Daniela Mariana Barbu

TEHNICI ŞI APARATE DE ANTRENAMENT ŞI RECUPERARE VIZUALĂ

PREZENTAREA

2 SUBSISTEMULUI
OCULO-MOTOR

2.1. Motilitatea oculară

Motilitatea oculară este asigurată de şase muşchi pentru fiecare ochi şi anume: patru
muşchi drepţi şi doi muşchi oblici. Muşchii drepţi sunt: dreptul superior, cel inferior,
cel intern şi cel extern. Muşchii oblici sunt: marele oblic sau oblicul superior şi micul
oblic sau oblicul inferior.

Figura 2.1. Inserţia musculară pe

globul ocular

Situaţi în cavitatea orbitară în vecinătatea pereţilor, fibrele musculare sunt orientate

înainte, de la vârful orbitei spre bază, formând o pâlnie musculară în care se află
situat globul ocular şi nervul optic.

Fiecare muşchi are două inserţii din care una posterioară, osoasă, imobilă şi una
anterioară, oculară, mobilă.

Muşchii extrinseci pot fi grupaţi în trei perechi musculare: doi drepţi orizontali, doi
drepţi verticali şi doi oblici.

Muşchii drepţi au direcţie uşor oblică înainte şi în afară faţă de cea a orbitei. Axa
27
 Daniela Mariana Barbu
Capitolul 2. Prezentarea subsistemului oculo-motor

orbitară şi, deci, şi cea a muşchilor nu este paralelă cu cea vizuală, ci fac între ele un
unghi de 230. Aceasta se datoreşte faptului că în timp ce orbitele sunt orientate în
afară, globii oculari privesc înainte datorită evoluţiei filogenetice.

Conformaţie anatomică. Muşchii drepţi au lungimea medie de 40 mm. Ei se inseră

posterior prin fibrele aponevrotice scurte şi se termină anterior printr-un tendon
turtit a cărui lungime variază între 4 şi 8 mm. Cei patru muşchi drepţi formează
împreună cu tecile musculare şi cu membrana intermusculară un con muscular, care
are vârful îndreptat spre fanta sfenoidală şi baza globului ocular care îl cuprinde.

Ajunşi la globul ocular îl inconjoară pentru a se insera înaintea ecuatorului. El

traversează capsula lui Tenon şi, înainte de a se insera pe sclerotică, fiecare ia contact
cu aceasta pe o distanţă de câţiva milimetri (zonă de contact sau arc de contact). În
momentul contracţiei musculare şi rotirii globului de partea respectivă, acest arc de
contact se micşorează. Dreptul exterior are tendonul de 3,7 mm, dreptul inferior de
5,5 mm, dreptul superior de 5,8 mm, iar cel intern de 8,8 mm. Dreptul superior are
inserţia cea mai largă, de 10,6 mm, în timp ce ceilalţi muşchi au o inserţie medie de 10
mm.

Figura 2.2. Inserţia muşchilor pe sclerotică la ochiul drept

DE - drept exterior; DI - drept intern; DS - drept superior;
Di - drept inferior;MO - marele oblic; Mo - micul oblic
Dreptul intern este mai gros deoarece el trebuie să menţină convergenţa. Dreptul
superior este mai subţire deoarece ridicarea globului este mai puţin utilă decât
coborârea.

Muşchii oblici. Numele lor vine de la traiectul pe care îl au în raport cu axul globului.
Muşchiul marele oblic înconjoară partea superioară a globului ocular, iar micul oblic
partea inferioară.

28
Daniela Mariana Barbu
TEHNICI ŞI APARATE DE ANTRENAMENT ŞI RECUPERARE VIZUALĂ

Inserţia acestor muşchi este posterioară pe glob, de aceea sunt greu de abordat
chirurgical.

Marele oblic are inserţie osoasă fixă, posterior pe tendonul lui Zinn şi pe marginea
supero-internă a găurii optice. Corpul său fuziform se îndreaptă de-a lungul unghiului
diedru format între peretele superior şi cel intern al orbitei. După trecerea prin
scripetele de reflexie (un inel cartilaginos de 4 mm), îşi schimbă direcţia şi se
îndreaptă posterior şi extern pentru a trece pe sub dreptul superior şi a se insera
posterior ecuatorului globului ocular printr-o inserţie largă de 11 mm. Lungimea
muşchiului este de 40 mm.

Micul oblic este singurul muşchi extraorbitar deoarece nu-şi ia inserţia fixă în fundul
orbitei. El se inseră pe planşeul orbitei în partea internă la câţiva milimetri de de
canalul nazal, înapoi şi în afară pe sub globul ocular, sub dreptul inferior şi se inseră
pe partea posterioară a globului printr-o inserţie largă de 9,6 mm, care se apropie
până la 5 mm de nervul optic. Lungimea sa este de 37 mm.

2.2. Fasciile muşchilor oculo-motori

Globul ocular este înconjurat de o capsulă, numită capsula lui Tenon; ea trimite
prelungiri pe muşchii care o traversează atât anterior, spre tendonul muscular, cât şi
posterior spre corpul muscular. Există, de asemenea, prelungiri de la tecile musculare
la pereţii orbitei numite ligamente musculare.

Astfel, fasciile muşchilor oculo-motori se împart în:

• capsula lui Tenon,
• prelungirile capsulei lui tenon pe muşchii care o traversează;
• prelungirile orbitare ale tecilor musculare.

2.3. Rolul muşchilor în mişcările oculare

Acţiunea muşchilor la nivelul globului ocular depinde de mai multe elemente şi
anume:
• linia şi planul de acţiune;
• poziţia axului vizual în raport cu planul de acţiune;

29
 Daniela Mariana Barbu
Capitolul 2. Prezentarea subsistemului oculo-motor

• poziţia inserţiei oculare în raport cu centrul de rotaţie.

Linia de acţiune este linia care uneşte inserţia orbitară şi inserţia oculară, ambele
reduse la un punct. Reprezentarea schematică şi modul de acţiune ale muşchilor
drepţi sunt mult mai clare decât ale oblicilor. În realitate, linia de inserţie oculară a
unui muşchi drept, de exemplu, are cam 10 mm, aşa că fiecare fibră musculară are,
de fapt, o linie de acţiune.

Se disting o inserţie anatomică şi o inserţie fiziologică. Inserţia anatomică corespunde

punctului de joncţiune al tendonului cu sclerotica, iar inserţia fiziologică constituie
punctul proximal de atingere al muşchiului cu globul ocular. Distanţa între cele două
puncte este arcul de contact. Distanţa care separă inserţia anatomică de inserţia
fiziologică este variabilă în funcţie de starea de contracţie a muşchiului. În caz de
relaxare, muşchiul se rulează în jurul globului. Această linie se reduce pe măsură ce
muşchiul se contractă şi ochiul desăvârşeşte mişcarea de rotire. În final, atunci când
contracţia este maximă, cele două inserţii se confundă (fig.2.3).

Figura 2.3. Muşchiul relaxat (a) şi contractat (b)

Linia CF, care uneşte inserţia fiziologică cu centrul C, este realativ scurtă chiar dacă se
admit unele deplasări ale acestui centru. Aceasta arată că o mică scurtare a
muşchiului provoacă o rotire importantă a ochiului. De subliniat, importanţa distanţei
AF sau a arcului de contact. Dacă la nivelul acestuia există unele aderenţe atunci
mişcarea ochiului este blocată. Respectarea arcului de contact constituie imperativul
major al unei bune reuşite operatorii.

Poziţia axului vizual în raport cu planul de acţiune.

Figura 2.4. Planul de acţiune muscular şi poziţia

axului vizual
T - inserţia orbitară; A - inserţia anatomică: F -
inserţia fiziologică; AF - arcul de contact

30
Daniela Mariana Barbu
TEHNICI ŞI APARATE DE ANTRENAMENT ŞI RECUPERARE VIZUALĂ

Planul de acţiune al unui muşchi se defineşte ca fiind planul dat de inseţia fiziologică,
originea orbitară şi centrul de rotaţie al ochiului. Axul vizual nu este conţinut în acest
plan, ci este intersectat după un unghi variabil de la un muşchi la altul (fig.2.4).

Axul vizual al ochiului nu se mişcă simplu în planul de rotaţie al muşchiului, ci are o

direcţie care este rezultanta mişcării globului în cele trei plane principale de rotaţie:
verical, orizontal şi de torsiune (sagital).

Poziţia inserţiei oculare în raport cu centrul de rotaţie.

Structura muşchilor oculari şi distanţa mică de la centrul de rotaţie al ochiului

favorizează viteza mişcărilor oculare şi amplitudinea deplasărilor. Dacă inserţia
musculară este situată anterior centrului de rotaţie, corneea se va mişca în sensul
acţiunii muşchilor (muşchii drepţi). Dacă inserţia este posterioară centrului de rotaţie
(muşchii oblici), atunci vom asista tracţiune a polului posterior al ochiului după linia
de acţiune a muşchiului şi atunci centrul, fiind fix, corneea se va deplasa în sens invers
acţiunii muşchilor. În afara acestor elemente, care indică modul de mişcare al ochiului
şi, în special, al polului posterior, intervin ca elemente şi ligamentele de frânare. Când
contracţia musculară riscă să devină jenantă, acestea intră în tensiune şi blochează
mişcarea ochiului. Aripioarele acţionează în sens opus ca adevărate ligamente de
oprire. Secţiunea acestora face să crească acţiunea muşchiului.

2.3. Acţiunea muşchilor oculari

Acţiunea muşchilor oculari depinde de planul de inserţie în raport cu axul vizual
principal şi de centrul de rotaţie. Această acţiune diferă după cum ochiul se află în
poziţie primară, secundară sau terţiară.

Acţiunea muşchilor în poziţie primară:

Muşchiul drept extern. Inserţia este în partea temporală, pe meridianul orizontal,

înaintea centrului de rotaţie. Are acţiune fiziologică simplă. Axul vizual este în planul
său de acţiune. Muşchiul trage în afară partea anterioară a ochiului în plan orizontal
(fig.2.5). Deplasările sunt neglijabile chiar şi atunci când ochiul este în poziţie
secundară sau terţiară.

31
 Daniela Mariana Barbu
Capitolul 2. Prezentarea subsistemului oculo-motor

Figura 2.6. Acţiunea drepţilor orizontali văzută

Figura 2.5. Acţiunea muşchilor drepţi
din faţă
Muşchiul drept intern. Inserţia sa este în partea nazală, pe meridianul orizontal,
înaintea centrului de rotaţie al ochiului. Axul vizual este în partea anterioară a
ochiului în plan sagital. Dreptul intern este simplu adductor (fig.2.6).

Muşchiul drept superior. Muşchiul are o inserţie superioară, oblică în urmă şi

înăuntru, inaintea centrului de rotaţie a ochiului. are o acţiune oblică în raport cu axul
vizual. Direcţia axului antero-posterior al ochiului cu aceea a muşchiului fac între ele
un unghi de 230. El trage în sus şi înăuntru partea anterioară a ochiului, dar duce şi
înăuntru extremitatea superioară a meridianului vertical. În poziţie primară, dreptul
superior are numai acţiune verticală de ridicare a globului ocular, cât şi o uşoară
mişcare de adducţie şi rotire înăuntru (fig.2.7).

Figura 2.7. Acţiunea dreptului superior la ochiul

Figura 2.8. Acţiunea dreptului inferior la ochiul
drept
drept

Muşchiul drept inferior. Inserţia sa este în partea inferioară, înaintea centrului de

rotaţie a ochiului. Are o inserţie oblică în raport cu axul vizual, cu care face 230. El

32
Daniela Mariana Barbu
TEHNICI ŞI APARATE DE ANTRENAMENT ŞI RECUPERARE VIZUALĂ

este coborâtor, uşor adductor şi rotitor în afară. Aduce în afară extremitatea

superioară a meridianului vertical (fig.2.8). Dreptul superior şi cel inferior sunt
antagonişti pentru mişcările verticale, dar sinergici în acţiunea orizontală.

Muşchiul marele oblic. Inserţia orbitară fiziologică este considerată la nivelul

scripetelui de reflexie. Planul de acţiune este oblic înainte şi înăuntru. Trecând pe
deasupra ochiului el se inseră în cadranul temporal posterior în urma centrului de
rotire al ochiului. Prin contracţia sa el trage partea posterioară a ochiului în sus şi
înăuntru şi, deci, partea anterioară a axului vizual în jos şi în afară. Acţiunea sa
maximă este de rotaţie înăuntru, de coborâre şi de abducţie.

Figura 2.9. Acţiunea marelui oblic Figura 2.10. Acţiunea micului oblic
Muşchiul micul oblic. Inserţia sa este posterioară şi temporală în urma centrului de
rotaţie a ochiului. Contracţia sa determină, în primul rând, o rotire a ochiului în afară.
Accesoriu are o acţiune de ridicare mai mică şi de adducţie şi mai mică. Este sinergic
cu dreptul inferior pentru acţiunea verticală de coborâre şi de rotire în afară şi
antagonist pentru mişcarea de abducţie (fig.2.10).

Acţiunea muşchilor în poziţie secundară şi terţiară:

Muşchii drepţi orizontali (dreptul extern şi dreptul intern) au acţiune fiziologică

simplă. Aceasta este acţiunea orizontală pură şi se face în jurul axei de rotaţie zz’.
Acţiunile verticale sunt nule sau neglijabile, chiar atunci când ochiul este în poziţie
secundară sau terţiară.

Muşchii drepţi verticali (dreptul superior şi cel inferior) au o acţiune fiziologică mai
complexă. Atunci când ochiul este în poziţie secundară în abducţie de 230, axul
ochiului şi direcţia de acţiune a muşchiului coincid (fig.2.11).

33
 Daniela Mariana Barbu
Capitolul 2. Prezentarea subsistemului oculo-motor

Figura 2.11. Poziţia secundară în abducţie de 230 Figura 2.12. Acţiunea drepţilor verticali
Acţiunea este verticală pură, iar acţiunea rotorie este nulă (fig.2.12). Dacă abducţia
depăşeşte 230, acţiunea verticală începe să se diminueze şi se adaugă la acţiunea
verticală cea rotatorie.

În acţiune terţiară globul este în adducţie de 670 (fig.2.13). Axul vizual este
perpendicular pe direcţia de acţiune a muşchilor verticali. Acţiunea verticală devine
nulă, iar acţiunea rotatorie devine maximă cu rotirea înăuntru pentru dreptul
superior şi rotire în afară pentru dreptul inferior (fig.2.14).

Figura 2.14. Acţiunea drepţilor verticali în

Figura 2.13. Abducţia globului ocular de 670
adducţie de 670
Dar o adducţie de 670 nu este niciodată realizată deoarece nu poate depăşi 45-500.
Astfel, acşiunea muşchilor verticali nu poate fi niciodată pur giratorie. În mod
obişnuit, amplitudinea mişcărilor oculare este slabă. Este rar ca adducţia şi abducţia
să atingă 200 sau ca ridicarea să depăşească 150. Singura coborâre este utilizată
pentru o amplitudine mai mare de 35-400, deoarece pentru deplasări mai mari
subiectul întoarce capul.

34
Daniela Mariana Barbu
TEHNICI ŞI APARATE DE ANTRENAMENT ŞI RECUPERARE VIZUALĂ

Figura 2.16. Acţiunea giratorie a muşchilor

Figura 2.15. Acţiunea oblicilor în adducţie de 510 0
oblici în adducţie de 51
Muşchii oblici au o acţiune fiziologică, de asemenea complexă. În poziţie primară
direcţia acţiunii muşchilor cu axul anter-posterior al ochiului face un unghi de 510.
(fig.2.16).

În abducţie de 390 cele două axe fiind perpendiculare, acţiunile lor sunt inversate şi
anume: acţiunea verticală este nulă, iar acţiunea rotatorie maximă înăuntru pentru
oblicul superior şi în afară pentru oblicul inferior (fig. 2.17,18).

0 Figura 2.18. Acţiunea pur rotatorie a oblicilor în

Figura 2.17. Acţiunea oblicilor în adducţie de 39
adducţie de 390
În toate celelalte poziţii acţiunile sunt mixte. Astfel, dacă muşchii perechii I au aceeaşi
acţiune oricare ar fi poziţia globilor oculari, muşchii perechii a IIa şi a IIIa se comportă
în mod diferit, după cum ochiul este în poziţie primară, secundară sau terţiară. La o
acţiune verticală mare corespunde ă acţiune rotatorie mică şi invers. Acţiunea
verticală este maximă în abducţie de 230 pentru muşchii drepţi şi abducţie de 510
pentru muşchii oblici. Drepţii verticali au, în primul rând, acţiune verticală şi numai
secundar o acţiune giratorie. Muşchii oblici au, în primul rând, o acţiune giratorie şi
numai secundar o acţiune verticală. Acţiunea verticală poate deveni pură sau

35
 Daniela Mariana Barbu
Capitolul 2. Prezentarea subsistemului oculo-motor

exclusivă numai în adducţie de 510.

De menţionat că acţiunea drepţilor este de a trage globul ocular în urmă, deci

o acţiune retractorie, în timp ce acţiunea oblicilor este de a deplasa globul ocular
înainte şi înăuntru. Tracţiunea drepţilor este de cinci ori mai mare decât a oblicilor şi
echilibrul între cele două grupe musculare nu este atins decât prin mijlocirea
elementelor fibroase ale orbitei. Capsula lui Tenon intervine reţinând globul de
partea temporală şi opunându-se acţiunii muşchilor, care tind a tracţiona globul spre
partea internă a orbitei.

Se ajunge, astfel, la stabilirea câmpurilor de acţiune pentru fiecare muşchi. Au fost

alcătuite scheme ajutătoare care să indice acţiunea fiecărui muşchi oculomotor
(fig.2.19).

Figura 2.19. Schema Marquez pentru ochiul drept văzut din faţă (a), schema Hess-Franceschetti (b)

36