Lucrarea nr.

18
STABILIREA TEHNOLOGIEI DE SUDARE PRIN PROCEDEUL MIG,
DETERMINAREA PARAMETRILOR REGIMULUI DE SUDARE

1. Scopul lucrării
Lucrarea are ca scop stabilirea tehnologiei de sudare a unor plăci din oţel nealiat cu
conţinut scăzut de carbon, efectuarea sudării ( aplicând tehnologia stabilită) şi verificarea
influenţei parametrilor regimului de sudare asupra calităţii sudurilor realizate.

2. Instalaţia folosită la sudare

In figura 8.1 sunt prezentate elementele componente ale unei unei instalaţii de sudare
MIG / MAG.:

Fig.8.1 Elementele componente ale unei instalaţii de sudare M.I.G

1-Sursă de curent continuu (convertizor, redresor, etc.); 2 - semiautomat de sudare; 3-
electrosupapă de gaz; 4- rola (bobina) cu sârmă electrod; 5 -pistolet de sudare; 6-butelie cu
gaz inert; 7 - reductor de presiune; 8 -cupla pentru alimentarea de la reţeaua trifazată; 9 -
metal de bază; 10 - ansamblu motor-reductor pentru acţionarea rolelor de antrenare a sârmei;
11-role de antrenare.
Instalaţia pentru sudare MIG/MAG se compune din urmatoarele părţi principale:
• Sursa de curent;
• Semiautomatul pentru realizarea avansului sârmei electrod cu viteză reglabilă –ve;
• Pistoletul de sudare şi cablurile aferente;
• Butelia ce conţine gazul inert ( sau activ) cu reductor de presiune şi manometre.

3. Elaborarea tehnologiei de sudare

În vederea elaborarii tehnologiei de sudare, este necesar să se cunoască urmatoarele:
• Calitatea metalului de bază ce urmeaza să fie sudat;
• Grosimea metalului de bază;
• Tipul îmbinării (cap la cap, de colţ etc. ).
Aceste informaţii se extrag din desenele de execuţie ale subansamblului sau ansamblului
sudat.
Cunoscând calitatea metalului de bază din STAS 1126 se alege marca sârmei astfel încât să
fie compatibilă cu calitatea metalului de bază.
Cunoscând grosimea şi calitatea metalului de bază, din tabele tehnologice, sau din STAS se
aleg forma şi dimensiunile rostului.
Se recomandă:

1
• Pentru grosimea componentelor = (3…5) [mm] – rost în I;
• Pentru grosimea componentelor = (5…20) [mm] – rost în V;
• Pentru grosimea componentelor = (15…40) [mm] – rost în X;
• În general pentru grosimi > 20 [mm] – rost în U.
În funcţie de grosimea δ a componentelor de sudat, se alege diametrul sârmei electrod de:
• Pentru δ = 1 [mm] de = 0,6…0,8 [mm];
• Pentru δ = 2…5 [mm] de = 0,8…1 [mm];
• Pentru δ = 6 [mm] de = 0,8…1,2 [mm];
• Pentru δ = 7…12 [mm] de = 1…1,6 [mm];
• Pentru δ ≥ 12 [mm] de = 1,6…2,4 [mm].
Debitul gazului de protecţie se alege în limitele:
• DG = 8…10 l/min. pentru δ = 1…5 [mm];
• DG = 9…12 l/min. pentru δ = 5…12 [mm];
• DG = 12…15 l/min. pentru δ > 12 [mm].

3.1 Calculul parametrilor regimului de sudare

Pentru determinarea parametrilor regimului de sudare, se vor parcurge urmatoarele etape:
a) Se alege modul de trecere a picăturilor de metal topit prin coloana arcului după cum
urmează:
- sub formă de picături ce scurtcircuitează periodic arcul electric- sudare cu arc scurt - short
arc (sh) pentru grosimi mici de material (sub 3 mm) ;
- sub formă de picături foarte fine, pulverizate spre baia de metal topit –sudare spray arc –
(sp) pentru grosimi de material ce depăşesc 3 mm.

b) În funcţie de modul de sudare ales –sh, sau sp – şi de diametrul electrodului, se calculează

curentul de sudare Is, folosind relaţiile:
a. trecere sh: Ish = 125,5 × de - 32,5 [A]; (8.1)
b. trecere sp: Isp = 370 × de - 67de2 - 78 [A]; (8.2)
relaţiile fiind valabile pentru de = 0,8…2,4 [mm].
c) Tensiunea arcului Ua se determină cu relaţia:
Ua ≈ 13,34 + 0,05 × Is [V]. (8.3)
d) În funcţie de valoarea calculată pentru curentul de sudare folosind informaţiile din
tabelul 8.1, se stabileşte lungimea liberă a sârmei electrod.
Tabel 8.1

2
Lungimea liberă a sârmei electrod Viteza de sudare vs, se calculează cunoscând:
-produsul ρ·K·Vs pentru orice metal, sau aliaj metalic;
-produsul K·Vs, valabil pentru oţeluri folosite în construcţiile sudate.
În tabelul 8.2 sunt date valorile produselor ρ·K·Vs si K·Vs, în funcţie de modul de trecere a
picăturilor de metal topit prin arcul electric Sh si Sp, fiind considerată secţiunea unei treceri,
egală cu secţiunea sârmei electrod utilizată.
Se determină aria rostului Ar. Aria de calcul va fi:
Ar = (1,1…1,3) Ac; ( 8.4) Se determină coeficientul K:
K = 4 A ti / π × de 2 (8.5)
Unde Ati = aria unei treceri; fiind determinat K, folosind datele din tabelul 8.2, se
determină viteza de sudare ,Vs [cm/min.].
Tabel 8.2

3
Valorile produselor ρ·K·Vs si K· Vs în funcţie de de şi modul de trecere Sh sau Sp. Viteza de
avans a sârmei se determină pornind de la faptul că secţiunea unei treceri la înaintarea arcului
cu viteza Vs, trebuie să se realizeze cu secţiunea sârmei de sudură, ce înaintează în arc cu
viteza Ve:

4. Desfăşurarea lucrării
♦ Se elaboreaza tehnologia de sudare MIG a unor plăci din oţel nealiat cu conţinut
redus de carbon, cu dimensiunile 250 × 100 × 5 şi respectiv 250 × 100 × 10, îmbinările fiind
cap la cap şi de colţ, conform fig.8.2.
Se determină prin calcul Is, Ua, Vs, Ve;
Valorile calculate se vor compara cu cele existente în tabele tehnologice; se sudează
probele utilizând parametrii determinaţi.
♦ Se preleveaza probe din îmbinările realizate şi se cercetează vizual aspectul cusăturii.

Fig.8.2 Forma şi dimensiunile probelor

♦ Se completează tabelul:

4
♦ Se interpretează datele obţinute, făcându-se aprecieri asupra ratei depunerii, a
pierderilor datorate stropirii şi a calităţii îmbinărilor sudate.

Studiind lucrarea, studentul trebuie să găsească răspuns la următoarele noţiuni

teoretice şi practice:

- Care sunt principalele parti componente care compun instalatia pentru sudare
MIG/MAG?
- Ce este necesar să se cunoască în vederea elaborarii tehnologiei de sudare?
- Care sunt etapele ce se parcurg pentru determinarea parametrilor regimului de sudare?
-