UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE PROTECŢIA MEDIULUI

PROGRAMUL DE STUDII: SIGURANȚĂ ȘI SECURITATE
AGROALIMENTARĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

TRANȘABILITATEA PRODUSELOR
AGRICOLE

COORDONATOR:

Șef lucr. dr. ing. Bura Giani

MASTERAND:

Toma Ana-Maria-Giulia

Oradea

2021
CUPRINS:

1. Aspecte generale ale trasabilității ………………………………………………………... 3

2. Cerințele trasabilității ……………………………………………………………………. 3
3. Utilizarea sistemelor de trasabilitate …………………………………………………….. 4
4. Tipuri de trasabilitate în interiorul unui lanț de producție ………………………………. 5
5. Modalități de identificare a produselor ………………………………………………….. 6
6. Bibliografie ……………………………………………………………………………... 11

2
 1. Aspecte generale ale trasabilității

Trasabilitatea reprezintă capacitatea de a urmări istoricul, aplicația sau locația unui articol
prin intermediul informațiilor înregistrate, definită conform ISO 22005:2007. Trasabilitatea poate
și definită diferit în funcție de aplicațiile respective, astfel pentru produse, trasabilitatea face
legătura între materiile prime, originea lor, prelucrarea și locația lor după comercializare.
O altă definiția a trasabilității este dată și de CAC 60-2006 (CAC – Codex Alimentarius
Commission), astfel prin trasabilitate se înțelege capacitatea de a urmări deplasarea unui produs
alimentar în diferite etape specific ale producției, prelucrării și distribuției.

2. Cerințele trasabilității

În articolul 18 al Reglementării 178/2002 a Parlamentului European se menționează clar

cerințele trasabilității:
 Trasabilitatea unui produs alimentar, nutreț, animal producător de alimente și orice altă
substanță ce se intenționează sau se așteaptă a fi încorporată în aliment sau nutrețuri
trebuie să fie stabilită de producție și prelucrare.
 Operatorii de alimente și furaje trebuie să identifice orice persoană de la care s-a făcut
aprovizionarea cu alimente, nutrețuri, animale producătoare de alimente și orice substanță
ce va fi încorporată în alimente sau nutrețuri și, de asemenea, trebuie să dețină
sisteme/proceduri care vor permite ca informațiile să fie puse la dispoziția autorităților
care le solicită.
 Operatorii de afaceri de alimente și nutrețuri trebuie să dețină sisteme/proceduri pentru
identificarea altor operatori cărora le-au fost livrate aceste produse. Informațiile vor fi
oferite autorităților competente la cererea lor.
 Alimentele/nutrețurile care sunt plasate pe piață sau care vor fi plasate pe piață în cadrul
Uniunii Europene vor fi etichetate adecvat/identificate, pentru a facilitate trasabilitatea
lor.

3
 3. Utlizarea sistemelor de trasabilitate

Sistemele de trasabilitate au o mare importanță asupra consumatorilor, producătorilor și

procesatorilor de alimente, precum și asupra puterii executive a statului.
Sistemele de trasabilitate permit consumatorului să cumpere doar alimente sigure din punct
de vedere a salubrității acestora.
Importanța sistemelor de trasabilitate asupra consumatorilor:
 Fac posibilă ca alegerea să fie execitată între diferite alimente fabricate în diferite
feluri.
 Fac posibilă evitarea cu ușurință a unor alimente specifice și ingrediente alimentare
care pot produce alergii, intoleranță alimentară, respectiv a celor care nu corespund
unui anumit stil de viață.
 Fac posibilă protejarea siguranței alimentare prin recunoașterea produsului, în caz de
necesitate.
Sistemele de trasabilitate sunt parte a sistemelor care fac ca producătorii și procesatorii:
 să respecte legislația în vigoare în domeniu;
 să ia măsuri prompte de a îndepărta de pe piață produsele de calitate inferioară și care nu
îndeplinesc condițiile de siguranță alimentară, apărându-se în acest fel reputația brand-
ului;
 să minimalizeze cantitatea produselor retrase de piață, prin urmare să reducă costurile de
recuperare, lichidare, recondiționare a produselor retrase de pe piață;
 să diagnosticheze problemele de producție care au condus la produse de calitate inferioară
sau nesigure și să ia măsuri de remediere;
 să minimalizeze răspândirea bolilor la animale sau păsări;
 să protejeze lanțul alimentar de efectele bolilor animalelor;
 să creeze produse diferite pentru piață prin modul în care acestea sunt fabricate.
Sistemele de trasabilitate au o mare importanță și asupra guvernelor, ca parte a sistemului
care:
 protejează sănătatea publică prin retragerea produselor alimentare de la vânzare;

4
  ajută la prevenirea fraudelor, atunci când analizele nu pot fi folosite pentru
autentificare (de exemplu: alimentele organice);
 controlează bolile zoonotice, cum ar fi turbeculoza, salmoneloza, ecefalopatia
spongiformă bovină prin Direcția de Sănătate Animală a ANSVSA (Autoritatea
Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor);
 face posibil controlul cu privire la sănătatea oamenilor și animalelor în cazuri de
urgență (de exemplu: contaminarea solului, a materiilor prime);
 facilitează controlul epizootic și enzootic al bolilor șeptetului prin identificarea rapidă
a surselor bolii și contactelor periculoase;
 monitorizează/ controlează numărul de animale în vederea acordării de subvenții.

4. Tipurile de trasabilitate în interiorul unui lanț de producție

Trasabiliatea este diferențiată în:

 trasabilitatea internă – reprezintată de informațiile ce permit urmărirea produsului în
cadrul unei întreprinderi sau companii, trasabilitatea internă are loc atunci când partenerii
trasabilității primesc una sau mai multe materii și ingrediente care sunt supuse procesării
interne. Procesarea internă implică mișcare, transformare, depozitare, distrugere.
 trasabilitate externă – reprezentată de informațiile pe care compania le primește sau
furnizează altor membri ai lanțului alimentar, cu privire la un anumit produs.
 trasabilitatea lanțului alimentar – respectiv trasabilitatea dintre legăturilor lanțului,
atenția fiind îndreptată asupra informațiilor care însoțesc produsul de la un punct al
lanțului la alt punct al acestuia, astfel încât trasabilitatea este extinsă pentru orice produs,
în toate etapele producției, prelucrării și distribuției.
Principalele componente ale trasabilității sunt:
 trasabilitatea furnizorului, fiind reprezentată de totalitatea înregistrărilor și documentelor
pe baza cărora se poate dovedi proveniența tuturor materiilor prime, ingredientelor,
aditivilor etc.;
 trasabilitatea procesului, cuprinde înregistrările realizate pe parcursul procesului
tehnologic, care asigură posibilitatea identificării tuturor materiilor prime, ingredientelor,

5
 aditivilor etc. din care a fost obținut un anumit produs și a operațiilor pe care acestea le-au
parcurs în procesul tehnologic.
 trasabilitatea clientului, astfel se asigură identificarea tuturor clienților produsului.

5. Modalități de identificare a produselor

Reușita unui sistem de trasabilitate constă în modalitatea de identificare a produselor și a

informațiilor atribuite acestuia. Sistemele de identificare sunt reprezentate de:
- codurile de bare;
- identificarea pe bază de frecvență radio (FRID – Radio Frequency Identification);
- marcaje comestibile;
- sisteme de identificare particulare.
Codurile de bare reprezintă sisteme de reprezentare codificată a informațiilor care sunt apoi
descifrate automat. Codificarea se face cu ajutorul cifrelor reprezentate sub formă de bare albe și
negre, cu grosimi diferite, iar citirea codului se realizează cu un scaner. În funcție de informația
pe care trebuie să o codifice, codurile pot fi mai scurte (cu 8 cifre) sau mai lungi (cu 12,13 sau 14
cifre).
În funcție de numărul de cifre al numărului de identificare a țării și companiei, acest sistem
poate identifica individual de la 1 000 până la 100 000 de produse unice. Cele mai importante
coduri folosite sunt:
o Codul EAN – UCC 14 este reprezentat din 14 cifre și reprezintă numărul complet al
acestui sistem de codificare, se utilizează de obicei pentru identificarea obiectelor
comercializate care nu trec printr-un punct de desfacere.
o Codul EAN – UCC 13, acest sistem de coduri nu conține cifra indicator.
o Codul EAN – UCC 12, este considerat codul universal al produselor, se utilizează în
exclusivitate în SUA și Canada.
o Codul EAN – UCC 8 este un cod trunchiat pentru identificarea obiectelor care se
utilizează în magazine.

6
 o Codul EAN – UCC 128, acest sistem este cel mai utilizat și cel mai eficient, acest sistem
mărește cantitatea de informație care poate fi codificată într-un cod de bare pentru a
include și informații suplimentare.

Figura 1.1. Cod de bare

Tehnologia codificării de bare permite eficiența operațiilor prin:

- viteza de operare;
- precizie;
- automatizare.

Identificarea pe bază de frecvență radio (RFID) este o formă a tehnologiei de captură de

date și identificare automată, care se realizează fără fir. Sistemele RFID sunt alcătuite din
transmițător și etichete electronice.
Transmițătorul trasmite energie sub formă de unde radio prin intermediul unei antene, atunci
când undele întâlnesc eticheta RF, aceasta emite un semnal radio care poate fi prelucrat de
transmițător și decodat pentru a prelucra informația conținută.
Etichetele electronice pot codifica și înmagazina cantități diferite de informații. Etichetele
eletronice pot fi atașate la cutii, rasteluri, aparate sau utilizate pentru a transporta informația
necesară în trasabilitate într-un format care să poată fi citit automat și de la distanță [1].
Avantajul major al tehnologiei RFID, faţă de alte metode de culegere automată a datelor este
că permite recunoaşterea/citirea simultană a mai multor produse odată, indiferent de plasarea
etichetei pe ambalaj. Aceasta înseamnă că sistemele bazate pe RFID pot fi automatizate pe scară
largă, eliminând aproape total nevoia scanării manuale. Prin urmare, tehnologia RFID devine
avantajoasă în operaţiile care necesită multă muncă manuală de culegere a datelor sau acolo unde

7
scanerele nu pot citi etichetele din cauza distanţei sau a amplasării acestora. Mai mult, tag-ul
RFID poate stoca mai multă informaţie decât codul de bare liniar, iar informaţia poate fi
actualizată [2].
Marcajele comestibile sunt folosite pentru produsele alimentare la care trebuie să se ateste
originea geografică sau pentru cele care au suferit un tratament deosebit, de obicei se folosesc
marcajele biodegradabile invizibile, care pot furniza o cantitatea de informație la fel de mare
precum un cod de bare.
Principalele avantaje aduse de marcajele comestibile sunt:
 furnizează dovezi, în orice punct al lanțului alimentar, că produsul este ceea ce indică
eticheta plasată pe ambalaj;
 furnizează dovezi că, la un moment dat, produsul a suferit un anumit tratament (ex.
iradiere);
 se înlocuiesc protocoalele de trasabilitate de tipul „un pas înainte, un pas înapoi”, ceea ce
determină ieftinirea produsului datorită diminuării substanțiale a cheltuielilor cu produsul
respectiv.
Datorită faptului că pe suprafața multor alimente este greu de a fi menținută într-o formă
stabilă, necesară pentru a găzdui un marcaj microscopic, informația trebuie codificată pe
suprafața rigidă a unei particule microscopice, de preferat cu formă plată, care se atașează ulterior
alimentului dorit. Aceste particule purtătoare ale marcajului se atașează alimentelor în diverse
moduri prin:
- atracția microscopică;
- adeziune prin intermediul agenților de umidificare a proteinelor sau lipidelor;
- amestecare cu un material, care, la rândul lui, este amestecat în/sau aplicat pe alimentul
marcat.

Sistemele de identificare particulare , printre acestea se numără:

 Metoda de identificare vasculară a retinei, care se face cu ajutorul unei camere
digitale speciale. Această metodă se bazează pe faptul că retina rămâne aceeași de la
naștere până la moarte și este unică pentru fiecare animal.

8
  Testele AND, pot fi efectuate la animale în orice stadiu al vieții pe sânge, carne, păr,
salivă etc. Etapele de depozitare, purificare și analiză a probelor depind de tipul de
probă relevată, analiza ADN conduce la o identificare unică specifică. Atunci când
există o bază de date privind amprenta genetică, analiza ADN poate fi folosită pentru
identificarea unui animal și chiar a cărnii de la animalul sacrificat.
 Scanarea irisului.
 Semnăturile optice, acestea pot fi codificate pe materiale plastice în timpul fabricației,
putând fi citite în lumină fluorescentă.
 Semnăturile chimice, se folosesc de obicei semnăturile chimice volatile.

6. Procedura de retragere a produselor

O mare importanță în stabilirea unui sistem de trasabilitate este necesitatea utilizării
informației privind produsul, informația obșinută în sistem, pentru a rechema orice produs
care se găsește că are potențial de a pune în pericol siguranța consumatorilor. Din acest motiv
este esențial ca o companie să fie bine definită și documentată procedura de retragere a
produselor, ca parte a sistemelor de trasabilitate[1].
Principalele elemente obligatorii ale procedurii de retragere a produselor sunt reprezentate
în schema de mai jos:
Întrunirea echipei de managment
pentru retragerea produselor

Întocmirea dosarului de
sesizări/reclamații

Întocmirea listei de contacte pentru

retragerea produsului

Urmărirea produselor

Realizarea înregistrărilor de
aprovizionare și distribuție

9
 Stabilirea procedurii de retragere

Înregistrarea proceduselor retrase

Evaluarea eficienței produselor de

retragere

Testarea planului de retragere

Schema 1.1. Elementele obligatorii ale procedurii de retragere a produselor.

Concluzii:

 Sistemul de trasabilitate asigura instrumentele care redau diferentierea produselor intr-

o maniera documentata si de incredere;
 Obiectivul implementarii sistemului de trasabilitate este garantarea diferentierii
produselor alimentare cu diferite attribute
 În scopul asigurării continuităţii fluxului de informaţii, fiecare operator al filierei trebuie
să comunice operatorului succesiv identificatorii lotului trasat.

10
 Bibliografie

1. Banu C., și colab., “Suveranitatea, Securitatea și Siguranța alimentară”, Editura ASAB,

București, 2007.
2. http://www.abc-pack.com/ro/product_info.php/cPath/3_11/products_id/388?osCsid=l... ,
(accesat 12.12.2013).
3. http://www.e-birouvirtual.ro/sites/default/files/articole_bv/iso%209001%20-
%20trasabilitate.pdf , (accesat 11.12.2013).

11