UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN

BUCURESTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ SI
DEZVOLTARE RURALĂ

FILIERA AGOALIMENTARĂ A PRODUSULUI

-MIERE-

STUDENT: MITREA SILVIA

PROFESOR COORDONATOR: BEIA SILVIU

CUPRINS

• Caracterizarea generală a mierii

• Piaţa şi importanţa mierii

• Producţia de miere

• Efective de albine

• Consumul de miere

• Pretul mierii

• Concluzii
CARACTERIZAREA GENERALA A MIERII

Mierea este un produs apicol obţinut prin

transformarea şi prelucrarea nectarului sau manei
de către albine şi depozitat în celulele fagurilor
pentru a constitui hrana populaţiei din stup.
Obţinerea mierii este scopul principal al apiculturii
din prezent şi din trecut.
 PIATA SI IMPORTANTA MIERII

• Mierea este principalul produs al apiculturii, apreciată atât pentru

însuşirile sale nutritive, cât şi pentru efectele sale terapeutice. S-a
constatat că mierea de albine este unul din produsele cele mai
complexe din punct de vedere biologic, în compoziţia căreia s-au
descoperit substanţe foarte importante pentru organismul uman.

• În România, activitatea de creştere a albinelor s-a dezvoltat în

condiţii naturale deosebit de favorabile, ce au contribuit la
dezvoltarea continuă a acestei activităţi şi, implicit, la obţinerea unor
producţii apicole însemnate.
PRODUCŢIA DE MIERE

• Producţia românească de miere este în medie de 20.000 tone/an,

iar 85% din producţia autohtonă este destinată exportului, în
condiţiile în care un român consumă anual, în medie, 100-150g
de miere, de 20 de ori mai puţin decât media din Germania.
EFECTIVE DE ALBINE

• România ocupă locul şapte în Europa dupa efectivele de albine şi deţine peste 1,27 milioane de familii de
albine, faţă de nivelul înregistrat înainte de 1989, când erau peste 1,4 milioane de familii de albine.

• La nivel naţional sunt înregistraţi circa 40.000 apicultori, numărul total de familii de albine fiind de peste
1.100.000. Principalele judeţe unde se regăsesc cele mai multe familii de albine sunt: Vâlcea, Mureş, Arad şi
Bihor.
CONSUMUL DE MIERE

• Consumul de miere din România rămâne încă unul scăzut, în ciuda beneficiilor pe care acest produs le are pentru
sănătate. La noi, consumul pe cap de locuitor al "alimentului-medicament" este foarte mic, fiind cumparat mai
ales pentru proprietăţile sale unice.
PRETUL MIERII

• Preţurile la mierea românească nu sunt

dictate de consumul intern, ci de cererea la
export.

• Astfel, cu un consum anul de circa 300-

400 grame pe cap de locuitor, este
explicabil de ce o mare parte din producţia
românească de miere merge la export,
unde şi preţurile obţinute sunt mai mari, nu
doar raportat la piaţa internă, ci şi faţă de
ce obţin apicultorii din alte ţări la extern.
FILIERA MIERII DIN ROMÂNIA

• Importanţa economică a apiculturii este dată de valoarea produselor apicole directe pe care omul le
recoltează de la albine, dar şi de valoarea produselor agricole care se obţin de la plantele cultivate şi
spontane prin polenizare.

• Este foarte importantă şi valoarea medicală a produselor apicole, acestea fiind utilizate în apiterapie
cu scopul tratării diferitelor boli. Producţia anuală de miere la nivel mondial este, în medie, de
aproximativ 1,2 milioane de tone. Aproximativ o treime din această producţie (420 mii tone) este
comercializată pe piaţa internaţională.
CONCLUZII

• Mierea este un aliment cu gust dulce şi parfumat, cu aspect semifluid, vâscos sau cristalizat şi culoare specifică,
având un conţinut mare de zaharuri şi substanţe minerale, vitamine, enzime, acizi organici.
• Valoarea alimentară a mierii constă în bogaţia ei în zaharuri, ceea ce o face un aliment energetic. Glucoza şi
fructoza din acest aliment sunt zaharuri simple care numai necesită prelucrare prin digestie, acestea fiind direct
asimilate şi arse.
• Diferenţa dintre miere şi zahăr este conţinutul de substanţe nezaharoase care au un efect pozitiv în reglarea unor
funcţii ale organismului.
• În prezent, România se situează printre ţările cu o apicultură bine dezvoltată, această situaţie fiind o consecinţă a
efectivelor însemnate de familii de albine de care dispunem, a cantităţii de miere obţinută, a diversificării producţiei
apicole şi a rezultatelor activităţilor de cercetare stiinţifică şi de pregătire a specialiştilor.