Lucrarea nr.

12

FORJAREA LIBERA MECANICĂ

Prelucrarea prin defromarea plastică a metalelor face parte din procedeele

tehnologice la care transformările semifabricatului in piesa finită au loc fără producere de
aşchii.
Produsele realizate prin procedee de deformare plastică pot fi piese care servesc
ca semifabricate intermediare (care vor fi prelucrate in continuare prin aşchiere sau alt
procedeu) sau pot fi piese finite.
Principalii factori care intervin în procesele de transformare interne sunt forţe
exterioare de deformare, căldura si timpul.

12.1. Operaţiile de bază ale forjării libere

Principii teoretice
Forjarea liberă este procedeul de prelucrare a metalelor prin deformare plastică cu
ajutorul unor scule simple, plane sau profilate.
Prin acest procedeu se prelucrează oţeluri carbon şi aliate, aliaje de cupru, etc.
Operaţiile de bază practicate la forjarea liberă sunt: refularea, întinderea, găurirea,
îndoirea, răsucirea, crestarea si debitarea.
Refularea este operaţia prin care se reduce înalţimea semifabricatului si se obţine
o creştere a secţiunii transversale perpendiculare pe direcţia de acţionare a forţei. Se
deosebeşte refularea plană (fig. 12.1.a) si refularea cu proeminenţe (fig. 12.1.b).
În primul caz se utilizează scule plane, în al doilea caz scule cu cavităţi, in care se
formază proeminenţe. Pentru buna reuşita a operaţiei se recomandă ca raportul dinte
înălţimea h0 si diametrul iniţial d0 al semifabricatului h0 / d0 < 2,5 , iar secţiunea iniţială să
fie circulară.
Întinderea este operaţia prin care se urmăreşte lungirea semifabricatului
reducând secţiunea transversală perpendiculară pe direcţia de lungire (fig. 12.1.c).
Întinderea poate fi privită ca o succesiune de refulări locale, realizate prin
deformări succesive ale unor zone alăturate, aplicând in acest scop lovituri succesiv
alăturate. Întinderea poate fi: simplă, cu lătire, cu profilare, cu deplasare axială.
Găurirea este operaţia prin care se realizează secţiuni goale ale pieselor forjate
sau ale unor porţiuni ale acestora (fig. 12.1.d). Găurirea poate fi pătrunsă sau nepatrunsă.
Tăierea este operaţia prin care sunt separate total sau parţial dintre ele diferite
porţiuni ale semifabricatului (fig. 12.1.e)
Îndoirea este operaţia de schimbare in spaţiu a orientării axei longitudinale a
piesei forjate.Îndoirea se poate realiza liber sau în scule de îndoire (fig. 12.1.g).
Răsucirea este operaţia de rotire in jurul axei longitudinale a unei porţiuni fată de
alta a piesei forjate (fig. 12.1.h).
 12.2. Unelte si scule folosite pentru forjarea liberă se clasifică in funcţie de
destinaţia lor in urmatoarele categorii: de bază, intermediare si ajutatoare (fig. 12.2.). Din

Fig. 12,1. Operaţii de bază ale forjării libere :

a - refulare simplă; refulare cu proeminenţe ; c - întindere ; d - găurire ; e - tăiere
crestare îndoire liberă ; g - îndoire în matriţă ; h - răsucire.

Fig.15.2. Unelte si scule pentru

forjarea liberă:
a – plăci de berbec şi de
nicovală; b – daltă; c – vergea;
d – dorn; e – matriţă arcuită; f –
cleşte; g – pârghie pentru
răsucire

categoria sculelor de bază fac parte

nicovalele (fig. 12.2.a) care pot fi
plane, combinate sau profilate.
Dălţile, vergelele, dornurile, matriţele arcuite (fig. 12.2.b,c,d,e) sunt scule intemediare iar
scule ajutătoare sunt: cleşti pentru întindere, pentru refulare, pârghii pentru răsucire si
verificatoarele (fig. 12.2.f,g).

12.3. Tehnologia de forjare cuprinde mai multe etape: aducerea semifabricatului

în stare de plasticitate maxima prin încălzire, trasportul semifabricatului încălzit cu o
unealtă adecvată la locul de forjare, execuţia operaţiilor de forjare cu unelte şi scule
adecvate, verificarea formei rezultate in urma forjării.
Documentul scris care cuprinde toate datele necesare executării tehnologice a
unui reper se numeşte plan de operaţie.
Întocmirea desenului piesei forjate (fig. 12.3) este operaţia de pornire.
 Piesa forjată va fi dimensional mai mare decât piesa finită. Diferenţa de
dimensiune dintre piesa finită şi piesa forjată este materializată de adaosuri de prelucrare.
Surplusul de metal pe piesa forjată conditinat de limitele tehnologiei de forjare
liberă se numeşte adaos tehnologic.

Fig.12.3. Schema întocmirii desenului Fig. 12.4. Schema pirometrului optic

piesei forjate 1-obiectiv; 2-ocular; 3-bec cu filament
A-piesa forjată; special; 4-sursa de curent;
B – piesa finită; 5-întrerupator; 6-reostat pentru reglarea
C – adaos de prelucrare; brută;7-reostat pentru reglarea fină; 8-
D – adaos tehnologic miliampermetru;
9-filtru de protecţie; 10-filtru de lumină.
Încălzirea semifabricatelor se face în scopul micşorării rezistenţei la deformare a
metalului şi de ridicare a plasticităţii acestuia.
Regimul de încălzire se stabileşte în funcţie de calitatea materialului piesei. Pentru
OLC, temperatura trebuie să se situeze înte A 3+(30-500C) si A4-(150-2000C). Măsurarea
temperaturii semifabricatelor încălzite se face cu ajutorul pirometrului optic. Schema
acestuia este prevazută in fig. 12.4.
Utilajul pe care se execută în laborator operaţia de forjare liberă este un ciocan
autocompresor (fig.12.5).

Fig.12.5. Schema de funcţionare a

ciocanului autocompresor
1-motor electric; 2-transmisie prin
curele; 3-volant; 4-mecanism bielă-
manivelă; 5-piston compresor; 6-
cilindru compresor; 7-sertăraşe de
comandă; 8-canal de evacuare; 9-
cilindru de lucru; 10-piston cu
berbec; 11-placă de berbec cu
nicovală; 12-şabotă; 13-manetă de
comandă; 14-sistem de pârghii
pentru comanda cu piciorul

12.4. Modul de lucru:

 În cadrul lucrării de laborator se vor executa operaţiile de bază ale forjării libere şi
demonstrativ o piesă simplă.
Se vor schiţa etapele pentru obţinerea piesei obţinute prin forjarea liberă, exemplu
anexa I la prezenta lucrare.
Studiind lucrarea, studentul trebuie să găsească răspuns la următoarele noţiuni
teoretice şi practice:
- Care sunt operaţiile de bază ale forjării libere?
- Ce avantaje prezintă ciocanul autocompresor?
- Pe ce principiu funcţionează pirometrul optic?