UNIVERSITATEA 1 DECEMBRIE

BOBOIA LIANA ADINA

REFERAT : BURSE INTERNATIONALE DE MARFURI

ECTS ID ANUL III

  Bursa agricolă

Bursele sunt pieţe specifice, mecanisme de concentrare a cererii şi

ofertei pentru anumite categorii de mărfuri ori pentru valori, în scopul
realizării de tranzacţii într-un cadru organizat şi în mod operativ, în
condiţii de liberă concurenţă. Bursa este piaţa prin Excelenţă.
Bursele de mărfuri sunt centre ale vieţii comerciale, pieţe unde se
tranzacţionează bunuri care au anumite caracteristici sunt bunuri
generice, care se individualizează prin măsurare, numărare sau
cantărire; sunt fungibile, adică pot fi înlocuite unele prin altele; au
caracter standardizabil, în sensul că marfa poate fi împărţită pe loturi
omogene, apte de a fi livrate la executarea contractului încheiat în
bursă; sunt depozitabile, ceea ce permite executarea la o anumită
perioadă de la angajarea contractului de bursă; trebuie să aibă un grad
redus de prelucrare, ca o condiţie a menţinerii caracterului de produs
de masă nediferenţiat, omogen. bursa agricolă se caracterizează prin
faptul că consumătorii si vânzătorii se întâlnesc să negocieze în absenţa
fizică a produselor
respective. Se discută cantităţile, nivelul preţului şi celelalte condiţii şi
clauze contractuale pe eşantioane sau clasele de calitate ale produselor
bursa din Chicago reflectă în mare măsură raportul cerere-ofertă de pe
piaţa americană, având în vedere poziţia S.U.A. de cel mai mare
exportator de cereale,preţurile de la bursa din Chicago sunt considerate
preţuri internaţionale şi reprezintă principalul barometru al evoluţiei
pieţei internaţionale a cerealelor. Restricţionată de
sistemul preţurilor agricole ale CEE, bursa de cereale din Londra şi-a
pierdut în ultimul deceniu din importanţă, în prezent având mai ales o
semnificaţie regională.

La bursa din Chicago activitatea se desfăşoară timp de 5 zile pe

săptămână, între orele 9.30 şi 13.15. Unitatea tranzacţională este lotul
de 5.000 de busheli. Greutatea unui bushel este diferită, în funcţie de
natura cerealelor: 1 bushel este egal cu 27,22 kg în cazul grâului, 25,40
kg în cazul porumbului şi 14,52 kg în cazul ovăzului. Cotaţiile sunt
exprimate în cenţi/bushel, FOB Chicago.
Bursele de cereale au un rol important în stabilirea preţurilor
internaţionale ale acestor produse vitale pentru omenire. Cerealele
comercializate la bursă se împart în două mari grupe: cele folosite
direct pentru alimentaţia omului, precum grâul, şi cele folosite pentru
furajarea animalelor (porumbul, ovăzul).
Ca urmare creşterea nivelului de trai şi a influenţei civilizaţiei europene
şi nordamericane, în ultimele decenii s-au semnalat două tendinţe
majore, cu efecte directe asupra cererii pentru cereale în primul rând,
ţările asociate, în care orezul constituie dieta de bază, au tendinţa de a
consuma în tot mai mare măsură produse de panificaţie şi carne.
Având în vedere populaţia numeroase din aceste ţări, tendinţa
menţionată determină o creştere simţitoare a cererii pentru grâu şi
porumb.
În al doilea rând, în întreaga lume a sporit consumul de carne, ceea ce a
avut drept consecinţă creşterea accelerată a cererii pentru cerealele
furajere. Deoarece animalele sunt mari consumatori de cereale, dar nu
furnizează în aceeaşi măsură proteine, există serioase semne de
întrebare dacă oferta viitoare de cereale poate fi suficientă pentru a fi
folosită nu pentru hrana directă a populaţiei, ci pentru creşterea
animalelor. Adăugând la aceste două tendinţe majorarea generală a
cererii de cereale ca urmare a sporului populaţiei, iar pe de altă parte
fluctuaţiile mari ale recoltelor în unele zone mari ca urmare a condiţiilor
meteorologice, se înţelege de ce în ultimii ani piaţa internaţională şi
bursele de cereale au cunoscut frecvente momente de tensiune.
Cerealele sunt cultivate peste tot în lume, dar ţările exportatoare sunt
relativ puţine: primul şi departe cel mai important exportator sunt
S.U.A., urmate de Canada, Australia, Argentina şi Franţa. Pe ansamblu
însă, Piaţa Comună prezintă o balanţă în cereale deficitară, importurile
sale de grâu tare, porumb şi soia depăşind exporturile de grâu moale şi
făină. Japonia este, de asemenea un importator de mari cantităţi de
cereale. Piaţa mondială a cerealelor este dominată net de către S.U.A.
în producţia mondială de grâu, estimată în sezonul 2000-2001 la circa
650 milioane tone, Statele Unite deţineau o pondere de 15%, iar din
exportul mondial apreciat în acelaşi sezon la 180 milioane, o pondere
de circa 45%. Ceilalţi mari exportatori de grâu sunt canada
(circa 30 milioane tone/an), Australia (20-25 milioane tone/an),
Argentina (aproape 10 milioane tone/an) şi Piaţa Comună (15-20
milioane tone/an). Fragilitatea raportului cerere-ofertă a determinat în
ultimii ani Pentru a proteja producătorii agricoli de fluctuaţiile de preţ,
multe ţări ale lumii aplică măsuri selective de politică economică. În
ţările membre ale CEE producătorii de cereale primesc un preţ minim
garantat; în plus, producătorii de cereale comunitari sunt protejaţi de
concurenţa externă printr-un sistem complex de taxe de import.

 Grâu
Bursa de mărfuri a apărut cu mai multe secole în urmă, fiind urmărea
evoluţiei în timp a comerţului internaţional. De atunci a avut loc atât o
creştere, cât şi o diversificare a produselor bursiere (categorii de
contracte) şi a nomenclatorului de mărfuri care formează obiectul
schimburilor pe piaţă bursieră (acest nomenclator numărând în
prezent, după unele aprecieri peste 60 grupe de mărfuri). Este mai
important de subliniat de subliniat însă că, odată cu creşterea
volumului de contracte, a sporit mult rolul burselor dE
mărfuri în economia contemporană, îndeosebi în ţările dezvoltate cu
economie de piaţă,ţări ce dispun de numeroase burse de mărfuri dintre
care unele cu o mare vocaţie internaţională.
În condiţiile tranziţiei României la economia de piaţă, bursa de mărfuri
şi-a reluat activitatea după o întrerupere de aproape cinci decenii. În
ciuda unui început ezitant şi aunor oscilaţii în activitatea ei, bursa de
mărfuri îşi consolidează poziţia în mecanismuleconomiei de piaţă,
urmând să joace un rol tot mai important în viitor.
Caracteristici Grâu
Wheat (Grau)
Multiplicator: 400 USD
Bursa cotatii: CBOT
Orar tranzacţionare: 1:35 am - 1:00 pm si 4:35 pm - 8:15 pm (CET)
Marja: 3%
Grâul este una din cele mai preţioase mărfuri agrare, fiind utilizat în
alimentaţie şi în scopuri industriale atât în ţările dezvoltate cât şi în cele
emergente. Această plantăreprezintă principală sursă de proteină
vegetală în alimentaţia oamenilor şi un nutrient important în creşterea
animalelor domestice. Diferite componente se utilizează, inclusivpentru
producerea de biocombustibili. Recoltarea este de regulă costisitoare,
iar plantă este una sensibilă în faţa bolilor. Încălzirea globală poate fi un
alt factor ce afectează negativ ofertă. Totodată, grâul are şi calitatea de
activ de refugiu împotriva inflaţie Din punct de vedere istoric, preţul
grâului a înregistrat o volatilitate ridicat datorită incertitudinilor cu
privire la ofertă şi recoltele anuale, supuse diferitelor condiţii
atmosferice sau unor catastrofe naturale. Cererea de grâu înregistrează
de asemenea fluctuaţii, în funcţie de sănătatea economiei globale.
Cererea de grâu este inelastica, ceea ce înseamnă o constantă de-a
lungul timpului

 Contracte futures
In 1851 a aparut primul contract Futures sau contract la termen , a avut
loc la CBOT Chicago Board of Trade. Contacactele futures , sunt in
principal instrumentele schimburilor comerciale si institutionale ,
acestea au dat nastere si categoriei speculatoriilor , o persoana care
obtine profit din aleerea corecta a directiei viitoare de evolutie a unei
anumite piete
Tranzactiile futures , sunt dupa cum arata , standartizate , in sensul ca
termenii contntractului sunt predeterminatii , negocierea purtand , in
estenta , asupra pretului:
Elementele definitorii al euinui contract futures pe exempulu
contaractului pe grau la CBOT sunt:
*denumirea contractului:contract viitor
*unitatea de tranzactie:5000bu
*cotatia:in centi|bu
*variatia minima de pret:1|4centi|bu-12.50$|contract
*limitele de variatie zilnica a pretului:20centi|bu(1000$|contract peste
sau sub pretul de inchidere al zilei precedente.
*lunile de livrare:iulie, septembrie, decembrie, martie,mai.
*anul contactului:iulie, mai.
*ultima zi de livrare> ultima zi lucratoare a lunii de lichidare.
*programul bursier:9a.m.=1p.m de luni pana vineri.

TRANZACTIE:

Grâul va fi livrat prin predarea unei recipise de depozit aparţinând unor

antrepozite acceptate de bursă şi având o anumită localizare (Chicago,
Toledo sau Ohio); la predarea recipisei de depozit din partea vânzătoru-
lui, cumpărătorul va plăti cash preţul stabilit în contract. Locurile sau
zonele unde se poate face livrarea mărfii fizice în contul contractului
încheiat la bursă se numesc puncte de livrare (delivery points) şi sunt
stabilite prin Regulamentul Bursei.
Teoretic, vânzătorul este obligat să livreze marfa şi cumpărătorul să
accepte această livrare până în ultima zi lucrătoare (de bursă) a lunii de
livrare (engl. last delivery day), care reprezintă scadenţa finală a livrării;
practic, puţine contracte (sub 3%) sunt executate în natură, deci prin
livrare efectivă de marfă, operatorii compensîndu-şi poziţia la bursă
printr-o operaţiune futures de sens contrar.
Acoperirea poziţiei prin compensare, deci lichidarea poziţiei, se poate
face până în ultima zi de tranzacţii (engl. last trading day), respectiv a
şaptea zi de bursă dinainte de ultima zi lucrătoare a lunii de livrare. Prin
urmare, durata de viaţă a contractului curge din momentul cotării
acestuia până în ultima zi de tranzacţii (aceasta fiind numită şi ziua
expirării).
Preţul cotează pentru fiecare lună de livrare în cenţi/bushel; totodată,
contractul prevede un "pas de licitaţie" (engl. tick) de 1/4 cenţi/bu, ceea
ce înseamnă că un nou preţ strigat în bursă trebuie să difere de preţul
anterior cel puţin cu această mărime (sau cu multipli ai tick-ului). Se vor
striga, deci, preţuri de 300, 300 1/4, 299 1/4, dar nu preţuri de 300 1/8.
Pe contract, tick-ul este de 0.25 cenţi/bu x 5000 bu = 12.50$. Totodată,
în cursul unei zile de tranzacţii, variaţia preţului nu poate să depăşească
+/-20 cenţi/bu faţă de preţul de închidere al zilei precedente; dacă, de
exemplu, în ziua precedentă, piaţa s-a închis la 300 cenţi/bu, preţul poate
să ajungă până la 320 cenţi/bu (limita superioară sau limit up) sau 280
cenţi/bu (limita inferioară sau limit down). Când limita a fost atinsă,
tranzacţiile pot fi făcute numai la acest preţ sau la unul mai redus (când
s-a atins limit up), respectiv la unul mai ridicat (când s-a atins limit
down).
Să presupunem că un investitor cumpără futures 50 de contracte a 5000
busheli grâu la 400 cenţi/bushel. ţinând seama de faptul că marja iniţială
este de 10%, la o valoare a contractului de 1000000 $ (50 contracte x
5000 bu x 400 cenţi/bu) el va depune o marjă de 100000$.
Cum pe parcursul derulării operaţiunii valoarea contractului variază în
raport cu evoluţia preţului la grâu, brokerul urmăreşte zilnic menţinerea
unei marje curente suficient de mare pentru a asigura acoperirea
riscurilor legate de tranzacţie. Marja curentă (m c) se calculează în felul
următor:
mc = EQ + P - P', unde:
- EQ = garanţia cash depusă iniţial;
- P = profituri din poziţiile deschise;
- P' = pierderi din poziţiile deschise.
În cazul prezentat mai sus pot să apară două situaţii, după cum preţul
grâului este în creştere sau în scădere.
Curs în creştere. Dacă preţul grâului sporeşte la 450 cenţi/bu, valoarea
contractului ajunge la 1125000 $ (250000 bu x 450 cenţi/bu) iar, în urma
marcării la piaţă, clientul câştigă 125000 $ = (4.50-4.00)$ x 50 contracte
x 5000 bu; ca atare, marja curentă se ridică la 225000 $ (100000
EQ+125000 profit). Investitorul va primi automat în cont 112500 $,
sumă ce reprezintă excedentul de marjă. Într-adevăr, la valoarea curentă
de 1125000 $, marja sa trebuie să fie de numai 112500 $ (adică 10%),
restul fiind la dispoziţia clientului.
În această situaţie, investitorul poate să aleagă între mai multe
posibilităţi:
- să retragă total (sau parţial) fondurile rămase la dispoziţia sa;
- să cumpere cu excedentul de marjă alte contracte futures; în cazul de
mai sus, cu 112500 $ poate să mai achiziţioneze încă 50 de contracte.
(Într-adevăr, la această valoare a marjei el poate cumpăra contracte în
valoare de 1125000 $, iar cum preţul unui contract este de 4.50$/bu x
5000 bu, rezultă 1125000 $/(4.50$/bu x 5000 bu) = 50 contracte).
- să lichideze poziţia sa deschisă, vânzând cele 50 de contracte
cumpărate iniţial şi rămânând cu un câştig net de
(4.50-4.00)$ x 250000 bu = 112500 $,
la care se adaugă cei 100000 $ reprezentând garanţia restituită.
(În toate cazurile trebuie însă să se ţină seama şi de costurile operaţiunii,
reprezentate de comisioane şi taxe).
Se observă că mizând 100000 $ ca garanţie, investitorul poate obţine un
profit de 112500 $; dacă deducem costurile de, să zicem, 2500 $, rezultă
o rată a profitului de 110%.
Curs în scădere. În cazul în care cursul scade, cel care deţine o poziţie
long va fi dezavantajat. Dacă, de exemplu, cursul ajunge la 380 cenţi/bu,
marja clientului se reduce la 50000 $, deoarece din suma cash depusă
iniţial (100000 $) se deduce rezultatul marcării la piaţă:
(4.00-3.80)$ x 250000 bu = 50000 $.
Dar la valoarea curentă a contractului de:
3.80 $ x 250000 bu = 950000 $
el ar trebui să aibă o marjă de 95000 $ (10%). Deoarece marja clientului
a scăzut sub 3/4 (adică 7.5% din valoarea contractului) din nivelul
stabilit pentru marja iniţială (50000$/950000$= 5.3%), casa de
compensaţie solicită o marjă suplimentară din partea brokerului, iar
acesta face un apel în marjă la adresa clientului. În cazul nostru, clientul
va trebui să depună încă
3.80$/bu x 250000 bu x 7.5% - 50000$ = 21250$.

Contactele optiune , pe langa contractele futures ele sunt al doilea

instrument de tranzactionare ca si popularitate . Contactele optiune ,
inventate de bursa CME din Chicago, au ajuns foarte populare atat in
randul speculatoriilor cat si al fermierilor, morarilor sau traderilor.
Aceste contracte , in schimbul unei sume relativ mici(denumita
premium) , iti dau dreprul (nu obligatia) de a vinde sau a cumpara
marfa in viitor la un pret prestabilit.
De exemplu , un fermier poate cumpara in luna ianuarie in schimbul
unei sume modice un contract option de vanzare 50 t grau panificatie la
pretul de 650 lei |t , cu livrare in luna august. Gand se ajunge in luna
august , daca pretul graului a scazut sub 650lei |t , fermierul poate
folosi contractul pentru a vinde graul la pretul prestabilit. Dcaca insa
pretul a crescut peste 650lei|t , atunci fermierul poate renunta la
contract. De aceea poarta numele de optiune, executia lui fiind
optionala. Exista contracte optiune de vanzare in viitor (PUT_) sau de
cumparae in viitor (CALL).