2.

Definitie pentru volumul molar (Vμ)

1. Definitie pentru masa molara: V.M. marimea numeric egala cu volumul unui mol de substanta.
Volumul molar este o mărime derivată din fizică definită prin relaţia:
Masa molară este masa unui mol de substanță.Are valoarea numerică egală
cu masa moleculară relativă exprimată în unități atomice de masă V
V μ= (1.11) în care
m ν
Masa molară (μ) este o marime derivată in SI, definită prin relaţia: μ= (1.8) în
ν νeste cantitatea de substanţă
Vμ este volumul molar;V este volumul sistemului;
care:
⟨ V ⟩ m3
μ este masa molară a substanţei;m este masa sistemului; ν este cantitatea de substanţă Ecuaţia unităţii de măsură este: ⟨ V ⟩=
μ = (1.12)
ν mol
din sistem.Ecuaţia unităţii de măsură este: ⟨ μ ⟩ =
⟨ m ⟩ kg
= (1.9)
⟨ ν ⟩ mol
3. Definitie pentru numarul volumic (n) 4. Clasificarea parametrilor termodinamici
N.V. marimea numeric egala cu numarul de particule elementare continue in unitatea de Parametri de stare pot fi intensivi sau extensivi.
volum. Parametri intensivi sunt sunt funcţii de punct. Aceştia pot avea valori diferite în puncte
N diferite ale sistemului.
Numărul volumic este definit prin relaţia: n= (1.18) în care : Parametri extensivi caracterizează sistemul ca întreg; aceşti parametri nu pot fi definiţi
V într-un punct al sistemului.
n este numărul volumic;N este numărul de entităţi elementare din sistem; V este volumul
sistemului.
⟨N⟩ 1
Ecuaţia unităţii de măsură este : ⟨ n⟩ = = 3 =m−3
⟨V ⟩ m
5. Clasificarea proceselor termodinamici 6. Ecuatia de stare termica a gazului perfect
In funcţie de mărimea variaţiei parametrilor de stare pot fi procese diferenţiale în care
m
variaţia parametrilor de stare este foarte mică şi procese finite în care cel puţin un pV = RT (2.16)
parametru are o variaţie relativ mare.
In funcţie de coincidenţa sau necoincidenţa între starea finală si cea iniţială pot fi procese
μ
ciclice la care starea finală coincide cu starea initială şi procese neciclice sau deschise la Sau PV= ν RT
care starea finală este diferită de cea iniţială.
In funcţie de drumul stărilor intermediare pot fi procese reversibile si ireversibile.

7. Legea transformarilor generale a gazului perfect 12. Definitia pentru caldura specifica, capacitatea calorica si caldura molara
pV Q
=const .(2.17) Relaţia (2.17) este cunoscută sub numele de legea Caldura specifică este definită prin relaţia: c= ( 2.49 ) în care:
T m ΔT
transformării generale a gazelor ideale. Dacă notăm cu1, respectiv 2, stările iniţială, c este caldura specifică;Q este caldura schimbată de corp cu exteriorul
respectiv finală ale unei transformări generale, rezultă: m este masa sistemului;ΔT este variaţia de temperatură a corpului la transferul caldurii Q
p2V 2 p1V 1 Q
= (2.18) Acastă relaţie permite calcularea valorii unuia dintre Caldura molară este definită prin relaţia: C μ= (2.54) în care:
T2 T1 ν ΔT
parametrii de stare ai stărilor ce delimitează o transformare generală, daca se cunosc C μ este căldura molară; Q este căldura schimbată de sistem cu exteriorul;
valorile celorlalţi parametrii. Si relaţia (2.18 ) este numită uneori legea transformarii
generale, deşi ea se referă la stările limită ale transformării si este doar o consecinţă a ν este cantitatea de substanţă din sistem; ΔT este variaţia de temperatură.
relaţiei (2.17).
Q
Capacitatea calorică este definită prin relaţia: C= (2.51) în care:
ΔT
C este capacitatea calorică;Q este caldura schimbata de corp cu exteriorul;
ΔT este variaţia de temperatură a corpului

8. Transformarea izoterma legea transformarii si graficul 9. Legea transformarii izocora

Transformarea izotermă este cea în care cantitatea de substanţă şi temperatura se menţin Transformarea izocoră este cea în care cantitatea de substanţă şi volumul se menţin
ν
constante. ( = const. si T = const.) Legea transformării izoterme este : constante.

pV =const . p
ν
( = const. si V= const.) Legea transformării izocore este : =const .
T
10. Transformarea izobara 11. Expresia lucrului mecanic intr-o transformare izobara
Transformarea izobară este cea în care cantitatea de substanţă şi presiunea se menţin Lucrul mecanic efectuat într-un proces izobar este: L= p ∆ V
V
constante. ( ν =const. si p = const.) Legea transformării izobare este : =const .
T
13. Transferul de caldura prin conductie 14. Transferul de caldura prin convectie
Conducţia este propagarea căldurii din aproape în aproape, de la moleculă la moleculă, Convecţia este transportul de căldură ce are loc prin mişcarea substanţei calde şi este
fără transport de substanţă.Schimbul de căldură prin conducţie este o consecinţă a agitaţiei caracteristică fluidelor. Porţiunile mai incălzite ale fluidului se dilată, isi micşorează
termice a moleculelor şi a legilor ciocnirilor elastice. Conducţia căldurii poate avea loc densitatea şi vor avea o mişcare ascendentă, în timp ce porţiunile mai reci vor avea o
într-un corp numai când diferite părţi ale corpului se află la temperaturi diferite, iar sensul
schimbului de căldură este întotdeauna de la zona cu temperatură mai înaltă la zona cu
mişcare descendentă. Q=KS ( T 2−T 1 ) t
dT
temeratura mai joasă. dQ=−λS dt
dx
15. Principiul I al termodinamicii 16. Legea transformarii adiabatice
Intr-un proces oarecare , variaţia energiei interne a sistemului termodinamic este egală cu Dacă în cursul unei transformări sistemul termodinamic nu schimbă căldură cu exteriorul,
energia primită prin caldură plus energia primită prin lucru mecanic. Tinând cont de transformarea se numeşte adiabatică. O transformare poate fi adiabatică datorită:
convenţiile făcute (2.36) şi (2.45) rezultă: ∆ U =Q−L=U −U 2 1 în care:
 existenţei unui înveliş adiabatic în care se află sistemul termodinamic, înveliş
ce nu permite contactul termic dintre sistem şi mediul înconjurător;
ΔU este variatia energiei interne;Q este căldura primită de sistem  desfăşurării rapide a procesului, astfel încât să nu existe timp suficient pentru
- L este lucrul mecanic primit de sistem;U1 este energia internă în starea iniţială; transfer de energie prin căldură.
U2 este energia internă în starea finală γ
Relaţia de mai sus se poate exprima: Q=∆ U + L=U 2 −U 1+ L(2.58)
Legea transformării adiabatice este de forma; p V =const .(2.79)
Sau:Căldura primită de sistemul termodinamic este egală cu variaţia energiei interne plus
lucrul mecanic efectuat de sistem.
Cp
în care γ se numeşte exponent adiabatic şi are expresia: γ = ( 2.80)
CV
17. Fenomen de difuzie la gaze (Legea lui FICK) 18. Fenomen de difuzie la lichide
Difuzia este fenomenul de răspândire a moleculelor unei substanţe printre moleculele altei În cazul a două soluţii de concentraţii diferite (c1 > c2 ) separate printr-o membrană, legea
substanţe aflate in contact cu prima, fără intervenţia unui agent extern. În general, datorită
difuziei, în sistem există o tendinţă de uniformizare a proprietăţilor fizice şi chimice, adică
lui Fick este dată de relaţia: ∆ m=P ( c1 −c 2 ) ∆ S ∆ t(1.23) în care:
de omogenizare a substanţelor. Δm este masa de solvent transportată;P este coeficientul de permeabilitate al solventului
Fenomenul de difuzie se produce dupa legea lui Fick: prin membrană;
∆ρ ΔS suprafaţa prin care se transportă solventul;Δt timpul în care are loc transportul.
∆ m=−D ∆ S ∆ t (1.22) în care : În general membranele biologice sunt semipermeabile (permeabile pentru solvent şi
∆x impermeabile pentru solvit).
Δm este masa de gaz transportată;D se numeşte coeficient de difuzie;
Δρ este diferenţa de densitate între două puncte din gaz aflate la distanţa Δx, x fiind direcţia
transportului normală la suprafaţa prin care are loc transportul;