2.

Construcția și funcționarea mașinilor-unelte pentru prelucrări

prin așchiere

STRUNGURI

Definire, domenii de utilizare, clasificare

Strungurile sunt maşini-unelte destinate prelucrării suprafeţelor de revoluţie cilindrice,
conice (exterioare sau interioare), plane frontale, elicoidale sau profilate. În acest scop se utilizează
scule aşchietoare precum cuţite de diferite tipuri, burghie, alezoare, tarozi, filiere etc.
Generarea suprafeţelor pe strunguri se realizează (Fig. 1) prin compunerea unei mişcări de
rotaţie (mişcarea principală – I) cu o mişcare rectilinie de avans (după o direcţie paralelă cu axa
piesei – II, perpendiculară pe aceasta – III, sau înclinată – IV). La majoritatea strungurilor,
mişcarea principală este efectuată de piesa, 1, iar mişcările de avans de către scula aşchietoare, 2.
Strungurile sunt mașini-unelte destinate efectuării prin strunjire a unei varietăți mari de
prelucrări exterioare și interioare. Pe strung se pot executa operații tehnologice, ca:
- Strunjire longitudinală;
- Strunjire conică;
- Strunjire plană;
- Găurire;
- Filetare;
- Operații speciale, în măsura în care este echipat cu dispositive corespunzătoare (copier,
strunjire sferică, poligonală etc.).
Având în vedere marea diversitate de variante constructive, strungurile se clasifică după
diferite criterii, cum ar fi:
- după poziţia axei semifabricatului: orizontale (normale) sau verticale (carusel);
- după direcţia ghidajelor faţă de axa semifabricatului: paralele sau transversale
(frontale);
- după tipul portsculelor: normale sau revolver;
- după numărul arborilor principali: monoaxe sau multiaxe;
- după gradul de automatizare: neautomate, semiautomate, automate;
- după gradul de specializare: universale sau specializate (pentru axe cu came, arbori
cotiţi, de detalonat etc.);
- după dimensiunile caracteristice, strungurile normale pot fi:

a. de masa sau mici (uşoare), la care diametrul maxim de prelucrat D < 200 mm,
iar distanța maximă dintre vârfuri L = 450-600 mm. Aceste strunguri servesc la
strunjirea și filetarea pieselor pentru mecanică fină, în construcția
instrumentelor de laborator și optică, în construcția de mașini ușoare și la
confecționarea sculelor mici;

b. mijlocii, la care diametrul D = 200-800 mm, iar distanța între vârfuri L = 500-
8000 mm;
c. grele, la care diametrul D > 800 mm, ajungând până la 2.000 mm, iar distanța
între vârfuri L poate ajunge la 12.000 mm și mai mult;
- după gradul de precizie, strungurile normale pot fi:
a. de degroșare;
b. de precizie normală;
c. de precizie ridicată etc.
Dintre tipurile de strunguri construite în țara noastră, cele mai răspândite sunt: SN 250,
SN 320, SN 400 și variante constructive din grupele Ași B, SNA și SNB.

Scheme de aşchiere
Principalele scheme de aşchiere întâlnite la prelucrările prin strunjire sunt prezentate în
fig. 1.
1
 Strungul normal
În mod uzual, strungul monoax, paralel, orizontal, cu portscula normală şi neautomat este
denumit strung normal. Pe acest tip de maşinăunealtă se pot prelucra o gamă foarte variată de
piese, de dimensiuni şi din materiale diferite, precum şi un număr mare de tipuri de filete; acest
lucru este posibil numai în condiţiile unui domeniu larg de reglare a turaţiilor, avansurilor şi
paşilor filetelor.
Strungurile normale sunt destinate executării operațiilor amintite în cazul producției
individuale, cee ace justifică unuversalitatea acestui tip de mașină unealtă.

2
 În Fig. 2 este prezentată schema cinematică structurală a strungului normal, în care
sunt redate principalele elemente constructive şi funcţionale. Notaţiile de pe figură au
următoarele semnificaţii:
1 – batiu; 2 – păpuşă fixă;
3 – dispozitiv pentru prinderea piesei (universal);
4 – cărucior (sanie longitudinală); 5 – sanie transversală;
6 – sania port-cuţit; 7 – portsculă;
8 – păpuşa mobilă; 9 – pinola păpuşii mobile;
10 – vârf de centrare; 11 – tavă colectoare de aşchii şi lichid de răcire
De asemenea, în Fig. 2 s-au mai făcut notaţiile:
ME – motor electric; CV – cutie de viteze; CAF – cutie de avansuri şi filete; SCL – şurub
conducător longitudinal; SCT – şurub conducător transversal; BA – bara de avansuri; z1 – pinion;
CR – cremalieră; RM1 … RM4 – roţi de mână (de manevră).

Mișcările prin care se generează suprafețele strunjite sunt:

- mișcarea principală de rotație I, executată de arborele principal;
- mișcarea de avans longitudinal II, primită de la căruciorul 4;
- mișcarea de avans transversal III, cu ajutorul saniei transversale 5, care are ghidaje
pe sania longitudinală 4;
- Mișcarea de avans IV, este executată de sania portcuțit 6.

Funcționarea strungului normal

Arborele principal primește mișcarea de rotație de la cutia de viteze, montată în interiorul
păpușii fixe 2, iar căruciorul 4 este antrenat în mișcare de avans pe ghidajele batiului 1. Cutia
mecanismelor căruciorului primește mișcarea de rotație:
- De la arborele avansurilor pentru operații de strunjire;
- De la șurubul conducător pentru filetare.
Cutia de viteze se găseşte în păpuşa fixă şi are rolul de a transmite mişcarea de la motorul
electric la arborele principal, cu un anumit raport de reglare (rezultând, astfel, mişcarea
principală, I). Pe capătul arborelui principal se găseşte dispozitivul pentru prinderea
semifabricatului, care poate fi universal cu bacuri, platou cu bacuri, dispozitiv de antrenare sau alt
dispozitiv special.
Mişcarea de avans longitudinal a sculei, II, se realizează cu ajutorul căruciorului,
utilizându-se un mecanism de transformare a mişcării din rotaţie în translaţie (pinion – cremalieră
– pentru strunjire cu avans longitudinal, exclusiv filetare, şurub – piuliţă – pentru filetare).
Avându-se în vedere că, în cazul prelucrării filetelor, trebuie să existe posibilitatea
obţinerii unui lanţ cinematic închis (lanţul cinematic de filetare), pentru antrenarea lanţului
cinematic de avans se preia mişcarea de la arborele principal. Pentru reglarea mărimii avansului şi
a pasului filetelor, se reglează rapoartele de transmitere ale lanţului cinematic de avans, atât prin
roţile de schimb de filetare AF/BF, cât şi prin modificarea raportului de transmitere a cutiei de
avansuri şi filete.
Mecanismele din cutia căruciorului permit transmiterea mişcării atât la mecanismul pinion
– cremalieră, cât şi la şurubul conducător transversal SCT, cu ajutorul căruia se realizează
deplasarea săniei transversale, în mişcarea de avans transversal, III. Pentru prelucrarea unor
suprafeţe cilindrice scurte, sau a unor suprafeţe conice, se poate utiliza sania port-cuţit, care are
posibilitatea de a se roti cu diferite unghiuri şi de a se bloca astfel, avansul IV realizându-se
manual, cu ajutorul roţii de mână RM3. Pe sania port-cuţit se găseşte portscula, prevăzută cu 4
locaşuri pentru montarea cuţitelor de strung; ea se poate roti şi bloca (mişcarea auxiliară VII),
pentru aducerea succesivă a sculelor în poziţie de lucru. În cazul prelucrării unor piese de lungime
mare, pe lângă prinderea lor în universal se mai sprijină şi extremitatea din dreapta, cu ajutorul
unui vârf de centrare montat în pinola păpuşii mobile. Păpuşa mobilă are posibilitatea de a se
deplasa în lungul ghidajelor strungului şi de a se bloca în diferitele poziţii, impuse de
lungimea pieselor prelucrate (mişcarea auxiliară VI). Pentru prelucrarea suprafeţelor conice de
lungime mare şi având unghiul de înclinare a generatoarei mic, păpuşa mobilă se poate deplasa şi
după o direcţie perpendiculară pe axa strungului.

3
 În vederea executării operaţiilor de găurire cu burghiul, ca şi pentru prelucrarea găurilor
deja existente cu scule specifice (lărgitoare, adâncitoare, alezoare), acestea se montează în păpuşa
mobilă iar avansul, V, se realizează manual, cu ajutorul roţii de mână RM4.
Roţile de mână RM1 şi RM2 se utilizează pentru efectuarea unor operaţii de reglare
(aşchieri de probă) sau pentru prelucrarea cu avans manual pe direcţie longitudinală, respectiv
transversală.

Strungul vertical (carusel)

Strungul vertical (numit frecvent şi strung carusel) se caracterizează prin aceea că arborele
principal este dispus vertical şi, prin urmare, platoul pentru fixarea pieselor de prelucrat este aşezat
în plan orizontal. El este destinat, în general, prelucrării pieselor de dimensiuni mari.
Datorită particularităţilor arhitecturale şi constructive pe care le are, strungul vertical
prezintă o serie de avantaje (faţă de cel normal), cum ar fi:
- fixare mai uşoară a pieselor pe platou, precum şi reducerea semnificativă a timpului
ajutător necesar;
- posibilitatea echipării maşinii cu 2 … 4 cărucioare port-cuţit , ceea ce permite
efectuarea simultană a mai multor operaţii de prelucrare;
- condiţii mai bune de observare a pieselor care se prelucrează şi măsurare mai uşoară
a dimensiunilor pieselor;
- rigiditate sporită a maşinii, deci posibilitatea utilizării unor regimuri de aşchiere mai
intense, în condiţiile obţinerii unei calităţi mai bune a suprafeţelor pieselor
prelucrate;
- spaţiu mai redus ocupat de maşină, în comparaţie cu strungurile normale care ar
putea prelucra piese de aceleaşi dimensiuni.
Pe strungurile verticale se pot efectua, în mod uzual sau utilizând dispozitive speciale, toate
operaţiile de strunjire cilindrică, conică şi plană, exterioară şi interioară, de găurire şi alezare,
precum şi de filetare.

4
 Există două criterii de clasificare specifice strungurilor verticale:
- după numărul montanţilor: cu un montant (pentru piese cu diametrul mai mic de
1800 mm) sau cu doi montanţi (pentru piese cu diametrul peste 1800 mm);
- după felul traversei: cu traversă fixă (pentru piese având înălţimea sub 700 mm) sau
cu traversă mobilă (pentru piese ce depăşesc 700 mm).
În fig. 3 este prezentată schema cinematică structurală a unui strung vertical cu doi
montanţi, cu traversă mobilă. Mişcarea principală este notată cu I, în timp ce mişcările de avans ale
sculelor sunt II, V şi VI (pe direcţie orizontală), respectiv III, IV şi VII (pe direcţie verticală).
Strungul revolver
Strungurile revolver sunt destinate pentru prelucrarea pieselor cu suprafeţe de revoluţie
având o formă ce necesită prelucrarea prin strunjire cu ajutorul a mai mult de patru cuţite (câte
ar putea fi montate într-o portsculă de strung normal). În acest caz, cuţitele se montează într-o
port-sculă specială (numită şi cap-revolver) care dispune de 6 … 18 locaşuri; montarea se face în
ordinea în care sculele urmează să fie utilizate pentru prelucrare.
Principalele operaţii care se execută în mod curent pe strungurile revolver sunt: strunjire
cilindrică exterioară sau interioară, strunjire a suprafeţelor plane frontale, strunjire de profilare,
găurire, profilare a găurilor, filetare (interioară sau exterioară), debitare.
Utilizarea strungurilor revolver este eficientă în cazul prelucrării loturilor mari de piese sau
chiar la fabricaţia în masă, caz în care timpii auxiliari consumaţi pentru montarea şi reglajul unui
număr mai mare de scule sunt compensaţi de realizarea unor timpi tehnologici mai mici.
În funcţie de poziţia axei capului revolver, există două categorii de strunguri revolver:
orizontale (cu portsculă-disc) şi verticale (cu portsculăturelă). Deoarece în mod obişnuit
portscula-turelă nu se poate deplasa pe direcţie transversală, strungurile revolver verticale sunt
echipate şi cu un al doilea cărucior, pe care se află dispusă o sanie transversală, echipată cu o
portsculă normală.
Strungul revolver orizontal
Strungurile revolver orizontale au portscula-disc montată pe o sanie longitudinală, prin
intermediul căreia se realizează avansul longitudinal; prelucrarea suprafeţelor plane frontale,
executarea diferitelor canale şi retezarea pieselor se efectuează prin înlocuirea mişcării de avans
transversal propriu-zis cu o mişcare de avans circular în jurul axei portsculei; aceasta nefiind
coaxială cu axa piesei prelucrate, rezultă astfel o mişcare de apropiere a tăişului sculei de axa
piesei.
Numărul de scule care pot fi montate pe o portsculă-disc este, în general, mai mare decât
în cazul portsculelor-turelă.

5
 Principalele părţi componente ale strungurilor revolver orizontale sunt (fig. 4):
1 – batiu; 2 – păpuşă fixă;
3 – dispozitiv pentru prinderea semifabricatului;
4 – sanie longitudinală (căruciorul capului revolver);
5 – disc revolver; 6 – tambur de comandă cu opritori;
7 – tavă pentru colectarea aşchiilor şi a lichidului de răcire-ungere.
Prinderea semifabricatului în vederea prelucrării se poate face în dispozitive cu bucşă
elastică (pentru semifabricat de tip bară) sau în universal cu bacuri (pentru semifabricate
individuale).
În vederea aducerii diferitelor scule în poziţie activă, discul revolver se roteşte, pentru
poziţionarea corectă a sculelor fiind necesar un sistem de indexare. Pentru programarea lungimii
curselor de lucru ale sculelor, se utilizează un sistem de opritori reglabili, montaţi în canalele
tamburului de comandă. Aceşti opritori asigură deplasarea pe direcţie longitudinală cu precizie
ridicată, la sfârşitul cursei ei întrerupând mişcarea de avans.

Strungul revolver vertical

Schema cinematică structurală a unui strung revolver vertical este prezentată în fig. 5.
Construcţia acestui tip de strung este asemănătoare cu cea a strungului revolver orizontal.
Deosebirile sunt date de poziţia verticală a axei de rotaţie a turelei 5, precum şi de prezenţa celui
de-al doilea cărucior, 6, pe care se afla montată sania transversală 7, cu portscula 8. În mod uzual
turela este hexagonală, pe fiecare faţă existând câte un locaş pentru montarea unei scule simple
sau a unui dispozitiv cu scule multiple.

Pentru aducerea unei scule în poziţie de lucru, turela se roteşte până în poziţia dorită, după
care se blochează. Operaţiile care necesită avans transversal se pot executa numai cu sculele
montate în suportul portcuţit de pe sania transversală. La fel ca la strungurile revolver orizontale,
prinderea semifabricatului se poate realiza cu mecanisme cu bucşă elastică sau cu universal cu
bacuri.