BAREM EXAMEN – DREPTUL COMERȚULUI INTERNAȚIONAL - ID

08.06.2020

1. În privința consimțământului pentru jurisdicția CIRDI:

a) În cazul în care consimțământul a fost dat într-un contract încheiat între investitor
și stat, naționalitatea persoanei fizice se apreciază la două momente diferite,
respectiv momentul la care părțile au încheiat contractul și momentul la care
cererea de arbitraj a fost înregistrată.
b) În cazul în care arbitrajul este declanșat în baza unei oferte generale din partea
statului introdusă în legislația națională, pe care investitorul o acceptă prin
introducerea cererii de arbitraj, naționalitatea persoanei fizice se apreciază doar
la momentul înregistrării cererii.
c) În toate cazurile, naționalitatea persoanei juridice se apreciază în două momente diferite
din punct de vedere temporal, respectiv la data la care părțile au consimțit să supună
diferendul arbitrajului și la data la care cererea de arbitraj a fost înregistrată.
d) În cazul în care arbitrajul este declanșat în baza unei oferte generale din partea
statului introdusă în legislația națională, naționalitatea persoanei juridice se
apreciază la momentul la care oferta a fost acceptată de aceasta.

2. În ceea ce privește posibilitatea străinilor de a dobândi proprietatea asupra unor imobile în

România:
a) Dobândirea proprietății printr-un contract de vânzare asupra unei clădiri de birouri
de către un cetățean turc rezident în Istanbul la 10.01.2009 este valabilă.
b) Chiar dacă străinul a dobândit în mod valabil proprietatea asupra unui imobil, statul român
poate să îl exproprieze, cu condiția exclusivă ca despăgubirea să fie prealabilă, adecvată și
efectivă.
c) Societatea X SRL, cu sediul în București, poate dobândi proprietatea asupra unui
teren din București la 01.01.2019, chiar dacă asociatul unic al societății este un
cetățean rus cu reședința în Moscova.
d) La acest moment, o persoană juridică rezidentă în Croația poate dobândi dreptul de
proprietate asupra terenurilor în aceleași condiții ca un rezident român.

3. În ceea ce privește arbitrajul comercial internațional:

a) Conform Codului de procedură civilă, arbitrii au o obligație de confidențialitate față
de părți, neputând prezenta în scop științific o analiză a datelor speței pe care au
soluționat-o fără autorizarea acestora.
b) Arbitrii nu sunt ținuți să aplice normele conflictuale din legea română, în cazul în care
arbitrajul este guvernat de regulile din Codul de procedură civilă.
c) Litigiul arbitral poate fi soluționat în echitate, în sensul că arbitrii nu aplică nicio regulă de
drept în cadrul procedurii arbitrale.
d) Este îndeplinită condiția arbitrabilității în privința litigiilor care sunt de competența
exclusivă a instanțelor judecătorești cu condiția ca acestea să poarte asupra unor drepturi
patrimoniale și să existe acordul ambelor părți.

4. Naționalitatea societăților participante la comerțul internațional se poate determina după:

a. Sediul real, reprezentând locul în care societatea își desfășoară activitatea în mod
obișnuit.
b. Sediul statutar, reprezentând sediul stabilit prin actul constitutiv.
c. Criteriul controlului, care este în România, în cazul în care societatea este înregistrată
în Luxemburg, dar administratorii o coordonează din România.
d. Locul exploatării principale, care este în România, în cazul societății-mamă din
Ungaria care derulează activități prin intermediul sucursalei R în România,
sucursală care, conform datelor contabile, realizează o cifră de afaceri
considerabil superioară celei pe care societatea mamă o are în Ungaria.

5. Uzanțele:
a. Reprezintă practici sociale adoptate de către participanții la comerțul
internațional, care prezintă un anumit grad de vechime, repetabilitate și
stabilitate, aplicate între un număr nedefinit de participanți la comerț, de regulă
pe o anumită zonă geografică sau într-un anumit domeniu de activitate.
b. Conțin un element obiectiv ce constă în existența unei practici sociale compuse
dintr-un ansamblu de acte și fapte juridice caracterizate printr-un anumit grad
de vechime, repetabilitate și stabilitate.
c. Prezintă un caracter colectiv în sensul că se aplică unui număr nedefinit de
participanți la comerț.
d. Prezintă un element subiectiv în sensul că subiectele de drept le respectă cu
sentimentul că acestea li se impun întocmai precum legea.

6. În ceea ce privește clauzele asigurătorii împotriva riscurilor:

a) Clauza de renegociere nu poate fi invocată acolo unde riscul este unul valutar
asigurat, în cadrul aceluiași contract, de o clauză de indexare a prețului ce produce
efecte automat.
b) Clauza clientului celui mai favorizat este valabilă chiar dacă promitentul și-a
asumat și o obligație de confidențialitate față de beneficiar.
c) Un efect automat al clauzei clientului celui mai favorizat nu permite promitentului să
refuze adaptarea contractului, singura alternativă posibilă fiind rezilierea clauzei.
d) Scopul clauzei valutare în contractele de prestări servicii încheiate pe termen lung este
acela de evitare a riscului variației cursului de schimb al monedei de plată față de
moneda de cont, între momentul încheierii contractului și momentul prestării efective
a serviciului.
7. Contractul în formă electronică:
a) poate fi încheiat printr-o operațiune complet automatizată, fără a implica intervenția
umană.
b) este considerat a fi încheiat în momentul în care una din părți a început executarea, în
cazurile în care contractul, prin natura sa sau la cererea beneficiarului, impune o executare
imediată o oricăreia dintre prestațiile principale.
c) Nu poate prevedea o clauză a clientului celui mai favorizat.
d) Implică anumite obligații de informare a potențialilor cocontractanți din partea
furnizorului de servicii în mediu electronic, însă acestea nu se aplică în privinţa
contractelor încheiate exclusiv prin poştă electronică.

8. În ceea ce privește controlul instanțelor judecătorești asupra hotărârii arbitrale:

a) În cazul unui arbitraj comercial internațional organizat de Curtea de Arbitraj Comercial
Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, acțiunea în
anularea hotărârii arbitrale este de competența Curții de Apel București chiar dacă locul
arbitrajului este la Timișoara, dat fiind că sediul Curții de Arbitraj Comercial
Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României este în București.
b) În cazul unui litigiu arbitral de comerț internațional între o societate din Franța și una
din România, organizat de ICC Paris, în care legea aplicabilă pe fond a fost legea
franceză, hotărârea arbitrală nu va fi recunoscută dacă hotărârea arbitrală încalcă
ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii române.
c) Instanța de judecată va admite acțiunea în anularea hotărârii arbitrale dacă
partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu
a fost legal îndeplinită, chiar dacă aceasta a depus note scrise la dosarul arbitral.
d) Instanța va admite în parte cererea de recunoaștere a hotărârii arbitrale străine
dacă, dintre cele trei capete de cerere deduse judecății, doar unul dintre acestea se
circumscria convenției arbitrale a părților.

9. Într-un contract de vânzare internațională încheiat între societatea B – vânzător, cu sediul

în Bulgaria și reședința obișnuită în Bulgaria și R - cu sediul în Cipru și reședința obișnuită
în România, lex contractus este legea română și instanța competentă este instanța română.
În speță:
a) uzanțele secundum legem au în toate cazurile forță de izvor de drept, cu condiția de a
fi conforme ordinii publice și bunelor moravuri.
b) Proba uzanțelor se va face în conformitate cu regulile din lex fori, ceea ce înseamnă
că sarcina probei revine, ca regulă, părții care invocă o uzanță, aceasta trebuind să
dovedească atât existența, cât și conținutul acesteia.
c) uzanțele publicate în culegeri elaborate de către entităţile sau organismele autorizate în
domeniu sunt prezumate în mod absolut că există.
d) Validitatea consimțământului lui R la încheierea contractului se analizează prin
raportare doar la legea română.
10. Reprezintă investiție străină directă:
a) împrumutul acordat de societatea germană A către societatea română C, la care F,
filiala societății A, deține un pachet de 80% din acțiuni.

b) utilizarea dividendelor obținute de către societatea germană A de pe urma acțiunilor listate

la bursă ale societății române B SA, pentru achiziționarea unui pachet suplimentar de acțiuni
listate la bursă ale aceleiași societăți.

c) societatea-mamă A, cu sediul în Germania, deține 35% din părțile sociale ale societății
române B. Societatea B, la rândul său, deschide filiala C pe teritoriul României. Filiala C
este considerată o investiție străină directă a lui A.

d) Achiziționarea unei fabrici producătoare de echipamente miniere de către societatea

comercială S, cu sediul în București de la societatea X, cu sediul în Timișoara.

11. Clauza compromisorie:

a. Învestește arbitrii cu competența de a judeca diferendul ce face obiectul convenției
arbitrale.
b. Obligă partea care a consimțit la arbitraj să soluționeze diferendul pe această cale,
fără a se putea sustrage ulterior fără consimțământul celeilalte părți.
c. Obligă instanța sesizată să se declare necompetentă, indiferent dacă pârâtul se
prevalează sau nu de existenta convenției arbitrale.
d. Nu produce efecte dacă este afectată de o cauză de nulitate care nu afectează în
același timp și contractul principal.

12. Sucursala S din România a societății germane G:

a) Chiar dacă este dependentă de societatea-mamă pentru că aceasta deține 100% din capitalul
social al sucursalei, poate, în anumite condiții, să încheie acte juridice în nume propriu.
b) Este controlată prin exercitarea dreptului de vot de către societatea germană în cadrul
adunării generale a acționarilor sucursalei.
c) Are un bilanț propriu de venituri și cheltuieli și este supusă înregistrării la registrul
comerțului.
d) Poate reprezenta în fața instanțelor române societatea germană G.

13. În ceea ce privește investițiile străine:

a) Cetățenia persoanei fizice este irelevantă sub aspectul calificării unui investitor ca fiind
străin, atât din perspectiva legislației naționale interne (OUG nr. 92/1997), cât și din
perspectiva Convenției de la Washington.
b) De portofoliu nu au ca scop realizarea unei relații investiționale de durată.
 c) OUG nr. 92/1997 oferă investitorilor străini posibilitatea de a alege calea de
soluționare a litigiilor în cazul indisponibilizării investiției lor de către statul
român.
d) Acestea pot îmbrăca forma dobândirii de acțiuni, atât în cazul investițiilor directe,
cât și în cazul investițiilor de portofoliu.

14. În ceea ce privește clauzele asigurătorii împotriva riscurilor:

a) Clauzele de indexare, dat fiind că privesc doar prestația în bani, nu asigură părțile împotriva
riscurilor nevalutare.
b) Clauza ofertei concurente implică obligația beneficiarului clauzei de a informa promitentul
cu privire la orice ofertă reală și serioasă mai favorabilă primită.
c) Clauza clientului celui mai favorizat se deosebește de clauza ofertei concurente prin sfera
mai largă de riscuri față de care protejează beneficiarul clauzei.
d) Clauza de renegociere a contractului nu este incompatibilă nici cu clauza ofertei
concurente, nici cu clauza clientului celui mai favorizat.

15. Contractul de vânzare internațională de mărfuri dintre A (vânzător) și B (cumpărător)

stipulează în clauza X că: „(1) Pentru fiecare livrare în parte, prețul mărfurilor va fi
determinat de către o terță persoană desemnată de părți care, la stabilirea prețului, va ține
cont de prețul mediu al pieței de la acel moment și de intenția lui A de a îi acorda un
discount lui B la fiecare livrare. (2) Prețul va fi plătit în termen de 10 zile de la data la care
a fost determinat”.
a. Clauza X alin. (1) nu este valabilă în cazul în care în domeniul de comerț respectiv,
uzanțele stabilesc că determinarea prețului este prerogativa exclusivă a părților.
b. Persoana desemnată potrivit acordului părților are calitatea de arbitru.
c. Clauza X alin. (1) va fi lovită de nulitate în toate cazurile în care norma
conflictuală trimite la un sistem de drept ale cărui norme materiale impun ca
prețul să fie determinat la momentul încheierii contractului.
d. Inserarea în contract a unei clauze a ofertei concurente în favoarea lui B este
lipsită de utilitate.

16. Reprezentanța B din Brașov a societății franceze F:

a) poate avea angajați străini, pe care nu este însă obligată să îi plătească în RON, chiar
dacă este considerată rezidentă din punct de vedere valutar.
b) poate avea un obiect de activitate diferit de cel al societății-mamă, în măsura în care aceasta
din urmă prevede expres acest lucru prin autorizația de funcționare.
c) nu poate încheia acte juridice care să se execute pe teritoriul Franței, dat fiind că are,
prin lege, o capacitate limitată la operațiuni juridice care să aibă loc în România.
d) poate avea mai multe drepturi decât cele pe care le are societatea-mamă, în măsura în care
aceasta din urmă prevede expres acest lucru prin autorizația de funcționare.
17. Z este o societate cu sedii în Cipru și Luxemburg care desfășoară activități comerciale în 3
țări din Europa: România, Bulgaria, Ungaria. Consiliul de Administrație al societății este
compus din 3 persoane, de naționalitate română. Toate întrunirile Consiliului de
Administrație au loc la București. Acționarul majoritar (90% din acțiuni) este un fond de
investiții suedez. În Bulgaria, Z are o sucursală.
a) Din perspectiva Codului civil, societatea are naționalitate română.
b) Statutul organic al sucursalei din Bulgaria este guvernat exclusiv de legea bulgară.
c) Renunțarea la sediul din Luxemburg în sensul menținerii unui singur sediu social,
va face ca societatea să aibă naționalitate cipriotă, din perspectiva Codului civil.
d) Din perspectiva Convenției de la Washington, societatea ar putea fi considerată
investitor suedez, în contextul în care controlul asupra societății se exercită din
Suedia.

18. Încheierea contractului în mediul electronic:

a. prin poștă electronică nu este posibilă în cazul contractelor pentru care legea impune o
anumită formă.
b. prin interacțiunea cu site-ul furnizorului (click-wrap agreement) are, de regulă, în
vedere, contracte standardizate, de adeziune, nefiind posibilă negocierea părților.
c. Impune ca plata prețului în cazul unei vânzări să se facă tot în mediu electronic, iar dacă
totuși cumpărătorul optează pentru plata prețului la momentul livrării bunului, atunci contractul
se încheie la momentul livrării, nemaifiind considerat încheiat în mediu electronic.
d. are loc la momentul prevăzut de lex causae, iar părțile pot deroga de la respectivele
dispoziții numai dacă lex causae o permite.

19. În ceea ce privește organizarea CIRDI:

a) Președintele Consiliului Administrativ nu are atribuții privind desemnarea arbitrilor la
momentul constituirii tribunalului arbitral.
b) Președintele Consiliului Administrativ poate proceda la numirea arbitrilor în caz de
neînțelegere între părți și are obligația ca, înainte de desemnarea unei anumite persoane ca
arbitru, să se consulte cu părțile.
c) Președintele Consiliului administrativ nu este reprezentantul legal al CIRDI.
d) Secretarul are dreptul de a refuza înregistrarea cererii de arbitraj dacă, analizând
datele conținute în cerere, constată că diferendul depășește în mod evident
competența CIRDI.

20. Confidențialitatea:
a. Se asigură în cadrul negocierilor contractuale numai prin includerea în acordul de
negociere a unei clauze de confidențialitate.
b. Poate fi asigurată atât prin semnarea unei acord de confidențialitate, cât și printr-o
clauză de confidențialitate inserată în acordul de negociere.
c. Poate fi protejată prin referința pe care părților o fac cu privire la aplicarea
Principiilor UNIDROIT.
d. Asumată de părți printr-o clauză contractuală este incompatibilă cu o clauză a ofertei
concurente.