CURS REZIDENTI

Anatomia muschilor
extraoculari
Prof Dr. Camelia Margareta BOGDANICI
 EMBRIOLOGIE
• Originea muşchilor extraoculari – mezodermală

• Ţesuturile din jurul muşchilor extraoculari se dezvoltă astfel: trohleea se

formează începând cu săptămâna a 6-a de gestaţie iar în luna a 3-a,
capsula lui Tenon.

• Ţesuturile care vor forma septul intermuscular şi grăsimea orbitară se

vor diferenţia în luna a 4-5-a de gestaţie.

• Dezvoltarea începe din săptămâna 3-4 de gestaţie.

• Originea: 3 loci diferiţi ai celulelor primordiale:

– unul pentru muşchii inervaţi de nervul oculomotor
– unul pentru muşchiul oblic superior
– unul pentru muşchiul drept extern.

În luna a 6-a de gestaţie toţi muşchii extraoculari şi

ţesuturile din jur sunt prezente în poziţia lor finală
anatomică.
 ANATOMIA MACROSCOPICA A
MUSCHILOR EXTRAOCULARI
• 3 perechi de muşchi extraoculari în fiecare orbită: o pereche de muşchi
orizontali drepţi, o pereche de muşchi drepţi verticali şi o pereche de
muşchi oblici.
• Poziţia primară a ochilor este de aproximativ 23º nazal faţă de axul optic
şi formează un unghi de 100-110º deschis spre partea nazală.
• Muşchii drepţi
• Sunt în număr de 4: dreptul intern, dreptul extern, dreptul superior şi
dreptul inferior.
• Muşchiul drept intern, BIBITORIUS sau “băutorul”
• Muşchiul drept extern, INDIGNATORIUS sau “supăratul”
• Muşchiul drept superior, SUPERBUS sau “mândrul” sau PIUS, “piosul”
(ochii exprimă devoţiunea)
• Muşchiul drept inferior, HUMILIS sau “spăşitul”
Muşchii oblici
• Denumirea vine de la traiectul oblic pe care îl au în raport cu axul globului
ocular. Muşchiul oblic superior înconjoară partea superioară a globului
ocular, iar micul oblic partea inferioară.
• Muşchiul oblic superior, PATHETICUS (pateticul) iar în general muşchii
oblici erau denumiţi AMATORII.
 ANATOMIA MACROSCOPICA A
MUSCHILOR EXTRAOCULARI
• Fiecare muşchi are trei inserţii: orbitară, sclerală şi
fiziologică.
• Inserţia orbitară = origine
• Insertia sclerala = inserţie oculară
• Inserţia fiziologică este locul unde muşchiul perforează
capsula Tenon = foramen
• Toţi muşchii drepţi externi au originea proximală (orbitară)
la nivelul tendonului Zinn (annulus Zinn). Aici este şi
originea muşchiului oblic superior şi al muşchiului ridicător
al pleoapei superioare (numai muşchiul oblic inferior nu are
originea aici).
• Tendonul lui Zinn este un cordon fibros scurt şi rezistent, cu
o orientare circulară şi care corespunde vârfului piramidei
orbitare. Este de jur-împrejurul canalului optic, în dreptul
fisurei orbitare superioare. Se inseră pe parte internă a
fantei sfenoidale şi pe tuberculul supraoptic
 INSERTIA ORBITARA
Tendonul Zinn
• Langheta supero-internă de pe care pleacă segmentul respectiv
al dreptului superior şi dreptului intern, prezintă un orificiu,
orificiul optic, prin care trec nervul optic şi artera oftalmică.
• Langheta supero-externă de pe care pleacă segmentele
respective ale dreptului superior şi al ridicătorului pleoapei
superioare prezintă un alt orificiu, inelul Zinn, destinat venei
oftalmice şi nervului oculomotor comun, extern şi ramului nazal
al oftalmicului.
• Langheta infero-internă din care pleacă muşchiul drept inferior.
• Langheta infero-externă din care pleacă muşchiul drept extern.
• Prin deschiderea creată de originea muşchilor, care formează
conul muscular, trec nervul optic, artera oftalmică, porţiunea
superioară şi inferioară a nervilor III, VI, nervul nazo-ciliar şi
ganglionul oftalmic.
 ORIGINEA SCLERALA
• Originea sclerală (distală) este diferită pentru cei patru muşchi drepţi
nefiind echidistantă faţă de limbul sclero-corneean şi formează o spirală
numită spirala lui Tillaux.
• Muşchiul drept intern este cel mai apropiat de limbul sclero-corneean
(4,7-5,5 mm), urmat de muşchiul drept inferior (5,9-6,5mm), muşchiul
drept extern (6,3-6,9 mm) şi muşchiul drept superior care este şi cel mai
îndepărtat de limb.

MDE MDI
MDE MDI
 ORIGINEA SCLERALA
• Linia de inserţie a muşchilor nu este în general dreaptă, ci mai mult sau
mai puţin curbă. Muşchii orizontali au o inserţie variabilă, fiind mai
apropiaţi de limb spre partea nazală (inserţia este convexă).
• Dreptul superior are inserţia cea mai largă (11,5 mm) urmat de muşchiul
drept intern
• Dreptul extern şi dreptul inferior au o inserţie de cca 10 mm. Muşchiul
drept inferior este mai apropiat de muşchiul drept intern (5,9 mm) faţă
de muşchiul drept extern (8 mm); muşchiul drept superior este mai
departe de muşchiul drept extern (7,1 mm) faţă de muşchiul drept intern
(7,5 mm).

MDE MDI
 INSERTIA SCLERALA

• Cunoaşterea inserţiei faţă de limb are importanţă pentru chirurgia

muşchilor extraoculari.
• Există o corelaţie între localizarea inserţiei tendonului şi ora serrata.
Distanţa dintre ora serrata şi limb depinde de diametrul antero-posterior
al globului, aceasta putând diferi în funcţie de vârsta şi erorile axiale de
refracţie (valorile sunt mai mici la nou-născut).
• Dreptul superior are inserţia cea mai largă (11,5 mm) urmat de muşchiul
drept intern
• Dreptul extern şi dreptul inferior au o inserţie de cca 10 mm
• Muşchiul drept inferior este mai apropiat de muşchiul drept intern
(5,9 mm) faţă de muşchiul drept extern (8 mm)
• Muşchiul drept superior este mai departe de muşchiul drept extern
(7,1 mm) faţă de muşchiul drept intern (7,5 mm).
 INSERTIA FIZIOLOGICA

• Este de obicei în spatele ecuatorului (între 2-5,5 mm) pentru muşchii

drepţi şi diferită la muşchii oblici.

• Muşchii drepţi ajunşi la globul ocular îl înconjură pentru a se însera

înaintea ecuatorului. Ei traversează capsula lui Tenon (foramen) şi
înainte de a se insera pe sclerotică fiecare muşchi ia contact (se
lipeşte) de aceasta pe o distanţă de câţiva cm.

• Acest lucru se numeşte arc de contact (care se micşorează în

momentul contracţiei muşchiului).
 MUSCHIUL DREPT SUPERIOR
• Are originea orbitară pe tendonul lui Zinn (pe langheta superioară şi
uneori şi pe cea internă a tendonului) dar are şi fascicule care se
inseră pe teaca nervului optic şi pe marginea superioară a găurii
optice. Traiectul este pe plafonul orbitei, de care este separat de
muşchiul ridicător al pleoapei superioare şi de nervul frontal.
• Sub inserţia orbitară se află nervul optic, artera oftalmică şi vena
oftalmică, arterele şi nervii ciliari.
• Este cel mai subţire muşchi, deoarece ridicarea globului este mai
puţin folosită.
• Traiectoria muşchiului de la vârful orbitei până la inserţia sa sclerală
face un unghi de 23º cu axul optic.
 MUSCHIUL DREPT SUPERIOR
• Foramenul se află la 3 mm posterior de ecuatorul
globului ocular.
• Arcul de contact are lungimea de 6,5 mm.
• Inserţia sclerală oblică este cea mai largă (11,5 mm).
În vecinătatea globului ocular, vine în raport cu
tendonul reflectat al muşchiului oblic superior (care îl
încrucişează pe dedesubt).
• Uneori, teaca muşchiului drept superior este
fuzionată cu cea a muşchiului ridicător al pleoapei
superioare, ceea ce explică asocierea ptozei
congenitale cu paralizia de drept superior.
• Lungimea totală a muşchiului este de 42 mm.
• Acţiunea primară este de ridicare a globului ocular în
abducţie, iar cea secundară şi terţiară de intorsiune
în adducţie (incicloducţie).
 MUSCHIUL DREPT INFERIOR
• Are originea pe fascicolul inferior al tendonului Zinn.
El trece între nervul optic (superior) şi planşeul
orbitei (inferior).
• În porţiunea anterioară, este separat de orbită prin
porţiunea mijlocie a muşchiului oblic inferior, care îl
încrucişează dinainte-înapoi şi dinăuntru-înafară.
Uneori se produce o fuzionare cu acest muşchi.
• Inserţia sclerală este oblică mai aproape nazal de
limb.
• Lungimea totală a muşchiului este de 40 mm.
• Acţiunea primară este de coborâre, cea secundară
de extorsiune in adductie (excicloducţie).
•Formează acelaşi unghi cu axul optic ca şi muşchiul drept
superior (23º).
•Foramenul este tot la 3 mm posterior de ecuator, arcul de contact
este de 6,5 mm.
 MUSCHIUL DREPT EXTERN
• Pe lângă inserţia dintre langhetele superoexterne şi
inferoexterne ale tendonului lui Zinn, mai are un
tendon mic care se inseră pe o spină osoasă de pe
marginea inferioară a fantei sfenoidale.
• Are direcţia perpendiculară pe axul vizual.
• Foramenul este la 5,5 mm în spatele ecuatorului,
arcul de contact fiind de 12 mm. Pe peretele extern
al orbitei, întâlneşte într-o treime anterioară
segmentul orbitar al glandei lacrimale.
• În partea internă vine în raport, prin intermediul
spaţiului celulo-grăsos cu nervul optic şi ganglionul
oftalmic.
• Lungimea totală a muşchiului este de 40,6 mm.
• Acţiunea este de abducţie a globului ocular.
 MUSCHIUL DREPT INTERN
• Este cel mai gros (are rol în menţinerea
convergenţei).
• Inserţia orbitară continuă fascicolul intern al
tendonului Zinn. Direcţia de acţiune a
muşchiului face un unghi de 90º cu axul
vizual.
• Foramenul este la 2 mm în spatele
ecuatorului,iar arcul de contact este de 7 mm.
• Lungimea totală a muşchiului este de 40,6
mm.
• Acţiunea sa este de adducţie a globului
ocular.
 MUSCHIUL OBLIC SUPERIOR
• Îşi are originea (inserţia osoasă) fixă posterior pe tendonul
scurt al tendonului Zinn, pe marginea supero-internă a găurii
optice, între muşchii drept extern şi drept intern. Se mai
numeşte şi marele oblic. Traiectul său urmează iniţial o linie
paralelă cu peretele intern al orbitei, de unde ajunge la
trohlee, care este în unghiul format de peretele superior şi
intern al orbitei.
 MUSCHIUL OBLIC SUPERIOR
• După traversarea trohleei, muşchiul oblic superior îşi
schimbă direcţia şi se îndreaptă posterior şi exterior
pentru a trece pe sub muşchiul drept superior,
formând un unghi de cca 54º cu porţiunea directă a
muşchiului numită pretrohleară.
• La circa o treime din porţiunea directă (10 mm în
spatele trohleei), muşchiul devine tendinos şi
rămâne astfel în porţiunea posttrohleară numită şi
partea reflectată.
• În porţiunea intratrohleară acest tendon este
înconjurat de o fascie fibrilară, vasculară. Această
porţiune se mişcă într-o manieră telescopică având
peste ea o structură numită “bursa-like”.
• Pe sub muşchiul drept superior, muşchiul oblic
superior traversează lateral sclera pe meridianul
vertical.
 MUSCHIUL OBLIC SUPERIOR
• Inserţia sclerală are două porţiuni: o porţiune anterioară care
este la 3-4,5 mm în spatele terminaţiei externe a inserţiei
muşchiului drept superior şi la 13,8 mm în spatele limbului.
Partea posterioară a inserţiei este la 13,6 mm în spatele
terminaţiei interne a muşchiului drept superior şi la 18,8 în
spatele limbului. Lăţimea inserţiei variază mult de la 7 mm la
18 mm, cu o medie de 11 mm.
• Inserţia internă este la 8 mm faţă de polul posterior al
globului, la 4,2 mm deasupra maculei. Lângă această inserţie
se află şi vena vorticoasă temporală superioară.
• Lungimea porţiunii directe a muşchiului oblic superior este de
40 mm iar a tendonului reflectat de 19,5 mm. Trochleea poate
fi considerată inserţia fiziologică a muşchiului.
• Acţiunea primară este intorsiunea (incicloducţia) iar
secundară de coborâre şi abducţie.
 MUSCHIUL OBLIC INFERIOR
• Se mai numeşte şi micul oblic.
• Este singurul muşchi care nu îşi are originea din inelul lui Zinn, inserţia sa
nefiind fixă în fundul orbitei.
• El îşi are originea din unghiul infero-intern al orbitei, la câţiva mm de
canalul nazal, pe creasta osoasă de la nivelul orificiului superior al
canalului nazal (pe planşeul orbitei). Este în spatele şi în afara sacului
lacrimal.
• Este cel mai scurt muşchi extraocular (are 37 mm lungime).
• De la locul de origine se îndreaptă posterior şi înafară pe sub globul
ocular, între muşchiul drept inferior şi planşeul orbitei. Aici există o
expansiune fibroasă între tecile celor doi muşchi numit ligamentul
Lockwood. Inserţia sclerală se realizează printr-un tendon scurt (de 1-2
mm) în cadranul inferior, posterior şi lateral al 2 mm sub maculă.
• Lăţimea inserţie este între 4-15 mm cu o medie de 9,8 mm. Inserţia este
curbă şi este în legătură cu vena vorticoasă inferioară.
• Foramenul este precoce, având un arc de contact mai lung decât al
celorlalţi muşchi (15 mm). Direcţia muşchiului oblic inferior este aceeaşi
cu cea a tendonului reflectat al oblicului mare şi face un unghi de 51º cu
axul optic.
• Acţiunea primară este de extorsiune (excicloducţie) iar cea secundară de
ridicare şi abducţie.
 ANATOMIA MICROSCOPICA A
MUSCHILOR EXTRAOCULARI
• Muşchii extraoculari sunt o construcţie de 3-8 tipuri diferite
de celule musculare, cu diametrul între 9-17 micrometri, ce
pot fi împărţite în două mari grupe de celule musculare, în
funcţie de locul, numărul şi dispoziţia mitocondriilor, de locul
şi alinierea miofibrilelor precum şi de prezenţa reticulului
sarcoplasmic şi a sistemului tubular transvers.
• Muşchii extraoculari prezintă două porţiuni distincte:
– una periferică numită şi stratul orbitar care este de-a lungul
suprafeţei muşchiului şi fasciilor spre orbită. Conţine fibre
musculare subţiri cu multe mitocondrii.
– porţiunea centrală sau stratul bulbar, aproape de globul ocular, are
fibre musculare groase cu mitocondrii în număr variabil.
• Ambele zone sunt separate distinct una de cealaltă, având
un perimisium intern.
• Ţesutul elastic nu este abundent dar apare în fibrele
musculare ale muşchilor extrinseci fibre elastice groase cu
un aranjament paralel cu al fibrelor musculare. Ele sunt
interconectate prin fibre elastice transverse care formează
o reţea densă în jurul fibrelor musculare.
 Fibrillenstruktur Feldenstruktur
Fibre nervoase motorii Fibre nervoase motorii subţiri
groase
Inervaţie singulară (en Inervaţie multiplă (en frappe)
plaque)
Miofibrile mici, bine Miofibrile largi, slab
dezvoltate dezvoltate
Conduc potenţial de acţiune Nu conduc potenţial de
acţiune
Contracţie rapidă Contracţie tonică, înceată dar
susţinută
Predominant în stratul bulbar Predominant în stratul orbitar
 SISTEMUL DE FASCII
• Ochiul este suspendat în orbită de un sistem
de fascii. El este înconjurat de o capsulă
numită capsula lui Tenon.
• Pentru a prezenta didactic, fasciile se pot
împărţi în:
– 1. capsula lui Tenon
– 2. prelungirile capsulei Tenon pe muşchii
extraoculari
– 3. prelungirile orbitare ale tecilor musculare
(ligamentele musculare)
 SISTEMUL DE FASCII

• Capsula lui Tenon cunoscută şi sub numele de aponevroză orbitară

sau fascia bulbii, este o condensare a ţesutului fibros care acoperă
ochiul de la intrarea nervului optic până în apropierea limbului sclero-
corneean, unde fuzionează ferm pe conjunctivă. Exceptând această
zonă, capsula lui Tenon este separată de conjunctivă prin spaţiul
subconjunctival.
• Capsula lui Tenon este separată şi de scleră prin spaţiul interscleral
(spaţiul Tenon), care poate fi pus în evidenţă prin injectarea de
substanţă de contrast. Spre posterior este în relaţii intime cu ţesutul
orbitar reticular şi se confundă cu teaca nervului optic.
• Această capsulă are valoarea unei membrane seroase cloazonate,
comportându-se ca o sinovială (mişcările globului ocular nu sunt
resimţite de ţesuturile din jur).
• Capsula Tenon este traversată dinapoi înainte de toţi muşchii
extraoculari care ajung din cavitatea oculară spre ochi. Deschiderile
venelor vorticoasse sunt mici şi uneori nu se pot vizualiza.
• Capsula Tenon trimite pe fiecare muşchi extrinsec extensii (prelungiri)
care îi separă de grăsimea orbitară şi de structurile din afara conului
muscular.
 SISTEMUL DE FASCII

• Muşchii extraoculari şi extensiile lor

• Muşchii extrinseci perforează capsula Tenon, pâtrund în spaţiul
subcapsular şi se inseră la scleră. Capsula Tenon trimite pe aceşti
muşchi două feluri de prelungiri fibroase:
• - prelungiri anterioare, destinate tendonului, numite teci tendinoase
• - prelungiri posterioare, destinate corpului muscular propriu-zis numite
teci musculare
• Din acest motiv fiecărui muşchi extrinsec i se delimitează două porţiuni:
una extracapsulară şi una intracapsulară.
• În porţiunea lor extracapsulară, muşchii extraoculari sunt înveliţi de
teaca musculară. Aceasta se etalează pe muşchi, orientându-se spre
inserţia lor de origine. Se produce prin dublarea capsulei Tenon. Tecile
musculare ale celor patru muşchi drepţi sunt conectate între ele prin
expansiuni laterale numite membrane intermusculare.
• De asemenea, există numeroase alte extensii, care formează un
sistem de ataşare extrinsec fibros între muşchi care îi ataşează la
orbită, susţin globul ocular şi controlează mişcările oculare.
 SISTEMUL DE FASCII

• Astfel, teaca musculară a muşchiului drept

superior aderă strâns prin faţa sa externă la teaca
muşchiului ridicător al pleoapei superioare. De
aici, se explică şi legătura dintre muşchiul drept
superior şi ridicătorul pleoapei superioare la
ridicarea globului ocular, de unde şi diversele
procedee folosite în chirurgia ptozei palpebrale.
• Teaca musculară a muşchiului drept inferior se
divide anterior în două straturi: unul superior, care
devine parte a capsulei Tenon şi unul inferior, cu o
lungime de 12 mm, şi care se termină în ţesutul
fibros dintre tars, pleoapa inferioară şi muşchiul
orbicular. Această ultimă porţiune face parte din
ligamentul lui Lockwood.
 SISTEMUL DE FASCII

• Teaca musculară a tendonului reflectat a muşchiului oblic superior

conţine două straturi de ţesut conjunctiv. Aceasta are o grosime de 2-3
mm. Între tendon şi fibrele musculare există un spaţiu totuşi. Teaca
musculară a muşchiului oblic superior trimite extensii şi spre tecile
musculare ale muşchiului ridicător al pleoapei superioare, muşchiul
drept superior şi spre capsula Tenon, posterior. Unii autori consideră
însă că muşchiul oblic superior nu are o teacă musculară propriu-zisă,
explicând etiologia sindromului Brown.
• Teaca musculară a muşchiului oblic inferior acoperă muşchiul întreg.
Ea fuzionează cu teaca musculară a muşchiului drept inferior. Uneori
aceasta este complexă sau uneori lipseşte, muşchii fiind independenţi
unul de celălalt. Teaca musculară a muşchiului oblic inferior trimite
prelungiri şi spre teaca musculară a muşchiului drept extern şi chiar
spre teaca nervului optic.
• În porţiunea intracapsulară, ce are o lungime de 7-10 mm, muşchii
extraoculari nu au teci musculare, dar sunt acoperiţi de ţesut episcleral
ce fuzionează cu perimisiumul. Inserţia muşchilor este delimitată
uneori dificil datorită densificărilor ţesutului fibros ce vor forma faldurile
falciforme ale lui Guerin sau ADMINICULA lui Meckel, care sunt
prezente de o parte şi de alta a muşchiului.
 SISTEMUL DE FASCII
• Prelungirile orbitare
• Ligamentele de oprire
• Toate tecile musculare cu excepţia marelui oblic, trimit spre
baza orbitei expansiuni rezistente cunoscute şi sub numele
de aripioare ligamentoase. Ele au un traiect invers faţă de
acela al muşchiului fiind fixate la tecile musculare şi la
periostul marginii orbitare. Ele se mai numesc şi ligamente
de oprire, deoarece limitează contracţia musculară şi
acţiunea excesivă a acestuia pe glob.
• Ligamentul muşchiului drept extern, apare în secţiune
orizontală ca un triunghi, având vârful lângă foramenul
muşchiului. De aici el se orientează înafară şi înainte şi se
inseră înapoia rebordului orbitar, pe tuberculul zigomatic.
• Ligamentul muşchiului drept intern se întinde de la teaca
musculară a acestuia până la osul lacrimal, în spatele
crestei lacrimale şi a septului orbitar. În partea superioară
se uneşte cu extensii din teaca musculară a muşchiului
drept superior, iar inferior fuzionează cu extensii ale tecilor
musculare ale muşchiului oblic inferior şi a muşchiului
drept intern.
 SISTEMUL DE FASCII
• Muşchiul drept superior are două ligamente care pleacă în
evantai - unul se inseră în unghiul supero-intern al orbitei,
celălalt la nivelul trohleei muşchiului oblic superior. Are
fibre care se dirijează spre tarsul pleoapei superioare.
• Muşchiul drept inferior şi muşchiul oblic inferior prezintă
prelungiri care fac parte din ligamentul suspensor al lui
Lockwood.
• Ligamentul lui Lockwood
• Prelungirile tecilor musculare ale muşchiului oblic inferior şi
muşchiului drept inferior ce pornesc de o parte şi de alta a
muşchilor vor forma un hamac de suspensie pentru globul
ocular. Aceste prelungiri se cunosc sub termenul de
ligamentul suspensor al lui Lockwood. Din el mai fac parte
şi extensii fibroase ce pornesc de la pleoapa inferioară, de
la septul orbitar şi de la periostul planşeului orbitar.
 INERVATIA MUSCHILOR
EXTRAOCULARI
• Dreptul intern, dreptul superior, dreptul inferior şi muşchiul
oblic inferior sunt inervaţi de nervul III (oculomotor comun).
Ramuri ale acestui nerv intră în muşchii respectivi prin
partea bulbară.
• În corpul muşchiului drept intern intră la 15 mm de la
originea muşchiului. În muşchiul drept inferior, intrarea este
la joncţiunea dintre o treime posterioară şi o treime medie
a corpului muscular. Ramurile pentru muşchiul oblic
inferior intră în muşchi imediat după ce muşchiul trece
lateral faţă de muşchiul drept inferior. Toţi aceşti muşchi
sunt inervaţi de diviziunea inferioară a nervului III.
• Ramurile pentru muşchiul drept superior, cu originea în
diviziunea superioară a nervului III, intră în muşchi la
joncţiunea dintre o treime posterioară cu o treime medie.
• Muschiul drept extern – N. VI
 INERVATIA MUSCHILOR
EXTRAOCULARI
• Muşchiul oblic superior este inervat de nervul IV (nervul
patetic sau trohlear) care intră prin partea externă (orbitară
a muşchiului). Nervul se divide în 3 sau 4 ramuri.
Majoritatea ramurilor anterioare intră în corpul muşchiului
la joncţiunea dintre o treime posterioară cu o treime medie,
la cca 8 mm de la origine.
• Fibrele nervului IV trec prin afara conului muscular şi de
aceea, în mod frecvent, muşchiul oblic superior nu este
afectat de anestezia retrobulbară.
• Raportul dintre fibrele nervoase şi fibrele musculare este
mai mare la muşchii extraoculari decât la muşchii
scheletici. Există aproximativ o fibră nervoasă pentru
fiecare trei fibre musculare ale muşchilor extraoculari,
comparativ cu o fibră nervoasă pentru 140 fibre musculare
scheletice. Există 17000 de fibre pentru nervul oculomotor
care inervează aproximativ 40000 de fibre musculare, cu
un raport de 1 /2,7. Raportul pentru muşchiul abducens
este de 1 /1,8 iar pentru muşchiul trohlear este de 1/1.
VASCULARIZATIA MUSCHILOR
EXTRAOCULARI
• Toţi muşchii extraoculari sunt vascularizaţi de
ramurile externe şi interne musculare provenite din
artera oftalmică.
– Ramurile externe vascularizează muşchiul drept extern,
muşchiul drept superior, ridicătorul pleoapei superioare şi
muşchiul oblic superior.
– Ramurile interne, mai mari, vascularizează muşchiul drept
intern, muşchiul drept inferior şi muşchiul oblic inferior.
Muşchiul drept inferior şi oblicul inferior primesc şi ramuri
din artera infraorbitară, iar muşchiul drept intern este
vascularizat şi de ramuri din artera lacrimală.
• Arterele celor patru muşchi drepţi dau naştere
arterelor ciliare anterioare.
• Venele muşchilor extraoculari corespund arterelor şi
vor ajunge la venele inferioare şi superioare orbitare.
 Acţiunea
Lungime Lăţimea
Inserţia Lungime Arcul de I primară Inervaţie (nervi
Muşchi Originea tendon inserţiei
(mm) (mm) contact II secundară cranieni)
(mm) (mm)
III terţiară

drept tendonul lui

5,5 41 6 3,5 11,3 I adducţie III inferior
intern Zinn

drept extern -//- 6,9 41 12 8 10,1 I abducţie VI

I ridicare
drept superior -//- 7,7 42 6,5 5 11,5 II-inciclotorsiune III superior
III adducţie

I coborâre
drept inferior -//- 6,5 40 6,5 6 10,5 II exciclotorsiune III inferior
III adducţie

cadranul I inciclotorsiune
Apexul superior
oblic superior superior, postero- 40 tendon reflectat 19,5 11 II coborâre IV
al orbitei
lateral III abducţie

I exciclotorsiune
posterior de cadranul inferior,
oblic inferior 37 15 1-2 9,6 II ridicare III inferior
sacul lacrimal postero-lateral
III abducţie