CURSUL 1.

CAPACITATEA DE PERFORMANŢĂ ÎN SPORT

1. GENERALITĂŢI

Performanţă motrică = o noţiune sinonimă cu succesul, în contextul respectării

regulamentelor în vigoare, a fair-play-ului, etc. Ea se evaluează obiectiv în competiţii.

După Matveev L., P., (1982), sportul, are ca specific activitatea competiţională,
egalitatea şanselor, respectând un principiu de rezonanţă.

Sportul, în zilele noastre, este un fenomen social, care implică forme de organizare
performante, atât în privinţa logisticii, cât şi în ceea ce priveşte instruirea şi participarea
în competiţii.

Noţiunile fundamentale uzitate în teoria sportului: sport, performanţă, antrenament

sportiv, competiţie, presupun o terminologie specifică, iar în conţinut reliefează
complexitatea lor:

SPORT

Sport–performanţă: Sport – loisir:

Sport – adaptat:
♦ de înalt nivel; ♦ în timpul liber;
♦ terapie;
♦ de consacraţi; ♦ pentru vârstnici.
♦ pentru oamenii aflaţi în
♦ la copii şi juniori;
condiţii speciale.
♦ extrem.

Fig.1 Sport unificat (participare mixtă) după Dragnea, Ad., (2006)

Performanţă sportivă → un aspect normativ, condiţionat de măiestria cu care s-a
îndeplinit o activitate, dependentă de predispoziţii, aptitudini şi factori ambientali,
exprimaţi în calitatea procesului de antrenament.

Antrenament sportiv → proces complex , planificat, sistematic şi continuu de adaptare

a organismului sportivului, la eforturi fizice şi psihice intense.

Competiţie → formă specifică de organizare a unei activităţi, prin care se ierarhizează

nişte rezultate.

Sistem competiţional → totalitatea competiţiilor organizate într-o ramură de sport într-

un anumit interval.

Coaching → conducere, dirijare a pregătirii sportive, mai ales în competiţie.

Introducere

Performaţa sportivă este complexă. De aceea, va fi nevoie de a face un inventar cu

toţi factorii, care influenţează în mod diferit această activitate. Ei sunt numeroşi, specifici
diferitelor ramuri sportive.

Istoria antrenamentului sportiv este milenară. Primele noţiuni despre metodologia

antrenamentului sportiv, au fost scrise în secolul V, î.e.n. O dată cu dezvoltarea socio-
economică, apare şi un interes special pentru creşterea performanţelor sportive. Se
indroduc campionatele anuale (3 – 4 săptămâni), iar antrenorii pin experienţa căpătată,
aplică metodele de pregătire, cu tentă ştiinţifică. Fără a fi considerate reţete, propunem
antrenorilor, abordarea unui număr suficient de cunoştinţe, care să le permită adaptarea
rapidă în conformitate cu cerinţele lecţiei de antrenament.

Cartea cuprinde mai multe capitole, cele mai particulare efecte de antrenament, la
altitudine, diferite calităţi motrice, planificarea şi controlul calităţii de antrenament.

Toate noţiunile pe care le vom prezenta, reprezintă un ghid, atât pentru sportivi ct
şi pentru antrenori.

Principii generale
 Preocuparea principală a sportivilor şi antrenorilor este performanţa. Indiferent de
ramura de sport, sportivii trebuie să se pregătească, pentru obţinerea victoriei. Ei trebuie
să parcurgă o serie de etape, sub coordonarea antrenorului.

Specificul activităţii se regăseşte într-o eşalonare logică, care se derulează după

următoarea schemă:

Activitatea sportivă
competiţională

Elaborarea unui model competiţional

Comparaţia cu alte modele, întâlnite la sporturile individuale sau colective

Conceperea antrenamentelor

Selecţionarea metodelor şi mijloacelor

Planificarea procesului de antrenament

Comparaţia etapelor de pregătire cu rezultatele.