CURS EPIDEMIOLOGIE, SAPTAMANA 9 CONFORM PLANIFICARII( 11-15.05.

2020)
LUNI- 11.05.2020
NR. ORE – 2 ORE
PROFESOR : COLAC LENUTA ADRIANA

ALCATUIREA UNUI PROGRAM DE IMOBILIZARE IN SITUATII

EPIDEMIOLOGICE DEOSEBITE CAUZATE DE CALAMITATI NATURALE

Prin dezastre se înţelege:

a) fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui
număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă. În această
categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren, inundaţiile şi fenomenele
meteorologice periculoase, epidemiile şi epizotiile;

b) evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra mediului înconjurător, provocate de

accidente.

În acestă categorie sunt cuprinse: acccidentele chimice, biologice, nucleare, în subteran,

avarii la construţiile hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masă şi exploziilor,
accidentele majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase, căderile de obiecte cosmice,
accidente majore şi avarii mari la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii.

Definiţii pentru fenomene naturale distructive de origine biologică sau meteorologică, ori
îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca
fenomene de masă naturale

- alunecare de teren = deplasare a rocilor care formează versanţii unor munţi sau dealuri, pantele
unor lucrări de hidroamelioraţii sau a altor lucrări de îmbunătăţiri funciare;

- cutremur = ruptură brutală a rocilor din scoarţa terestră, datorită mişcării plăcilor tectonice, care
generează o mişcare vibratorie a solului ce poate duce la victime umane şi distrugeri materiale;

- epidemii = răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la oameni;

- epizootii = răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la animale;

- fenomene meteorologice periculoase = fenomene meteorologice care afectează violent zone

relativ mari de teren pe termen lung, provocând pierderi de vieţi omeneşti, pagube materiale şi
degradarea mediului ambiant;

- inundaţii = acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare sau mişcare, care prin mărimea şi
durata sa provoacă victime umane şi distrugeri materiale ce dereglează buna desfăşurare a
activităţilor social-economice din zona afectată.

3. Definiţii pentru evenimente cu urmări deosebit de grave asupra mediului înconjurător

provocate de accidente datorate activităţii umane

- accident chimic = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unei substanţe toxice pe

timpul producerii, stocării sau transportului acesteia;
- accident biologic = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unui agent patogen pe
timpul producerii, stocării, manipulării sau transportului acestuia;

- accident nuclear = eveniment care afectează instalaţia nucleară şi poate provoca iradierea şi
contaminarea personalului acesteia, populaţiei sau a mediului înconjurător, peste limitele admise;

- accident hidrotehnic = funcţionare defectuoasă a unei construcţii hidrotehnice ce duce la

pierderi de vieţi umane şi distrugeri materiale, în aval de locaţia acesteia;

- accidente majore la utilajele tehnologice periculoase = distrugerea sau avarierea unor utilaje
tehnologice, datorită neglijenţei umane, ducând la numeroase victime şi mari pierderi materiale;

- accidente majore pe căile de comunicaţii = întreruperea temporară a circulaţiei, care generează

distrugerea acestor căi de comunicaţii, victime umane, animale, cât şi pagube materiale;

- avarii majore la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii = distrugerea parţială a reţelelor de

instalaţii şi telecomunicaţii datorită acţiunii umane sau naturale;

- căderi de obiecte cosmice = pierderi umane sau distrugeri materiale generate de impactul
produs asupra pământului de prăbuşire a unor sateliţi, meteoriţi sau comete;

- incendii de masă = ardere declanşată natural sau artificial, în urma căreia se produc însemnate
pierderi de vieţi umane, animale, precum şi pagube materiale.

Apărarea împotriva dezastrelor comportă:

- măsuri de prevenire şi de pregătire pentru intervenţie;

- măsuri operative urgente de intervenţie după declanşarea fenomenelor periculoase cu urmări

deosebit de grave;

- măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare.

Scopurile apărării împotriva dezastrelor:

- reducerea (pe cât posibil evitarea) pierderilor posibile generate de diferitele dezastre;

- asigurarea unei asistenţe prompte şi calificate a victimelor;

- realizarea unei refaceri economico-sociale cât mai rapide şi durabile.

Etapele apărării împotriva dezastrelor:

- pregătire pentru limitarea efectelor dezastrelor;

- declanşarea dezastrelor;

- alarmare;

- intervenţia;

- reabilitarea facilităţilor economico sociale afectate;

- dezvoltarea societăţii;
- continuarea pregătirii.

a) Principalele măsuri de prevenire a dezastrelor:

- includerea problematicii privind apărarea împotriva dezastrelor în strategiile de dezvoltare ale

societăţii, la nivel central şi local;

- realizarea lucrărilor de apărare specifice fiecărui tip de hazard;

- optimizarea activităţii structurilor care asigură coordonarea şi conducerea acţiunilor de

prevenire;

- dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniu.

b) Principalele măsuri de protecţie împotriva dezastrelor:

- instruirea populaţiei privind normele de comportament în caz de dezastru;

- exerciţii şi aplicaţii cu forţele şi mijloacele destinate intervenţiei;

- pregătirea operativă a factorilor cu drept de decizie;

- realizarea unor acorduri internaţionale privind asistenţa umanitară în caz de dezastre.

c) Principalele măsuri de intervenţie în caz de dezastre:

- cercetare zonei afectate;

- coordonare acţiunilor de căutare-salvare (deblocare-salvare în caz de război),acordarea

asistenţei medicale de urgenţă, etc.;

- evacuarea populaţiei şi a valorilor de patrimoniu;

- crearea şi administrarea taberelor de sinistraţi;

- distribuirea ajutoarelor umanitare.

PROGRAMUL NATIONAL DE VACCINARI

Vaccinarea este o metodă de imunizare activă, profilactică, împotriva unor boli, prin inocularea

unui vaccin.

REACŢII ADVERSE POSTVACCINALE

Se consideră reacţie adversă postvaccinală, un accident medical apărut în cel mult 1 lună după
vaccinare şi care poate fi sau nu cauzat de vaccin sau vaccinare.

Doar în cazul BCG-ului, anumite reacţii adverse se pot întinde pe o perioadă de 12-16 luni
postvaccinal.Toleranţa populaţiei faţă de efectele secundare este minimă, deoarece vaccinarea se
adresează persoanelor sănătoase şi, de multe ori, are caracter obligatoriu.

Următoarele reacţii adverse postvaccinale se declară telefonic, în următoarele 24 h de la

identificare, epidemiologului ce are arondat teritoriul respectiv:
1. Reacţii locale severe - limfangită, limfadenită, abces la locul inoculării (consecutive în special
vaccinării BCG), eritem/tumefacţie extinse până la articulaţia din vecinătate sau cu durată de
peste 3 zile, sau care impun spitalizare;

2. Reacţii din partea SNC - paralizii acute (sindromul de neuron motor periferic) consecutive
vaccinării antipoliomielitice; sindromul Guillain-Barre; encefalopatii; encefalite; meningite;
convulsii febrile/ afebrile;

3. Alte efecte secundare severe ce necesită spitalizare (reacţii anafilactice, sindrom toxico-septic,
colaps, hiperpirexie, artralgii, mialgii foarte puternice, cu alterarea gravă a stării generale) sau
care conduc la decesul persoanei vaccinate.

În funcţie de cauză, reacţiile adverse postvaccinale pot fi clasificate în:

1. Reacţii induse de vaccin – reprezentate de anumite reacţii particulare ale unei persoane la un
anumit preparat vaccinal, efecte ce nu s-ar produce în absenţa vaccinării;

2. Reacţii potenţate de vaccin - care se pot produce şi în alte situaţii la persoanele susceptibile,
dar care sunt precipitate de vaccinare;

3. Reacţii coincidente - care ar fi apărut chiar dacă persoana nu ar fi fost vaccinată, fără a avea o
relaţie cauzală cu produsul de imunizare;

4. Reacţii asociate programului de vaccinare – datorate unor vicii de producţie, erori de

manipulare sau administrare, deficienţe în păstrarea preparatului vaccinal;

5. Reacţii postvaccinale de cauză necunoscută – când nu se încadrează în nicio categorie

anterioară.

EFICIENŢA VACCINĂRII

Imunizarea obţinută postvaccinal depinde de numeroşi factori:

1. Dependenţi de vaccin – tipul, calitatea stimulului antigenic utilizat, calea de inoculare,

mărimea dozei administrate, modul de administrare al vaccinului;

2. Dependenţi de persoana vaccinată – vârstă, stare de nutriţie, existenţa unor infecţii şi

imunodepresii congenitale/dobândite/ iatrogene, stres;

3. Dependenţi de persoana ce efectuează vaccinarea – legaţi de competenţa şi responsabilitatea

cadrului medical

Eficienţa vaccinării se verifică prin 2 criterii:

A. Criteriul epidemiologic – se studiază morbiditatea multi-anuală pentru evidenţierea scăderii

incidenţei şi pierderii caracterului sezonier al bolii, la persoanele vaccinate faţă de cele
nevaccinate sau în perioada vaccinală faţă de cea anterioară administrării preparatului. Pentru
vaccinul antipoliomielitic se urmăreşte excluderea din circulaţie a agentului patogen sălbatic şi
înlocuirea sa cu tulpinile vaccinale.

B. Criteriul imunologic - se titrează anticorpii specifici la persoanele vaccinate, cu determinarea

frecvenţei seroconversiei şi a niveluluimediu atins de titrul anticorpilor. La nivel populaţional se
organizează sondaje serologice colective. În cazul altor vaccinări se testează alergia
postvaccinală (de exemplu IDR la tuberculină).

Eficacitatea vaccinală trebuie cercetată în situaţia în care incidenţa bolii nu scade concomitent cu
creşterea acoperirii vaccinale sau în cazul apariţiei multor pacienţi cu patologie infecţioasă, dar
cu antecedente vaccinale corespunzătoare.

În prezent, cercetările mondiale din domeniul vaccinologiei sunt deosebit de active, în vederea:

 constituirii unei profilaxii eficiente împotriva bolilor emergente (infecţie HIV, febre
hemoragice, boală Lyme);
 contracarării bolilor reemergente (TBC, malarie, tuse convulsivă, difterie) determinate în
parte de creşterea rezistenţei la chimioterapice a agenţilor patogeni, de scăderea
anticorpilor protectori la vârsta adultă sau de lipsa unor preparate vaccinale eficiente;
 obţinerii unor vaccinuri reale împotriva unor germeni cu variabilitate antigenică mare
(virusul gripal);
 precum şi pentru obţinerea unei conduite profilactice şi terapeutice, în anumite boli
cronice cu componentă infecţioasă:

- ulcer gastro-duodenal (prin implicarea etiologică a Helicobacter pylori),

- neoplazii (cervicale – pentru care sunt deja utilizate 3 vaccinuri antivirus papilloma uman
profilactice: unul tetravalent Gardasil/ Silgard - Merck Sharp & Dohme, unul bivalent Cervarix
GlaxoSmithKline) şi ultimul aparut, Gardasil 9, cu antigene din 9 subtipuri de HPV - 6, 11, 16,
18, 31, 33, 45, 52 şi 58.

- boli prionice – encefalita spongiformă şi boala Creutzfeldt-Jakob, - scleroza multiplă,

- boli cardiovasculare (prin asocierea cu Chlamydia pneumoniae).

Majoritatea vaccinurilor utilizate în prezent sunt foarte puţin reactogene, datorită noilor
tehnologii de producţie, focusate pe subunităţi antigenice (proteine purificate sau polizaharide),
pe inginerie genetică sau pe vectori vii. În noul mileniu s-au licenţiat vaccinuri noi printre care:

 vaccinul antipneumococic conjugat cu 13 componente;

 vaccinul antigripal viu atenuat, adaptat la rece;
 vaccinul antimenigococic tetravalent conjugat polizaharidic;
 vaccinul antizosterian;
 vaccinul antivirus papilloma uman cu 9 componente;
 vaccinul resortat antirotavirus pentavalent, ceea ce dovedeşte dinamica rapidă a cercetărilor
din vaccinologie