poate dovedi de prin anii 5000 î.Hr, fiind
prezentă în diferite culturi din întreaga lume. Tutunul a fost cultivat și
deasemenea fumat pe continentul american de peste 5000 de ani, sursa de
origine fiind din Anzii peruvieni și ecuadorieni.
Tutunul a fost exportat în Europa din America la sfârșitul secolului al XV-
lea.
Desi la început a fost utilizat în primul rând în scopuri medicinale, a
devenit utilizat in scop recreational le scară largă aproape 100 de ani mai
târziu, la început în Anglia și ulterior, în toata Europa.S-a răspândit ca un
nou tip de activitate socială și ca modalitate de consum a substanțelor
farmaceutice care până în acel moment nu fusese cunoscut.
Fumatul la pipa a fost inlocuit cu fumatul tigarilor în diferite momente din
diferite țări, până când fumatul de țigări a devenit forma dominantă în cea
mai mare parte a lumii dezvoltate dintre cele două războaie mondiale.
Suspeciunea că tutunul afectează negativ sănătatea exista de ceva timp
înainte ca un studiu de cohorta să apară în 1950, studiu care prezenta 684
de cazuri de cancer pulmonar puternic asociate cu fumatul de țigară.
Acest grup de cercetare a furnizat dovezi pentru asocierea cauzală între
consumul de tutun și cancerul pulmonar și alte boli cronice, precum alte
câteva tipuri de cancer și boli coronariene.
În ciuda acestor dovezi stiintifice, sprijinul oamenilor de știință, al
profesioniștilor din domeniul sănătății și al oficialilor guvernamentali cu
privire la problema fumatului și sănătății a venit lent. Aplicarea științifică a
acestei descoperiri si al celor care au urmat pentru a preveni bolile legate
de tutun, a continuat să fie mult mai dificilă decât descoperirile în sine.
Fumatul de tutun este considerat vinovat de moartea prematură a
aproximativ 6 milioane de persoane în întreaga lume și 96.000 în Marea
Britanie în fiecare an conform OMS .
De precizat ca o „moarte prematură din cauza fumatului” este definită ca
fiind moartea cauzată de o boală legată de fumat la o persoană care altfel
ar fi murit ulterior din altă cauză. În medie, aceste decese premature
implică 10 ani de viață pierduți.
Majoritatea deceselor provocate de fumat apar din cauza cancerului (în
principal cancer pulmonar), boli respiratorii (în principal boli pulmonare
obstructive cronice - BPOC) și boli cardiovasculare (în principal boli
coronariene) .
De asemenea, reprezinta un factor important de risc pentru accident
vascular cerebral, orbire, surditate, dureri de spate, osteoporoză și boli
vasculare periferice (care duc in timp la amputația membrelor).După vârsta
de 40 de ani, fumătorii au, în medie, niveluri mai mari de durere și
dizabilitate decât nefumătorii.
Fumatul atât la femei, cât și la bărbați reduce fertilitatea iar în timpul
sarcinii provoacă subdezvoltarea fătului și crește riscul de avort spontan,
deces neonatal, afecțiuni respiratorii la copil.
Inainte se credea că fumatul era protector împotriva bolii Alzheimer, dar
acum știm că este opusul:
factor de risc major atât pentru demența Alzheimer, cât și pentru cea
vasculară.
Dar ce se intampla de fapt cand fumam? Prin combustia tutunului sunt
eliberate diverse substanțe active, în special nicotina, care ajung astfel să
fie absorbite de organismul uman prin intermediul organelor interne.
Efectul sigur al fumatului este tabagismul. Deoarece fumatul creeaza
dependenta, încercarea de a întrerupe fumatul este dificilă, ducând, de
regulă, la sevraj tabagic.Gudronul și cianidele sunt responsabile de
producerea bronșitei și emfizemului, în principal prin hipersecreția
glandelor bronșice și blocarea acțiunii de epurare (curățare) ciliară.Tusea și
expectorația, dispneea (dificultatea în respirație), wheezing-ul (respirație
zgomotoasă) și durerile toracice, constituie simptomele respiratorii
principale.

Fumatul de tutun provoacă moarte si boli la o scară uriașă și doar

aproximativ jumătate dintre fumători raportează bucurie in urma acestei
activitati.
În ciuda acestui fapt, aproximativ 1 miliard de adulți sunt fumatori( la
nivel mondial) și doar aproximativ 5% din încercările de renunțare
neasistată reușesc timp de 6 luni sau mai mult. Motivul principal pare să
fie faptul că țigările livrează nicotină rapid creierului într-o formă
convenabilă și plăcută. Nicotina acționează asupra creierului pentru a crea
îndemnuri la fumat în situațiile în care fumatul ar avea loc în mod normal
și când nivelul de nicotină creierului se epuizează.
Astfel, prevenirea fumatului este mult mai importantă și sunt necesare
eforturi mai mari pentru a obține renuntarea la fumat, în special în rândul
femeilor și al grupurilor minoritare.
Prevenirea bolilor ca scop primar al medicinei și științei poate fi
demonstrată prin problema fumatului, mai exacta corelatiei dintre aceasta
si sanatate, care stabilește că prevenirea multor tipuri de cancer este
posibilă.

Bibliografie

Action on Smoking and Health (2016c). Smoking statistics: Who smokes

and how much? London: ASH;
Aveyard P., Begh R., Parsons A., & West R. (2012). Brief opportunistic
smoking cessation interventions: a systematic review and meta-analysis to
compare advice to quit and offer of assistance
Bala M. M., Strzeszynski L., Topor-Madry R., & Cahill K (2013). Mass
media interventions for smoking cessation in adults. Cochrane Database
of Systematic Reviews
Levy D. T., Huang A. T., Havumaki J. S., & Meza R. (2016). The role of
public policies in reducing smoking prevalence:
WIKIPEDIA
Office of National Satistics (2016). Smoking prevalence in Great Britain
Critchley J., & Unal B. (2003). Health effects associated with smokeless
tobacco: A systematic review.
., Peto R., Boreham J., & Sutherland I. (2004). Mortality in relation to
smoking: 50 years’ observations on male British doctors.
Eriksen M., Mackay J., & Ross H (2013). The tobacco atlas. New York,
NY: American Cancer Society.