Centrul de Studii ”Ștefan cel Mare și Sfânt Bucovina"

Specializarea: Asistent Medical Generalist

Anul: 3

Incompatibilitatea în sistem ABO

Întocmit de : Îndrumător:
Șebinschi Bogdan-Nicuşor. Szilaghi Elena
CAPITOLUL 1 – Sistemul ABO
Grupa de sânge a fiecărei persoane este caracterizată în funcție de sistemul Abo și RH.
Conform statisticilor incompatibilitatea în sistemul ABO este frecventă în cadrul
sarcinilor la aproximativ la 20-25% din cazuri. Deşi antigenele A şi B din sistemul de
grupe sanguine ABO sunt cele mai răspândite, ele nu constituie cauza cea mai
importantă de boală hemolitică a nou-născutului.
Riscul incompatibilității ABO apare atunci când fătul este de grupă A sau B iar mama
este de grupă 0, astfel încât anticorpii lgG anti-A sau anti-B din sângele mamei pot
trece placenta și atacă etriocitele fetale cu antigen-A, respectiv antigen B, producând
hemoliză
Acest sistem de tip ABO cuprinde aproximativ patru grupe sangvine :
0 nu conține niciunul dintre cele două antigene;
A doar antigenul de la A;
B doar antigenul de la B ;
AB de la ambele antigene.
În funcție de antigene, în serul pacienților există o serie de aglutinine corespunzător cu
fiecare grupă sangvină astfel avem : grupa 0 are anti A (α) și anti B (β), grupa A doar
de la anti- B.

Capitolul 2 – Importanța incompatibilității materne în sistem

Imporanța incompatibilității reprezintă unul dintre capitolele necesare ale acestui referat
urmat desigur de frecvenţa, patogenie, diagnostic, etilologie.
Astfel în cele ce urmează am să vă prezint cele mai portante consecințe pe lângă cele
de mai sus menționate în cadrul incompatibilității :
a) Expresia antigenelor A și B pe globulele roșii este destul de scăzută în viață
fetală și la naștere, ceea ce poate fi insuficiente pentru declanșarea unui răspuns
imun matern ;
b) Marea Majoritate a anticorpilor anti- A și anti-B sunt de tip IgM (moleculele
mari),
care nu pot traversa placenta;

2
Există multe alte celule decât celule decât etriocitele care exprimă antigenele A și B
care pot să atragă câțiva din anticorpi materni, astfel rămând cu mai puțini anticorpi
disponibili.
Capitolul 3 – Etilologie
În cadrul acestui capitol, circumstanţele în care poate apărea izoimunizarea ABO sunt
următoarele:

Transfuzia de sânge incompatibil, heterohemoterapia şi grefele tisulare izologe

reprezintă situaţii accidentale extrem de rare ;
Sarcina heterospecifică în sistemul ABO.

Capitolul 4 – Patogenie/Frecvență
Conform studiilor s-a observat că frecvenţa bolii hemolitice prin incompatibilitatea
ABO este mai crescută la rasa neagră. În continuare am să fac o mică prezentare a
clasificării particularității bolilor hematice, astfel avem :
- Avortul spontan se întâlneşte cu o frecvenţă mai mare;
- Prima sarcină este frecvent afectată şi manifestările clinice pot fi importante;
Se poate manifesta într-o gamă variată de aspecte clinice, de la formele cu alterări
minime ale investigaţiilor de laborator, până la cele cu semne clinice importante.
4.1 – Diagnostic
Diagnosticul antenatal al izoimunizării materne se face prin dozarea anticorpilor de tip
IgG anti-A sau anti-B la cazurile cu un istoric sugestiv.
Trebuie subliniat faptul că titrul anticorpilor indiferent de valoare, are o semnificaţie
mai redusă în comparaţie cu investigaţia similară din incompatibilitatea Rh.
Diagnosticul postnatal al hemolizei la nou-născutul din sarcina cu incompatibilitate
ABO se bazează pe următoarele criterii:
o Prezenţa icterului cutanat cu debut în primele 24 de ore de la naştere, însoţit de
urini hipercrome, scaune normal colorate şi hepatosplenomegalie, în majoritatea
cazurilor; bilirubinemia indirectă este crescută (peste 5 mg%);
o Prezenţa anemiei cu reticulocitoză şi eritroblastoză.
Capitolul 5 – Tratament

3
Pentru tratamentul anemiei se folosesc transfuziile mici şi repeta te cu sânge de grup 0
izo-Rh, iar pentru tratamentul hiperbilirubinemiei, în funcţie de valoarea acesteia, se
aplică fototerapia şi administrarea de fenobarbital sau exsanguinotransfuzia cu sânge de
grup 0 izo-Rh