Personajele operei nu sunt numeroase, dar se observa evolutia lor.

Ghita este personajul principal al carui statut social moral se schimba pe parcursul
nuvelei. La inceputul operei, apare in ipostaza de cizmar cinstit, dar sarac, dornic
de a se imbogati, ca urmare devine hangiu. La inceput apreciat datorita onestitatii,
dar dominat de obsesia banului in continuare. Se transforma astfel caracterial in
tipul parvenitului, omul care decade atat spiritual cat si sufleteste, nuvela urmarind
degradarea morala in toate etapele. Ultima ipostaza a decaderii il infatiseaza ca sot
ucigas al propriei sotii. Dominat de frica, de obsesia pentru bani, fiind eploatat
moral de Samadau, personajul se contureaza in mod realist, tipic nuvele
psihologice.

Lica Samadaul, personaj secundar al nuvelei evolueaza liniar pe parcursul

operei. Statutul initial de “samadau”, sef al porcarilor, ii confera puterea de a
guverna afacerile cu porci cinstite si necinstite din capia Aradulu.Personajul se
contureaza caracterial, bun cunsocator al psihologiei umane, cel care poate
manipula, cunoscand slabiciunile celorlalti. Barbat de vreo 36 ani, ochi verzi cu
privire agera, camasa alba cu floricele si scrobita care-si indeamna calul cu un bici
si carmajin, cu coada incrustata, impresionata usor. Finalul nuvelei il aduce in
aceeasi ipostaza, de hot, talhar si scrimina demn insa in fata sortii pe care si-o
poate singur calauzi spre actul final al mortii pentru a nu da satisfactie legii.
Format in nelegiuire, va muri cu ea in suflet.
Ana, personaj secundar, este regasita la inceputul operei in ipostaza de
mama si sotie iuibtoare, femeie care isi asculta orbeste sotul fara a-l contrazice.
Schimbarea existentei vine odata cu mutarea la han, unde, la inceput, conduce
afacerea alaturi de sotul ei. Frumoasa, mladioasa, dornica de iubire se bucura
alaturi de Ghita de noua conditie. Odata cu aparitia Samadauui, este atrasa de
barbatul impunator pe care il vede diferit de sotul ei. Perpectia se contureaza tot
mai mult cand Ghita incepe sa se instraineze si spaimele lui ies la iveala. Sotul se
transforma atunci in muierea in haine de barbat datorita faptului ca Ana il
desconsidera. La randul sau, cade in capcana Samadaului si atractia fata de el ii
este fatala. Statutul final o indica fiind o sotie adulterina decazuta din punct de
vedere moral si parcurgand acelasi traseu alaturi de sotul ei. Pentru a nu fi umilita
mai mult, este ucisa de Ghita, incapabil sa infrunte adversarul. Ultimele
momentente ale femeii o arata agatata cu unghiile de fata Samadaului ca intr-un
gest de revolta, dar si de admiratie pentru barbatul care a distrus-o.
Batrana, mama Anei, este personaj secundar al operei, considerat un alterego al
naratorului. Femeia reprezinta intelepciunea populara , vocea experientei care nu
crede in rau si care in mod simetric in prolog si epilog reia motivul destinului. Ca o
umbra, ii insoteste pe cei doi tineri fiind constienta ca Dumnezeu le va calauzi
pasii. Din pacate, nu percepe schimbarea negativa a fetei si generelui ei, finalul
surprinzandu-i aceeasi inocenta prin care considera ca hotii sunt vinovati de soarta
lor.

Modurile de expunere au rol complex. Dialogul contribuie la caracterizarea

personajelor, iar descrierea ofera o imagine a reperelor spatio-temporale.
Limbajul este regional, popular si arhaic. In text exista zicale si proverbe (mai ales
ale batranei) la inceput si la sfarsit.
In concluzie, opera literara “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela
psihologica deoarece are trasaturile unei vieti de familie si importanta banului.
In opinia mea, textul impresioneaza prin faptul ca personajul principal,
Ghita, parcurgand absolut toate treptele decaderii.