Stăniloiu Simona-Andrada

AMG anul III

Bolile geriatice
Vârstnicii reprezintă un segment important din populaţia totală în lumea întreagă.
Au o fragilitate imunologica, metabolica, vasculara, osoasa mai accentuata decat tinerii si
adultii, ceea ce explica frecventa mare de boli cronice peste care se suprapun si
numeroase afectiuni acute.
Printre bolile geriatrice se numară și:

1. Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC)

Bronhopneumopatia cronică obstructivă este de fapt un diagnostic de lucru, ce
cuprinde o gamă largă de afecţiuni brohopulmonare asociate şi intricate: bronşita cronică,
emfizemul pulmonar, astmul bronşic, bronşiectazia.
Manifestări:
- tuse şi expectoraţie mucoasă sau mucopurulentăşi dispnee progresivă;
În îngrijirea pacientului cu bronhopneumopatie cronică obstructivă, asistentul medical
va evalua starea acestuia ţinând cont de manifestările clinice actuale dar şi de episoadele
anterioare ale bolii şi în baza datelor obţinute va formula diagnosticele de nursing
stabilind obiectivele şi intervenţiile specifice activităţii sale.
Intervențiile asistentei medicale:
- administrarea medicamentelor bronhodilatatorii prescrise, urmărind apariţia
eventualelor efecte secundare (tahicardie, tulburări de ritm) •evaluarea eficacităţii
tratamentului (diminuarea dispneei, reducerea secreţiilor, scăderea nivelului de
anxietate)
- recomandarea respiraţiei diafragmatice
- administrarea de oxigen, urmărind reducerea manifestărilor clinice de hipoxie.
- hidratare corespunzătoare prin administrarea de aproximativ 2 l de lichid/zi dacă
nu există contraindicaţii legate de afecţiuni asociate •recomandarea respiraţiei
diafragmatice
- drenajul postural şi tapotajul toracic

1
 - evitarea factorilor iritanţi bronşici: fumatul, temperaturile extreme, agenţii
poluanţi
- administrarea antibioticelor prescrise la intervalul corect de timp
- va recomanda pacientului de a-şi coordona respiraţia diafragmatică cu
desfăşurarea activităţilor (inspir -,,miroase un trandafir’’; expir -,,stinge o
lumânare’’)
- încurajarea pacientului de a încerca progresiv sădesfăşoare anumite activităţi
singur: să se îmbrace, să se plimbe, să aşeze masa
- stabilirea unui program de activităţi fizice a căror intensitate şi durată va fi
crescută progresiv (câte 5 minute de la o etapă la alta în funcţie de toleranţa
individului).

2. Insuficienţa cardiacă
Insuficienţa cardiacă este definită prin totalitatea semnelor şi simptomelor care
exprimăincapacitatea inimii de a asigura un regim circulator adecvat necesităţilor
organismului, este în principal un sindrom fiziopatologic şi mai puţin unul clinic.
Manifestări:
- hepatalgia şi hepatomegalia de stază
- cianoza
- turgescenţa venelor jugulare
- edemul cardiac
- hidrotorax.
Intervențiile asistentei medicale:
- recomandarea repausului pentru pacientul cu insuficienţă cardiacă
- este importantă asigurarea repausului fizic şi emoţional
- poziţia recomandată pacientului cu insuficienţăcardiacă este de semişezând cu
trunchiul ridicat la 30 –450 (capul şi tunchiul ridicate pe una sau două perne).
- deoarece pacienţii cu insuficienţă cardiacă nu au posibilitatea de a-şi menţine o
oxigenare adecvată, ei devin anxioşi, dispneici şi neliniştiţi de regulă în timpul
nopţii, se pot dovedi folositoare: ridicarea capului pe două perne, lăsarea luminii
aprinse, prezenţa unui membru al familiei

2
3. Ulcerul gastric şi duodenal
Ulcerul sedefineşte ca fiind un defect al mucoasei gastrice sauduodenale care
depăşeşte în profunzime musculara mucoasei şi este înconjurat de infiltrat de tip
inflamator acut sau cronic.
Manifestări:
- durere cu apariţie ciclică în legătură cu mesele (în ulcerul gastric durerile apar
precoce, postprandial, 30 minute – 1oră
- greţuri şi vărsături acide
- scădere în greutate (2-3 kg) apărută ca urmare a alimentaţiei deficitare legată de
teama durerilor
Intervențiile asistenei medicale:
- aprecierea nivelului de cunoştinţe al pacientului şi dorinţei acestuia de a învăţa;
- furnizarea informaţiilor necesare legate de terapia, evoluţia şi prognosticul bolii
ulceroase, având grijă săfolosească termenii adaptaţi nivelului de înţelegere al
pacientului, alegând cu grijă momentul discuţiei cu acesta şi limitând explicaţiile
la cel mult ½ oră; •reasigurarea pacientului că boala ulceroasă este de fapt o
problemă de sănătate ce poate fi tratatăşi controlată în mod eficient.
- administrarea medicamentelor prescrise: antiacide, antisecretorii, protectoare
gastrice
- recomandarea evitării medicamentelor iritante gastrice
- evitarea de către pacient a alimentelor iritante gastrice: cafea, alcool •recomandă
pacientului să respecte un aport corespunzător de lichide •învaţă pacientul să
mănânce încet, mestecând bine
- explică pacientului importanţa unui orar clar al meselor şi gustărilor •sfătuieşte
pacientul să renunţe la fumat.
- explică pacientului motivele respectării planului terapeutic cu toate aspectele sale:
farmacologic, dietetic, stil de viaţă
- ajută pacientul să identifice situaţiile stresante şi încearcăsă-i explice necesitatea
depăşirii acestora.

3
4. Boala Parkinson
Boala Parkinson este o boală degenerativă ce survine în urma distrugerii lente şi
progresive a neuronilor întrucât zona afectată joacă un rol importrant în controlul
mişcărilor, pacienţii prezintă gesturi rigide, sacadate şi incontrolabile, tremor şi
instabilitate posturală. De asemenea, boala Parkinson este o maladie ce aparţine unui grup
de afecţiuni reunite sub numele de tulburări ale sistemului motor, boli ce apar ca rezultat
al distrugerii celulelor cerebrale producătoare de dopamină.
Manifestări:
- tremorul de repaus
- rigiditatea
- bradikinezia
Intervențiile asistentei medicale:
Planifică:
- program zilnic de exerciţii fizice, care cresc forţa musculară, atenuează rigitatea
musculară şimenţin funcţionalitatea articulaţiilor
- mersul, înotul, grădinăritul, bicicleta ergonomică•exerciţii de extensie şi flexie a
membrelor; de rotaţie a trunchiului, asociate cu mişcarea braţelor (exerciţii active
şi pasive)
- exerciţii de relaxare generală, asociate cu exerciţii de respiraţie
- exerciţii posturale.
Asistenta sfătuiește pacientu să:
- să meargă ţinându-se drept, asigurându-şi o bază de susţinere mai mare (mersul cu
picioareleîndepărtate la 25 cm)
- să forţeze balansarea membrelor superioare şi să-şi ridice picioarele în timpul
mersului•să facă paşi mari, să calce mai întâi cu călcâiul pe sol şi apoi cu degetele
- să-şi ţină mâinile la spate, când se plimbă (îl ajută să-şi menţină poziţia verticală a
coloanei şi previne căderea rigidă a braţelor lateral).
- în perioadele de odihnă, să se culce pe un pat tare, fără pernă, sau în poziţie de
decubit ventral (aceste poziţii pot ajuta la preîntâmpinarea aplecării coloanei în
faţă)

4
- când este aşezat în fotoliu, să-şi sprijine braţele pefotoliu, putându-şi, astfel,
controla tremurul mâinilor şi al braţelor.
- să folosească îmbrăcăminte fără nasturi, încălţăminte fără şireturi, lingură mai
adâncă pentru supă, carne tăiată mărunt, cana cu cioc.