UTILIZAREA NANOTEHNOLOGIILOR ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Q. Chaudhrz, R. Watkins, L., Castle, Nanotechnologies in Food, Hardcover, 2010.

Nanotehnologia - este un domeniu multidisciplinar de avangardă în ştiinţă şi

tehnologie, care a parcurs foarte repede drumul de la ipoteză ştiinţifică la aplicaţii practice
uzuale. Ea se referă la toate tehnicile şi metodele de a controla materia la nivel atomic şi
molecular, pentru a realiza noi materiale - formate din aşa-numitele nanoparticule –
caracterizate prin dimensiuni mai mici de 100 nm (1 nm = 10 -9 m = 10-6 mm ).
Din punct de vedere al formei aceste nanoparticulele pot fi clasificate în trei categorii:
▪ nanoparticule propriu-zise - cu toate cele trei dimesiuni în domeniul nano - Fig. 1(a)
▪ nanotuburi sau nanofibre cu două dimensiuni în domeniul nano - Fig.1 (b)
▪ nanofilme sau nanostraturi co o singură dimensiune în domeniul nano - Fig.1 (c)

Prin nanotehnologie materialele sunt modificate la nivel atomic sau molecular, dându-
le proprietăţi unice şi făcându-le să se comporte într-un mod diferit faţă de materialul
convenţional. Raportul mai mare între aria suprafeţei şi volum duce la o rezistenţă şi
reactivitate chimică mărită, iar efectele cuantice la scara nano duc la comportamente optice,
electrice şi magnetice unice. Acestea vor determina proprietăţi fizico-chimice noi (culoare,
solubilitate, reactivitate chimică, toxicitate) diferite de aceloraşi substanţe la dimensiuni mai
mari.
Utilizată iniţial în domenii extrem de pretenţioase precum fizica moleculară şi
industria electronică, nanotehnologia a pătruns astăzi tot mai mult în domenii precum,
industria alimentară, medicina sau agricultura.
În ciuda interesului ştiinţific pentru acest domeniu, piaţa nanoalimentelor este, încă,
destul de mică. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre ritmul de dezvoltare al acesteia. În
SUA conform unei estimări realizate de compania de consultanţă Cientifica, valoarea pieţei
mondiale a nanoalimentelor, în 2006, era de 410 milioane de dolari, în vreme ce, doi ani mai
târziu, firma de cercetare IRAP raporta o valoare de 4,13 miliarde de dolari pentru ambalajele
produse prin nanotehnologii şi care sunt utilizate în industria alimentară.
Companii multinaţionale din domeniul industriei alimentare, cum ar fi Heinz, Nestle,
Unilever, Kraft Foods, Danisco, Pepsi Cola sunt angajate în cercetări privind aplicaţiile
nanotehnologiilor în domeniul producerii de produse alimentare.
Siguranţa alimentară este o problemă majoră a producătorilor de alimente, a
consumatorilor dar şi a autorităţilor. Nanosenzorii pot ajuta la îmbunătăţirea siguranţei
alimentelor prin posibilitatea detectării mai rapi de şi mai sigure a unor cantităţi foarte mici
dintr-un contaminant chimic sau agent patogen, din sistemele alimentare, atît în fabricile
producătoare cât şi în depozite, magazinele de desfacere sau de ce nu, în propriul frigider de
acasă. Aceşti senzori ar putea fi incorporaţi în echipamentele de producţie, în spaţiile sau
vitrinele frigorifice, fără a fi introduse nanoparticule în aliment.
Cercetătorii de la Quality and Safety Assessment Research din SUA în colaborare cu
cei de la Universitatea din Georgia au obţinut un nanobiosenzor care permite detectarea rapidă
şi cu o sensibilitate ridicată a Sallmonellei. Aceşti biosenzori au la bază substanţe organice
fluorescente care se ataşează pe anticorpi specifici şi care se vor ”lega” de bacterie făcând-o
vizibilă.
Pe acelaşi principiu se bazează şi nanobiosenzorul adaptat pentru detectarea E. Coli
O157:H7 din alimente. Particule de 60 nm siliciu mezoporos au fost impregnate cu o substanţă
fluorescentă (marker) şi cu anticorpi specifici pentru E. coli. Semnalul luminos al markerului a fost
efectiv amplificat la reacţia anticorpulu cu antigena putându-se pune în evidenţă prezenţa
microorganismului prin microscopie de fluorescenta sau spectrofluorimetrie.
Astfel de senzori poate fi adaptaţi şi la detectarea altor specii patogene, sau se pot
realiza senzori compuşi ce pot fi utilizaţi pentru detectarea unui spectru mai mare de
microorganisme.
Detectarea pesticidelor – cercetătorii chinezi de la Institutul de fizică aplicată din
Shangai au reuşit să îmbunătăţească semnificativ sensibilitatea biosenzorului AchE
(acetilcolinesterază) folosit pentru detectarea pesticidelor organofosforice şi carbamice, prin
utilizarea unor nanofire de siliciu acoperite cu nanoparticule de aur pe care a aderat enzima.
Au putut fi astfel detectate pesticide în concentraţii de până la 8 ng/l. [9]