Metoda „Q-sort”, V.

Stefansson
Diagnoza principalelor tendinţe de comportament în cadrul unui grup şi a părerii de sine
Subiectului i se oferă un set de cartonaşe care conţin afirmaţii sau denumirea unor calităţi de personalitate.
Ele trebuiesc ierarhizate pe grupe începând cu cele care îl caracterizează cel mai mult pe individ şi terminând
cu cele care îl caracterizează mai puţin. Instrucţiunea se stabileşte în dependenţă de scopurile de
diagnosticare. Avantajul metodei constă în faptul că subiectul îşi poate dezvălui identitatea sa, „Eul real”, dar
nu corespunderea – necorespunderea cu anumite norme statistice sau cu rezultatul obţinut de alţi oameni. E
posibilă şi o re-sortare a aceluiaşi set de cartonaşe, dar în alte privinţe:
 „Eul social” (Cum mă văd alţii)
 „Eul ideal” (Cum aş dori să fiu)
 „Eul actual” (Cum sunt în diferite situaţii)
 „Importanţa altor persoane” (Cum îmi văd partenerul)
 „Partenerul ideal” (Cum aş dori să fie partenerul)
Metoda permite să fie determinate şase tendinţe centrale ale comportamentului uman într-un grup real:
dependenţă, independenţă, sociabilitate, insociabilitate, acceptarea „luptei”, evitarea „luptei”. Tendinţa către
dependenţă desemnează dorinţa internă a individului de a accepta şi prelua standardele şi valorile sociale,
moral-etice ale unui grup. Tendinţa către sociabilitate indică existenţa unei conexiuni, dorinţa de a crea o
legătură emoţională atât în cadrul grupului, cât şi în afara acestuia. Tendinţa spre „luptă” – dorinţă activă a
persoanei de a participa la viaţa grupului, obţinerea unui statut înalt în sistemul de relaţii interpersonale;
opusul acestei tendinţe şi anume evitarea „luptei” implică încercarea de a nu interacţiona cu alte persoane, de
a păstra neutralitatea în cazul conflictelor în grup, de a tinde spre compromis. Fiecare din aceste tendinţe
posedă o caracteristică internă şi una externă, altfel zis: dependenţa, sociabilitatea şi acceptarea „luptei” pot
fi nişte caracteristici interne, reale, sau pot fi externe, sub forma unei „măşti” ce ascunde faţa reală a
persoanei. Dacă numărul de răspunsuri pozitive în fiecare pereche (dependenţă – independenţă, sociabilitate
– insociabilitate, acceptarea „luptei” – evitarea „luptei”) se apropie de 20, putem vorbi de persistenţa reală a
unei tendinţe caracteristică individului şi prezenţa acesteia nu doar în cadrul grupului, ci şi în afara lui.
Studiul se efectuează în felul următor: subiectului i se oferă un cartonaş cu o anumită afirmaţie la care el
trebuie să răspundă cu „da” dacă aceasta corespunde viziunii sale cu privire la sine ca membru a unui grup
concret, sau „nu” dacă aceasta nu corespunde, şi doar în cazuri excepţionale se permite să răspundă „nu
ştiu”, în acest caz cartonaşele vor fi categorizate în trei grupe de răspunsuri. Răspunsurile se suprapun unei
chei şi se calculează tendinţa predominantă a fiecărui grup. Astfel încât negarea unei calităţi, reprezintă
recunoaşterea calităţii opuse, numărul de răspunsuri „da” se însumează cu cele negative a tendinţei opuse.
Ca urmare fiecare tendinţă va avea un anumit scor. Pentru a putea repartiza rezultatul între limita de +1 şi -1,
scorul se împarte la 10. Se presupune că răspunsul „da” are semn pozitiv, iar răspunsul „nu” posedă semnul
negativ. Trei-patru răspunsuri „nu ştiu” la anumită tendinţă, desemnează o stare de indecizie, evitare, însă în
alte cazuri pot indica o anumită selectivitate şi flexibilitatea în comportament.
Aceste calităţi pot fi verificate, printr-o analiză în combinaţie cu alte caracteristici personale. E posibil şi un
scor nul, în cazul când răspunsurile „da” şi „nu” coincid. Anume această situaţie poate desemna un conflict
intern de personalitate, creat de pe urma dezvoltării egale a tendinţelor opuse. Un anumit interes a acestei
metode vizează utilizarea ei în calitate de comparaţie a părerii proprii despre sine cu părerea altor persoane
din grup.
Scalele identifică tendinţele de:
1) dependenţă - independenţă;
 2) comunicativitate – lipsă de comunicativitate;
3) acceptarea “luptei” – evitarea “luptei”.
Textul chestionarului:
1. Critic faţă de persoanele din jur
2. Devine tensionat când în grup se dezvoltă un conflict
3. Predispus spre a urma sfaturile liderului
4. Nu tinde să creeze relaţii prea apropiate cu persoanele din grup
5. Îi place să fie grupul prietenos
6. Tinde să se opună liderului
7. Simte simpatie faţă de una-două persoane în grup
8. Evită întruniri şi şedinţe de grup
9. Îi place să fie lăudat de lider
10. Independent în gândire şi maniera de comportament
11. Predispus de a lua apărarea unei părţi în confruntare
12. Tinde să-şi conducă camarazii
13. Se bucură de comunicarea cu unul-doi prieteni
14. Exterior arată liniştit când membrii grupului demonstrează duşmănie
15. Tinde să susţină dispoziţia grupului
16. Nu dă importanţă calităţilor personale ale membrilor grupului
17. Tinde să sustragă grupul de la scop
18. Simte plăcere/satisfacţie când se opune liderului
19. Ar dori să se apropie de unii membri ai grupului
20. Preferă să rămână neutru într-o confruntare
21. Îi place când liderul este activ şi conduce bine
22. Preferă să discute la rece dezacordurile
23. Insuficient de reţinut în exprimarea sentimentelor
24. Tinde să adune în jurul său părtaşi ai ideilor sale
25. Îi displac relaţiile prea formale
26. Când este învinuit de ceva – se pierde şi tace
27. Preferă să cadă de acord cu curentele de bază din grup
28. Este ataşat de grup ca formaţiune mai mult decât de unii camarazi separat
29. Tinde să extindă şi să acutizeze confruntările
30. Tinde să fie în centrul atenţiei
31. Ar fi dorit să fie membru al unui grup mai mic
32. Predispus spre compromis
33. Simte o nelinişte interioară atunci când liderul se comportă contrar aşteptărilor lui
34. Reacţionează dureros la observaţiile camarazilor
35. Poate fi şmecher şi mişel
36. Tinde să ia rolul de conducător în grup
37. Este sincer în mediul grupului
38. Dezvoltă o nelinişte nervoasă în timpul confruntării de grup
39. Preferă ca liderul să-şi asume responsabilitatea în planificarea lucrurilor
40. Nu este predispus de a răspunde manifestărilor prietenoase
41. Este supărăcios pe camarazii săi
42. Încearcă să-i orienteze pe alţii împotriva liderului
43. Uşor stabileşte contacte în afara grupului
44. Evită să participe la confruntările de grup
45. Uşor se conformează propunerilor altor membri ai grupului
 46. Opune rezistenţă formării grupurilor mici în interiorul grupului
47. Este sarcastic şi ironic atunci când este iritat
48. Simte antipatie faţă de cei care încearcă să se evidenţieze
49. Preferă un grup mai mic, dar mai intim
50. Evită să-şi afişeze sentimentele adevărate
51. Se plasează de partea liderului în confruntările de grup
52. Manifestă iniţiativă în stabilirea contactelor în comunicare
53. Evită să-şi critice camarazii
54. Preferă să se adreseze mai des liderului decât altora
55. Nu-i place că relaţiile în grup sunt prea familiare
56. Îi place să genereze confruntări
57. Tinde să-şi menţină un statut înalt în grup
58. Este predispus de a se amesteca în contactele camarazilor săi şi să le încalce
59. Este predispus spre gâlceavă, este înţepat
60. Este predispus de a-şi manifesta nemulţumirea faţă de lider

Cheia chestionarului
I Dependenţă 3, 9, 15, 21, 27, 33, 39, 45, 51, 54
II Independenţă 6, 12, 18, 24, 30, 36, 42, 48, 57, 60
III Sociabilitate 5, 7, 13, 19, 25, 31, 37, 43, 49, 52
IV Insociabilitate 4, 10, 16, 22, 28, 34, 40, 40, 55, 58
V Acceptarea „luptei” 1, 11, 17, 23, 29, 35, 41, 47, 56, 59
VI Evitarea „luptei” 2, 8,14, 20, 26, 32, 38, 44, 50, 53