Modulul 2 Tehnologia lucrărilor mecanice

Clasa a IX-a C prof

FISA DE DOCUMENTARE
Operaţia de prelucrare prin strunjire pe strungul universal

Pe strungul universal se pot executa următoarele operaţii de strunjire:

1. strunjire longitudinală (fig. 1); piesa execută mişcarea principală de rotaţie, iar cuţitul
efectuează mişcarea secundară de avans, deplasându-se paralel cu arborele principal al strungului;
după cum suprafaţa piesei care se strunjeşte este exterioară sau interioară, deosebim strunjire
longitudinală exterioară (fig. 1.a) şi strunjire longitudinală interioară (fig. 1.b); avansul longitudinal
al cuţitului poate fi manual sau automat;

Fig. 1. Operații executate prin strunjire

a – strunjire cilindrică exterioară; b – strunjire cilindrică interioară;

2. strunjire frontală (fig.2.a); piesa, fixată în universal sau în platoul cu fălci, execută mişcarea
principală de rotaţie, iar cuţitul, fixat în sania port-cuţit, este antrenat manual sau automat în
mişcarea secundară de avans în direcţie perpendiculară pe axa de rotaţie;
3. strunjire de canelare sau retezare (fig. 2.b); are ca scop realizarea unui canal sau detaşarea
extremităţii unei piese, cu ajutorul unui cuţit de retezat care execută o mişcare de avans transversal;
4. strunjire conică (fig. 2.a); se poate realiza prin mai multe metode: rotirea saniei port-cuţit, cu
ajutorul riglei de copiat, prin deplasarea transversală a păpuşii mobile, cu cuţite profilate;

5. strunjire profilată (fig. 2.b); pentru obţinerea profilului cerut al piesei se foloseşte un cuţit
profilat, al cărui tăiş are forma corespunzătoare negativului profilului urmărit;

6. Fig. 2. Operatii executate prin strunjire

a – strunjire frontală; b – strunjire de canelare sau retezare;
1
Modulul 2 Tehnologia lucrărilor mecanice
Clasa a IX-a C prof

La stabilirea regimului de aşchiere trebuie să se ţină seama de caracteristicile fizico-mecanice ale

materialului de prelucrat, ale materialului cuţitului (ales în funcţie de felul strunjirii), precum şi de
condiţiile de lucru (cu sau fără răcire forţată). Pentru a obţine o productivitate cât mai mare, ordinea
de stabilire a parametrilor regimului de aşchiere este: adâcimea de aşchiere t, avansul s şi turația n,
parcurgând următoarele etape:
1. adâncimea de aşchiere t [mm] (grosimea stratului de material îndepărtat la o trecere) se
stabileşte la degroşare în aşa fel încât prelucrarea să se facă din cât mai puţine treceri; de obicei se
ia egală cu adaosul de prelucrare, din care se lasă 10% pentru finisare;
2. avansul s [mm/rot] se alege la degroşare astfel încât secţiunea aşchiei să fie cea economică,
secţiune care se determină cu ajutorul diagramelor sau a tabelelor determinate experimental, iar la
finisare se alege în funcţie de rugozitatea prescrisă suprafeţei de prelucrat; de multe ori însă, în
practica industrială, avansul de lucru este dat în cataloagele producătorilor sculelor;
3. viteza v [m/min] se poate determina ţinând seama de adâncimea de aşchiere t şi avansul s,
stabilite anterior şi de durabilitatea economică T [min] a cuţitului