Curs 2

Manualele alternative

Introducerea manualelor alternative a adus schimbări benefice

învăţământului românesc. Prin individualizarea învăţării, manualele
alternative susţin creativitatea şi iniţiativa elevilor. Manualelor li se
adaugă materialele didactice auxiliare – precum diverse caiete şcolare,
cărţi, culegeri - esenţiale pentru înţelegere şi pentru dezvoltarea
creativităţii elevilor.
Începând cu reforma curriculară din anii 1998-2000, în ţara
noastră s-a renunţat la manualele unice şi s-a trecut la manualele
alternative, care transformă profesorul din simplu executant al unui
mod unic de interpretare a programei, într-o persoană cu liber arbitru,
capabilă să se documenteze şi să opteze, în cunoştinţă de cauză, pentru
acel manual care răspunde cel mai bine necesităţilor de educaţie ale
elevilor săi.
Bineînţeles, alegerea manualelor şi a auxiliarelor şcolare este
foarte importantă, iar aici intervine rolul profesorului, care trebuie să
ţină cont în primul rând de calitatea acestora atunci când face alegerea.
Câteva elemente esenţiale pentru alegerea unui manual bun pentru
elevi ar fi: calitatea informaţiei conţinute, notorietatea autorilor,
capacitatea manualului sau a materialului didactic auxiliar de a
dezvolta creativitatea elevilor, capacitatăţile de comunicare ale
acestora, atenţia şi alte aptitudini esenţiale pentru viitorul lor
profesional. Un material de studiu bun pentru elevi este întotdeauna
acela care reuşeşte să-i determine să înveţe cu zâmbetul pe buze.
Manualele alternative sunt o modalitate de a dezvolta gândirea
liberă şi creativitatea individului.
.

3
 Proiectarea activității didactice, elaborarea manualelor școlare
alternative este bine să fie precedate de lecturarea integrală a
programei școlare și de urmărirea logicii interne a acesteia. În cadrul
programei, fiecărei competențe generale îi sunt asociate competențe
specifice; atingerea competențelor specifice se realizează cu ajutorul
conținuturilor. Strategiile de lucru propuse trebuie să țină seama de
experiența elevilor la această vârstă și să permită valorizarea pozitivă
a acesteia.

1. STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE ÎN

DEMERSUL DIDACTIC, PENTRU
DISCIPLINELE TEHNICE

2.1.Metode învățământ

Strategia didactică reprezintă sistemul/ansamblul de metode,

tehnici, procedee didactice, mijloace de învăţământ, forme de
organizarea activităţilor educaționale integrate în viziune sistemică,în
structuri operaționale unitare și coerente, care vizează construirea
experiențelor de învățare, formarea de abilități, capacități, competențe.
Conţinutul fiecărei lecţii (capitol) va avea în vedere formarea
competenţelor specifice şi va fi studiat în funcţie de experienţa
profesorului şi specificul socio-geografic.
Lecţia se poate desfăşura în clasă, într-o întreprindere, într-un
muzeu, expoziţie sau în aer liber, într-un magazin, într-un birou etc.

4
Instruirea trebuie să aibă în vedere integrarea în societate şi
dezvoltarea propriei personalităţi a elevului.
Exemplele concrete studiate în clasă sunt stabilite de professor,
dar, în egală măsură, se va ţine cont şi de preferinţele elevilor [18].

2.1.1. Sistemul metodelor de învățământ

Nicio clasificare a metodelor de învățământ nu este completă și

nici definitivă.
O clasificare cu un grad mare de generalitate împarte sistemul
metodelor de învăţământ în:
• metode tradiţionale, cu un lung istoric,care necesită
reconsiderare şi adaptare la exigenţele învăţământului
modern;
• metode moderne, determinate de progresele înregistrate
în ştiinţă şi tehnică (unele se apropie de metodele de
cercetare ştiinţifică).
Literatura de specialitate oferă clasificări, bazate pe criterii
diverse. O clasificare sintetică este și cea oferită de Cerghit [2].
I. Metode de comunicare orală
- Expozitive/afirmative:expunerea, explicaţia, povestirea,
descrierea, demonstraţia, prelegerea.
- Interactive/conversative:conversaţia şi tipurile ei, dezbaterea,
Phillips-66, brainstorming, problematizarea,sinectica, focus grup,
acvariul, mozaicul, cubul, controversa creativă.
II. Metode de comunicare scrisă
- lectura activă;
- studiul independent;

5
 - compunerea;
- eseul;
- referatul.
III. Metode de comunicare bazate pe limbajul intern
- Reflecţia personală;
- Auto-observaţia;
- Introspecţia.
IV. Metode de explorare a realităţii
-nemijlocită/directă:observaţia sistematică, experimentul,
învăţarea prin cercetarea documentelor şi vestigiilor istorice,
învăţarea prin descoperire;
- mijlocită/indirectă:demonstraţia, modelarea, studiul
de caz
V. Metode bazate pe acţiune
-acţiune reală:exerciţiul, rezolvarea de probleme,
algoritmizarea, lucrările experimentale, modelarea, proiectul,
lucrările practice;
-acţiune simulată: jocul didactic, jocul de rol, dramatizarea,
învăţarea pe simulatoaredidactice
VI. Metode de raţionalizare a învăţării şi predării
- lucrul cu fişele;
- metode algoritmice de instruire;
- instruirea programată;
- instruirea asistată de calculator;
- e-learning .

6
2.2.Mijloace de învățământ

2.2.1. Definirea mijloacelor de învățământ

Mijloacele de învăţământ reprezintă ansamblul

materialelor/instrumentelor naturale şi a celor substitut, special
selectate, construite şi adaptate pentru a fi utilizate în procesul de
învăţământ în vederea atingerii scopurilor instruirii[2].
Se consideră mijloc de învățământ orice produs material care
manifestă un potenţial pedagogic faţă de acţiunile de predare, învăţare
şi evaluare.
Mijloacele de învățământ pot fi[2]:
-mijloace de învăţământ care:
❖ cuprind mesaj didactic;
❖ facilitează transmiterea mesajului didactic;
-mediile de instruire.
Gruparea mijloacelor de învăţământ în cele două categorii este
relativă, deoarece mijloacele care facilitează transmiterea mesajului
didactic transmit mesajul didactic cuprins în prima categorie de
mijloace de învăţământ.
Mediile de instruire oferă cadrul de manifestare a celorlalte
resurse didactice.
De-a lungul timpului, diferiți autori, din literatura de
specialitate, au structurat mijloacele de învăţământ, având la bază
criterii diferite [2]
1. Criteriul - mijlocul de comunicare dominant (Marshall
McLuhan 1965)

7
 o Comunicarea orală;
o Era Gutenberg;
o Era Marconi.
2. Criteriul - capacitatea de a stimula procesele senzoriale
(Robert Dottrens, 1970)
o Mijloace didactice vizuale: imagini, ilustrate, proiecţii fixe;
o Mijloace didactice auditive: discuri, radio, casete audio;
o Mijloace didactice audio-vizuale: diapozitive, filme
didactice, suporturi audio si/sau video.
3. Criteriul: mijlocul de transmitere a informației (Wilbur
Schramm, 1977)
o Prima generaţie: tabla, manuscrisele, obiectele de muzeu;
o A II-a generaţie: manualele, textele imprimate;
o A III-a generaţie: mijloace audiovideo;
o A IV-a generaţie: maşinile de instruire, învăţământul
programat
De asemenea, distinsul profesor Ioan Cerghit, în edițiile
lucrării sale Mijloace de învățământ [2]clasifică mijloacele de
învățământ astfel:
I. Mijloace didactice informativ-demonstrative
o Naturale: insectare, ierbare, metale, roci;
o Tehnice: instalaţii tehnice, obiecte;
o Substitute: fotografii, planşe, mulaje, machete,
corpuri geometrice;
o Simbolice: formule, note muzicale, scheme,
grafice;

8
 II. Mijloace didactice de exersare şi de formare a priceperilor
şi deprinderilor
o Jocuri de exersare/softuri de exersare;
o Instrumente de laborator/cabinet/atelier;
III. Mijloace didactice care sporesc rapiditatea unor activităţi
o Hărţi pentru contur
o Tablă electronică
IV. Mijloace didactice de evaluare a rezulatatelor şcolare
o Teste docimologic
o Grile de apreciere
o Softuri de evaluare

2.2.2. Mijloace de învățământ utilizate la disciplinele

tehnice

În cazul predării disciplinelor tehnice, este de mare importanță,

ca elevii să observe modul de desfășurare al unui proces tehnologic și
să vizualizeze diferite fenomene, caracteristici, stări ale obiectelor sau
materialelor. Având la dispoziție mijloacele tehnice necesare, elevii
vor putea să explice modul de funcționare, să clasifice și să
caracterizeze anumite aparate, dispozitive, instalații, scheme
cinematice, electrice, hidraulice, pneumatice[11].
Selectarea mijloacelor de învățământ, pentru proiectarea și
desfășurarea activității instructiv-educative, se realizează după
anumite criterii [13]:
- conținutul disciplinei;

9
 -competenţele spectifice, respectiv competenţele derivate
vizate prin desfăşurarea lecţiei;
- particularitățile de vârstă, de grup și intelectuale ale elevilor;
- locul și forma de desfășurare a activității didactice;
- timpul școlar disponibil;
- dotarea cu echipament tehnic de specialitate a școlii.
Nu este de neglijat faptul că, pe lângă competențele
pedagogice, profesorii trebuie să dea dovadă și de competențe tehnice
necesare manevrării mijloacelor didactice, specifice disciplinelor
tehnice. Astfel, profesorii trebuie să cunoască principiul de
funcționare al fiecărui aparat sau dispozitiv, să manevreze, să
utilizeze, să construiască și să repare, împreună cu personalul
specializat, dacă este nevoie, instalațiile, dispozitivele, aparatele și
echipamentele de laborator necesare activităților didactice de
experimentare[11].
O clasificare a mijloacelor de învățământ și o exemplificare a
acestora este prezentată în tabelul 2. 1[11].

Tabelul 2.1. Mijloace de învățământ utilizate la disciplinele

tehnice

Mijloace de învățământ Exemple

1 2

1. Mijloace Mașini, unelte,

didactice Obiecte reale sau aparate, instrumente,
informativ – originale scule, aparate de
demonstrative (de măsură, calculatorul

10
 transmitere a personal
informațiilor)
Machete, piese în
Obiecte substitutive secțiune, truse de
piese demontabile

Mijloace figurative Planșe, fotografii,

desene, schițe, tabele

Reprezentări Formule chimice,

simbolice matematice, fizice,
simboluri

Instrumente și
dispozitive pentru
Aparate de mecanică,
experimentare, truse electrotehnică,
de laborator electronică, folosite în
activitatea individuală
de elevi

2. Mijloace de Balanțe analitice,

exersare și formare Aparate, instrumente, voltmetre,
a priceperilorși instalații de laborator ampermetre, pH –
deprinderilor metre etc.

Echipamentele Șublere, micrometre,

tehnice din atelierul pile, menghine
școlar

Jocuri de construcții Piese de construit

tehnice, truse de aparate electronice,
piese demontabile, trusa profesorului etc.

11
 simulatoare

3. Mijloace de Șabloane pentru

raționalizare a Calculatoare desen tehnic,
personale, șabloane copiatoare, fișe de
timpului la lecție lucru

4. Mijloace de Teste standardizate

evaluare a Teste, seturi de teste,
rezultatelor calculator
învățării

Imagini care
reprezintă utilaje,
Fotografii instalații, piese, care
nu pot fi aduse în fața
elevilor

Filme cu imagini care

Filme despre
reprezintă procese
activități industriale
tehnologice
5. Mijloace
audiovizuale Filme cu aspecte din
industrie cu caracter
didactic, filme pentru
sănătatea și
securitatea muncii,
Filme didactice
P.S.I., filme care
reprezintă
desfășurarea unui
fenomen fizic sau
chimic

12
 Folii cu desene,
schițe, scheme
electrice, electronice,
Foliile singulare și cinematice ale unor
cumulative pentru echipamente,
instalații sau
retroproiector
dispozitive, aspecte
teoretice prezentate
sintetic

Video conferințele,
lecțiile on line,
Calculatorul platformele de e-
learning(AEL,
Thinquest) etc.

2.3.Forme de organizare specifice procesului de

instruire prin disciplinele tehnice

Forma de organizare a activității didactice se referă la

”modul/maniera de lucru în care se realizează activitatea binomului
profesor-elev”[1].Aceasta poate să îmbrace formele unui învățământ
frontal, pe grupe sau individual.
Curriculum pentru aria curriculară Tehnologii a fost proiectat
ținând cont de necesitățile elevilor din gimnaziu și liceu, fiind adecvat
vârstei și nivelului de pregătire ale elevilor. În acest sens curriculum-
ul recomandă utilizarea unor forme variate de organizare a lecției în
clasă, în laborator sau în natură. Formele de organizare a procesului
instructiv-educativ reprezintă cadrul organizatoric de desfășurare a

13
activității didactice formale, ansamblul modalităților specifice și
operaționale de derulare a procesului didactic.
Formele de instruire și educare pot fi clasificate astfel:
I. Din punctul de vedere al numărului de participanți și al modului
în care se desfășoară relația profesor-elevi în procesul educativ
O sinteză a formelor de activități instructiv-educative inclusă în
acest criteriu, este prezentată în tabelul 2.2[13, 14].

Tabelul 2.2. Descrierea activităților instructiv-educative

Forme de Tipuri de activităţi

educaționale (formale, Caracteristici
organizare nonformale și informale)
-Lecția; -Cadrul didactic își
-Seminarul; desfășoară activitatea
-Activitatea de laborator și educativă cu întreaga
din cabinetele de clasă de elevi;
Activități specialitate; -Îndrumarea pas cu pas a
frontale -Vizita, excursia elevilor îi dezobișnuiește
științifică, vizionarea de să gândească singuri;
documentare tehnice. -Toți elevii vor desfășura
aceleași
activităţi/experiment.
-Proiectele cu tematici
- pe - Clasa este împărțită în
grupe grupe de 2-6 elevi;
Activități - Activitățile din - - Fiecare grup de elevi va
laboratoare și ateliere efectua lucrări și
pe grupe școlare; experiențe de laborator
-Consultațiile; diferite;
-Meditațiile; - - Grupele pot fi realizate

14
 -Cercul de elevi; cu elevi de nivel
-Sesiunile de referate și intelectual omogen sau cu
comunicări științifice; elevi de nivel intelectual
-Redactarea revistelor diferit;
școlare; - - Aceste activităţi necesită
-Dezbaterile pe teme un timp de lucru mult mai
tehnice. mare decât activitatea
frontală;
- - Sunt implicați doar elevii
buni, ceilalți mai slabi
așteptând rezolvarea
sarcinilor de lucru.
-Munca independentă; -Rezolvarea de exerciții și
-Studiul individual; probleme;
-Elaborarea de proiecte -Fiecare elev asimilează
individuale; noile cunoștințe după
-Efectuarea de schițe, propriul stil de muncă;
desene, scheme; -Rezolvarea sarcinilor
Activități -Lucrări practice; primite se realizează
-Lecturi de completare și independent de către
individuale suplimentare; fiecare elev;
-Pregătirea și susținerea -Permit diferențierea
unei lucrări, pregătirea instruirii, putându-se
pentru examene și desfășura pe baza fișelor.
concursuri;
-Elaborarea de material
didactic.

II. După gradul de intervenție al profesorului:

- activități dirijate;
- activități semidirijate;

15
 - activități independente
III. După tipul de sarcină:
- sarcini frontale;
- sarcini diferențiate după gradul de dificultate;
- sarcini diferențiate după activitatea desfășurată;
- sarcini individualizate.
În tabelul 2. 3este prezentată o corelare dintre tipul sarcinii,
participarea elevilor și gradul de intervenție al profesorului [13, 14].

Tabelul 2. 3. Corelarea dintre tipul sarcinii, participarea elevilor și

gradul de intervenție al profesorului

Gradul de
Tipul de sarcină Participarea elevilor intervenție a
profesorului

Dirijat

Frontală Colectivă Semidirijat

Independent

Semidirijat
Pe grupe
Independent

Diferențiată Dirijat

Individuală Semidirijat

Independent

16