Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TIPURI DE
MATERIALE
PROPRIETĂŢI
POSIBILITĂȚI DE
ÎMBUNĂTĂȚIRE
UTILIZĂRI
turnare
CUPRINS CURS SM
Introducere în domeniul materialelor. Structura atomică şi
imperfecţiuni în structura atomică. Diagrame binare şi ternare.
Difuzia în materiale.
Aliaje feroase
Tratamente termice și tratamente termochimice
Aliaje neferoase
Polimeri
Materiale amorfe
Materiale ceramice
Materiale compozite
Obiectivele principale
ale cursului
TIPURI DE MATERIALE
Ceramice
Polimeri
Punerea în
aplicare a
științei și
tehnologiei
pentru a
îmbunătăți
calitatea
vieții pentru
persoanele
cu
handicap.
OFTALMOLOGIE
Cornee artificială Lentile intraoculare
Introducere în domeniul materialelor
Evoluția materialelor în timp
Structura atomică
Stări de agregare: solidă, lichidă, gazoasă, plasmă.
Structura atomică
Stări de agregare:
Solidă Lichidă Gazoasă
Ionice;
Covalente;
Metalice.
Legătura ionică
NaCl
Tipuri de legături
Legătura covalentă
Are loc prin punerea în comun a unuia sau mai multor electroni,
pentru a completa cu 8 electroni ultimul strat.
Legătura metalică
Legătura metalică apare nu numai între doi atomi care vor să-şi
completeze până la 8 ultima orbită cu electroni, ci între toţi atomii
prezenţi în cristalul metalic.
Celula elementară
Nr.
Relaţia între
Denumire Unghiul dintre axe
crt. laturi
1. Triclinic a≠b≠c α ≠ β ≠ ≠ π /2
2. Monoclinic a≠b≠c α = = π /2 ≠ β
Ortorombic
3. a≠b≠c α = β = = π /2
Sisteme cristaline. Aranjamentul atomilor în reţeaua cristalină.
Nr.
Relaţia între Unghiul dintre
Denumire
crt. laturi axe
Tetragonal
4. a=b≠c α = β = = π /2
Hexagonal
α = β = π /2 ;
5. a=b≠c
= 2π/3
Romboedric
6. a=b=c α = β = ≠ π /2
Cubic
7. a=b=c α = β = = π /2
Sisteme cristaline. Aranjamentul atomilor în reţeaua cristalină.
Tipuri de rețele cristaline.
cu baze centrate
cu volum centrat
cu feţe centrate
Sisteme cristaline. Aranjamentul atomilor în reţeaua cristalină.
Majoritatea metalelor şi aliajelor cristalizează într-unul din sistemele cu reţea:
Rb, K, Na, Li, Zrβ, Ta, Mo, V, Feα, Cr, Nb, Ba,
Tiβ.
Caα, Ceβ, Sr, Th, Pb, Ni, Ag, Au, Pd, Pt, Rh, Ir,
Feγ, Cu, Coβ
Transformări alotropice la metale. Polimorfismul.
DEFECTE ÎN CRISTALE
punctiforme;
liniare;
de suprafaţă;
de volum.
Aranjamentul atomic şi imperfecţiuni în aranjamentul atomic
Cele mai importante defecte liniare sunt dislocaţiile, care pot fi:
- marginale;
- mixte.
Aranjamentul atomic şi imperfecţiuni în aranjamentul atomic
Dislocaţia marginală
3. Defecte de suprafaţă
Sublimite de grăunţi
Limite de grăunţi
Defecte de împachetare
Aranjamentul atomic şi imperfecţiuni în aranjamentul atomic
Sublimite de grăunţi
4. Defecte de volum
Metalele sunt rar folosite în formă pură, des sub formă de aliaje.
Aliajul este materialul alcătuit din 2 sau mai multe metale sau din
metale şi nemetale, dar în care predomină proprietăţile metalice.
Componenţi sunt elementele chimice care participă la formarea
aliajului.
Pot fi: binare (2 componenţi), ternare (3 componenţi), cuaternare (4
componenţi) sau polinare (mai mulţi componenţi).
Există în general un component de bază (care este baza aliajului
respectiv) şi unul sau mai mulţi componenţi de aliere sau de adaos
(care se adaugă în metalul de bază).
Suma elementelor de aliere dintr-un aliaj poartă numele de grad de
aliere.
Diagrame de echilibru binare
COMPONENT DE
BAZĂ
ELEMENT/E ALIAJ
DE ALIERE
IMPURITĂȚI
Compusul chimic
Este constituentul metalografic care are o compoziţie chimică bine
determinată şi constantă dată de formula AmBn.
De asemenea reţeaua cristalină este diferită de cea a componenţilor A
şi B. Are o temperatură de topire bine determinată, în general mai
mare decît a elementelor componente. Compusul chimic prezintă o
duritate şi o fragilitate ridicate mărind simţitor rezistenţa aliajelor în
detrimentul proprietăţilor de plasticitate.
Compuşi electrochimici: se formează între componenţii aliajului respectând legea
valenţei. Compuşi chimici interstiţiali: sunt faze de întrepătrundere ce se formează
între metale şi nemetale cu raze atomice mici H, N, C, B.
Amestecul mecanic
Este constituentul metalografic format din două sau mai multe faze
solide care s-au separat din:
-soluţie lichidă, caz în care este vorba de amestec mecanic eutectic (a) ;
-soluţie solidă, situaţie în care este denumit amestec mecanic eutectoid
(b).
Diagrame de echilibru binare
T ( °C)
Lichid
TA Lichidus
Solid + Lichid
Solidus
TB
Solid
% B
A
B
În fiecare diagramă de echilibru a aliajelor binare AB avem:
-curba deasupra căreia nu sunt prezente decât lichidele, curba
lichidus;
-curba dedesubtul căreia nu sunt prezente decât solidele, curba
solidus.
1. Diagramă de echilibru a aliajelor cu componente imiscibile în stare lichidă şi
solidă
•În cazul în care atomii componentelor din lichid nu se dizolvă, ele se separă după
densitatea lor, rezultând două lichide imiscibile (LA + LB), la temperaturi mai mare
decât TA.
•La temperatura TA se solidifică metalul pur A, dar B rămâne lichid până la
temperatura de TB, la care se va solidifica.
•In final se obţin cristale de metal pur A şi cristale de metal pur B.
•TA = temperatura de topire a
componentului A
•TB = temperatura de topire a
componentului B
•LA = component A în stare
lichidă
•LB = component B în stare
lichidă
A = component A în stare solidă
B = component B în stare solid
•TA-a-TB = linia lichidus
•TA-b-TB = linia solidus 45
Diagrama de echilibru Fe-Pb
2. Diagramă de echilibru a aliajelor care formează soluţii solide nelimitate
1
T ( °C)
1. stare lichidă TA 2
4 TB
5
2. începutul solidificării
A C0 CB ( %) B
cu formarea germenilor de
soluţie solidă
Diagrame de echilibru binare
1
T ( °C)
3. 50% lichid, 50% solid TA 2
4 TB
A C0 CB ( %) B
5. stare solidă
3. Diagramă de echilibru a aliajelor cu componente miscibile în stare lichidă şi
imiscibile în stare solidă. Diagrama cu eutectic
Reacţia eutectică:
Le E ( A B )
Difuzia în materiale
Cu Ni
100% 100%
0 0
Concentration Profiles Concentration Profiles
DIFUZIA ÎN MATERIALE
suprafaţă miez
Exemplu de suprafață durificată prin difuzie în stare solidă.
Solidificarea metalelor
Prin solidificarea metalelor lichide se poate obține:
- un solid cristalin;
- un solid amorf.
Dacă răcirea lichidului are loc lent, solidificarea se numește
cristalizare, rezultatul fiind formarea unei structuri cristaline.
Dacă răcirea are loc rapid (>106 K/s) se obține o structură amorfă.
a. b. c.
• Parametrii:
• viteza de formare a germenilor Vf ,
• viteza de creştere a acestora Vcr .
Cristalizarea metalelor.
Creşterea
Reprezentarea schematică a unei
dendrite,
simultană a
cristalelor
în spaţiu (a) în plan (b) dendritice
vecine
Cristalizarea metalelor
retasură
DEFECTE
retasură.
Pereţii cavităţii de retasură sunt porţiunea cea mai impură a lingoului,
2. Segregaţiile
• Materialul care se obţine în urma cristalizării nu este perfect omogen
d.p.d.v. chimic, neomogenitate care se numeşte segregaţie.
Segragaţiile pot fi:
minore: la scara cristalelor. În funcţie de localizare pot fi:
- intracristaline (pe secţiune cristalelor),
- intercristaline (la limita dintre cristale).
majore: la scara lingoului.
3. Porozităţi
Pot fi datorate:
- contracţiei de solidificare care se manifestă sub
forma unor microretasuri şi care sunt spaţii
interdendritice rămase necompletate cu material,
- gazelor conţinute în lichid numindu-se sufluri.