Stilurile funcționale

Stilurile funcționale

1. Stilul beletristic/ artistic este folosit în operele literare. Are următoarele caracteristici:
Formă:
 în versuri, proză sau text dramatic
Conținut
 obiectiv: a transmite sau sugera stări afective, emoţii puternice;
 utilizează imagini artistice
 utilizează figuri de stil
 foloseşte un limbaj conotativ (figurat),
 utilizează cuvinte polisemantice
 foloseşte un vocabular variat (din orice registru stilistic)
 permite abateri de la normă (dezacord, anacolut, pleonasm)
 sunt prezente personaje
 se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului
 funcţia principală a comunicării este cea estetică/ poetică
 receptor specializat: alt autor, critic literar, profesor de limba romană
Domeniul de utilizare: literatura.

2. Stilul administrativ (oficial)îndeplineşte funcţia de comunicare în sfera relaţiilor oficiale,

administrativ-juridice. Reprezintă felul de comunicare între autorităţi şi cetăţean sau între
două instituţii administrative. Are caracteristicile următoare:
Formă:
 enunţul este organizat judicios (de exemplu, în lege conţinutul este organizat în articole,
puncte, alineate, paragrafe).
Conținut
 caracteristici ale stilului: respectarea normelor de comunicare, corectitudine şi
simplitate, claritate şi precizie (nu pot exista două interpretări ale mesajului)
 caracter obiectiv, impersonal,
 lipsa figurilor de stil
 terminologie specifică (stil funcţional conservator)
 prezenţa unor clişee/ formule verbale obligatorii pentru un anume tip de redactare oficială;
 cuvintele sunt folosite exclusiv cu sens denotativ (propriu);
 emițător: Guvernul României, Parlamentul;
 receptorul specializat: judecător, avocat;
Domeniul de utilizare: în relaţiile administrative, oficiale. (legi, cereri, procese verbale, etc)

3. Stilul ştiinţific îndeplineşte funcţia de comunicare în domeniul ştiinţific şi tehnic. Caracteristici:

Formă
 structurat pe categorii și subcategorii
 structurat pe paragrafe și alineate
Conținut
  caracteristici ale stilului: respectarea normelor de comunicare, corectitudine şi
simplitate; claritate şi precizie (nu pot exista două interpretări ale mesajului);
 caracter obiectiv, impersonal (nici un fel de nuanţă subiectivă),
 lipsa figurilor de stil şi a oricărei preocupări de a înfrumuseţa mesajul
 terminologie specifică- număr mare de neologisme, specifice domeniului respectiv, cele
mai multe aparţinând zonei unui limbaj internaţionalizat.
 transmite informații științifice
 folosirea cuvintelor monosemantice
Domeniul de utilizare: ştiinţele exacte. (fizica, chimia, biologia, etc)

4. Stilul jurnalistic sau publicistic îndeplineşte funcţia de informare, mai ales în legătură cu
evenimentele recente, contribuind la formarea sau exprimarea opiniei publice. Caracteristici:
Formă
 structură pe paragrafe, specific mass media
Conținut
 obiectivitatea relatării
 accesibilitatea limbajului
 obiectiv: mediatizarea evenimentelor
 apartenența la diferite publicații (ziare, reviste etc.)
 dă informații economice politice sociale
 influențeaza opinia publică
 limbaj cotidian de maximă accesabilitate
 detalii precise
 receptor: publicul larg
 emițător:jurnalist
 calități ale stilului: claritate corectitudine obiectivitate
Domeniul de utilizare: în mass-media şi publicitate

5. Stilul epistolar
Formă
 datare, semnatură
 Formule consacrate de început sau final
Conținut
 propriu corespondenței
 Se foloseste în relații oficiale, neoficiale, particulare, intime, în scris prin scrisori, notițe,
jurnale
 Caracterizat prin naturalețe, exprimări literare, regionale, populare, prin încărcătură
emoționala (diminutive, superlative, interjecții, topica afectivă, elemente de jargon, ticuri
verbale)
 elementele actului de comunicare: expeditor, destinatar
 mărci ale subiectivității
Domenii de utilizare: biletul, telegrama, cartea poștală ilustrată, invitația, cartea de vizită,
scrisoarea amicală, de mulțumire, familială, de felicitare, de recomandare, de dragoste, de
justificare, de afaceri, de negocieri, de confirmare
Calitati generale ale stilului: claritatea ( formularea limpede, logică a ideilor), corectitudinea (
respectarea regulilor limbii), proprietatea (selectarea celor mai potriviți termeni pentru exprimarea
ideilor), precizia ( exprimarea la obiect, directă), puritatea (evitarea termenilor nepotriviți).
Calități particulare: demnitatea(folosirea cuvintelor cuviincioase), finețea (întrebuințarea acelor
cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea), naturalețea (exprimarea firească, curgătoare, coerentă,
logică), concizia(exprimarea concentrată), simplitatea(capacitatea de a folosi cuvinte
accesibile), armonia –muzicalitatea (sonoritatea caldă, firească, ce încântă auzul și este ilustrată
mai ales de poezie), retorismul (folosirea unor cuvinte și structuri care imprimă comunicarii o notă
entuziastă, patetică), umorul (sesizarea și reliefarea aspectelor ridicole ale vieții), ironia (constă în
evidențierea aspectelor negative ale vieții prin persiflare, zeflemea, batjocură, autoironie,
sarcasm), oralitatea(folosirea particularităților de expresie proprii limbii
vorbite), sobrietatea (seriozitatea în exprimare), jovialitatea(bucuria emanată).

Tipuri de texte
Textul descriptiv poate fi un text literar de tip tablou sau portret, descriind un anumit aspect al
realității într-un limbaj obiectiv, impersonal și prin acumularea unei sume de detalii. Conține
construcții de tipul substantiv-adjectiv și este presărat cu o multitudine de imagini artistice.
Textul narativ este de obicei un text literar epic în care emițătorul își transmite indirect
sentimentele prin intermediul acțiunii și personajelor; și unele texte nonliterare pot avea caracter
narativ, în special cele din domeniul publicistic. Ele conțin cu preponderență verbe dar și
elemente de cronotop (loc, timp).
Textul informativ este prin excelență un text nonliterar care într-un limbaj concis oferă informații
despre un anumit aspect al realității. Dintr-un asemenea text lipsesc și mărcile afectivității și ale
expresivității.
Textul argumentativ este un text personalizat deoarece exprimă punctul de vedere al
emițătorului. Pornește de la o ipoteză pe care o dezvoltă cu argumente finalizând-o cu o
concluzie. Limbajul este elevat și ideile sunt legate prin conectori.
Textul beletristic este textul luat dintr-o operă literară, are caracter particular fiind rezultatul
imaginației unui singur scriitor, este singurul care folosește cuvinte din toate compartimentele
lexicului, folosește valori denotative și conotative și predomină funcția expresivă a limbajului.
Textul științific are caracter general pentru că exprimă adevăruri universal valabile, preferă
neologismele, este concis impersonal, lipsit de expresivitate, folosește numai cuvinte cu sens
propriu, iar elementul verbal poate fi completat de anumite simboluri, cifre, numere.
Textul publicistic: prin caracterul de regulă impersonal se aseamănă cu științificul și prin
prezența rara a unor elemente expresive cu beletristicul; utilizeaza clișee lingvistice; are atât
funcție informativă cât și funție conativă (persuasivă); cunoaște specificități de limbaj în funcție de
tema articolului sau de tipul publicației.
Textul epistolar este reprezentat prin scrisori, cu un limbaj colocvial cu termeni uzuali și cu
caracteristici precum localitatea, data, formula de început și formula de încheiere.